Acasă » Articole etichetate 'Camil Petrescu'

Arhive etichetă: Camil Petrescu

Mărturii din «Viața literară» (IV)

Bunătatea adevărată cere neapărat inteligență și imaginație.
O cultura superioară nu se creează fără sprijinul unei politici juste, căci într-un climat vitreg, geniile nu rodesc.
Marea înțelepciune este să-ți alegi prieteni care nu te vor sili la compromisuri.

Citate – Camil Petrescu (sursa)

Inițiator al romanului modern, Camil Petrescuprozator, dramaturg, poet, eseist, filozof este autorul celebrului roman ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, o poveste clasică de dragoste și un adevărat jurnal de război care a surprins pe critici și cititori prin originalitatea romanului dată de subtilitatea analitică a propriei conștiințe.

În cartea Cu scriitorii prin veac a lui I. Valerian găsim și interviul luat scriitorului Camil Petrescu interviu pe care l-a luat însoțindu-l la restaurantul unde lua masa de obicei. După cum mărturisește în carte, l-a cunoscut pe scriitor în ambianța colegială din cercul criticului E. Lovinescu (era favoritul cenaclului și al maestrului). Din interviu am selectat acest mic fragment:
”Mă întrebi de ce nu îmi place simbolismul ?… E greu de răspuns în câteva cuvinte la o masă de restaurant. Totuși, pentru că în afară de atitudinea ei cunoscută în fața descendenței sămănătoriste, reacția contra simbolismului a fost una din procupările de căpetenie ale Cetății literare(1), care va fi cândva necesar să discutăm asupra ideologiei ei critice.
Eu nu concep arta decât ca expresie a adevărului, fie el și convențional, deci, arta are același obiect ca științele zise morale. Or, simbolismul are prejudecăți de frumos muzical, mistic, de poezie pură. Cred însă că literature trebuie să se ocupe, înainte de toate acestea, de valorile sufletești. Prin urmare, chiar împotriva unor esteți de ultimă oră, cred într-un psihologism artistic așa cum a fost o parte din activitatea revistei La nouvelle revue francaise, care și ea m-a nedumerit uneori, însă pentru că punea alături, fără să împace, simbolismul formal a lui Paul Valery și psihologismul lui Marcel Proust.
După aceste criterii judec operele. Mi s-a adus acuzarea de exclusivism la Cetatea literară. Este drept că această revistă nu a avut un caracter enciclopedic și nici beletristic. A fost o revistă de atitudine critică, care s-a făcut sub un anumit unghi estetic. Fiind o singură mână de lucru, și-a păstrat caracterul absolut unitar.
O revistă critică trebuie să fie mereu pe frontul principal al literaturii, distingând din mulțimea fenomenelor curente pe cele care prezintă un caracter de durabilitate. Din mulțimea revistelor care apar, nici una nu pare că prinde sensul profund al aspectelor literare de azi.
Cetatea literară deocamdată și-a suspendat activitatea și va reapare la întoarcerea mea de la Paris.
Până atunci, printre altele, voi căuta să strâng material pe care l-am publicat răzlețit până acum într-un volum de versuri (Versuri, II) care cuprinde: Ciclul vieții; Un luminiș pentru Kicsikem și Transcendentalia, căruia îi vor urma două volume: Delimitări critice și Comentarii teatrale.

Sursa: I.Valerian – Cu scriitorii prin veac, Ed. Pentru literatură, 1967, pag. 166-167

(1) – Cetate literară, 1925, director: Camil Petrescu