Acasă » Articole etichetate 'familia'

Arhive etichetă: familia

De Ziua Națională a Familiei

”Conștiința este lumina inteligenței pentru a distinge binele de rău”. – Confucius
”Conștiința este o cetate așezată în calea tuturor răutăților”. – Vasile Ghica
”În chestiuni de conștiință legea majorității nu-și are locul”. – Mahatma Gandhi
”Cea mai copleșitoare forță majoră sub presiunea căreia suntem uneori constrânși să lucrăm este propria noastră conștiință”. – Lucian Blaga
”Întocmai ca inteligența, simțul moral se poate dezvolta prin educație, disciplină și voință…Simțul moral e mai important decât inteligența. Daca el dispare într-o națiune, toată structura socială începe să se clatine”. – Alexis Carrel
Sursa citate:https://rightwords.ro

”Ce inseamna naționalismul? Înseamnă că ții la nația ta, nu înseamnă nici că disprețuiești pe alții, nici că vrei să-i persecuți, mi se pare ceva firesc. Să ții la nația ta, în definitiv tu faci parte dintr-o comunitate care se cheama patrie. Țări sunt multe, Patria e una singura.”
– Ileana Vulpescu

Comunitatea Patrie
e temelia Statului
Național și-i dă tărie,
comunitatea Patrie.
Cu o voință proprie
spre binele românului,
comunitatea Patrie
e temelia Statului.

***

La temelia Statului
stă Familia, Credința,
Știința Adevărului-
la temelia Statului.
În creșterea copilului
ne folosim conștiința,
la temelia Statului
stă Familia, Credința.

© Georgeta R. M.

O zi senină

Chiar din zori o zi senină
ne anunță o sărbătoare
și împrăștie lumină
până-ndepărtata zare.

fetita-primavara-flori

”Credeam că pot pe Dumnezeu
Iubi şi El să mă iubească,
Fără iubirea omenească
Purtată semenului meu
Văzut. Dar dragostea deplină
Nu e în unul sau în doi;
Desăvârşită dac-o vrei,
Răsfrântă trebuie în trei,
Ca cea divină…”
( din poezia Familia, treime a iubirii – diac. Mircea Laurean)

”Dar înainte de aceasta să rememorăm clipele învăluite în fumul dulcilor amintiri din anii copilăriei cu toate bucuriile şi căutările inerente, care închid în taina lor raze de lumină şi pete umbroase, fascinaţie şi nostalgie, dar mai ales leagănul aducerilor aminte. Vibraţiile lumii înconjurătoare, voalate în întâmplări petrecute la hotarul înţelegerii parcă ne adeveresc spusele unui gânditor: copilăria este o lume de miracole şi de uimire, a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă, proaspătă şi uluitoare. Cu adevărat, reacţiile afective ale unui vlăstar de om în faţa realităţilor vieţii sunt plăcute rememorări ce se pierd în noaptea timpului. Totul în copilărie era fascinant. Bunăoară primăvara, printre cireşi singuratici potopiţi de floare, totul era verde, inclusiv ecoul văilor. Vara mă aflam aievea într-o lume fabuloasă în care cerul umed şi albastru îl regăseam oglindit în privirile senine ale camarazilor de joacă, iar adierile moleșite de căldură tolăneau îndelung, uitând parcă să mai răcorească zăpușeala săgeților de foc trimise cu nemiluita de soarele incandescent. Toamna era o altă primăvară în care fiecere frunză părea o floare, iar bruma ce cădea în dimineţile reci şi aspre ale melancolicului anotimp o vedeam ca o spumă de argint ce acoperea grădinile. Vântul mi se părea o fantasmă care ofta şi se tânguia, iar furtuna, un balaur care rupea şi sfârteca nourii negri care se abăteau asupra satului nostru. Când ningea nu uitam spusele unei povești: îngerii își lasă din penele lor albe să acopere urâtul pe pământ”. Continuare…