Acasă » Articole etichetate 'Constantin Brâncuși'

Arhive etichetă: Constantin Brâncuși

În căutarea esențelor

Toate lucrările lui Constantin Brâncuși au un efect spiritual după cum însuși mărturisește ”sculptorul luminii” că reproducând un lucru obții o copie iar el a încercat obținerea unui efect spiritual și i-a reușit, într-adevăr, acel ceva invizibil, acea idee ce se desprinde prin contemplarea unei lucrări.
Sculpturile sale se remarcă prin eleganța formei, formă obținută printr-o folosire sensibilă a materialelor, un fel de conexiune muzică-sculptură pentru ca sculptura să prindă viață și ”să cânte pentru umanitate”. A combinat simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene.
Lui Brâncuși îi plăcea adesea să îl citeze pe poetul francez Nicolas Boileau: ”Rien n est beau que le vrai”, adică ”Nimic nu este mai frumos decât ceea ce este adevărat”, încercând prin sculpturile lui să transmită acest mesaj, să transmită esențe prin bucuria de a fi, a lucra simțind ritmurile universale.

Reamintiți-vă de Constantin Brâncuși:
http://romanianspring.com/ro/traditie-inovatie/in-search-of-essence-constantin-brancusi/

Gând pentru Brâncuși

Gândul lui Brâncuși
la Poarta sărutului,
îmbrățișare.

***

The wonderful kiss
a human relationship
in eternal hug,
is a stylized sculpture,
the essence of connection.

© Georgeta R.M.

Sărutul lui Brâncuşi

Constantin Brancusi – Armonia formelor

Poezii pentru azi

Pasărea sfântă
Întruchipată în aur de sculptarul C. Brâncuşi

În vântul de nimeni stârnit
hieratic Orionul te binecuvântă,
lăcrimându-şi deasupra ta
geometria înaltă şi sfântă.
Ai trăit cândva în funduri de mare
şi focul solar 1-ai ocolit pe de-aproape.
În păduri plutitoare-ai strigat
prelung deasupra întâielor ape.
Pasăre eşti? Sau un clopot prin lume purtat?
Făptură ţi-am zice, potir fără toarte,
cântec de aur rotind
peste spaima noastră de enigme moarte.
Dăinuind în tenebre ca în poveşti
cu fluier părelnic de vânt
cânţi celor ce somnul şi-l beau
din macii negri de subt pământ.
Fosfor cojit de pe vechi oseminte
ne pare lumina din ochii tăi verzi.
Ascultând revelaţii fără cuvinte
subt iarba cerului zborul ţi-1 pierzi.
Din văzduhul boltitelor tale amiezi
ghiceşti în adâncuri toate misterele.
Înalţă-te fără sfârşit,
dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi.
(Lucian Blaga)

Identificare

Nu, nu este numai câmpia aceasta
Îmbătată de lumină
Străbătută de tainice zămisliri
Nu sunt doar munţii aceştia
Martirizaţi sub destinul înălţimilor
Nici neliniştea apelor
Răsfrântă peste ecourile triumfale
Sau miracolul săpat
În tainice, foşnitoare păduri
Nici doar cerul ocrotit
De izvorul seninului
Ci mai este şi plaiul
Pe care
Tâmpla vremii l-a vrut leagăn
Nemuririi lui Decebal
Şi bulgărele acela
Din cremene
Înfirbântat cu ideal
Sub însemnele tăriei
Purtat de Bălcescu la Palermo
Şi gândul stăpânitor peste mâna ce cioplea
La Paris
Coloana infinitului, purtată în ascuns
În sufletul lui Brâncuşi
Sfântă comoară, turnul veşniciei noastre
Stâlp casei şi legătura cu cerul
Mai sunt şi păsările măiestre
Izvodite din lumină
Pentru zbor, spre Paradis
Înlţându-se
Stol acum ridicându-se
Pe cer deschis
Din toate colţurile pământului
Unde sunt plecaţi cei născuţi aici
Din care ţâşnesc gândurile lor
Ale Paznicilor
La intrarea şi rămânerea în vis.
(Elena Armenescu)

