Acasă » Articole etichetate 'iubire'

Arhive etichetă: iubire

Prietenia, o mare virtute

Ah, ce e prietenia,
decât o mare virtute
plină de toată grația.
Ah, ce e prietenia,
l’esprit de finesse, specia
rară plină de atribute
ah, ce e prietenia
decât o mare virtute.

***

Având generozitate
prietenia-i practică
plină de seninătate.
Având generozitate
viața toată o străbate
stoică și statornică
având generozitate,
prietenia-i practică.

***

Înțelegere deplină
bunăvoință, iubire
e prietenia, alină,
înțelegere deplină.
Este cea care sprijină
se oferă prin trăire,
înțelegere deplină
bunăvoință, iubire.

© Georgeta R. M.

Freundschaft

Wenn Menschen sich aus innrem Werte kennen,
So können sie sich freudig Freunde nennen,
Das Leben ist den Menschen so bekannter,
Sie finden es im Geist interessanter.

Der hohe Geist ist nicht der Freundschaft ferne,
Die Menschen sind den Harmonien gerne
Und der Vertrautheit hold, dass sie der Bildung leben,
Auch dieses ist der Menschheit so gegeben.

(Friedrich Hölderlin, 1770-1843)

L‘ amitié

Quand les hommes connaissent les hommes du dedans,
Ils peuvent s‘appeler joyeusement amis,
La vie ainsi des hommes est beaucoup mieux connue,
Ils la trouvent en esprit plus intéressante.

L‘esprit élevé n‘est pas loin de l‘amitié,
Les hommes ont plaisir aux harmonies et aiment
L‘intimité, et vivre pour la culture,
Cela aussi est donné ainsi ŕ l‘humanité.

(20 mai 1758 – Scardanelli)
(Friedrich Hölderlin, « Freundschaft », in Anthologie bilingue de la poésie allemande, Paris, Gallimard, (Bibliotheque de la Pléiade), 1993)

Friendship

When men know the men inside,
They can happily call friends,
The lives of men and is much better known,
They find it more interesting in mind.

The high spirit is not far from friendship,
Men have fun with harmonies and love
The intimacy, and live for Culture,
This too is given and to humanity.

(20 mai 1758 – Scardanelli)
(Friedrich Hölderlin, „Freundschaft” in bilingual anthology of German poetry, Paris, Gallimard, (Library of Pléiade), 1993)

Prietenie

Când oamenii se cunosc atât de bine
Ei sunt atunci prieteni cu adevărat,
Viața, în acest fel, pentru ei devine
Interesantă și de un spirit mai elevat.

Spiritele elevate știu ce-nseamnă – prietenie
Împreună le plac armoniile, simplitatea
Și iubesc confidențele; trăind viața cu bucurie
Și pentru cultură, prin aceasta își relevă umanitatea.
(traducere : Georgeta R.M.- 2013 )

view original post

Poezii…

Rondel din clipe aurii

Sunt clipe aurii ce vor să povestească
în zilele când teiul este în floare
de ploaia caldă a razelor de soare
ce aduc aminte de casa părintească.

Cum curge peste noi lumina cea cerească
parfum de-alint ca în zi de sărbătoare
sunt clipe aurii ce vor să povestească
în zilele când teiul este în floare.

Adun culori din amintiri ce vor să sfătuiască
în vara la-nceput de drum, rod de izvoare
cu ape vii și clare ce pot să strălucească,
să-mi ție saț, loc bun sub soare în care

sunt clipe aurii ce vor să povestească.

Chipul iubirii

Chipul iubirii e în bolta înstelată,
în răsăritul senin al soarelui din zori,
la amiază, și din apus și-i aromată
de parfumul florilor de tei, de flori
de iasomie, din universul armoniei,
dar mai ales în om, în esența lui umană,
de ființă care în adâncimea ei
se recunoaște prin lumină
sfântă, darul lui Dumnezeu.

Știai…

Știai că florile de tei
nu sunt numai a teiului
ci sunt și ale Poetului,
prinse în coroana poeziei?

Sub razele luceafărului
se înnobilează paleta artei-
culorile, sunetele, cuvintele ei
prind viață dând sens izvorului.

Harul reflecției este în acei
ce văd izvor de apă vie în versul lui,
seva sacră a Eminescului
cu toată setea de senin a dragostei.

E iunie, aroma florilor, poemelor
ne-ncarcă cu inefabilul trăirilor.

© Georgeta R. M.

În Săptămâna Luminată

Hristos a Înviat!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iată, în Săptămâna Luminată
prin Domnul Iisus Hristos dată,
în lumina Sărbătorilor Pascale
sub harul Cuvântului, pe cai spirituale
ne bucurăm de Izvorul Tămăduirii
al Maicii Domnului, dar al iubirii
spre viață sănătoasă, rod al înnoirii.

”Sfântul Ioan Gură de Aur spune într-un cuvânt de învățătură adresat cu prilejul acestei mari sărbători creștine: Acum să se bucure toți, și cei care s-au nevoit din ceasul întâi și cei din ceasul al treilea, dar și cei din ceasul al nouălea sau chiar din ceasul din urmă, pentru că Domnul Cel înviat din morți tuturor răsplătește, unora răsplătește pentru îndelungata lor nevoință din vremea postului, iar altora dăruiește…
Praznicul Izvorului Tămăduirii este una dintre numeroasele sărbători pe care Biserica le-a închinat Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, numită de imnografi în cântările Bisericii, în rugăciuni, acatiste și paraclise izvorul vieții”.

