Limba română, cuvântul strămoșesc
care ne e drag chiar de la început
cu mama, cu tata, cu el am crescut
din toate cele bune să-mi însușesc.

De-a lungul vremii sincer m-au susținut
și uite azi în sonet vă povestesc
de limba română în crez părintesc
ce se bucură de un bogat conținut.

Mereu în gânduri ea devine sacră
căci folosind-o respect îi datorăm
înnobilându-ne astfel ne consacră
mereu , părinți, copii să o respectăm.

Frumoasa mea Limba Română lucră
prin noi mereu frumoasă să o păstrăm.

***

Poezia rămâne garanția
nobilă a limbii noastre române
purtată pe aripi de a sa misiune,
din dragoste trăgându-și bogăția.

Cu rădăcini în lumină rămâne
comoara neamului din părinția
cea dintru început, ca relația
cea iubitoare de înțelepciune.

Ca un fagure de miere, filtrată
prin razele sufletești, moștenire
vie e, mereu cu drag păstrată
îmbogățirea-i nouă strălucire.

Limba română-i muzică cântată
de poeți și scriitori cu iubire.

© Georgeta R. M.