Acasă » Articole etichetate 'Constantin Brâncuși'

Arhive etichetă: Constantin Brâncuși

Constantin Antonovici, o viață dedicată artei

Pe sculptorul Constantin Antonovici numit și ”un sculptor pe două continente” a cărei viață a fost dedicată artei l-am descoperit prima oară acum câțiva ani când, căutând un articol despre C-tin Brâncuși am dat peste articolul ”Un sculptor pe două continente” pe cotidianul.ro și lansarea de carte Un sculptor pe două continente de pe:
Antonovici Book Launch 4 aprilie 2012
http://www.youtube.com/watch?v=mWTGb3xlL0s
Am aflat că era un artist care a realizat sculpturi de o valoare remarcabilă care a fost mai puțin cunoscut în România dar mult mai bine cunoscut și apreciat în Europa mai ales Franța și America. Constantin Antonovici s-a născut în 1911, în satul Cârligi, comuna Ştefan cel Mare din judeţul Neamţ, și a plecat la ceruri spre veșnicie în 2002 New York. A absolvit Academia de Arte de la Iaşi, Academia de Arte Frumoase de la Viena, a ucenicit câţiva ani în Tirol, unde s-a desăvârşit în arta sculpturii lemnului şi a fost asistent de atelier la Constantin Brâncuşi între 1947 şi 1951 care a îmbogățit viziunea lui Constantin Antonovici asupra artei, vieții și printre altele l-a învățat să forjeze și să facă unelte pentru sculptură, care erau mai bune și mai durabile decât orice unelte cumpărate din magazin. Cunoștințele sale artistice ancorate în folclor s-au rafinat de-a lungul timpului, au asimilat și din tradiția modernității și susținute de acea forță artistică interioară a marilor artiști s-au exprimat prin forme sintetice, rafinate, stilizate, menite să exprime esențe, forme expresive care au fost admirate și apreciate; a sculptat în diverse materiale: în lemn, ipsos, bronz, aluminiu, marmură, rășini sintetice. Astfel, în căutarea simplității și a esențelor, asemeni lui Brâncuși, stilul său se cristalizează și bufnița, percepută sau investită cu calități benefice și joviale devine motivul principal al lucrărilor sale fiind reprezentată în diferite ipostaze a adoptat-o ca simbol al operei sale și l-a consacrat:
«Dacă opera lui Brâncuşi reprezintă faţa diurnă a lumii, Antonovici o arăta pe cea nocturnă. Măiestrelor brâncuşiene, luminozităţii lor, Antonovici le opune Bufniţa, această pasăre a întunericului, dar şi a înţelepciunii. Lucrărilor din marmură albă, el le contrapune bufniţele din marmură neagră». Sursă citat: weart.ro
O carte-album, un tratat de artă, în text bilingv română-engleză, care detaliază cronologia operei artistului Constantin Antonovici precum și impactul său în artă este, așa cum ați aflat din videoclip (Antonovici Book Launch 4 aprilie 2012), „Un sculptor pe două continente”, autori Doina Uricariu, Vladimir Bulat a fost publicată în România în 2011. Despre această serie de sculpturi, a bufnițelor, Doina Uricariu a afirmat în carte că: «are o expresivitate ironică și un potențial de expunere în spațiul urban și ambiental, capabilă să creeze mărci vizuale memorabile» (citat memorat de pe unul din panourile prezente la expoziție).
Despre Geneza și polenul artei. Constantin Antonovici-revelat, autor Adrian Grauenfels puteți citi aici.
A realizat și alt gen de creații, statuete, precum și busturi clasice printre care Voltaire, Beethoven, Mozart, de Gaulle, Ciprian Porumbescu, Brâncuşi, regina Ana, Homer, Moise, Dalí ș.a. cât și un bust al lui Dwight D. Eisenhower creat de Antonovici în semn de recunoștință pentru el, o cruce de piatră de doi metri înălţime aflată pe faţada de vest a catedralei newyorkeze St. John The Divine, de pe Amsterdam Avenue.
Alain Bosquet, poet şi critic expert în arta secolului XX îl aşează pe piedestalul marilor inovatori comparându-l cu Hans P.W. Arp şi Albert Giacometti, Jean-Paul Laurens, Henry Moore. El spune despre Antonovici într-un articol „Decouvrons Antonovici, un rare exemple de sobriete”. Opera sa a fost apreciată și de alți critici de artă, precum Georges Boudaille, Donelson F. Hoops, Ralph Fabri ș.a. A avut expoziţii în Austria (Innsbruck) în 1946, în 1949 la Paris (la un Salon al Independenţilor în 1950, unde indică adresa Impasse Ronsin 11), iar din 1959 în SUA (New York, Philadelphia, Washington), a expus din anii 1940-1970 în Italia, Austria, România, Canada și are lucrări în colecţia permanentă a Muzeului Kreeger din Washington D.C., colecții private.