Sursa: https://ziarullumina.ro/repere-si-idei/maica-domnului-izvor-al-vindecarilor-si-nestricaciunii-153593.html

Sunetul pianului alintat de susurul apei

Pentru Sfântul Porfirie, Spitalul era o „biserică a iubirii lui Dumnezeu”

În perioada în care a slujit în capela spitalului a cuprins în dragostea sa, la măsura iubirii divine, pe toți cei care, prin harul lui Dumnezeu, lucrau la vindecarea semenilor lor. Pentru el, medicii și asistentele medicale, dar și toți ceilalți ostenitori erau îngeri în halate albe care, în chip văzut sau tainic, lucrează și veghează la vindecarea aproapelui și la tămăduirea lumii. Pentru Sfântul Porfirie, Spitalul era o „biserică a iubirii lui Dumnezeu”; medicii și asistentele erau îngerii în halate albe, iar surorile medicale sau infirmierele – „surori ale iubirii”, surori ale milei”.
Iar cuvintele sale, arătând prețuirea lui specială pentru aceștia, sunt dintre cele mai frumoase pe care le păstrează credința noastră creștină și care merită să fie rostite, cu și mai multă reverență, în vremurile de încercare pe care le trăim: „Îi iubeam pe toți, mă durea pentru toți, mă mișcau toate. Aceasta mi-o dăduse dumnezeiescul har. Vedeam asistentele cu ținuta lor albă, ca niște îngeri înveșmântați în alb, coborând la biserică, și lăcrimam când le vedeam. Le iubeam mult pe asistente. Iar când vedeam o soră medicală în uniformă, mă gândeam că este soră a milei, soră a iubirii, care merge să slujească în biserica iubirii lui Dumnezeu, adică în spital, să slujească celor bolnavi, fraților. Îngerul, îngerul alb. Câte lucruri trecem cu vederea!”

Sursa: https://doxologia.ro/medicii-asistentele-ingeri-arhangheli-halate-albe

De primăvară

Gândurile, cuvintele și zâmbetele
ce au umplut acest poem spre bine
fac parte din primăvara care vine
să țină de senin în toate clipele.

Totul depinde de noi, de clarviziune ce susține,
lumea pare fragilă și astfel par zilele,
depinde de noi cum vedem culorile
în dragostea de semeni, de glie, de mâine.

Privind copacul cum spre cer își înalță brațele-
iubire de lumină, în verde și flori deține
răspunsul, la felul de a fi sincer cu sine
și în el se odihnesc și cântă fericite păsările.

Să fie senină primăvara ce vine
cu dragoste de semeni, de glie, de mâine.

© Georgeta R.M.

Alte gânduri îmbrăcate în triolete

Țesătură strălucită

Țesătura strălucită
de idei în poezie,
adevăr vrea să transmită,
țesătura strălucită.
Inspiră și solicită
o deplină armonie,
țesătura strălucită
de idei în poezie.

Armonie grațioasă

Cred că dulcea armonie
în iubire-i grațioasă,
luminează, este vie.
Cred că dulcea armonie
se reflectă-n poezie
când tristă, când radioasă;
cred că dulcea armonie
în iubire-i grațioasă.

© Georgeta R.M.

Gânduri îmbrăcate în triolete

Când e taină delicată
și apare-n calea vieții
ocrotește-o de îndată,
când e taină delicată.
Se ascunde speriată,
gânduri bune sunt condiții
când e taină delicată
și apare-n calea vieții.

***

Când toate-n viață au un rost
și înțelesul îl pricepi,
înțelepciunea-i adăpost
când toate-n viață au un rost.
Pace, iubire, gând onest
sunt un balsam ce îl percepi
când toate-n viață au un rost
și înțelesul îl pricepi.

© Georgeta R.M.

Din anotimpul primăverii

Natura
nu contenește
să anunțe
anotimpul
primăverii.

***

Un cireș
mângâiat de soare,
de lumina lui,
s-a îmbrăcat
cu haină de sărbătoare.

***

Ce primăvară,
o explozie de sărbătoare
a pământului
după iarna
cunoașterii și purificării.

***

Florile,
locul de muncă
al albinelor,
se întrec
în parfum și culoare.

***

Ziua de Florii
ramuri înmugurite,
fertilitate,
poveste de iubire:
Cerul și Pământul.

© Georgeta R.M.

Despre iubire

Din înțelepciune (ca țintă a cunoașterii) și blândețe (ca țintă a bunei făptuiri sau a purificării de patimi) se constituie iubirea – de la Sfântul Maxim Mărturisitorul (Ambigua)

Lumina are un motiv,
să regăsim valențe vechi:
înțelepciunea, blândețea
ce au izvor comun, străvechi,
Iubirea – la superlativ.

***

În universul material
există un potențial,
transparent, sapiențial,
în universul material.
Un gând divin, primordial
e a iubi, esențial
în universul material
există un potențial.

© Georgeta R.M.

Despre dor

Dorul e comunicare
când există o iubire,
e de eternă valoare
când există o iubire.
E duioșie prin care
tandru cere întâlnire,
dorul e comunicare
când există o iubire.

© Georgeta R.M.

Dorul românesc stă în legătură cu personalismul comunitar al poporului nostru