Acasă » Articole etichetate 'George Enescu'

Arhive etichetă: George Enescu

Fantezie ritmică, vigoare în armonii vii

Fantezia ritmică, vigoarea, armoniile vii descoperite în Boureé-ul enescian m-au încântat căci vitalitatea și strălucirea muzicii impresionează, mai ales când există și rafinamentul interpretării.
Partea a 3-a, a Suitei a 2-a pentru pian, op.10, Bourrée, a lui George Enescu poartă o amprentă nouă în muzica vremii, prin orientarea neoclasică, compozitorul păstrând esența romantică, animat de inconfundabilul său lirism. Exegeza enesciană susține să-i fie recunoscută contribuția anticipativă, prioritar cronologic la curentul neoclasic, căci această piesă muzicală (1903) e în spiritul muzicii care va urma să caracterizeze «noul neoclasicism» impus în perioada interbelică.
Suita integrală din care face parte Bourrée a fost prezentată în anul 1903 la Paris unde George Enescu a participat la un mare concurs, secția «piese pentru pian» inițiat de revista Musica având un juriu format din: Claude Debussy, Gabriel Pierné, Vincent d’Indy, Alfred Cortot, Reynaldo Hahn și alți critici muzicali cunoscuți.
În urma acestui concurs George Enescu a câștigat premiul la secțiunea la care a participat și un frumos pian de concert Pleyel. La data aceea, sfârșitul anului 1903, George Enescu avea 22 de ani.

«Știu din experiență că cel mai bun, singurul mijloc de a cunoaște pe cineva este să-l iubești». – George Enescu.

Din amintirile lui George Enescu

Povestea vieții lui George Enescu începe pe plaiurile Moldovei și se sfârșește în inima Parisului; o cale anevoioasă, străjuită de copaci ce se pierd în zarea îndepărtată, pe care, cum singur mărturisește, nu ar fi putut-o parcurge fără credință: „Cum cred în muzica pe care am iubit-o atât, cred și în Dumnezeu, care m-a creat. După umila mea părere, trebuie să fii cu adevărat naiv ca să declari serios că Dumnezeu nu există. Însuși faptul că e invizibil ne face să-L adorăm. Mă înspăimântă însă mulțimea și varietatea căilor pe care le urmează oamenii, pentru a ajunge până la El. Anumite credințe mi se par amare, pline de deznădejde; astfel, Missa lui Ernest Bloch se termină lăsându-ți o impresie de neant, în timp ce liturghia … este plină de iubire și frumusețe. Deoarece tot sunt pe calea mărturisirii gusturilor și credințelor mele, vreau cel puțin să mă spovedesc în totul. Înainte de a termina, voi fi drept cu mine, mărturisind că nu am căutat gloria și deșertăciunile ei. Când suntem copii, părinții noștri ne dăruiesc un cerc. Mai târziu, o femeie ne pune în deget un inel de aur, iar pentru a ne consola că îmbătrânim, prietenii ne oferă o cunună de lauri. Jucării – rotunde toate – …simple jucării! Eu nu am dorit decât inelul de aur. S-a sfârșit!… (G. Enescu în B. Gavoty, Amintirile lui George Enescu) Sursă citat: doxologia.ro/viata-bisericii/reflectii/george-enescu-marturisindu-credinta

Un geniu al muzicii universale întâlnește unul dintre cei mai remarcabili critici muzicali: din această întâlnire, care a avut loc într-un ciclu de memorabile discuții la Radiodifuziunea Franceză, s-a născut o operă biografică unică: Amintirile lui George Enescu. Unică și prin faptul că poate fi considerată o autobiografie. Însăși vocea marelui compozitor român, vorbind la persoana întâi, dezvăluie, capitol după capitol, o poveste care își încântă cititorul întocmai unei creaţii muzicale. Tumultul trăirilor personale se aranjează în teme riguroase, destinul unui geniu este înscris cu claritate în cel al artei căreia i-a fost predestinat.

