Acasă » Articole etichetate 'limba română'
Arhive etichetă: limba română
Un triolet, un sonet și un rondel
Un triolet, un sonet și un rondel
pentru azi care e o zi altfel
o zi de frumoasă sărbătoare
oriunde trăiesc români sub caldul soare:
Sonor catifelat și viu
limba română mângâie
să-ndemn condeiul, să îi scriu.
Sonor catifelat și viu
limba română e spațiu
cald, hrănitor, armonie,
sonor catifelat și viu
limba română mângâie.
***
Are un sonor catifelat și viu
limba română ce dulce mângâie,
mă crește cu povești și poezie
de înalte minți ce vrednic o descriu.
Regenerări în formă, armonie
lapidară, grai de viitor, îți scriu
să crești mereu frumoasă, cu prestigiu,
păstrându-ți inedita bogăție.
Contemplăm trecutul ca bun argument
cu fața luminată spre viitor
dar stăruind cu încredere-n prezent
căci clipa de-acum are rol lucrător,
fiind mereu solia spre existent
să te păstrăm cu cuget prevăzător.
***
Cuvântul îmbrăcat în sărbătoare
cu forme literare variate
în rondel pășește cu demnitate
azi, în limba română, cu vigoare.
Demersul său nu e o noutate,
iubește poezia, cu ardoare,
cuvântul, îmbrăcat în sărbătoare
cu forme literare variate.
Din glia cea română creatoare
de frumos se nasc o varietate
de poeme, povești, romane care
îmbogățesc cultura – o străbate
cuvântul îmbrăcat în sărbătoare.
© Georgeta R. M.
Triolete închinate limbii române
Limba noastră românească
astăzi se sărbătorește
i-a fost dat să ne unească
limba noastră românească.
Mulți pot să o folosească
corect, atenți spre a crește,
limba noastră românească
astăzi se sărbătorește.
***
Lumină este în cuvânt
corect să-l folosim oricând
astfel înțelesul păstrând
lumină este în cuvânt.
Cuvinte se unesc în cânt,
temeiul în inimi vibrând
lumină este în cuvânt
corect să-l folosim oricând.
***
E o bucurie mare
să o cânt în triolete
semn discret că-i sărbătoare,
e o bucurie mare.
Cu ea scriem, creatoare
energie se transmite,
e o bucurie mare
să o cânt în triolete.
© Georgeta R. M.
Limba română, graiul țării
Limba română, cuvântul strămoșesc
care ne e drag chiar de la început
cu mama, cu tata, cu el am crescut
din toate cele bune să-mi însușesc.
De-a lungul vremii sincer m-au susținut
și uite azi în sonet vă povestesc
de limba română în crez părintesc
ce se bucură de un bogat conținut.
Mereu în gânduri ea devine sacră
căci folosind-o respect îi datorăm
înnobilându-ne astfel ne consacră
mereu , părinți, copii să o respectăm.
Frumoasa mea Limba Română lucră
prin noi mereu frumoasă să o păstrăm.
***
Poezia rămâne garanția
nobilă a limbii noastre române
purtată pe aripi de a sa misiune,
din dragoste trăgându-și bogăția.
Cu rădăcini în lumină rămâne
comoara neamului din părinția
cea dintru început, ca relația
cea iubitoare de înțelepciune.
Ca un fagure de miere, filtrată
prin razele sufletești, moștenire
vie e, mereu cu drag păstrată
îmbogățirea-i nouă strălucire.
Limba română-i muzică cântată
de poeți și scriitori cu iubire.
© Georgeta R. M.
Din izvorul de lumină
Din izvorul de lumină
blând și dulce e graiul meu,
limba mea, limba română
din izvorul de lumină.
Rădăcini adânci sprijină
să crească frumoasă mereu
din izvorul de lumină
blând și dulce e graiul meu.
***
Limbă dulce, mlădioasă,
sfântă, scumpă, îndrăgită
din vremuri cea mai aleasă
limbă dulce, mlădioasă.
Scânteiere prețioasă
în versuri descoperită
limbă dulce, mlădioasă
sfântă, scumpă, îndrăgită.
***
Limba noastră cea română
din glasul maicii aflată
menită e să susțină
limba noastră cea română.
Taine deslușind e plină
de-nțelesuri, ca răsplată,
limba noastră cea română
din glasul maicii aflată.
© Georgeta R. M.
