Acasă » Articole etichetate 'comunicare'

Arhive etichetă: comunicare

Semne bune

Semne bune Anul are
dar și noi să îl ajutăm
cât mai bine fiecare.
Semne bune Anul are,
cu bună comunicare
în cele bune o să stăm,
semne bune Anul are
dar și noi să îl ajutăm.

© Georgeta R.M.

Pentru inimă și minte

Pentru inimă și minte – triolet

Revistele literare
pentru inimă și minte
sunt un act de publicare,
revistele literare.
Sunt căi de comunicare
prin idei și prin cuvinte
revistele literare,
pentru inimă și minte.

© Georgeta R.M.

”Ce sa mai spunem de idealul Marii Uniri? Fara revista „Samanatorul“ (1901-1910), fara ziarele si publicatiile de la Valeni ale lui Nicolae Iorga, ar fi fost greu de conceput ca Vechiul Regat si Transilvania sa fie pregatite (în special primul) pentru sacrificii grele în favoarea realizarii idealului national. Întreaga generatie numita „a Marii Uniri“, în care intra atât cei care s-au sacrificat pe front, cât si cei care au construit România Mare, în primii ani de dupa marea conflagratie, ar fi fost de neconceput fara activitatea culturala a „Samanatorului“ si a publicatiilor din constelatia acestora.”
Sursa: revistacultura.ro

Pentru a comunica trebuie să ai o tehnică desăvârșită

Cristian Mandeal spune într-un interviu că : ”o orchestră e o societate în miniatură”. Și de aici fiecare poate trage concluzia de rigoare. Eu cred că un dirijor bun care este după cum spune domnia sa ”performerul numărul unu” și cu o orchestră cu muzicieni bine pregătiți reușești să fii fidel compozitorului și înțelegându-l poți să ajungi la spiritul ascultătorilor iubitori de muzică, dând naștere astfel unui concert valoros. Căci ”dirijorul este cel care construiește, de fapt, calitatea unei orchestre” (Cristian Mandeal)
Despre întâlnirile care l-au marcat, d-l Cristian Mandeal spune într-un interviu luat de Eveline Păuna, că:
”Cred că prima mea întalnire și cea mai mare a fost cea cu maestrul meu de dirijat, Constantin Bugeanu, personalitate despre care azi se vorbește mult prea puțin și care a dat culturii românești tot ceea ce înseamnă dirijatul din ziua de astăzi. Toți am trecut pe la maestrul Bugeanu, și cei care activam în țară și cei care au plecat. Îi dau ca nume pe Ion Marin, Camil Marinescu, Ladislau Horváth și câți alții… Aceasta a fost marea mea întâlnire în muzică, pentru că maestrul Bugeanu este una dintre acele personalități care au marcat profund o epocă întreagă de muzicieni în devenire. Toți am ieșit marcați de această personalitate! O altă mare personalitate pe care am întâlnit-o, în afară de cele amintite de dvs, este Erich Bergel, pe care îl socotesc ca fiind cel mai mare dirijor născut pe acest teritoriu, care a avut și o carieră internatională stralucită. A avut însă și o viață destul de prăpădită în România, în sensul în care a fost persecutat politic și a trebuit să renunțe cu durere la a mai continua să-și exercite profesia în țară. El ar fi dorit fierbinte să rămână în țară. German de naționalitate, se simțea mai român decât foarte mulți dintre români. A propagat muzica lui Enescu pe toate meridianele lumii. A fost un dirijor de o enormă platformă, o formație extrem de serioasă, cea mai tradițională școală germană de muzică. Cânta la mai multe instrumente, la pian, la orgă, la trompetă, la vioară. A fost un mare muzicolog, a terminat „Arta fugii” care rămăsese neterminată, de Bach, într-o versiune orchestrată de el, într-un mod extraordinat de fericit. Și astăzi este cântată ca o lucrare de concert. În plus, pe vremea aceea, era socotit Dumnezeul baghetei românești, în anii 1960-75. Apoi a urmat Herbert von Karajan, unde tot grație lui Erich Bergel, am avut o bursa de 4 luni la Berlin, în 1980. Ulterior, peste 10 ani, ca ultima mare întâlnire, a fost cea cu Sergiu Celibidache, care mi-a schimbat substantial câte ceva din propria personalitate. Să nu uităm că la Sergiu Celibidache am ajuns dirijor gata format, în 1990, aveam aproape 45 de ani, aproape 1.000 de concerte dirijate. Deci nu mai era vorba de prezența unui tânăr student care putea fi și ușor modelat. Era mai greu de modelat ceva la mine. Nu știu dacă a fost un lucru rău, sau a fost un lucru bun. E greu de judecat. Probabil și una, și alta. Eu cred că mi-am păstrat multe din ceea ce eram înainte, dar sunt foarte conștient că am și adăugat niște elemente noi, grație lui Sergiu Celibidache”.
Dar mai bine să ascultăm:
Ateneul Român, București, Camerata regală, CRISTIAN MANDEAL

Orchestra Romana de Tineret 3/4

S. Pautza – Russian Medley

Johannes Brahms – Symphony No.1 2nd movement

Beethoven – Piano Concerto No. 3

Credința și cultura azi – Menirea muzicii in viata noastra (12 ianuarie 2013)
https://www.youtube.com/watch?v=UHNCVK5kOFg

În final aș încheia spunând că pentru ”a comunica trebuie să ai o tehnică desăvârșită” și că: ”Dirijorul trebuie să formeze acea chimie, acea reacție interumană prin care comunicarea între dirijor și orchestră se face posibilă. Cum? Prin sunet? Prin gest? Da, gestul își are valoarea lui în tehnica dirijorală, fără asta nu se poate. Dar, mult peste tehnica dirijorală, este acel flux de energie care se transmite dintr-o parte în alta. Pentru ele, eu nu vreau funcții, eu vreau orchestre. (…) Îmi doresc să fiu iubit de artiști !”

Surse:
festivalenescu.ro
dananigrim.com
revistatango.ro
adevarul.ro
formula-as.ro

www.youtube.com/watch?v=o7WSbXi8QMw
www.youtube.com/watch?v=kJnHp03M290
www.youtube.com/watch?v=JyrazSP5WA8
Winnipeg Symphony Orchestra_Cristian Mandeal on Mozart’s 40th
www.youtube.com/watch?v=g7a4b3Uggrs
Liviu Prunaru plays Mozart concerto no.3, 1st. mvt.
www.youtube.com/watch?v=RgQ-2oCducc