Cu o empatie rar întâlnită în scrierile biografice, Bernard Gavoty își asumă și își joacă strălucit rolul de interpret al operei care este viața unui creator autentic.
„Când, în iunie trecut, i-am arătat lui George Enescu proiectul ce avea să ducă la publicarea acestui volum, a fost foarte încântat şi şi-a manifestat satisfacţia fără nicio reţinere.“ BERNARD GAVOTY

„Lucru curios: nu ştiam nimic, nu ascultasem nimic sau prea puţin, nu am avut pe lângă mine vreo persoană să mă influenţeze şi, totuşi, de copil, am avut această idee fixă de a fi compozitor. De a fi numai compozitor”, îi declara George Enescu lui Bernard Gavoty.

”De îndată ce am avut la dispoziţie un pian, am început să compun. (…) Am schimbat cu o adâncă bucurie instrumentul monodic pe care cântasem până atunci, cu un instrument polifonic; după ce nu putusem face altceva decât să execut nişte melodii fără cel mai mic acompaniament, ce bine era să mă desfăşor acum în acorduri! (…) Şi – fără să mai stau pe gânduri – am început să compun.” (G. Enescu în B. Gavoty, Amintirile lui George Enescu)

”De altfel, încă de atunci, nu mă prea mai gândeam la vioară. Eram beat de muzică şi nu de performanţe la instrument. Nu visam decât să compun, să compun şi iar să compun. (…) Evocând timpurile acelea fericite, zâmbesc şi eu. Cert, pentru a-mi deprinde pana şi a-mi exersa spiritul, scriam mult – este adevărat – dar pot să afirm că totul venea, totuşi, din inimă!”
(G. Enescu în B. Gavoty, Amintirile lui George Enescu)

Sursa: georgeenescu.ro/evenimente_doc_1095_lansare-de-carte-bernard-gavoty-amintirile-lui-george-enescu-les-souvenirs-de-georges-enesco_pg_0.htm

1/10.G Enescu-Impressions d’Enfance for Violin and Piano Op. 28 – 1. Minstrel
http://www.youtube.com/watch?v=viFb59yQiN0

10/10.G Enescu Suite Impressions d’Enfance for Violin and Piano Op. 28 10.Sunrise
http://www.youtube.com/watch?v=ftqDHacoWAY

George Enescu: Prélude – from “Suite No.1” for piano Op.3
http://www.youtube.com/watch?v=Wwy7okeYuMA

1 Decembrie Ziua Națională a României

Având condeiul înmuiat
în gânduri dragi m-am pregătit
în culorile iubirii să transmit
La Mulți Ani tuturor românilor,
La Mulți Ani România, pământ înzestrat
cu oameni buni, și locuri frumoase!

George Enescu: Poema Română, op. 1 – Orchestra Națională și Corul Radio
http://www.youtube.com/watch?v=t5TVQdGTK4I

În sunetul iubirii

Una dintre cele mai emoționante lucrări ale lui George Enescu, Balada pentru vioară și orchestră op. 4a, compusă de George Enescu între 1895-1896 și dedicată violonistei Eva Rolland este o melodie plină de lirism, caldă, de inspirație romantică care face parte din proiectul Sunetul Iubirii o ediție specială dedicată compozitorului, la 140 de ani de la nașterea sa, de organizatorii Festivalului George Enescu. Tema acestui an este tema iubirii, una din temele care se desprinde conform crezului și caracterului lui George Enescu care a găsit în muzică expresia supremă a vieții și a iubirii fiind un model de urmat căci a fost un om generos și atent cu ceilalți oameni:

Balada pentru vioară şi orchestră (George Enescu) – David Garrett şi Monte Carlo Philharmonic difuzată azi la ora 12.15 , eu am reascultat-o pe TVR (https://www.festivalenescu.ro/sunetul-iubirii-festivalul-enescu-invita-la-o-celebrare-fara-cuvinte-mari-a-140-de-ani-de-la-nasterea-lui-george-enescu/ ), deci cine doreste să o asculte sau reasculte, aici:

http://www.youtube.com/watch?v=Co-A8bPY630
Vizionați și:
O istorie din iubire | Festivalul Internațional George Enescu 2021
http://www.youtube.com/watch?v=eXZwCewSftQ
Cuvinte memorabile:
https://www.georgeenescu.ro/ctg_7_cuvinte-memorabile_pg_0.htm

Închei cu un triolet:

O savoare muzicală
ce-am găsit-o în Baladă
reverie vizuală,
o savoare muzicală.
Mi-a rămas în gând vocală
sunet al iubirii, caldă,
o savoare muzicală
ce-am găsit-o în Baladă.
© Georgeta R. M.