Această prezentare necesită JavaScript.

Revenind la prezent, noua expoziție la Muzeul Național al Bucovinei, o expoziție eveniment, o expoziție foarte importantă care cuprinde creații ale artistului sculptor Constantin Antonovici este deschisă la Suceava grație donației domnului Stephan Benedict din New York, legatar al operei sculptorului Constantin Antonovici. Ea poate fi vizionată în Sala Multimedia de la etajul I al Muzeului de Istorie din Suceava până la data de 4 septembrie 2022. Această donație importantă pentru Muzeul Național al Bucovinei a fost mediată de către Cristinel Boghian, din New York, care deplasându-se în cursul anului 2019 la Suceava a pus bazele acestei fructuoase colaborări dintre Consiliul Județean Suceava, Muzeul Național al Bucovinei și donator.
Azi a fost ziua în care am vizionat această frumoasă expoziție de care am aflat mai târziu și astfel am pierdut ziua vernisajului din 6 iulie. Sunt desene și cinci lucrări: Portretul lui Ciprian Porumbescu realizată din mase plastice la sfârșitul anilor 1980, bustul lui Nicolae Rădescu realizată la New York ca model în ipsos pentru o viitoare efigie în bronz a celui care a fost ultimul șef democrat al guvernului Regatului României, Portret de bărbat, expusă în 1950 la Paris înfățișează pe omul politic român Iuliu Maniu, lucrarea The Map of Greater Romania, în marmoră cu detaliu ce poartă semnătura artistului, și lucrarea Bufnița adormită în ipsos patinat care are o dublură în bronz polisat deoarece:
«Pentru a împlini dezideratul artistului ca operele lui să fie turnate în bronz, domnul Stephan Benedict și-a dat consimțământul ca lucrările ce au ajuns la Suceava și care sunt lucrate în material intermediar (ghips sau epoxy) să poată fi transpuse în material definitiv, atunci când Muzeul Național al Bucovinei va putea realiza acest lucru. Astfel, în urma acestui consimțământ în prima parte a anului 2022 a fost turnată în bronz și polisată lucrarea ”Bufnița adormită”, sculptura fiind prezentă în expoziția de la Suceava».
Sunt prezentate în sala de expoziție de asemeni și panouri ce conțin fotografii și cu alte lucrări ale artistului, evenimente din viața sa, citate din scrieri ale persoanelor care l-au cunoscut și i-au admirat opera sa. Pot să spun că am fost impresionată de viața, arta sa, care merită să fie descoperită și cunoscută și acest modest articol este un semn de recunoștință și totodată o bucurie că o părticică din opera lui Constantin Antonovici se află în România la Muzeul Național al Bucovinei ce poate fi vizitat de orice doritor de artă frumoasă.
Vă invit să vizionați și să citiți și:

„Constantin Antonovici – Discipolul lui Brâncuși în Colecțiile Muzeului Național al Bucovinei”
http://www.youtube.com/watch?v=B9PLc-kiKOg

Cinci lucrări de la New York ale artistului plastic Constantin Antonovici au fost donate judeţului Suceava:

Cinci lucrări de la New York ale artistului plastic Constantin Antonovici au fost donate judeţului Suceava

S-a întâmplat în 18 februarie 1911

Constantin Antonovici, Mythical Modernism: Sculptures, 1942-1975

Constantin ANTONOVICI

Nicolae Grigorescu despre sinceritatea în artă

Unul dintre primele cotidiene de informație românești, Universul, care a apărut la București, a fost fondat la 20 august 1884 de către Luigi Cazzavillan, un jurnalist italian venit în Vechiul Regat al României în anul 1877, în calitate de corespondent de război. Avea pe prima pagină alături de titlu, două viniete, ilustrații de mici dimensiuni, statuia lui Mihai Viteazul și un dorobanț în stânga, și respectiv statuia lui Ștefan cel Mare în dreapta. Acest cotidian a fost un precursor al presei de marcă industrială și a fost unul din primele ziare românești care a introdus mica publicitate, prin rubrica special numită ”Micul anunțător”.
Dar despre ce vreau să amintesc este faptul că de-a lungul timpului acest ziar a editat mai multe suplimente: ”Ilustrațiunea română”, ”Universul copiilor”, ”Universul literar”, ”Universul ilustrat”, ”Duminica Universului”, ”Ziarul științelor populare și al călătoriilor”, ”Hoțul”.

