Acasă » Articole etichetate 'folclor'

Arhive etichetă: folclor

Primul cercetător obiectiv al cântecului popular din Bucovina

Alexandru_Voevidca
Aminteam într-un articol scris în 2014 ”Un alt ales cântăreț liric al Bucovinei” despre George Voevidca (care a participat alături de Mathias Friedwagner și Gavril Rotică la alcătuirea unei antologii de lirică populară – 1940), fiu al altei personalităţi cunoscute în epocă, dascălul şi folcloristul Alexandru Voevidca care a contribuit la rândul lui la acel ”climat de o specială efervescenţă, de o spiritualitate densă şi prolifică, la care au contribuit personalităţi puternice şi active, publicaţii impresionant de numeroase, o viaţă artistică şi culturală de-o concentraţie uimitoare şi un număr mare de creatori a căror înflorire a fost stimulată de miracolul mult aşteptat al Marii Uniri” despre care ne vorbește scriitoarea și poeta Lucia Olaru Nenati în cartea sa „George Voevidca: viaţa şi opera“ în care descrie participarea acestuia alături de alți scriitori la fenomenul cultural din spațiul bucovinean la acea epocă.
Mathias Friedwagner, profesor de limbi romanice la Universitatea din Cernăuţi care a scris „Rumänische Volkslieder aus der Bukowina“ a simțit lipsa melodiei în ceea ce a dorit să transpună, și a dorit o înfăptuire completă a unei antologii sub titlul „Bukowiner Liederbuch“ (înaintea sa fiind Simeon Florea Marian (1847-1907) care a cules poezii populare, Gheorghe I. Sbiera (1836-1916), elev şi urmaş al lui Aron Pumnul care s-a ocupat de această problemă și a tipărit culegeri de poezii populare și colinde românești, Gustav Weigand cel dintâi cercetător care culege cu fonograful, cu a sa „Dialekte der Bukowina und Bessarabiens“, 1904), cu un interes justificat prin profesia sa pentru muzica populară din zona Moldovei a făcut apel la studenţii societăţii „Junimea” ca să contribuie la această antologie de cântece populare bucovinene.
Dar cel care s-a dovedit capabil de a culege muzica populară dorită a face parte din cartea care dorea să o scrie a fost Alexandru Voevidca care avea temeinice cunoştinţe muzicale pe care și le-a însușit sub conducerea lui Adalbert Hrimaly, director al „Societăţii filarmonice” din Cernăuţi, și după cum observa și Ion Drăgușanul în capitolul ”Cântecul este cel ce urmează pe Român în toată viața lui” din cartea ”Povestea așezărilor bucovinene”, avea ”o putere reală de a judeca valorile”.

Alexandru Voevidca (n. 27 mai 1862, satul Vaslăuți, Bucovina, – d. 6 iunie 1931, Cernăuți) a fost un folclorist și muzicolog român, dirijor de cor și orchestră din zona Bucovinei.
A fost învăţător în Suceava, Sinăuţii de Jos, Siret, Boian, Coţmani şi Cernăuţi, translator la Prefectura Cernăuţi (1919-1921), dirijor de cor şi orchestră, inspector de muzică în Cernăuţi (1923-1927). A cules folclor din Bucovina, Basarabia, nordul Moldovei, fiind „primul cercetător obiectiv al cântecului popular din Bucovina” (după cum îl consideră Liviu Rusu). A colaborat cu articole la revistele Izvorașul, Voința Școalei. Este autor de lucrări didactice: „Manual metodic pentru predarea cântului în școalele primare. Partea I”; „Predarea cântecului după auz” (1923).
A compus muzică de teatru: „Doi morți vii” (vodevil pe un libret de Vasile Alecsandri, după „L’Homme blase” de Duvert și Lausanne (1928); muzică corală: „Poptpuriu național”, cor mixt și pian, versuri populare (1922). A publicat mai multe culegeri de folclor: „17 Colinde, cântece de stea și urări de Anul Nou” (1924); „Cântece populare românești” (10 volume), manuscrise, publicate parțial în Matthias Friedwagner: „Rumänische Volkslieder aus der Bukowina. Liebeslieder mit 380 von Alex. Voevidca auggezeichneten Melodien, Würzburg” (1940) etc. – Sursa
Fără a folosi fonograful și cum a cules aceste cântece populare am găsit într-un articol al d-nei Lucia Olaru Nenati care afirmă că ”Voevidca a cules cântecele cu tot cu note, fiindcă el avea şi auz muzical şi şcoală serioasă la Cernăuţi. Şi aşa am avut temeiul să zic că acesta e cântecul pe care-l cânta poetul, de vreme ce transcierea muzicală a lui Voevidca se armoniza cu textul găsit la Eminescu.” și o altă descriere:
”Deci, lui Alexandru Voevidca i se adresează, la 2 Iulie 1907, profesorul Friedwagner, cerându-i colaborarea. S-a păstrat corespondenţa dintre Voevidca şi Friedwagner. Ea a fost tipărită parte în revista profesorului Leca Morariu, „Făt Frumos”. Alexandru Voevidca nu a cules cu fonograful; avea, însă, o mare îndemânare în învăţarea şi notarea cântecelor populare. Activitatea sa de culegere se cuprinde între anii 1907-1924, în care timp a notat nu mult mai puţin de 3.000 de cântece, împărţite in 10 volume, foarte frumos scrise. Cele mai multe au fost adunate, între 1907 şi 1914, datând din acelaşi timp în care Tiberiu Brediceanu a făcut culegerile sale din Maramureş şi din Banat, Bela Bartok a cules în Bihor (1909-1910) şi Maramureş (1913), iar în vechiul regat a-are „Hora din Carta””, de Pompiliu Pârvescu (1908)”.
Mai multe detalii bogate și relevante, despre o cercetare sistematică a folclorului muzical din Bucovina în continuarea citatului de mai sus în: ”Povestea așezărilor bucovinene” pag.406 – 442.
Ar mai fi important de adăugat că a început fonotecarea cântecelor naţionale bucovinene în studioul de înregistrări al Centrului Cultural Bucovina (CCB) la îndemnul scriitorului Ion Drăguşanul avându-se în vedere ”moşteniri ale vremurilor uitate, păstrate în manuscrisele lui Alexandru Voievidca” așa după cum ne relatează în articolul său d-l Tiberiu Cosovan

