Acasă » Articole etichetate 'Iubirea'
Arhive etichetă: Iubirea
Poeme la început de august
Pași în timp
stăruință, iubire,
meditație;
cultură sănătoasă
a sufletului creștin.
***
Adevăr filocalic
când cerul în inimă,
multă iubire.
E dorul ontologic
al sufletului uman.
***
Efort ascetic
reafirmă iubirea,
dulce chemare.
Iubind, cu cele cerești
în armonie – viață.
© Georgeta R.M.
Din nou triolete
Despre iubire
Iubirea iartă, descurcă
orice gen de aporie,
cheia timpului explică:
iubirea iartă, descurcă,
gata oricând de replică
are credință, tărie,
iubirea iartă, descurcă
orice gen de aporie.
Unu și cu unu fac trei
Unu și cu unu fac trei,
un poem venit din stele
temelie familiei
unu și cu unu fac trei…
Adunarea e cu temei
implică sentimentele,
unu și cu unu fac trei
un poem venit din stele.
© Georgeta R.M.
Parfum de iasomie
O amintire azi blând adie
și un parfum de iasomie
suav, mi-aduse pe aripi
de gânduri, aducerea aminte
de chipul mamei, ale ei cuvinte.
Acest parfum suav de iasomie
ce ocrotește iubirea lucrătoare, vie,
ascunde în el și înfiripă
comoara zborului în orice clipă,
moment în care mintea și inima
sunt în deplină armonie
și nasc cuvinte spre mărturie.
Georgeta R.M.
F.E.Dall’Abaco: Op.6 n.5/Concerti a più Istrumenti in G major
În ajun de sărbătoare
În noaptea sfântă de Crăciun
când steaua sus răsare
Iubirea, fără asemănare,
blândă, e în Cuvântul drept și bun.
Colindătorii, având cuvântul bun,
în case aduc bucurie, soare,
în noaptea sfântă de Crăciun,
când steaua sus răsare.
E un obicei din veac străbun,
colinda din ajun de sărbătoare,
se adună toți cu mic, cu mare,
ca să asculte ce colindătorii spun,
în noaptea sfântă de Crăciun.
Georgeta R.M.
Din lirica lui Gabriele D’Annunzio
”Există anumite priviri ale iubitelor, pe care un bărbat îndrăgostit nu le-ar schimba pentru nimic altceva din corpul ei”.
” Iubirea este cea mai mare dintre tristeţile umane, deoarece este efortul suprem pe care omul îl încearcă pentru a ieşi din singurătatea fiinţei sale lăuntrice.”
” Nu este niciodată prea târziu pentru a sonda necunoscutul, nu este niciodată prea târziu pentru a merge mai departe.”
” Poetul este singurul pe lume care este în stare să întrerupă pentru câteva clipe anxietatea umană, să potolească setea de absolut, să prelungească uitarea de sine.”
” Vino! Să mergem! E vremea să reînflorim…”
(Gabriele D’Annunzio)
Seara fiesolană
Cuvintele mele proaspete-n seară
să-ți fie precum foșetul de foaie
de dud când o mână-l desfoaie
în taină și-ntârzie lent
pe scara înaltă,-nnegrită
proptită de trunchiul de-argint
cu ramuri golașe
când Luna e gata de-acum să apară
și-mprăștie-n jur un văl de azur
ce visele noastre-nfășoară
se simte boarea câmpiei
de ea scufundată-n fiorul nocturn
sorbindu-și din ea mult dorita ei pace
fără s-o vadă.
Lăudată fii pentru chipul de perlă,
o Seară, și pentru marii tăi ochi umezi unde se liniștește
apa văzduhului!
Dulci cuvintele mele-n seară
să-ți fie ca ploaia fugară
călduță, venind,
adio-nlăcrimat de primăvară,
peste duzi și peste ulmi și peste vii
și peste pinii cu fragede degete trandafirii
jucând în boarea ce se pierde,
peste grâul ce nu-i copt
și nici nu-i verde,
peste fânu-abia cosit
pălind,
și peste măslini, peste măslinii frați
sfințind colinele pale
și surâzând.
Lăudată fii pentru veșmântul tău de-arome,
Seară, și pentru beteala ce te-ncinge precum salcia
fânul înmiresmat!
Îți voi spune către care ținuturi
de iubire ne cheamă fluviul ale cărui izvoare
veșnice vorbesc cu umbra secular-a copacilor
în misterul sacru al munților;
și îți voi spune secretul ce-mpinge
colinele-n limpezile zări
să se arcuiască precum buzele pe care o taină
le-nchide iar voința de-a vorbi
le-mpodobește
mai presus de orice dorință umană
și care-n tăcerea lor povestesc
consolatoare, încât pare
că sufletul le iubește-n orice seară
cu-o dragoste mai puternică.
Lăudată fii pentru moartea-ți pură,
Seară, și pentru dorul ce-n tine face să răsară
stelele, întâia oară!
(La sera fiesolana în vol. Laudi : Alcyone)(traducere de Marin Mincu)
Lucia Olaru Nenati
Poezia
Regăsirea Cuvântului
Prin care Dumnezeu a descris
Cum vede el că va fi lumea,
De aceea uşor de recunoscut
Niciodată de numit.
Cum să descrii tu,
Cu ochiul tău
Cel o clipă trecător
Peste nemarginea firii
Întregul cel de Marele Sine văzut
Înainte de a-l naşte
Spre a-l da drept merinde
Iubirii?