Suplimentul de cultură ”Universul Literar” al ziarului ”Universul” unde au debutat printre alții Ștefan Augustin Doinaș, Ion Caraion, Ion C. Pena, a apărut prima dată în 1893 la București, și i-a avut ca directori pe Virgil N. Dărăscu, Stelian Popescu, Al. Ciorănescu și redactori pe D.P. Perpessicius, Camil Petrescu, Traian Chelariu.
Obișnuiesc de obicei, când am mai mult timp, să citesc despre viața și operele marilor poeți, scriitori, muzicieni, pictori, sculptori, filozofi, teologi și sfinți, istorici, etc. și un reper pentru ce să mai citesc, reamintesc printre altele este și istoricul zilei. Răsfoind un album cu picturi aparținând lui N. Grigorescu (cu picturile minunate de la M-rea Agapia) a cărui zi de naștere a fost pe 15 mai și vrând să-mi completez niște informații am început să ”răsfoiesc” internetul și astfel am dat de ”Universul Literar”, Anul XLVIII, nr. 15 din 28 mai (1938) unde am găsit câteva articole referitoare la acest pictor minunat și m-am gândit să scriu aceste rânduri.
În articolul”Sinceritatea în artă” de Iosif I. Gabrea din acest număr al Universului Literar, mai sus menționat, l-am descoperit și altfel pe Nicolae Grigorescu, și anume în frumusețea reflecțiilor despre artă cu acea forță a simplității, profunzime și înțelegere (ca și la Brâncuși). Explicând ce înseamnă sinceritatea în artă, obiectiv și subiectiv:
„Orice lucru are o latură a lui mai expresivă…. Acolo e taina vieţii lui”. „Artistul vede şi înţelege o mulţime de lucruri, pe care alţii nu le văd, cărţile nu le spun , şi pe care numai ani şi ani de adâncă observaţie şi de răbdătoare muncă te ajută să le desgropi şi să le tragi la lumină din propriul tău suflet”. Este specificul, eternul din lucruri. „Şi din acest etern al lucrurilor, natura n’arată decât linii vagi, forme nehotărâte şi pete de colori; eu am să completez , am să spun tare ceea ce-mi şopteşte ea încet”.

Eternul găsit în lucruri este redat prin sentiment, dacă acesta este sincer. „Sentimentul colorează, nu pensula ! Poţi colora c’o bucăţică de cărbune, şi toate tuburile din lume nu-ţi dau albastrul unei flori de inişor, dacă nu-l ai în suflet”. „De cât e ori nu mi s’a întâmplat, — continuă Grigorescu, — să văd un colţ din natură admirabil, când n’aveam colorile la mine. Mă uitam la ceas, ca „să viu a doua zi la aceeaşi oră, să lucrez… Veneam… şi… nu mai era nimic . Erau copacii, era valea şi aceeaşi lumină era, dar… nu mai eram eu cel de ieri „.

”Artistul e dator să aleagă din natură, din realitate, clipa, care înfăţişează eternul (sinceritate obiectivă), s’o simtă sincer şi s’o redea ca atare (sinceritate subiectivă)”.

-fragmente din: Sinceritatea în artă din:
http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/18888/1/BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0015.pdf la pag. 5

Menirea artiștilor este de a ne arăta, și nouă cei care le admirăm operele de artă, cum au trăit clipa (acea memorabilă Carpe Diem) care i-au impresionat atât de mult încât au dorit să o redea în lucrarea lor de artă într-un chip inedit, original funcție de sentimentul care i-a stăpânit în acea clipă. E vorba de talentul artiștilor care ne dă posibilitatea să întrezărim și noi eternul din clipa trăită de ei.

