Arhive pe etichete: Eusebiu Camilar

Elanul spre-al artelor temei

Eusebiu Camilar
Sursa pozelor: ro.wikipedia.org
Să ne reamintim azi de prozatorul și poetul Eusebiu Camilar (7 octombrie 1910 – 27 august 1965), născut în comuna Udești la 20 km sud de Suceava, unde este organizat anual Festivalul național de literatură „Eusebiu Camilar – Magda Isanos“.
Casa_memorială_Eusebiu_Camilar
și citind din ce s-a scris despre el și din poeziile sale.
Din scrierile sale, de proză, dramaturgie se degajă cu o impresionantă forță evocatoare, cu un stil colorat, un univers de cele mai multe ori de un realism crud, pe care Eusebiu Camilar l-a lăsat sub forma romanelor, posterității. În lumea povestirilor lui Eusebiu Camilar personajele sunt ezitante în fața opțiunilor, ele trăiesc între teama de a trăi și de a muri, o teamă primitivă, trăind într-o lume închisă. (Avizuha, Seceta, etc.) Spre deosebire de proză și dramaturgie, poezia sa este de o simplitate frumoasă, luminoasă. De altfel el definește poezia ca „dimineaţa omenirii, istoria sentimentelor înălţătoare, îndemnul permanent către bine şi adevăr”. De un talent literar incontestabil totuși a fost considerat un talent bizar de unii scriitori care, de altfel, l-au apreciat în mod deosebit (Constantin Loghin, Revista Bucovinei nr. 5/1943). Eusebiu Camilar a colaborat la diverse publicații încă de pe vremea liceului în publicații sucevene. Amintesc de colaborarea sa la revista „Țara fagilor” a lui Constantin Milici. A fost laureat al mai multor concursuri literare, a îndeplinit funcții de răspundere în Consiliul de Conducere a Uniunii Scriitorilor iar din 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane.
A scris proză, dramaturgie, poezii, traduceri însumând peste 50 de titluri neuitând bineînțeles colaborările la diverse reviste literare.
Dintre numeroasele aprecieri sau critici amintim:
„ G. Călinescu: „Cordun e un poem tribal”.
„Cordun este o scriere în proză care ar putea să fie asemănată cu Amintirile lui Creangă./…/ Deosebirea este aceasta, că dl. Eusebiu Camilar privește viața cu un ochiu mai cult, mai critic și dă grupului de amintiri o structură de ficțiune, pe temeiul unei impresiuni dominante, încât în cele din urmă nu știi dacă scrierea e curat autobiografică, ori e o simplă invențiune la persoana întâi./…/Fapt este că în Cordun, aflăm un fel de poem epic, în care faptele sunt necesare numai întrucât indică miscările elementare, primitive, ale societății umane. Cordun e un poem tribal. Stilul e limpede, cu oarecare culoare dialectală, pe unde trebuie nervos, și uneori poate prea sacadat./…/Scurtele, fioroasele ciocniri între acești oameni, posomorâți de sărăcie, sunt descrise sobru, în stil de epopee./…/Scena mergerii cu vitele la codru e admirabilă./…/Sunt și alte pagini admirabile în cartea d-lui Eusebius Camilar: fugărirea copilului călare de către tatăl mâniat, jupuirea unui câine prea bătrân. Talentul scriitorului este învederat. Vom observa numai un mic cusur, ușor de amendat. Sunt unele cruzimi de expresie inutile, deși în spiritul adevărului, pe de-o parte și unele note prea sumbre pe de alta. Nu suntem pudici și ipocriți. Dar nu trebue să se construiască un sat văzut naturalistic.”
(„Cordun – manuscrisul D-lui Eusebius Camilar”, în „Viața românească”, iulie 1938)

Ion Drăgușanul – Mărturisitorii
„Everestul Bucovinei“, Eusebiu Camilar, înseamnă, în proza bucovineană, un altceva, de un tulburător realism… „Eusebiu Camilar: „Cordun“, roman, Fundaţia Regală, Bucureşti,1942. Cine citeşte romanul domnului Eusebiu Camilar rămâne cu o impresie bizară. Îşi dă seama că acest roman nu este ceea ce suntem deprinşi a cunoaşte în această materie de la maeştrii genului…
Bucovina domnului Camilar nu mai este ţara codrilor întunecaţi de fag. „Acum nu mai sunt. Târgul i-a fulgerat cu fierăstrăul. Au rămas dealurile pleşuve. Bălţile cu trestii au secat“ (pg. 18).
Și alte aprecieri: aici și aici

Blazonul

Mărturisesc, să afle ai mei nepoți măcar:
Mi-au fost blazon opinca și bâta de văcar,

Și mi-a aprins elanul spre-al artelor temei,
Natura udeșteană, în amfiteatrul ei:

Am învățat ce-i ritmul în sacadat alai,
când tropoteau pe prunduri nepotoliții cai;

De la furtuni cu aprig, uluitor duium,
Am învățat ce-i setea avântului la drum –

Simțeam cum gingășie se pune în cuvânt,
când ierburile zvelte se legănau în vânt,

Și cum eternitatea încape într-un vers,
Prin rouă, când reflectă întregul univers…

La mine-n sat, în Balta Ciurariului, și-acum
Mă mai așteaptă caii în adâncimi de fum.