Omul din Hobiţa

Cu ciocanul şi dăltiţa,
Brâncuşi, omul din Hobiţa,
sculptează-n mijlocul verii,
din piatră, masa tăcerii.
Modelează-apoi granitul
şi sculptează infinitul.
Ridică-n calea vântului
o poartă a sărutului.
Pleacă-n zbor, din mâna lui,
departe, în zarea-albastră
Pasărea văzduhului,
să ducă-n lume, arta noastră.
(Dumitru Delcă)

”Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii”

„Dacă arta trebuie să intre într-o comuniune cu Natura, ca să îi exprime principiile, trebuie să îi urmeze, însă, şi exemplul acţiunii. Materia trebuie să îşi continue viaţa şi după ce au intervenit mâinile sculptorului. Rolul plastic pe care materia îl îndeplineşte în mod firesc, trebuie încontinuu descoperit şi păstrat. A-i da un alt sens decât acela pentru care este menită de la Natură, înseamnă a o ucide. (…) Nu vedeţi, oare, aceşti ochi?… Profilul acestor doi ochi (uniţi – în Templul sărutului)?… Aceste emisfere reprezintă Iubirea. Ce rămâne oare (din noi) în amintirea celorlalţi, după moarte?… Numai amintirea ochilor şi a privirilor cu care ne-am revelat dragostea, pentru oameni şi pentru lume. Ei bine, aceste profiluri ale Porţii sărutului reprezintă contopirea, prin dragoste, între bărbat şi femeie.(…) Ce defineşte, oare, civilizaţia noastră? Viteza! Oamenii cuceresc timpul şi spaţiul, accelerând fără de încetare mijloacele de a le străbate. Viteza nu este altceva decât măsura timpului de care ai nevoie ca să poţi parcurge o distanţă… Şi, uneori, este vorba de distanţa care ne separă de moarte… Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii, însă trebuie să o facă printr-o asemenea formă, care să rămână şi o mărturie asupra epocii în care trăieşte artistul.” (Constantin Brâncuși)

Brâncuşi sau şcoala de a privi (documentar – coproducător TVR)

Mari Români: Constantin Brâncuşi

Sculpturile lui Brâncuși – o armonie a formelor

Considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea, Constantin Brâncuși este o figură centrală în mișcarea artistică modernă, astfel că opera sa a influențat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen. Eleganța formei, utilizarea sensibilă a materialelor și combinarea simplității artei populare românești care și-a tras seva din profunzimea spiritualității românești milenare, s-a combinat cu rafinamentul avangardei pariziene:
„Frumosul înseamnă armonia diferitelor lucruri contrare”.
”Cei care şi-au păstrat în suflet armonia care există în toate lucrurile, vor înţelege foarte uşor arta modernă, pentru că sufletele lor vibrează la unison cu legile naturii”.
”Sculptorul trebuie să-și pună sufletul în armonie cu sufletul materialului. Gândește-te ca stejarul din fața ta este un bunic întelept și sfătos. Vorba daltei tale trebuie să fie respectuoasă și iubitoare: numai astfel îi poți mulțumi”.
Arta nu este întamplare. Arta nu este nici modernă și nici veche, este pur și simplu Artă. Doar că timpul perfecționează spiritul omenesc, iar spiritul cere el însuși aceasta”.
– Constantin Brâncuși

Vizionare plăcută !

„Spre imensitatea văzduhului” – aceasta este Pasărea mea

Păsările măiestre m-au fascinat şi nu m-au mai eliberat din mreaja lor niciodată.”
” Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul – ce fericire!”
” Plăcerea cu care lucrează artistul este însăşi inima artei sale.”
Arta este o oglindă în care fiecare vede ceea ce gândeşte.”
” Viaţa se aseamănă cu o spirală. Nu ştim în ce direcţie este ţinta ei, dar trebuie să mergem în direcţia pe care o credem cea justă.”

Moștenirea lui Brâncuși (arhiva CEC)

.
Constantin Brancusi – Bucuria de a fi

Constantin Brancusi – George Enescu, „Poema Romana”

https://www.youtube.com/watch?v=qouMI0o2d4A
https://www.youtube.com/watch?v=T6G0ewxKkCQ