Lui Grigore Vieru
Poet cu vis neîmplinit
din geniul neamului născut
prin versuri dorul ți-ai trăit,
poet cu vis neîmplinit.
Prin tot ce-ai scris și-ai năzuit
unirea ai dorit, cerut,
poet cu vis neîmplinit
din geniul neamului născut.
© Georgeta R.M.
Nu, nu mi-e totuna
(pentru Grigore Vieru)
Nu, nu mi-e totuna,
dacă nu ai fi fost,
și eu strig soarele și luna
ca să le spun al tău rost.
Nu, nu mi-e totuna,
când știu de dorul tău
de țară și graiul ei – româna
ce are înțelesul și farmecul său.
Nu, nu mi-e totuna,
dacă condeiul tău nu ar fi scris,
de poezia ta știu una:
e o rază însorită – un orizont deschis.
(de: Georgeta R.M.)
”Noros ori clar ca o amiază
Eu sunt poetu acestui neam
Și-atunci când lira îmi vibrează
Și-atunci când când cântece nu am”.
Grigore Vieru
„Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul” – Grigore Vieru (supranumit „Poetul podului de cuvinte”)
„Vin din Basarabia, unde românii sunt săraci de mângâiere. Mângâierea noastră e Limba Română. Mângâierea noastră e iubirea. Mângâierea noastră e credinţa în Dumnezeu”.
De aceea s-a scris despre el: ”Poetul cu lira în lacrimi” – Eugen Simion
Pentru el rolul poeziei era: ”să-i facă omului clipa mai ușoară și mai frumoasă, să-l facă pe om mai bun, mai încrezător în forțele sale. Să-l facă să-i fie dragă viața, natura din sânul căreia uneori este smuls. Să încurajeze soarele să răsară și femeia să nască. Să împingă la viață. Cam astea ar fi sarcinile distinsei Doamne Poezia.”
Grigore Vieru a fost unul dintre inițiatorii Frontului Popular din Moldova și s-a aflat printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. A fost împlicat în Mișcarea de Eliberare Națională a Românilor din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. A susținut cu tărie necesitatea introducerii limbii române ca limbă oficială și trecerea la grafia latină în Republica Moldova participând activ la Sesiunea istorică a Sovietului Suprem din RSSM ce s-a ținut între 29 august și 1 septembrie 1989 alături de alți participanți activi la dezbateri în sprijinul proiectelor lingvistice precum Ion Hadârcă, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Mihai Cimpoi, Eugen Doga, Ion Druță, Veneamin Apostol, Nicolae Matcaș, Mihai Volontir și Vladimir Curbet.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sesiunea_a_XIII-a_a_Sovietului_Suprem_din_RSSM
În satul natal al poetului – Pererâta din Republica Moldova în august 2015 a fost inaugurată – Casa muzeu Grigore Vieru. Câteva şcoli din Republica Moldova, un bulevard din Chişinău şi o stradă din Iaşi şi Buzău poartă numele lui Grigore Vieru.
Amintitiți-vă despre Grigore Vieru: https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Vieru
Dorul si limba
Cerul e țesut din stele,
Luncile – din floricele,
Numai dorul strămoșesc –
Din cuvântul românesc.
Din pamânt izvorul iese,
Grâul – din semințe dese,
Numai dorul strămoșesc –
Din cuvântul românesc.
Razele ne vin din soare,
Iar miresmele – din floare,
Numai dorul strămoșesc –
Din cuvântul românesc.
de: Grigore Vieru
Trioletul zilei
Versul tău Limbă Română,
roua mea de dimineață,
izvorăște din lumină,
versul tău, Limbă Română.
Colț de pace și fântână,
motiv drag și rod de viață,
versul tău Limbă Română
roua mea de dimineață.
© Georgeta R.M.
Poezii închinate Limbii române
Limba română…
Limbă dulce,
Viers de cruce,
Freamăt plin de melodie,
Cu flori prinse în pălărie
Şi la pieptul de pe ie,
Românească împărăţie.
de: Valeria Mahok
Rondelul Limbii române
E Limba Testamentul nostru sfânt,
Pe care toţi strămoşii ni-l lăsară,
S-avem o existenţă mai uşoară-
Şi-a lor lumină prinsă-n orice gând!
Ea este pe vecie Jurământ
Şi pavăză şi dragoste de Ţară:
E Limba Testamentul nostru sfânt-
Pe care toţi strămoşii ni-l lăsară!
