Acasă » Articole etichetate 'George Enescu'

Arhive etichetă: George Enescu

Reclame

Evenimente: 31 august – 22 septembrie 2019

Evenimente,
lumea în armonie,
enesciana.

Vladimir Jurowski, în exclusivitate pentru TRINITAS TV

Reclame

George Enescu – Suita nr. 3 pentru orchestră (”Săteasca”) op. 27, Reînnoire câmpenească

Cea de-a treia suită simfonică a lui George Enescu, după cum menționează autorul la sfârșitul manuscrisului, a fost terminată în data de 4 octombrie 1938, la vila Luminiș din Sinaia. Ea a fost prima compoziție de după Simfonia nr. 3 și Oedipe, fiind una dintre cele mai complexe lucrări ale lui Enescu și una dintre cele mai îndrăgite lucrări ale sale. Prima audiție absolută a avut loc la New York, sub conducerea lui George Enescu, la 2 februarie 1939. În 26 octombrie 1939 lucrarea a fost dirijată de autor în primă audiție în România, în interpretarea Filarmonicii „George Enescu”.
Ideea reîntoarcerii în copilărie, a rememorării copilăriei și a evocării ei revine foarte des în paginile enesciene. Autorul resimte nostalgia și tristețea despărțirii și, astfel, principalele teme enesciene readuc imaginea miturilor mioritice, care se regăsesc nu numai în Suita a treia, ci și în multe dintre lucrările sale, printre care și Oedipe. Această gândire mitică este tributară folclorului și se concretizează în elemente pastorale, mioritice și a cântecului de doină. Lirismul pastoral este prezent la Enescu în aproape toate lucrările sale, alimentat de dorul de țară și de locurile natale.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Suita_S%C4%83teasca,_op._27_(Enescu)
In English:
https://en.wikipedia.org/wiki/Orchestral_Suite_No._3_(Enescu)

Enescu – Orchestral Suite No. 3 in D major ‘Villageoise’

Despre frumusețea muzicii lui G. Enescu

George Enescu – Study Symphony No.4 in E-flat major (1898)

Despre frumusețea muzicii lui G. Enescu, interviu cu dirijorul Cristian Mandeal care începe de la minutul 23.33

Din amintirile călătoriei

Cântec de toamnă

Presărând lumini de toamnă
soarele se pregătește iar
să ne aducă iarna în dar
și spre viață ne îndeamnă.

Parte din al ei tipar
noi vedem acum ce-nseamnă
bogăția toamnei Doamnă,
un semn bun în calendar.

Aerul și cald și răcoros
prieten e cu vântul ce adie
parte din povestea rodului gustos.

Un farmec ruginiu ne-mbie
să-i admirăm peisajele ce grațios
se schimbă cântând o rapsodie.

© Georgeta R.M.

Semnificații pentru poporul român

Din curcubeul meu
azi, trei culori, un panaceu,
licoare fermecată în care
înmoi al meu condei
și zilei de 9 Mai, o dedicare
căci are un temei:
9 Mai 1895cântec sub stele,
Ziua Independenței de stat a României
și Ziua Europei.

George Enescu – Poema Română

Revin să spun că și în această zi
de sărbătoare cum sunt de altfel
toate zilele, dar unele vor a trezi
iar altele în taină au un țel
și așteaptă timpul în a lor fel.

Limba română cu a sa licoare
fermecată în trei culori e lucrătoare,
de mii de ani, de la izvoare
și până azi, frumoasă floare,
din nou îi dă condeiului impuls să zboare,
să povestească, să îmi aducă aminte
de o victorie, împlinire, un gând fierbinte
al strămoșilor ce-au fost cuceritori,
nu de pământuri străine lor, nu răpitori,
ci de o viață în care dragi valori
să poată crește în tihnă, în bună pace
cu toții în Europa și din lume bine să se-mpace.

Căci ce este mai importantă în călătoria noastră
pe acest Pământ atât de dăruit, unde să dăruim
prietenie și în tihnă să trăim, planeta albastră
să o iubim, la patrimoniul spiritual
al omenirii cu voie bună să contribuim,
căci fiecare om de pe pământ e special
și prețios, un gând divin, primordial.

© Georgeta R.M.

Din amintirile călătoriei

Muzica e simbolul armoniei în viaţă, al acordului desăvârşit.
Mi-am slujit ţara cu armele mele: pana, vioara şi bagheta.
George Enescu

Această prezentare necesită JavaScript.

