Arhive pe etichete: lumină

Timpul călător

Răsărit de nu știu unde
timpul este un călător
cu comori ce le ascunde
de-un prozaic privitor.

De îl iei la întrebări
ori răspunde în ghicitori
ori se-așterne cu schimbări
peste anii trecători.

Curge timpul printre stele,
câte un vis dintr-ale noastre
purtând doruri printre ele
se coboară dintre astre
cu lumină să ne spele.

Timpul este un călător
un zeu, blând, cunoscător,
în cuvinte-i măsurat
dar nu este asigurat.

Timpul este un călător
spre apus, care în noapte
răzgândindu-se, ușor
spre răsărit se-ndreaptă,
o spirală ce prezintă
urcuș treaptă după treaptă.

Georgeta R.M.

Most Beautiful Music: „Suns And Stars”
Enya – Only Time

7 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Capricii

De câtva timp soarele s-a arătat
dar nori grei și încruntați
ascuns-au zâmbetul lui adevărat
și cu căldura lui sunt nefiresc certați.

Lumina lui curată o să revină
cu același zâmbet bun și cald
peste pământ și cu lumină
va da naturii un nou imbold.

Dar vai, bobocii ce au înflorit
încrezători și dornici de primăvară
cât de mult și aspru au suferit
din cauza norilor grea povară.

Sunt capricii curioase și în natură
dar, … au și ele o măsură.

© Georgeta R.M.

Comentarii închise la Capricii

Din categoria Motive pentru condei

Haiku (1)

 

 

 

 

 

Zboruri înalte,
vin cocori spre lumină
în primăvară.

Georgeta R.M.

Un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Rondelul lunii

Luna plină, curioasă
apărută la fereastră
cu un colț de stea albastră
tainică e și luminoasă.

Plină de mister, frumoasă
luminează casa noastră,
luna plină, curioasă
apărută la fereastră.

Stăpână a nopților aleasă,
lumina ce-o presară e măiastră
că-s treze și florile din glastră,
cu brâu de stele e ca o crăiasă,

luna plină, curioasă.

© Georgeta R.M.

3 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

O nouă ninsoare…

Ninge din nou și acum lumina
s-a schimbat. Trecând de norii iernii
razele de soare s-au apucat
gustând din iarnă, de repictat,
cu fulgi de nea toate cele a le firii,
balsam neprețuit la rădăcina
existențelor ce au de rafinat,
de reconstruit ce s-a stricat
și cu lumina primăverii
să-nainteze ferm, echilibrat.

© Georgeta R.M.

Un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Clipa trăită în intensitatea ei – Triolete

În intensitatea clipei
viețuiește veșnicia,
un prezent continuu al ei
în intensitatea clipei…
Depășim limite cu chei:
profunzimea, armonia
în intensitatea clipei
viețuiește veșnicia.

***

În intensitatea clipei
salvatoare prin al ei sens
deschizi ușa veșniciei
în intensitatea clipei…
Zbor interior cu temei,
posibilități și consens
în intensitatea clipei
salvatoare prin al său sens.

© Georgeta R.M.

7 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Sonet în iarnă

Ce este gerul ce viețuiește în iarnă
decât un mesager al unui anotimp,
să înțeleagă mai mult fiecare-n timp,
să prețuiască lumina ca pe o hrană.

Cunoașterea de sine, un scop util și scump
e parte din lumina peregrină
din școala vieții, cu rol ca să susțină
și gratitudine pentru acest răstimp.

De căutăm a dragostei prezență
în inimă și cu minte luminată
dă șansă nouă, omenirii, în existență,
ca dragostea și cinstea să răzbată.

Și o să aflăm o taină cunoscută
ce e cuprinsă în Lumina Nevăzută.

© Georgeta R.M.

9 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

La noi poezia…

La noi poezia are cel mai frumos vers –
l-a întrupat Eminescu, lumină în univers.

mihai eminescu
Numai poetul

Lumea toată-i trecătoare,
Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde,
Ca un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.
Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.
(Mihai Eminescu)

Din străinătate

Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă,
Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.

Şi inima aceea, ce geme de durere,
Şi sufletul acela, ce cântă amorţit,
E inima mea tristă, ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară
Scăldată în cristalul pârăului de-argint,
Să văd ce eu atâta iubeam odinioară:
A codrului tenebră, poetic labirint;

Să mai salut o dată colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, liniştiri,
Ce respirau în taină plăceri mai naturale,
Visări misterioase, poetice şoptiri.

Aş vrea să am o casă tăcută, mitutică,
În valea mea natală, ce undula în flori,
Să tot privesc la munte în sus cum se ridică,
Pierzându-şi a sa frunte în negură şi nori.

Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile şi albe le-a ţesut,
Ce auzi odată copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.

Melodica şoptire a râului, ce geme,
Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor,
Cântarea în cadenţă a frunzelor, ce freme,
Născur-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor.

Da! Da! Aş fi ferice de-aş fi încă o dată
În patria-mi iubită, în locul meu natal,
Să pot a bine zice cu mintea-nflăcărată
Visările juniei, visări de-un ideal.

