Acasă » Articole etichetate 'cultura'

Arhive etichetă: cultura

Luna Ianuarie, o lună priveligiată

Într-adevăr, luna ianuarie este o lună priveligiată, afirmație preluată din articolul ”Eminescu despre Ștefan cel Mare”, autor Liviu Antonesei, o lună cu multe evenimente importante din istoria și cultura română.
La 5 ianuarie 1859 Adunarea Electivă a Moldovei îl votează în unanimitate ca domnitor pe Alexandru Ioan Cuza.
La 10 ianuarie 1475 are loc bătălia de la Podul Înalt unde Ștefan cel Mare cu o oaste alcătuită din 40000 de moldoveni, 8000 de secui și 18000 de ardeleni înfrânge pe cei 120000 de turci conduși de Soliman Magnificul.
Pe 23 ianuarie 1893 sosește în România viitoarea regină a țării, Maria, care a dovedit reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României, încercând chiar de la început și reușind să se integreze națiunii care o adoptase ca principesă și începând din 1914 ca regină.
La 24 ianuarie 1859 Adunarea Electivă a Țării Românești s-a pronunțat pentru alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza realizându-se astfel Unirea Principatelor Române.
La 24 ianuarie 1862 la București s-a deschis primul Parlament unic din România, orașul București a fost proclamat capitala țării.
Pe 18 ianuarie 1990, cursa Swiss Air de Geneva aducea la Bucureşti pe Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, însoţită de sora sa, Alteţa Sa Regală Principesa Sofia. Regele Mihai încredinţase primei sale fiice misiunea de a-l reprezenta în ţară, pentru prima oară de la plecarea, în zorii zilei de 4 ianuarie 1948, în exil.
.
La 15 ianuarie 1850 se naște Mihai Eminescu, glasul duios al Bucovinei – numită și coroana Moldovei, al României, de fapt al întregului neam românesc căci, citind poezia ”Rugăciunea unui dac” ne dăm seama că Mihai Eminescu era conștient de vechimea acestui neam.
Atât Ștefan cel Mare și Sfânt cât și Mihai Eminescu și-au legat destinul folosind sabia și condeiul pentru libertatea și nemurirea neamului românesc:
”Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spontaneitate și atâta fervoare cu care neamul românesc s-a regăsit în opera lui Mihai Eminescu”. ( Mircea Eliade)
”Eminescu este unul din exemplarele splendide pe care le-a produs umanitatea. El este cel dintâi care a dat un stil sufletului românesc și cel dintâi român în care s-a făcut fuziunea cea mai serioasa a sufletului daco-roman cu cultura occidentală”. (Garabet Ibrăileanu – Poezii)
15 ianuarie 1850, acest fericit moment, ne reamintește de poetul care a dus arta poeziei la înălțimi neîntrecute, viziunilor orizont nemărginit și cu simțăminte de adâncime unică a dăruit cuvintelor armonii uimitoare.
Ziua de 15 ianuarie, a fost aleasă ca Zi a Culturii Naționale, întrucât reprezintă data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850 – 1889), cu scopul de a promova cultura, arta, și efortul academic.

Surse:
Eminescu despre Ștefan cel Mare
Mircea Eliade despre Eminescu
Eminescu – creator ce străbate timpul
Mihai Eminescu și Ștefan cel Mare – simboluri ale identității românilor din Cernăuți
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ianuarie

160 ani de la Unirea Principatelor Române

Amintindu-ne și cinstind trecutul,
24 ian. 1859, Zi Mare a veacului, în spiritul
ei, în albastru, galben și roșu e și cuvântul,
precum tricolorul scrutând demn orizontul
ne îndeamnă să făurim cu cinste prezentul !

