Arhive pe etichete: Cuvinte potrivite

Tudor Arghezi – 90 de ani de la „Cuvinte potrivite”, 50 de ani de la moartea scriitorului

Această prezentare necesită JavaScript.


Imagini slide-show: google.com

Revista „Cultura” își propune, la 90 de ani de la debutul unuia dintre cei mai importanţi poeţi români, Tudor Arghezi, să reconstituie din trei perspective de analiză miturile, receptarea și efectele poeziei argheziene după volumul din 1927, „Cuvinte potrivite”. Astfel, dă curs invitaţiei noastre acad. Eugen Simion, care oferă spre relectură volumul de debut al lui Arghezi și desfacerea acestuia după principalele mituri poetice – adevărate resorturi ale imaginarului și credinţelor poetice. Eseul face parte din prefaţa criticului la seria de Opere Complete publicate de Academia Română și care, în 2017, s-a îmbogăţit cu două volume ce cuprind creaţia poetică argheziană. Răspund chestionarului revistei (organizat cu ocazia aniversării debutului) și doi importanţi critici literari și profesori, a căror activitate critică l-a avut mereu pe Arghezi în prim-plan: Ion Simuţ și Călin Teutișan. Nu în ultimul rând, Revista „Cultura” propune o panoramare a poetului Tudor Arghezi așa cum se vede în/din manualele școlare de astăzi, tocmai pentru că în ultima vreme au existat dezbateri ample, dar deseori deviante în ceea ce privește prezenţa autorilor canonici în programele și manualele de limba și literatura română. Răspunde invitaţiei revistei „Cultura” scriitorul și inspectorul școlar Horia Corcheș. (Ș.B.)
Sursa și continuarea articolului:
http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_581_25_2017.compressed.pdf pag. 9-14

Anunțuri

Comentarii închise la Tudor Arghezi – 90 de ani de la „Cuvinte potrivite”, 50 de ani de la moartea scriitorului

Din categoria Motive pentru condei

Poezii – Tudor Arghezi (I)

Descântec

Lacăte, cine te-a închis
La uşa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Să sfarăme zăvorul
Şi să vedem în fundul nopţii noastre
Mişcându-se comorile albastre?
Un pas din timp în timp, greoi,
Se-apropie, dar a trecut de noi.
Toţi paşii se sfârşesc şi pier
Pentru urechea ta de fier.
De-o vână-ntoarsă peste tine
Cred că atârnă din văzduh glicine
Şi, de pe bolţi, zorele
Şi muguri şi ciorchini de stele.
Cine va pune-n uşa noastră cheie
O singură scânteie?
Lumina ochiul şi-l aşază
Şi-n încăpere caută să vază.
Lacătul simte şi tresare
Cu bezna mea, ca de o sărutare.
Stea, nu poţi tu intra-n veriga lui
Şi lacătul tăcerii să-l descui?

(Din volumul Cuvinte potrivite, 1927)

Inscripție pe o ușe

Când pleci, să te-nsoțească piaza bună,
Ca un inel sticlind în dreapta ta.
Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista.
Purcede drept și biruie-n furtună.

Când vii, pășește slobod, râzi și cântă.
Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.
Căci neamul trebuie să-ți fie drag
Și casa ta să-ți fie zilnic sfântă.

Comentarii închise la Poezii – Tudor Arghezi (I)

Din categoria Motive pentru condei