(Eusebiu Camilar – Din vol. „Poezii”, 1964)

Ploaia de atomi

Te-ngrijorezi că ochii și creierii se cern?
În energia lumii doar ești și tu etern!

Presimți spre ce noianuri de energii te-ndrumi,
Când știi că doar un singur atom conține lumi?

Când clopotul va bate pe dealul udeștean,
Eu o să fiu departe în cerul de mărgean,

Dar nimeni n-o să vadă cum trece peste pomi,
Din pieptul meu, o ploaie de luminoși atomi,

Și nimeni n-o să știe că un minut, o stea
A strălucit mai tare din energia mea.

(Eusebiu Camilar – Din vol. „Poezii”, 1964)

Stejarul din Borzeşti – o frumoasă povestire istorică de Eusebiu Camilar pe: http://istoriiregasite.wordpress.com/2013/09/23/stejarul-din-borzesti-povestire-istorica-de-eusebiu-camilar/

Date biografice pe:
http://ilazu.blogspot.ro/2012/08/scriitorul-zilei-eusebiu-camilar-poezii.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Eusebiu_Camilar
http://ziarulceahlaul.ro/eusebiu-camilar-49-de-ani-de-la-moarte/
http://www.isanos.ro/ro/eusebiucamilar/biografie.html
http://www.isanos.ro/poze/galery/galery001.html
http://www.muzeulbucovinei.ro/muzeu/expozitii-permanente/casa-eusebiu-camilar

Reclame

4 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Singura revistă din Bucovina care avea reşedinţa într-un sat

Să ne reamintim de:

Constantin Milici

”Un personaj unic în cultura noastră, care a sacrificat totul pentru promovarea spiritualității neamului său, Constantin Milici, cantor bisericesc la Sucevița și la Soloneț, dar care, fiind înrolat în armata austriacă, a cules, în vreme de război, caiete întregi de cântece populare, este întemeietorul revistei ”Țara Fagilor” (1931, 1932), prima gazetă sătească bucovineană, la care a lucrat și Eusebie Camilar, menită unei adevărate emancipări rurale, pe veci irepetabilă”.
Galeria personalităților bucovinene, de Radu Bercea și Ion Drăgușanul, Ed. Mușatinii, Suceava, 2014

Țara Fagilor
Bucovina (în germană Buchenland = Țara fagilor)

Între cele două războaie mondiale, mai precis în 1931 – 1932, apare în satul Soloneţ, comuna Todireşti, judeţul Suceava, prin strădania cantorului bisericesc Constantin Milici, revista de literatură şi folclor „Ţara Fagilor”. Ea îşi propunea să fie un factor de cultură în această zonă a Bucovinei. Constantin Milici nu a ezitat în a face mari sacrificii, materializându-şi în concret pasiunea prin editarea acestei reviste cu periodicitate lunară, intitulată „Țara Fagilor”. Este singura revistă din Bucovina care avea reşedinţa într-un sat – Soloneț – în casa unui ţăran autodidact. La primul număr a colaborat ca redactor tânărul ce avea să devină mai târziu corespondent al Academiei Române, scriitorul Eusebiu Camilar. Revista conţinea articole de critică şi istorie literară, foclor, folcloristică, poezii şi proză. A avut colaboratori din diferite zone ale ţării: Mehedinţi, Caransebeş, Bihor, Constanţa, Huşi, Bacău etc., fiind cunoscută şi răspândită rapid în zone mai îndepărtate. Articolele – program ale revistei sunt edificatoare în ceea ce priveşte intenţiile: „vreau să scoatem la lumina zilei, pe lângă producţiile culte, şi acele minunate producţii ale poporului, adevărate comori de simţuri, de credinţă şi datini în care se oglindeşte sufletul simplu şi înflăcărat de poezie”.

Sursa: http://www.mybestcv.co.il/TextPage_EN.aspx?ID=9655773

Despre Constantin Milici și aici: http://www.edituravremi.ro/constantin-milici/

Ștergar bucovinean

Să aflu adevărul, și sus în munți am mers…
A cui e oare mâna ce țese-n Univers ?

Acuma știu – de lucru când iar s-a apucat,
Să țeasã și să-ntindă pe cer ștergar vărgat,

Ea lasă draperia de nouri drept în jos !
E, tunetul, bărbatul ce pleacă mânios…

Cât plouă, după nouri prin spată a trecut
Multicolore fire, și-i gata de țesut,

Mătăsuri diafane, lumină, funigei…
E, fulgerul, suveică la îndemâna ei !

Și mult apoi, furtuna în zare pân’ s-a șters,
Ea tot mai mânuiește suveica-n Univers !

(de: Eusebiu Camilar)

5 comentarii

Din categoria Motive pentru condei