EDITIE SPECIALA Iasi, capitala istorica a Romaniei 23 ianuarie 2019

_________________________________________________________________
Aspirația unității naționale, gândindu-ne la trei lucruri fundamentale: pământ, cultură și credință a vibrat de-a lungul veacurilor pe întreg spațiul românesc. Datorită istoriei sale zbuciumate, patria noastră, cea străbună (de pe vremea geto-dacilor) a început să-și vadă visul împlinirii începând cu 5/24 ianuarie 1859, anul Unirii Principatelor Române, ce a reprezentat un prim pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar roman.
Pentru dreptul la identitate și unitate națională, emancipare socială și națională, apărarea credinței și a tradițiilor noastre, de-a lungul istoriei, au luptat cu însuflețire, până la jertfă bravi români și mari bărbați ai neamului românesc, lupte care au culminat cu înfăptuirea Unirii din 24 Ianuarie 1859, când a fost ales Al. Ioan Cuza ca Domn al celor două Principate Românești, Moldova și Țara Românească.

view original post

Sonet din arome

Din aroma credinței, culturii
din care aproape zilnic inspir
rânduiesc file cu sens și desfir
înțelesuri, cuvinte aurii.

La început a fost Cuvântul – fir
nevăzut, luminos stând mărturii
poeme, elixirul învățăturii
născute din tainicul potir.

Învățăturile au inspirat
suflete alese ce prin cuvânt
s-au înălțat peste timp dăinuind.

Iubirea de frumos a lucrat
în suflete frumoase pe pământ,
pentru o viață frumoasă, mântuind.

© Georgeta R.M.

Un păstor al Bisericii şi promotor al culturii

Unul dintre cei mai importanți ierarhi ai românilor, Mitropolitul Iacov Putneanul a fost cel care a scris și a tipărit primul Abecedar din Moldova, Bucvarul din 1755 și a înființat prima școală din mediul rural, lângă Mănăstirea Putna, în 1759 pe vremea domnitorului Ioan Teodor Callimachi; cât a fost mitropolit s-au publicat foarte multe cărți, fapte care îl așează între marii dascăli ai românilor. A fost profund implicat în problemele sociale și economice ale țării și un cleric de anvergură ce a lucrat pentru binele sufletesc al poporului, de aceea a rămas în conștiința urmașilor ca un „om sfânt”, așa cum îi va spune și Nicolae Iorga.
”Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în ședință de lucru la Reședința Patriarhală, în perioada 6-7 iunie 2016, a hotărât trecerea în rândul sfinților a patru personalități reprezentative ale vieții duhovnicești românești din secolul al XVIII-lea.
Este vorba despre Mitropolitul Iacob Putneanul al Moldovei (1719-1778) și Cuvioșii Sila, Paisie și Natan de la Mănăstirea Sihăstria Putnei (sec. XVIII). Aceștia au fost canonizați, având datele de prăznuire la 15 mai, respectiv, 16 mai.
Propunerile de canonizare au venit din partea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și avizate favorabil de Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în ședința de vineri, 20 mai 2016. Aceste propuneri au fost trimise Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care a hotărât canonizarea sfinților putneni în acest an, când se împlinesc 550 de ani de la înființarea Mănăstirii Putna” conform
basilica.ro
doxologia.ro

Cine a fost Sfântul Ioan Gură de Aur – unul din cei mai cunoscuți dintre Părinţii greci şi una din cele mai fascinante figuri ale antichităţii creştine, de care Sf. Iacob Putneanul s-a îngrijit în timpul vieții lui pentru tipărirea liturghiei care îi poartă numele, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur – aflați citind un frumos articol:

Cine a fost Sf. Ioan Gură de Aur

Cultura sub semnul lui Eminescu

Un adept înflăcărat și susținător al culturii, al ideii de emancipare prin cultură și autor al primei monografii despre Mihai Eminescu, Luceafărul poeziei româneşti, în baza unui doctorat susţinut la Budapesta în 1895, în limba maghiară, Elie Miron Cristea, a folosit pentru prima oară sintagma „Luceafărul poeziei româneşti”: ”meritele deosebite ale acestei prime lucrări monografice despre Eminescu au fost evidenţiate de către Elena Stan, Gheorghe Bulgăr, Ilie Şandru, Nicolae Băciuţ, Prea Fericitul Antonie Plămădeală şi, mai recent, PF Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”. (http://www.limbaromana.md/numere/d61.pdf pg. 26 ) Această monografie s-a dorit un demers în apărarea integrităţii şi unităţii culturii româneşti sub semnul lui Eminescu amplasat în contextul culturii române dar și celei europene. Pledând pentru identificarea culturii românești în contextul celei europene: ”îl compară pe Eminescu cu poetul francez Beranger, încadrându-l pe autorul nostru în familia spirituală din care fac parte poeţi precum Lenau, Petofi, Schiller, Arany, accentuând că formarea lui Eminescu se află sub înrâurire dublă: pe de o parte, a fost influenţat de creaţia folclorică românească, iar pe de altă parte, de filozofia lui Schopenhauer”, lucru ce demonstrează astfel caracterul avansat al concepţiilor autorului, Elie Miron Cristea, cel care a devenit primul patriarh al creștinismului ortodox românesc ales la 4 februarie 1925 și investit la 1 noiembrie 1925.
Cultura este o moștenire ce ne ajută să identificăm trecutul poporului nostru, să pătrundem tainic în bogăţia mesajului autorilor pentru a hrăni acele suflete care sunt doritoare de frumuseţe, armonie, demnitate, istorie şi sens și este definită de morală și cât de mult cunoaștem.
„Astfel, întreaga cultură umană autentică poate deveni cult inteligent şi sensibil adus Creatorului universului, iar cultul religios rămâne matricea şi paradigma originară a culturii. Când cultul a rodit în cultură, el s-a deschis spre universalitate, iar când cultura s-a inspirat din cult, ea s-a deschis spre eternitate” (†Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Dăruire şi Dăinuire, Raze şi chipuri de lumină din istoria şi spiritualitatea românilor, Edit. Trinitas, Iaşi, 2005, p. 72).
Acest volum ca „o mărturisire a luminilor prezenţei şi lucrării harului divin în istoria şi spiritualitatea poporului român” a fost publicat într-un an cu multiple semnificaţii pentru Biserica Ortodoxă Română: 120 de ani de Autocefalie, 80 de Patriarhat şi 55 de ani de slujire arhierească a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul României, cu scop social-pastoral şi cultural-misionar. Capitolele cărţii conţin studii, articole, cuvântări şi meditaţii privitoare la istoria, credinţa, cultura, arta, viaţa socială şi spiritualitatea poporului român ca fiinţare şi rodire în spaţiu şi în timp, ca dăinuire eternă în comuniune, întru credinţă, speranţă şi iubire de Dumnezeu şi de oameni.
Într-un studiu publicat în revista Academiei Române „Academica” cu prilejul zilei de naștere a poetului Mihai Eminescu, Ziua Culturii Naționale, din 15 Ianuarie 2015, PF Părinte Daniel pune în evidență comoara lingvistică înțeleasă și promovată de Mihai Eminescu: „Făuritor al limbii romane literare moderne, Eminescu a înţeles că, între multe daruri moştenite de la înaintaşi în patrimoniul spiritual al neamului romanesc, cel mai mare dar este limba naţională în care ne exprimăm identitatea şi comuniunea între generaţii, în care chemăm pe Dumnezeu în rugăciune, în care descriem frumuseţile locurilor natale şi ale sufletului românesc”.

Publicistica lui Mihai Eminescu

”Ce a putut să facă un om cu un ziar mic, într-o cultură mică și din care prin el devine o cultură mare, o cultură mare și foarte responsabilă”. (Nicolae Georgescu)

Sursa: Publicistica lui Mihai Eminescu

Nevoia morală de a voi să te smulgi din ignoranță

”Muzica nu trebuie explicată, ea trebuie trăită”. (Sergiu Celibidache)
”Meritele cuiva nu se pot niciodată defini prin excluderea celuilalt. Meritul meu, dacă se poate vorbi de el este acela de a avea curajul să afirm ceea ce pot afirma, nevoia morală de a voi să te smulgi din ignoranță”. (Sergiu Celibidache)
”Cultura nu este altceva decât drumul către libertate. Arta este libertate, cu toate că ea te prinde în senzaţii. Dar nu-i nimic mai fals ca definiţia întregii filosofii că arta este jocul senzaţiilor, nu. Asta este nada cu care te prinde, te atrage. Ori, când treci peste ce te-a atras, poţi ajunge undeva unde nu te simţi tras nici la stânga, nici la dreapta, nici în sus, nici în jos… Asta-i libertatea”. (Sergiu Celibidache)


SERGIU CELIBIDACHE – DESPRE MUZICA SI MUZICIENI (interviu rar)
Sergiu Celibidache on his Philosophy of Music
https://www.youtube.com/watch?v=O4vrc3A8s6Y