Scriitorul Ion Drăguşanul
„Zicalasii” Bucovinei – Walachische Tänze und Lieder

Un iubitor al cântecului popular şi al melosului psaltic

Unul dintre cei mai mari maeştrii ai muzicii religioase şi al prelucrărilor de folclor, compozitorul, dirijorul şi profesorul Gheorghe Cucu a fost un clasic al muzicii corale românești cu un stil plin de farmec și original. Au rămas de la maestrul Gheorghe Cucu peste 100 de piese muzicale, care unele au fost tipărite. Folosind creator cântecul popular în lucrările sale corale, a contribuit la dezvoltarea școlii muzicale naționale românești. Este autor al unor lucrări de bază în acest sens, caracterizate prin conținut realist și umor, prin intonație populară și măiestrie a compunerii („Frumosul vine pe apă”, 1931; „Haz de necaz”, ”Mincinosul”, ”Greierele”). A armonizat cântece populare, colinde și a scris muzică bisericească.
Biografie

Gheorghe CUCU – Haz de necaz …
Corul Madrigal Cetinita, cetioara Gheorghe Cucu)
O, minune – Gheorghe Cucu

Un ”descendent din viţa cercetătorilor culturii populare bucovinene”

lansare_nicolae cojocaru

P27-11-15_14.23bis

Cu prilejul Zilei Bucovinei din 28 noiembrie 2015, la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera“ din Suceava au fost aduse în atenţia publicului cărțile: „Din Bucovina. Folclorul obiceiurilor şi cântece populare“, „Cult, tradiţie şi cultură religioasă la români“, „Cercetări de cultură populară, etnografie istorică şi mitologie“, „Invitaţie la romantism“, „Întâlnirea de seară“, „Ispitirea lui Zarafon“ şi „Din comoara înţelepciunii“ semnate de părintele doctor Nicolae Cojocaru, de la Parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Câmpulung Moldovenesc. Tot cu cu acest prilej, Corala „Academica“ din Câmpulung Moldovenesc, dirijată de prof. Emil Forfotă, a susținut un repertoriu muzical care a încântat auditoriul.
”Fiu al Bucovinei, cititor pasionat şi autodidact, doctor în teologie şi filologie, graţie preotului Nicolae Cojocaru suntem singura ţară din lume care deţine o enciclopedie dedicată istoriei multimilenare a românilor, cu referire la întreg patrimoniul de tradiţii şi obiceiuri. Membru al Comisiei de Folclor a Academiei Române şi al Uniunii Scriitorilor din România, părintele Cojocaru ştie să îmbine armonios slujirea altarului cu activitatea intelectuală”.
continuare:

Din cartea sa de poezii: ”Invitație la romantism” am cules câteva poezii:

Lui Eminescu

Lângă foaia de pripas
Stă bătrânul Ștefan, sfântul
Cu lințoliul vremii-n glas,
Voievod de țară-i rândul.

Și privind din colț de veacuri
Cu ochiana-i fermecată,
Stă ascuns în legi și datini
Vremii strajă neplecată.

Tu la Putna de-l găsești
Pe sub lespezi de tăcere,
Spune-i vorbă să-l trezești
Cu-n cuvânt de înviere.

