Acasă » Articole etichetate 'cuvânt'

Arhive etichetă: cuvânt

Gânduri

Citind, rostul ascuns
al cuvântului
când îl aflăm
ne bucurăm
precum copiii.

***

Iarna, mie nu-mi pare grea
și în ea înflorește ceva,
la fel ca și primăvara,
doar că florile ei
sunt nevăzute.

***

Încurajarea, îmbrățișarea
sunt și ele chei,
spre căi de primăvară
pline de nădejde
și din merindea vieții.

© Georgeta R.M.

Anotimpuri… în cuvânt

Primăvara e un cuvânt
plin de stele și de cânt,
e o putere trainică
de nădejde tainică
din împărăția dragostei,
cu uimirile copilăriei
de verde, de culori, de viață
cum e lumina dis de dimineață.

***

Vara e un alt cuvânt
plin de miere și alint,
de o putere dornică
dată de exuberanța rodnică
venită din raiul cel ceresc
și să vedem cum toate cresc,
ca ziua să ne o însenineze
și noaptea să ne regenereze.

***

Toamna este un alt cuvânt
plin de arome și de vesel cânt
despre lumini, iubiri și daruri,
o strălucire în cer, în zboruri,
și are înțelegeri diferite,
cum sufletul o trăiește, așa transmite,
un andante melancolic, grațios
sau cântul viei în mustul delicios.

***

Iarna e un cuvânt ce pare greu
dar cu ninsoare de iubire e ușor mereu
și cu sclipiri de geniu în poezie
iarna devine cunoaștere și armonie,
îmi arată o sete de cuvinte,
la ce din viață să luăm aminte
și căutând prin cărți și internet
să descoperim istorii și povești de preț.

© Georgeta R.M.

Cuvântul

Ca un izvor curat, cristalin
potolind setea călătorului
lumina hrănește,
cuvântul
îmi ține saț.

***

Drumul
e bun
când ai drept
lumină
Cuvântul.

***

Omul crează
artă
și arta
împodobește
omul.

© Georgeta R.M.

Cuvânt de miere și alint

O dulce, tandră mângâiere,
cuvânt de miere și alint
e limba română cu al ei cânt
și a poeziilor cu a versurilor adiere.

Are lumina cuibărită în cuvânt,
un dar ceresc în vorbă și în scriere
ce din lăstarul iubirii prin scânteiere
din seva veche a pornit cu sfânt cuvânt.

Privirea-i luminoasă n-are bariere
are surori întru cuvânt și simțământ,
se întâlnesc, se bucură, și-n legământ
cu pagini aurii fac să dispară frontiere.

Lumina din credință și cultura
susțin cuvântul și îi dau măsura.

© Georgeta R.M.

Sonet din arome

Din aroma credinței, culturii
din care aproape zilnic inspir
rânduiesc file cu sens și desfir
înțelesuri, cuvinte aurii.

La început a fost Cuvântul – fir
nevăzut, luminos stând mărturii
poeme, elixirul învățăturii
născute din tainicul potir.

Învățăturile au inspirat
suflete alese ce prin cuvânt
s-au înălțat peste timp dăinuind.

Iubirea de frumos a lucrat
în suflete frumoase pe pământ,
pentru o viață frumoasă, mântuind.

© Georgeta R.M.

E încă primavară

Aleargă prin versuri primăvara
și s-a îmbinat cu el, cuvântul
în luna mai, Florarul,
un ”anotimp” mai special
în care florile se pare
oferă un regal, un recital
plin de culoare, muzical
jucându-se cu vântul, razele de soare…
Muzica naturii încearcă a vorbi
prin evantaiul de culoare,
sonoră, ca o sărbătoare
în care pământul
prinde a zâmbi
prin flori spre naltul
senin de binecuvântare.

☼ Happy Springtime to Everyone ☼

Poezii de Veronica Micle

De-ai ști…

De-ai ști, iubite, cât de mult
Mi-i dor ca glasul tău s-ascult,
Ai veni pe-aripi de vânt
Și mi-ai spune un cuvânt.

Vorba fie rea sau bună,
Am vorbi-o împreună,
M-ai vedea, eu te-aș privi,
Vorbele s-ar înmulți.

Tu mi-ai spune una mie,
Eu ti-aș spune multe ție
Făr-de rost și chibzuire,
Însă toate de iubire.

Vino dar pe-aripi de vânt,
Vin de-mi spune un cuvânt,
Că mi-i dor atât de mult
Glasul tău să-l mai ascult.

Pe-al meu gând…

Pe-al meu gând să fiu în stare
Eu cu lanţuri l-aş lega,
Şi de voie, de nevoie,
Poate s-ar astâmpăra.

Căci el fără de-a mea ştire
Pururea este pribeag,
Iar de-l cât văd ca la tine
A zburat iară cu drag.

Şi ce simt atuncia nu ştiu,
Însă eu gândului meu
De-aş putea aripi i-aş pune
Să-l ajut în zborul său.

Atat de frageda

Despre cuvânt

”Cuvântul e cea mai mare forță spirituală a celei mai înalte ființe create. Prin cuvânt, fiecare din oameni dispune asupra semenilor, putând face un bine sau un rău enorm.
Având fiecare om cuvântul și, dată fiind funcția etică a acestuia, este evidentă responsabilitatea ce e legată de această putere. El trebuie folosit numai pentru zidire, nu și pentru dărâmare. Adică, numai pentru trezirea și susținerea în om a responsabilității față de semeni, a ceea ce constituie ființa lui etică, elementul caracteristic al omului, însușire pe care o exprimă chiar cuvântul. E absurd să se ridice cuvântul împotriva sa însuși sau a temeliei sale. (…)
Cuvântul omului a decăzut aproape pe toată linia la această funcție de slujitor al minciunii, în loc să slujească adevărului cu care este legat prin sensul său.
Numai deoarece cuvântul are funcția de revelare a subiectului propriu și de obligare a semenului, înțelegem de ce s-a dăruit fiecărui om, dat fiind că, prin el, fiecare e învățător al altora.
El nu s-a putut da pentru simpla revelare a unor lumi care s-ar descoperi unuia sau unora mai bogat sau, în mod deosebit, în raport cu alții. În cazul acesta, de ce s-ar bate lumi cap în cap ? De ce ar fi atâtea contraziceri între ele ? Sau de ce ar avea toți oamenii însușirea cuvântului, pe câtă vreme numai unii sunt în stare să vadă și să reveleze lumi de mistere ?
Nu pentru o funcție precumpănitor revelatoare e dat cuvântul. Oamenii și-au descoperit, în fond, atât de puține lucruri noi, de când e lumea. Și, totuși, fiecare om aduce prin cuvânt o revelație nouă pe lume, revelația cea mai esențială și mai deterrminantă în cercul semenilor săi, a ceea a unui subiect nou.”
(fragment din <Puterea revelatoare a cuvântului omenesc> – Pr. Dumitru Stăniloaie, din cartea Când cuvintele sunt de la Cuvântul)

Raze de lumină

Fiecare gând,
cuvânt sau faptă bună
este o rază

de lumină ce-nseamnă
iubire, viață.