Să nu pierim, bătuţi de orice vânt,
Când vremurile-n lume se-nvâltoară,
Cu Crezul veşniciei ne-nconjoară
Şi cu temeiul pus peste Cuvânt:-
E Limba Testamentul nostru sfânt!
de Vasile Neagu-Scânteianu
Mana limbii române
Legendele cresc în copacii care râd cât zarea,
Căprioarele aduc iezilor din povestire sarea,
Sufletul albastru intră-n starea înălţimilor,
Crezul limbii întrece zborul lăstunilor.
Geografia ţâşneşte cu sânii de mere rotunde
În toamna cu frunze-ngenuncheate, profunde,
Ard drumuri de aripi uscate de aer şi zbor,
Argila din oasele lumii e seva prin care nu mor.
Am urcat în conştiinţa veşniciei anume,
Sunt mulţumit să am trăiri, viziune
Sub magica mătase ce-ncinge luna plină –
Mana limbii române în miez de lumină!
de Marin Moscu
Sursa: http://poezii.citatepedia.ro
Cuvânt de miere și alint
O dulce, tandră mângâiere,
cuvânt de miere și alint
e limba română cu al ei cânt
și a poeziilor cu a versurilor adiere.
Are lumina cuibărită în cuvânt,
un dar ceresc în vorbă și în scriere
ce din lăstarul iubirii prin scânteiere
din seva veche a pornit cu sfânt cuvânt.
Privirea-i luminoasă n-are bariere
are surori întru cuvânt și simțământ,
se întâlnesc, se bucură, și-n legământ
cu pagini aurii fac să dispară frontiere.
Lumina din credință și cultura
susțin cuvântul și îi dau măsura.
© Georgeta R.M.
Un vechi şi dintotdeauna pământ românesc
”De obicei, când se vorbeşte sau se scrie despre teritoriile româneşti anexate de Uniunea Sovietică în iunie 1940, sunt menţionate Basarabia şi nordul Bucovinei se uită astfel că, în acele zile tragice, România a pierdut şi ţinutul Herţa. Un inimos român – şi herţan! -, prof. dr. doc. Ion Gherman, s-a străduit, după decembrie 1989, să păstreze în memoria românilor acest colţ de ţară, având şi astăzi o populaţie covârşitor românească. Citez dintr-o lucrare a sa: „Ţinutul Herţa este un vechi şi dintotdeauna pământ românesc care, cu o suprafaţă mai mică de 400 km2, era situat în fostul judeţ Dorohoi, în partea de nord-est a României (Vechiul Regat)
Dintre herţanii de seamă, amintim pe Gheorghe Asachi, pictorul Artur Verona şi filologul Vasile Bogrea, a cărui erudiţie îi atrăsese admiraţia lui Nicolae Iorga.
Cum a ajuns ţinutul Herţa sub stăpânirea Uniunii Sovietice, întrucât el nu făcea parte din Basarabia şi nordul Bucovinei – specificate în textul notei ultimative sovietice din 26 iunie 1940 – ci aparţinea, aşa cum am arătat, Vechiului Regat, mai exact jud. Dorohoi?”
Continuare:
http://www.art-emis.ro/istorie/950-cum-a-ocupat-armata-rosie-tinutul-herta.html
O fiică a Limbii Române
”Astfel am fost îndemnat să numesc noua carte – „Cugetări / Reflections” – tipărită de Vavila Popovici în USA, Columbia SC, și apărută în 08 July 2017. Este, dacă am contabilizat corect, cel de al 42-lea volum al autoarei, care a navigat, cu vânt bun din pupa, pe oceanul imprevizibil al literaturii, când pe corabia prozei, când pe cea a poeziei, dar şi pe iahturile de lux ale eseului şi, iată, al cugetării. Ca și alte câteva cărți publicate în anii anteriori, şi aceasta este bilingvă (română – engleză), autoarea locuind de câțiva ani în America”.
„Gândim, voim, făptuim în mod diferit. Important este ca buchetul de gânduri, dorințe și fapte să fie înfășurat în ambalajul aceluiași scop, cel al binelui”
„Omul bun dăruiește pământului o fărâmă din armonia cerului”
„Neîmbrăcată în haina rațiunii, sensibilitatea tremură de frig!”
„Sensibilitatea trebuie rafinată prin cultură”
„Societatea trebuie să folosească energia tinerilor și înțelepciunea bătrânilor – atunci când acestea există”.
Surse citate:
Vavila Popovici
svnews.ro
Poezia: Mi-e dor!
Motive pentru condei 