Chiar moartea, ce răspânde teroare-n omenire,
Prin vinele vibrânde gheţoasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme în dulce liniştire,
În visuri fericite m-ar duce către nori.
(Mihai Eminescu – 1866, 17/29 iulie)

Rugăciunea Unui Dac

Sursa foto

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Lumina din cireș

Această prezentare necesită JavaScript.

În mai flori albe de cireș
rodite din primăvară
și-un darnic gând ales
se alintă în adieri și soare.

Lumina din albul cel de floare
se-ntrece cu lumina zilei
apoi, rușinată schimbă a sa culoare
din cauza îndrăznelii și tainei ei.

Nu te rușina floare albă de cireș
născută din primăvară și din ales
ai dat un rod unic în univers
și loc ales în al meu vers.

© Georgeta R.M.
Surse foto: google.com

18 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

De ziua mamei

Mama mea, lumină din lumină îi dăruiesc astăzi o mică poezie;
din amintire vine lumina ei, spre a trece întristarea în bucurie.
Sunt doar o rază de lumină din steaua care ești acum
pe cerul cel plin de stele ce veghează ca un forum,
și călăuze – luna și soarele strălucitor pe-al vieții drum.

Cu gândul cuprins de dor iau din raza soarelui
lumina ce alintă copacii să înflorească în grădină,
s-apară primăvara, renașterea în verde a pământului,
și-n vers de poezie ți-o dăruiesc, azi, în visul de odihnă.
Apoi, cu alte raze de lumină te alint, pe aripa versului:

Mi-e dor de tine, mamă

Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.
Măicuţa mea: grădină
Cu flori, cu nuci şi mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!
………
(Grigore Vieru)

Cea mai scumpă

Spune-mi, care mamă-anume
Cea mai scumpă e pe lume?
Puii toţi au zis de păsări,
Zarzării au zis de zărzări,
Peştişorii de peştoaică,
Ursuleţii, de ursoaică,
Tigrişorii de tigroaică;
Mânjii toţi au zis de iepe,
Firul cepii-a zis de cepe.
Nucii toţi au zis de nucă,
Cucii toţi au zis de cucă;
Toţi pisoii de pisică,
Iară eu de-a mea mămică.
Orice mamă e anume
Cea mai scumpă de pe lume.

(Nichita Stănescu)

Purtătoare de viaţă

Femeie frumoasă, dai lumii-lumină,
Din pântec ce creşte iubirea în rod,
Ai pus nemurirea plămadă în tină
Şi fire de viaţă făcutu-le-ai nod.

Acum eşti potir, ţi-e trupul-ofranda,
Scânteia divină aprinsă-n zidire,
Bărbatul în mir îmbracă triada
Şi-ntreaga fiinţă-i dumnezeire.

Ai luat de la stâncă tăria să rabzi
Când taie în tine durerea ca lama,
Dar ce bucurie în suflet, ce arzi,
Când puiul de om îşi caută mama!

Eşti totul în toate, aceasta-i menirea
Sădeşti bucurie aici pe pământ,
Prin jertfa adusă, primeşti mântuirea,
Mărită femeie, eşti lutul cel sfânt…

(Angelina Nădejde)

Ţin minte, mamă

Aducem anii din copilărie
Să punem leac tăcerii care doare.
Ne răsfăţăm cu-n dram de bucurie
În suferinţa clipei trecătoare.

Mai e în noi copilul de-altădată,
Şi încă, dorul mamei… e în noi,
Mai căutăm iubirea ei curată
Scăpată printre lacrimi şi nevoi.

Ţin minte, mamă,-n fiecare seară,
Cuvântul tău, subtil, mă dojenea
Şi-n mângâierea mâinii, să nu doară,
Lăsai câte-un sărut pe fruntea mea.

(Marin Bunget)

In seara de Craciun

Afară ninge liniștit,
În casă arde focul;
Iar noi pe langă mama stând,
Demult uitarăm jocul.

E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar și dulce.

Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Căldură ca să-i facă.

Cum au venit la ieslea lui
Păstorii de la stână
Și îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.

(George Coșbuc)

* * *

Visam cum sălcii se plecară
Peste al apelor obraz.
Era pe-aproape o căscioară
Cu flori tăcute în privaz.

Bunicul murmura în barbă.
Îi adormea în braţe-un ţânc.
Şi vântul mirosea a iarbă
Şi răsărea o stea’n adânc

Şi mama cobora duioasă
Cu zâmbet bun, cu ţâţa dulce,
Şi pruncul şi-l lua acasă
Pe perne proaspete să-l culce.

Oftând se închina moşneagul,
Prin sălcii soarele-apunea.
Şi-ncet târând cu el toiagul
Spre vis bătrânul se ducea.

(Taras Șevcenko)

Închinare

Pentru tine scumpă mamă
Îţi aduc în dar
Cântul cel fără de seamă
Cântul plin de har.
Doina, leagănul de sân,
L-ai cântat ades
Şoapta dragostei îngân
Cântul meu de vers.

(Sorin George Vidoiu)

Taină

ce eram eu, mamă,
la naşterea ta?
în ţipătul tău
eu tăceam ca o taină.

(Silvia Velea)

www.youtube.com/watch?v=RffUqjOY9Ec
www.youtube.com/watch?v=qKjsRu_czMg
www.youtube.com/watch?v=fD0-PCbI4rE

10 comentarii

Din categoria Motive pentru condei