Astăzi despre Tescani

Inspirat de frumuseţea peisajelor de la Tescani George Enescu a definitivat aici capodopera sa lirică, Oedip pe care a dedicat-o Marucăi Cantacuzino-Enescu (născută Rosetti Tescanu) și a cărui premieră absolută a avut loc la Paris 1936, premiera în România în 1958.
În urma actului de donare către statul român conacul familiei de la Tescani a devenit aşezământ cultural, secţie a Muzeului Naţional George Enescu.
Despre Tescani, ieri și azi:
http://www.youtube.com/watch?v=eAc8Qvrgppg

Acum câțiva ani, am fost la Sinaia și am vizitat muzeul ”Vila Luminiș” vilă pe care George Enescu a ridicat-o din banii câștigați în urma primului său turneu american, unde a locuit totuși temporar. Îmi propusesem vara aceasta să vizitez și conacul de la Tescani, un vechi așezământ cultural a cărui istorie a început din anul 1709 când vornicul Ştefăniţă Rosetti a cumpărat moşia unde este acum Conacul de la Tescani, secţie a Muzeului Naţional „George Enescu“, ce păstrează din mobilierul original, şi obiecte care au aparţinut marelui compozitor român şi soţiei sale Măruca Cantacuzino, vizită care va rămâne pe altădată. Așa că am plecat într-un tur virtual pe internet și câteva din informații le las aici pentru cine va dori să le afle.
Se spune că Tescani este un loc plin de istorie, mister și armonie datorită frumuseții peisajelor dar și întâlnirilor artiştilor, muzicienilor, literaţilor, creatorilor de artă plastică și artă fotografică cât și vizitatorilor care au participat și participă la evenimentele artistice ce au loc aici. De aceea a mai fost numită și Tabăra de la Tescani (începută în 1976), denumire dată de pictorul Ilie Boca care a pictat peisajul de neegalat al locului și martor al întâlnirilor artiştilor artelor frumoase. Dintre prietenii acestui loc sunt Horia Bernea, Ilie Boca, Paul Gherasim, Ileana Micodin, Florin Ciubotaru, Jalea Ala Popa, Mihai Sârbulescu, Horea Paştina, Constantin Flondor, Vlad Micodin, Vladimir Şetran, Theodor Rusu, Ion Stendl, Ioana Panaitescu, Tudor Marinescu, Octav Grigorescu, Doru Ulian, ș.a. Tot aici în ultimii ani ai perioadei comuniste, a fost exilat pentru o perioadă de timp scriitorul și filosoful Andrei Pleșu și ca urmare a experienței trăite acolo a scris o carte: Jurnalul de la Tescani.

Din turul virtual:
La Tescani, la Enescu
https://www.bursa.ro/plasamente-alternative-tescani-din-neamul-artistilor-89353044

Maruca Cantacuzino si George Enescu – Printesa si Muzicianul:
http://www.youtube.com/watch?v=8_VFnVP6V5s

Alexandru Tomescu – Cine este George Enescu?
http://www.youtube.com/watch?v=WYOAxGT_Nqo

George Enescu, Oedipe, fragment
http://www.youtube.com/watch?v=SP4KX8uXj5A

Tescani rezidență internațională
http://www.youtube.com/watch?v=qE_QdigwdY8
http://www.youtube.com/watch?v=5eEJJIDVBnY

Sursa foto

Evenimente: 31 august – 22 septembrie 2019

Evenimente,
lumea în armonie,
enesciana.