Ascultând din muzica iubirii
cu zbor de ciocârlie, dau semn
citirii deopotrivă duhului, viorii
să-i înțeleg deplin al său îndemn:
apropierea inimilor într-un cald consens.
(Georgeta R.M.)

Spre o amiază frumoasă de august înviorată la un moment dat cu o ușoară ploaie de vară, trecătoare, în care ne-am hotărât să plecăm din Sinaia spre o altă destinație dar nu fără să vizităm Casa memorială George Enescu numită și Vila ”Luminiș”, o vilă sobră, simplă, într-un stil autentic românesc, construită între anii 1923 – 1926 de compozitor ca loc de recreere și inspirație, atras de frumusețea locurilor, ne-am bucurat mintea și sufletul cu amintiri de la cel care și-a dăruit viața muzicii, slujirii înaltului titlu de violinist și muzician român, devenind astfel un exemplu strălucit și însuflețitor pentru tinerimea română și nu numai. Terasa casei situată deasupra intrării care oferă o priveliște frumoasă spre Munții Bucegi era un loc preferat al compozitorului unde se inspira și se odihnea servind ceaiul. Totuși, timp de 20 de ani George Enescu a locuit aici temporar, între concertele sale. Odată cu schimbarea regimului, în 1947, fiind stabilit la Paris, donează casa statului român, pentru a putea fi folosită ca loc de odihnă şi creaţie de către artiştii români.
Vizitând Casa memorială George Enescu, și amintindu-mi de statuia reginei Elisabeta, din grădina Castelului Peleș (un alt loc pe care am dorit mult să-l văd și vizitez și de unde am rămas cu amintiri de neuitat) celebra protectoare a artelor – Carmen Sylva, mi-am adus aminte că bucurându-se de admirația acestei regine George Enescu a fost invitat deseori să cânte la Castelul Peleș. La seratele date de regină o acompania și inspirat de unele poeme ale reginei a compus câteva lieduri. Iată ce reprezenta pentru el protectoarea artelor: ”Regina Elisabeta judeca oamenii şi lumea după inima-i curată şi generoasă. Pentru mine, Ea a fost o prezenţă supraomenească, o fiinţă cu nimb, departată de oamenii obişnuiţi, revărsând numai lumină şi bunătate. …” Vizitând casa memorială și trecând din cameră în cameră în timp ce încercam să mi-l imaginez pe compozitor în ambianța camerelor susținute de prezența lucrurilor rămase ce aminteau de activitățile lui, mi-am adus aminte ce am citit:
-despre George Enescu și Maruca Cantacuzino singura femeie pe care a iubit-o, dragostea fiind aproape la fel de importantă ca muzica – rațiunea sa de a fi. Se pare că Maruca Cantacuzino avea genul acela de frumusețe care se distinge prin eleganță, rafinament și distincție. Vezi aici și aici.
-despre Yehudi Menuhin, marele violinist și dirijor american, în perioada când i-a fost elev, și care a păstrat o profundă afecţiune pentru Enescu: „Dacă cititorul ar putea să-și închipuie mintea enciclopedică, îngemănată cu inima cea mai generoasă și mai lipsită de egoism din câte pot exista într-un om, cu o înfățișare nobilă și frumoasă, cu un chip romantic însuflețit mereu de un geniu creator, fie că vorbea, preda, dirija, cânta la vioară ori la pian, dar mai cu seamă atunci când compunea, imaginea tot n-ar fi completă. Enescu rămâne pentru mine cea mai extraordinară ființă omenească, cel mai mare muzician și cea mai puternică influență exercitată vreodată asupra mea.” (Yehudi Menuhin)
-despre Cella Delavrancea cea care a fost prietena compozitorului și martoră la căsătoria lui George Enescu cu Maria Cantacuzino și care ne mărturisește că: ”Vioara lui Enescu devenise un freamăt luminos, aluneca în noi, redeştepta aspiraţiile noastre spre inefabila pace a armoniei”. (într-o cronică publicată în Arpegii în ton major)
Pe parcursul vizitei casei memoriale am fost însoțiți de muzica marelui violonist, pianist, compozitor, dirijor, dar şi profesor „cinci într-unul în lumea muzicii”, cum îi făcea plăcere să spună că este și de asemeni de explicațiile de rigoare.
Mai multe imagini din interiorul casei memoriale în: povestidecalatorie
Un interviu din Fonoteca de Aur Radio România a Cellei Delavrancea despre George Enescu
George Enescu – Ciocîrlia
George Enescu – Romanian Poem

De Ziua Culturii Naționale

Mulțumesc pentru vizită !