Această prezentare necesită JavaScript.

Personalitate foarte importantă în istoria artei româneşti, Dimitrie Paciurea este considerat primul artist expresionist român şi primul sculptor care a avut o viziune monumentală. El a fost supranumit şi “Luchian al sculpturii”, datorită dedicării sale pentru sculptură. Dimitrie Paciurea s-a impus prin lucrările sale ca un artist cu o pronunţată notă de originalitate situându-se între clasicism și modernism.
Cap de copil
Compoziția reflectă o figură învăluită în unda zâmbetului şi a alintului, a unei fericiri primare, o impresie care l-a făcut pe sculptor să dea naștere chipului care s-a înfiripat dintr-un boţ de pământ modelat cald, moale și sensibil. Un reper minim dar viguros este mâna părintească de sub bărbie care dă compoziției un aer duios.
Zeul Pan
Compoziţie figurativă, mitologică. Portret de bărbat, barbă, mustaţă, coarne de berbec. Lucrarea comandată de Casa Şcoalelor pentru bazinul din curtea şcolii române de la Roma. Transferat de la Muzeul Toma Stelian 1949. Copie bronz turnat la Combinatul Fondului Plastic 1964. Gipsul este în depozitul de sculptură al galeriei naţionale şi altă copie se găseşte în curtea Academiei Române din Roma, altă copie din bronz se găseşte la Muzeul din Târgu Mureş.
Sfinxul
Compoziţie figurativă, simbolistică. Reprezentând un bust de bărbat, în faţă o gheară de leu, întregul modelaj dând un aspect de monumentalitate.
Gigantul
Compoziție care aminteşte, prin reprezentarea sa, de arta antică grecească monumentală nu numai datorită proporţiilor, ci şi concepţiei.
„Gigantul în piatră al lui Paciurea, înmărmurit în fața frumoasei din peșteră, într-o încordare supraomenească, desfășoară toată splendoarea plastică a corpului uman” spunea despre operă Oscar Han.
Ciclul himerelor reprezintă fără îndoială apogeul și maturitatea deplină a creației lui Dimitrie Paciurea, el rămânând în mare parte unic în imaginarul grafic și sculptural românesc al ultimei sute de ani. Având ca origine crearea Sfinxului (1911), ciclul avea să se desăvârșească în cursul deceniului trei al secolului XX, când Paciurea desenează și modelează celebrele „Himera apei”, „Himera pământului” sau „Himera văzduhului”, dar și restul de compoziții ce descriau același simbolism grăitor și profund. (…)
S-a încercat încă de la apariția lor o interpretare a sursei de inspirație ce l-a motivat pe Paciurea să ajungă la aceste imagini purtate de simbol în multe arii expresive. Fie din surse populare, fie filosofice sau mitologice, Himerele lui Paciurea par a fi expresia unui eu propriu, atras de spiritele naturii (pământul, apa și cerul).
Întreaga operă a artistului se poate împărţi pe mai multe categorii: monumentală, portretistică, funerară şi fantastică : mai mult…