Navigând către vară
Navigând către vară
Ca o corabie de nouri albi
Pe nesimțite schimbătoare
Când într-un roib cu stea
Când într-un centaur
Ori într-o aripă-ncoronată….
Sufletul nu cunoaște călătorii navei efemere
Așteptând să-i întâmpine
Cu veșnica neliniște fericită
A tuturor începuturilor de iubire
Nepăsător la posibila imagine a corabiei
În forma de șarpe sau bufniță.
Eminescu un poet al memoriei sacre
Zi luminoasă
Buna Vestire sau Teofania Frumuseţii Maicii Domnului
Dacă la Botezul Domnului şi la Schimbarea la Faţă suntem părtaşi la Frumuseţea lui Dumnezeu strălucită prin Trupul Lui Hristos, la Buna Vestire vedem Frumuseţea omului, arătată prin Trupul Maicii Domnului. (…)
Maica Domnului este frumuseţea prin excelenţă. Este Omul Frumos, care întrece cu strălucirea ei frumuseţea întregului Univers, frumuseţea cetelor îngereşti şi frumuseţea a tot ceea ce este creat. Este frumuseţea întregii creaţii şlefuită la focul iubirii dumnezeieşti. Este frumuseţea creată ce „rivalizează” calitativ cu frumuseţea dumnezeirii, pentru că este dumnezeire creată (In. 10, 34), care întrece în strălucire soarele de pe cer (Ps. 44, 3). Ea însăşi fiind „luna” spirituală luminată de Soarele Absolut – Dumnezeu, care reflectă lumina lui Hristos în „latura si-n umbra morţii” (Mt. 4, 16).
Mai mult…
ARS SACRA
Cuvântul meu adânc cioplit în foaie,
Înmugurit din gândul omenesc,
Anină-l de cireşul ud de ploaie,
Spre bucuria celor ce-l privesc!
Pun versul meu din lut coborâtor
Pe roata veche de olar bătrân;
Sfinţeşte-i rotunjimea de ulcior
Cu apă de pe celălalt tărâm!
Metafora îmi poartă gându-n pântec:
Ascuns adânc, un sâmbure ceresc;
Rodeşte-l tu l-al dimineţii cântec,
Spre bucuria celor ce-l citesc!
Tu limpezeşte muzica din rime,
Ce treaptă peste treaptă-n ceruri urcă
Cu aerul cel alb din înălţime,
Spre bucuria celor ce ascultă!
Binecuvântă gândul meu, Fecioară,
Splendid din vers să înflorească-afară!
Buna Vestire
A venit Arhanghelul aseară târziu
la chip străveziu
glasul îi tremura de parcă
arşiţă şi friguri avea
a şoptit vestea încet la ureche
ciudată-ntâmplare
pe ramuri bobocii izbucniră în floare
doamne ce veste mare
se risipi apoi aşa cum se risipesc veştile
şi-n toate ferestrele
se-aprinseră lumini
umbra Sfântului Duh se lăsă
şi aşa cum se pornesc mugurii-n pom
în trup curat de fecioară
se săvârşi minunea
Fiul Domnului zămislindu-se om.
Iubirea…
În orice clipă trecătoare
să înălțăm curat a noastră minte
ce a fost aleasă la marea reflectare
așa cum razele din sfântul soare
dau viață și ne încălzesc cu strălucire mare.
El, Dumnezeu pe toți ne-a creat buni
cu toate neamurile din străbuni
în chip și după asemănarea Sa
ca să ajungem toți armonioși
și frați buni întru slava Sa.
Viața ne invită să iubim mereu
să muncim, să cântăm și să zâmbim,
pe toate să le împletim,
să alegem pașii dansului și muzica
ca să ne spunem vrerea din toată inima.
Iubirea e o bucurie în suflet
un loc unde nicicând nu moare
de știi să îi păstrezi vibrația caldă
recunoscătoare îți va da mereu
un sens profund și tandru vieții tale.
Și-ți poate fi o bună călăuză
de îi adaugi cinstita înțelepciune,
cu ele împreună ești pe cale
și viața poate fi dulce poveste
de întâmplări fermecătoare.
La toate acestea poți s-adaugi adevărul
de care să nu te îndepărtezi
căci e sensul existenței ce nu moare
în orișice culoare crezi
și anunță mereu povestea viitoare.
© Georgeta R.M. (octombrie 2011)
Poezii…
Când și unde
Când îmi vii mereu în gând
îmi văd florile crescând.
Când se lasă înserarea
văd în cerul înstelat culoarea.
Când faci zori de dimineață
crește dragostea de viață.
Unde pui Tu armonie
se mai naște o poezie.
Triolet – Iubirea
În versuri eu cânt Iubirea
cu mintea, inima ce sunt cheia
dansului cu rima, culoarea,
în versuri eu cânt Iubirea…
Trăiește-n suflet caldă dragostea
ademenită de dans, de poezia
în versuri, eu cânt Iubirea
din care izvorăște nemurirea.
© Georgeta R.M.
30 Noiembrie
Foto: calindragan.wordpress.com
Sfântul Andrei
la sfârșit de noiembrie –
vestea Iubirii.
Sfânt Părinte – Apostol
drag României.
La mulți ani, tuturor celor care poartă numele Sfântului Andrei – ocrotitorul României.
Motive pentru condei 