Vladimir Jurowski, în exclusivitate pentru TRINITAS TV

George Enescu – Suita nr. 3 pentru orchestră (”Săteasca”) op. 27, Reînnoire câmpenească

Cea de-a treia suită simfonică a lui George Enescu, după cum menționează autorul la sfârșitul manuscrisului, a fost terminată în data de 4 octombrie 1938, la vila Luminiș din Sinaia. Ea a fost prima compoziție de după Simfonia nr. 3 și Oedipe, fiind una dintre cele mai complexe lucrări ale lui Enescu și una dintre cele mai îndrăgite lucrări ale sale. Prima audiție absolută a avut loc la New York, sub conducerea lui George Enescu, la 2 februarie 1939. În 26 octombrie 1939 lucrarea a fost dirijată de autor în primă audiție în România, în interpretarea Filarmonicii „George Enescu”.
Ideea reîntoarcerii în copilărie, a rememorării copilăriei și a evocării ei revine foarte des în paginile enesciene. Autorul resimte nostalgia și tristețea despărțirii și, astfel, principalele teme enesciene readuc imaginea miturilor mioritice, care se regăsesc nu numai în Suita a treia, ci și în multe dintre lucrările sale, printre care și Oedipe. Această gândire mitică este tributară folclorului și se concretizează în elemente pastorale, mioritice și a cântecului de doină. Lirismul pastoral este prezent la Enescu în aproape toate lucrările sale, alimentat de dorul de țară și de locurile natale.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Suita_S%C4%83teasca,_op._27_(Enescu)
In English:
https://en.wikipedia.org/wiki/Orchestral_Suite_No._3_(Enescu)

Enescu – Orchestral Suite No. 3 in D major ‘Villageoise’

Despre frumusețea muzicii lui G. Enescu

George Enescu – Study Symphony No.4 in E-flat major (1898)

Despre frumusețea muzicii lui G. Enescu, interviu cu dirijorul Cristian Mandeal care începe de la minutul 23.33

Din amintirile călătoriei

Cântec de toamnă

Presărând lumini de toamnă
soarele se pregătește iar
să ne aducă iarna în dar
și spre viață ne îndeamnă.

Parte din al ei tipar
noi vedem acum ce-nseamnă
bogăția toamnei Doamnă,
un semn bun în calendar.

Aerul și cald și răcoros
prieten e cu vântul ce adie
parte din povestea rodului gustos.

Un farmec ruginiu ne-mbie
să-i admirăm peisajele ce grațios
se schimbă cântând o rapsodie.

© Georgeta R.M.

Semnificații pentru poporul român

Din curcubeul meu
azi, trei culori, un panaceu,
licoare fermecată în care
înmoi al meu condei
și zilei de 9 Mai, o dedicare
căci are un temei:
9 Mai 1895cântec sub stele,
Ziua Independenței de stat a României
și Ziua Europei.

George Enescu – Poema Română

Revin să spun că și în această zi
de sărbătoare cum sunt de altfel
toate zilele, dar unele vor a trezi
iar altele în taină au un țel
și așteaptă timpul în a lor fel.

Limba română cu a sa licoare
fermecată în trei culori e lucrătoare,
de mii de ani, de la izvoare
și până azi, frumoasă floare,
din nou îi dă condeiului impuls să zboare,
să povestească, să îmi aducă aminte
de o victorie, împlinire, un gând fierbinte
al strămoșilor ce-au fost cuceritori,
nu de pământuri străine lor, nu răpitori,
ci de o viață în care dragi valori
să poată crește în tihnă, în bună pace
cu toții în Europa și din lume bine să se-mpace.

Căci ce este mai importantă în călătoria noastră
pe acest Pământ atât de dăruit, unde să dăruim
prietenie și în tihnă să trăim, planeta albastră
să o iubim, la patrimoniul spiritual
al omenirii cu voie bună să contribuim,
căci fiecare om de pe pământ e special
și prețios, un gând divin, primordial.

© Georgeta R.M.