Și sloboade-l iar în jos
Pe vaduri și pe Orhei
De-l vestește c-a ajuns
Țara plină de mișei.

De la Nistru, Tisa Mare
Tot ogoru-i răscolit,
Stă românul în cătare
Către neamu-i osândit.

Și de-o mai suna o dată
Fulgerând din nouă suliți,
Vine iar Moldova toată
Floarea țării de pe uliți.

Tu atunci din pană-i scrie
Un hrisov nebun și hâtru,
C-a ieșit dintr-o pustie
Ștefan cel viteaz și mândru.

Te-aștept…

Pe malul lacului te-aștept
iubito să apari,
e parcul gol și luna-ncet
se-nflăcără-n stejari.

Iar peste unde fără glas
te-nalți din amintire,
cu vraja nopții-n miez de ceas
și-n șoaptă de iubire.

Și-atât de străvezie semeni
cu pletele-ți de vis
pe-a apei boltă de luceferi
la margine de abis.

Desfă iar lacului argintul
și vino înger sfânt,
pe malul serii aburindu-l
în brațe să te cânt.

Confesiune

Mă căutam pe mine-n zorii de aramă,
erau străine porți pe calea mea de vis,
pe plaiuri înflorise floarea rară
și rătăceam fără un țel precis.
Atunci am scris pe cer iubirea
ca să-mi răsară peste doruri reci
noian de-agate vrăjindu-mi neoprirea
la vremea căutării pe candide poteci.

Când te-am aflat pe tine eram un călător
cum liniștite meandre trec în zori –
un ceas cum altu-i este următor
în timpul cel aprins pe-augustele comori.

Articole semnate de pr.dr. Nicolae Cojocaru

Singura revistă din Bucovina care avea reşedinţa într-un sat

Să ne reamintim de:

Constantin Milici

”Un personaj unic în cultura noastră, care a sacrificat totul pentru promovarea spiritualității neamului său, Constantin Milici, cantor bisericesc la Sucevița și la Soloneț, dar care, fiind înrolat în armata austriacă, a cules, în vreme de război, caiete întregi de cântece populare, este întemeietorul revistei ”Țara Fagilor” (1931, 1932), prima gazetă sătească bucovineană, la care a lucrat și Eusebie Camilar, menită unei adevărate emancipări rurale, pe veci irepetabilă”.
Galeria personalităților bucovinene, de Radu Bercea și Ion Drăgușanul, Ed. Mușatinii, Suceava, 2014

Țara Fagilor
Bucovina (în germană Buchenland = Țara fagilor)

Între cele două războaie mondiale, mai precis în 1931 – 1932, apare în satul Soloneţ, comuna Todireşti, judeţul Suceava, prin strădania cantorului bisericesc Constantin Milici, revista de literatură şi folclor „Ţara Fagilor”. Ea îşi propunea să fie un factor de cultură în această zonă a Bucovinei. Constantin Milici nu a ezitat în a face mari sacrificii, materializându-şi în concret pasiunea prin editarea acestei reviste cu periodicitate lunară, intitulată „Țara Fagilor”. Este singura revistă din Bucovina care avea reşedinţa într-un sat – Soloneț – în casa unui ţăran autodidact. La primul număr a colaborat ca redactor tânărul ce avea să devină mai târziu corespondent al Academiei Române, scriitorul Eusebiu Camilar. Revista conţinea articole de critică şi istorie literară, foclor, folcloristică, poezii şi proză. A avut colaboratori din diferite zone ale ţării: Mehedinţi, Caransebeş, Bihor, Constanţa, Huşi, Bacău etc., fiind cunoscută şi răspândită rapid în zone mai îndepărtate. Articolele – program ale revistei sunt edificatoare în ceea ce priveşte intenţiile: „vreau să scoatem la lumina zilei, pe lângă producţiile culte, şi acele minunate producţii ale poporului, adevărate comori de simţuri, de credinţă şi datini în care se oglindeşte sufletul simplu şi înflăcărat de poezie”.

Sursa: http://www.mybestcv.co.il/TextPage_EN.aspx?ID=9655773

Despre Constantin Milici și aici: http://www.edituravremi.ro/constantin-milici/

Ștergar bucovinean

Să aflu adevărul, și sus în munți am mers…
A cui e oare mâna ce țese-n Univers ?

Acuma știu – de lucru când iar s-a apucat,
Să țeasã și să-ntindă pe cer ștergar vărgat,

Ea lasă draperia de nouri drept în jos !
E, tunetul, bărbatul ce pleacă mânios…

Cât plouă, după nouri prin spată a trecut
Multicolore fire, și-i gata de țesut,

Mătăsuri diafane, lumină, funigei…
E, fulgerul, suveică la îndemâna ei !

Și mult apoi, furtuna în zare pân’ s-a șters,
Ea tot mai mânuiește suveica-n Univers !

(de: Eusebiu Camilar)