Poetul visului încă neîmplinit

”Grigorie Vieru, deși a trăit în România înstrăinată, prin lupta sa pentru unitatea neamului aparţine tuturor românilor” – arhim. Mihail Daneliuc

Brâncuși

Masă de piatră.
Scaune goale de piatră.
Așteaptă
Întoarcerea din bătălii
A vitejilor voievozi.
La ceas de taină
Ei vor veni
Să-și odihnească brațul
De piatră,
Fruntea grea ca de piatră
Și să vadă
Ce-i de făcut mai departe.
O, e o tăcere
Atât de afundă
Că se aud Carpații spre seară
Cum, aplecându-se, aștern umbra
Pe masă,
Curată și răcoroasă.

poezie de Grigore Vieru

În căutarea esențelor

Toate lucrările lui Constantin Brâncuși au un efect spiritual după cum însuși mărturisește ”sculptorul luminii” că reproducând un lucru obții o copie iar el a încercat obținerea unui efect spiritual și i-a reușit, într-adevăr, acel ceva invizibil, acea idee ce se desprinde prin contemplarea unei lucrări.
Sculpturile sale se remarcă prin eleganța formei, formă obținută printr-o folosire sensibilă a materialelor, un fel de conexiune muzică-sculptură pentru ca sculptura să prindă viață și ”să cânte pentru umanitate”. A combinat simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene.
Lui Brâncuși îi plăcea adesea să îl citeze pe poetul francez Nicolas Boileau: ”Rien n est beau que le vrai”, adică ”Nimic nu este mai frumos decât ceea ce este adevărat”, încercând prin sculpturile lui să transmită acest mesaj, să transmită esențe prin bucuria de a fi, a lucra simțind ritmurile universale.

Reamintiți-vă de Constantin Brâncuși:
http://romanianspring.com/ro/traditie-inovatie/in-search-of-essence-constantin-brancusi/

Gând pentru Brâncuși

Gândul lui Brâncuși
la Poarta sărutului,
îmbrățișare.

***

The wonderful kiss
a human relationship
in eternal hug,
is a stylized sculpture,
the essence of connection.

© Georgeta R.M.

Sărutul lui Brâncuşi

Constantin Brancusi – Armonia formelor

Poezii pentru azi

Pasărea sfântă
Întruchipată în aur de sculptarul C. Brâncuşi

În vântul de nimeni stârnit
hieratic Orionul te binecuvântă,
lăcrimându-şi deasupra ta
geometria înaltă şi sfântă.
Ai trăit cândva în funduri de mare
şi focul solar 1-ai ocolit pe de-aproape.
În păduri plutitoare-ai strigat
prelung deasupra întâielor ape.
Pasăre eşti? Sau un clopot prin lume purtat?
Făptură ţi-am zice, potir fără toarte,
cântec de aur rotind
peste spaima noastră de enigme moarte.
Dăinuind în tenebre ca în poveşti
cu fluier părelnic de vânt
cânţi celor ce somnul şi-l beau
din macii negri de subt pământ.
Fosfor cojit de pe vechi oseminte
ne pare lumina din ochii tăi verzi.
Ascultând revelaţii fără cuvinte
subt iarba cerului zborul ţi-1 pierzi.
Din văzduhul boltitelor tale amiezi
ghiceşti în adâncuri toate misterele.
Înalţă-te fără sfârşit,
dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi.
(Lucian Blaga)

Identificare

Nu, nu este numai câmpia aceasta
Îmbătată de lumină
Străbătută de tainice zămisliri
Nu sunt doar munţii aceştia
Martirizaţi sub destinul înălţimilor
Nici neliniştea apelor
Răsfrântă peste ecourile triumfale
Sau miracolul săpat
În tainice, foşnitoare păduri
Nici doar cerul ocrotit
De izvorul seninului
Ci mai este şi plaiul
Pe care
Tâmpla vremii l-a vrut leagăn
Nemuririi lui Decebal
Şi bulgărele acela
Din cremene
Înfirbântat cu ideal
Sub însemnele tăriei
Purtat de Bălcescu la Palermo
Şi gândul stăpânitor peste mâna ce cioplea
La Paris
Coloana infinitului, purtată în ascuns
În sufletul lui Brâncuşi
Sfântă comoară, turnul veşniciei noastre
Stâlp casei şi legătura cu cerul
Mai sunt şi păsările măiestre
Izvodite din lumină
Pentru zbor, spre Paradis
Înlţându-se
Stol acum ridicându-se
Pe cer deschis
Din toate colţurile pământului
Unde sunt plecaţi cei născuţi aici
Din care ţâşnesc gândurile lor
Ale Paznicilor
La intrarea şi rămânerea în vis.
(Elena Armenescu)

Omul din Hobiţa

Cu ciocanul şi dăltiţa,
Brâncuşi, omul din Hobiţa,
sculptează-n mijlocul verii,
din piatră, masa tăcerii.
Modelează-apoi granitul
şi sculptează infinitul.
Ridică-n calea vântului
o poartă a sărutului.
Pleacă-n zbor, din mâna lui,
departe, în zarea-albastră
Pasărea văzduhului,
să ducă-n lume, arta noastră.
(Dumitru Delcă)

”Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii”

„Dacă arta trebuie să intre într-o comuniune cu Natura, ca să îi exprime principiile, trebuie să îi urmeze, însă, şi exemplul acţiunii. Materia trebuie să îşi continue viaţa şi după ce au intervenit mâinile sculptorului. Rolul plastic pe care materia îl îndeplineşte în mod firesc, trebuie încontinuu descoperit şi păstrat. A-i da un alt sens decât acela pentru care este menită de la Natură, înseamnă a o ucide. (…) Nu vedeţi, oare, aceşti ochi?… Profilul acestor doi ochi (uniţi – în Templul sărutului)?… Aceste emisfere reprezintă Iubirea. Ce rămâne oare (din noi) în amintirea celorlalţi, după moarte?… Numai amintirea ochilor şi a privirilor cu care ne-am revelat dragostea, pentru oameni şi pentru lume. Ei bine, aceste profiluri ale Porţii sărutului reprezintă contopirea, prin dragoste, între bărbat şi femeie.(…) Ce defineşte, oare, civilizaţia noastră? Viteza! Oamenii cuceresc timpul şi spaţiul, accelerând fără de încetare mijloacele de a le străbate. Viteza nu este altceva decât măsura timpului de care ai nevoie ca să poţi parcurge o distanţă… Şi, uneori, este vorba de distanţa care ne separă de moarte… Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii, însă trebuie să o facă printr-o asemenea formă, care să rămână şi o mărturie asupra epocii în care trăieşte artistul.” (Constantin Brâncuși)

Brâncuşi sau şcoala de a privi (documentar – coproducător TVR)

Mari Români: Constantin Brâncuşi

Sculpturile lui Brâncuși – o armonie a formelor

Considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea, Constantin Brâncuși este o figură centrală în mișcarea artistică modernă, astfel că opera sa a influențat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen. Eleganța formei, utilizarea sensibilă a materialelor și combinarea simplității artei populare românești care și-a tras seva din profunzimea spiritualității românești milenare, s-a combinat cu rafinamentul avangardei pariziene:
„Frumosul înseamnă armonia diferitelor lucruri contrare”.
”Cei care şi-au păstrat în suflet armonia care există în toate lucrurile, vor înţelege foarte uşor arta modernă, pentru că sufletele lor vibrează la unison cu legile naturii”.
”Sculptorul trebuie să-și pună sufletul în armonie cu sufletul materialului. Gândește-te ca stejarul din fața ta este un bunic întelept și sfătos. Vorba daltei tale trebuie să fie respectuoasă și iubitoare: numai astfel îi poți mulțumi”.
Arta nu este întamplare. Arta nu este nici modernă și nici veche, este pur și simplu Artă. Doar că timpul perfecționează spiritul omenesc, iar spiritul cere el însuși aceasta”.
– Constantin Brâncuși

Vizionare plăcută !

„Spre imensitatea văzduhului” – aceasta este Pasărea mea

Păsările măiestre m-au fascinat şi nu m-au mai eliberat din mreaja lor niciodată.”
” Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul – ce fericire!”
” Plăcerea cu care lucrează artistul este însăşi inima artei sale.”
Arta este o oglindă în care fiecare vede ceea ce gândeşte.”
” Viaţa se aseamănă cu o spirală. Nu ştim în ce direcţie este ţinta ei, dar trebuie să mergem în direcţia pe care o credem cea justă.”

Moștenirea lui Brâncuși (arhiva CEC)

.
Constantin Brancusi – Bucuria de a fi

Constantin Brancusi – George Enescu, „Poema Romana”

https://www.youtube.com/watch?v=qouMI0o2d4A
https://www.youtube.com/watch?v=T6G0ewxKkCQ