Acasă » Articole etichetate 'lumină'

Arhive etichetă: lumină

Din armoniile toamnei

Această prezentare necesită JavaScript.

Cântecul Toamnei
ce îmbracă pământul
sunete de pian.
Armonie de toamnă
sub lumina soarelui.

***

Armoniile
în rapsodia Toamnei
acorduri de pian.

© Georgeta R. M.

Armonii de toamnă…

Haiku

Pădure deasă,
pătrunde curioasă
raza de soare.

***

Cald și lumină
poienița veselă
plină de viață.

***

Din cerul senin
dorință împlinită
albăstrelele.

© Georgeta R. M.

Plenitudine

Soare radios
spre-nalturile verii
plenitudine.
Lumina și căldura
strălucitoare vreme.

***

Sub cerul senin
bobul de grâu inimos
pâinea din glie.
Taina bobului de grâu
cu asemănarea Lui.

© Georgeta R. M.

Poezii…

Rondel din clipe aurii

Sunt clipe aurii ce vor să povestească
în zilele când teiul este în floare
de ploaia caldă a razelor de soare
ce aduc aminte de casa părintească.

Cum curge peste noi lumina cea cerească
parfum de-alint ca în zi de sărbătoare
sunt clipe aurii ce vor să povestească
în zilele când teiul este în floare.

Adun culori din amintiri ce vor să sfătuiască
în vara la-nceput de drum, rod de izvoare
cu ape vii și clare ce pot să strălucească,
să-mi ție saț, loc bun sub soare în care

sunt clipe aurii ce vor să povestească.

Chipul iubirii

Chipul iubirii e în bolta înstelată,
în răsăritul senin al soarelui din zori,
la amiază, și din apus și-i aromată
de parfumul florilor de tei, de flori
de iasomie, din universul armoniei,
dar mai ales în om, în esența lui umană,
de ființă care în adâncimea ei
se recunoaște prin lumină
sfântă, darul lui Dumnezeu.

Știai…

Știai că florile de tei
nu sunt numai a teiului
ci sunt și ale Poetului,
prinse în coroana poeziei?

Sub razele luceafărului
se înnobilează paleta artei-
culorile, sunetele, cuvintele ei
prind viață dând sens izvorului.

Harul reflecției este în acei
ce văd izvor de apă vie în versul lui,
seva sacră a Eminescului
cu toată setea de senin a dragostei.

E iunie, aroma florilor, poemelor
ne-ncarcă cu inefabilul trăirilor.

© Georgeta R. M.

De primăvară

Gândurile, cuvintele și zâmbetele
ce au umplut acest poem spre bine
fac parte din primăvara care vine
să țină de senin în toate clipele.

Totul depinde de noi, de clarviziune ce susține,
lumea pare fragilă și astfel par zilele,
depinde de noi cum vedem culorile
în dragostea de semeni, de glie, de mâine.

Privind copacul cum spre cer își înalță brațele-
iubire de lumină, în verde și flori deține
răspunsul, la felul de a fi sincer cu sine
și în el se odihnesc și cântă fericite păsările.

Să fie senină primăvara ce vine
cu dragoste de semeni, de glie, de mâine.

© Georgeta R.M.

Șirag de mărgăritare (apelative) ale dragostei: Drag, Drăguţ, Dragoş, (Descălecătorul), Drăgălina, Drăguliţă, Dragomir, Dragomirna, Dragobete

Azi e zi de Dragobete
cu dor mare după fete.

Dragobete-i un flăcău
coborât de pe Ceahlău.

E frumos, semeț și-i dac,
cu drag fetele îl plac.

Are zâmbetul șăgalnic
și din fire e năvalnic.

În suflet are o comoară,
dar curat de primăvară,

cu rost pe acest pământ:
de iubire, drag și cânt.

Și până la mărțișor
leagă în inimi dor cu dor.

© Georgeta R.M. (Dar curat de primăvară)

 

În tradiţia populară românească, Dragobetele este Ziua îndrăgostiţilor. Prilej de bucurie şi bunăstare. Dragobetele este una din cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. Numit şi Cap de Primăvară, Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor, Dragobetele este sărbătoarea dragostei, având la origini obiceiuri şi datini străvechi ale poporului nostru. Se ţine pe data de 24 februarie, considerată data la care natura se trezeşte din somnul iernii. Denumirea de Dragobete ar proveni de la cuvintele dacice TRAGO (ţap) şi PEDE (picioare). După creştinarea dacilor Dragobetele a devenit un simbol al dragostei curate, ataşamentul, cuplului durabil. Dragobetele este un tânăr – mire împodobit cu o mantie de raze ţesută din străfulgerarea bucuriei divine. DRAG – cuvânt dac, ce semnifică „chip frumos”, „chip de lumină”, plăcut spiritual. BETEL – cuvânt dac, ce semnifică „casa lui Dumnezeu”, „cel ce locuieşte în Dumnezeu”, „Omul lui Dumnezeu”. Dragobetele se traduce prin „Chipul frumos din Casa lui Dumnezeu, tânărul frumos, ales”. Semnificaţia expresiei „din Casă spre Acasă exprimă naşterea prin tradiţii, prin credinţă, spre definire – întoarcere Acasă prin, în Dumnezeu, la mântuire”. Dragobetele era „peţitor şi protector al animalelor”, „naş cosmic” al păsărilor de pădure, căci toate găseau cu cale să se logodească la sfârşit de februarie – început de martie când îşi făcea şi el simţită prezenţa. Dragobetele era personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci, şi lui Cupidon, al romanilor, ce oficia în cer, la începutul fiecărei primăveri, nunta tuturor animalelor, tradiţie care s-a extins treptat în rândul locuitorilor din sudul şi nordul Dunării. Conform legendelor, Dragobetele era fiul Babei Dochia, un bărbat frumos şi iubăreţ care oficia în cer nunta animalelor. Dragobetele este descris ca un tânăr voinic, frumos şi cumsecade, care inspiră fetelor şi femeilor încredere şi dragoste curată. În popor se credea că numele Dragobete înseamnă a iubi,a fi îndrăgostit şi a fi beat de dragoste. Dragobetele este zeul dragostei şi a bunei dispoziţii, de ziua lui se organizau petreceri, deseori urmate de căsătorii. El este protectorul şi aducătorul iubirii în casă şi în suflet. De Dragobete se credea că se logodesc păsările cerului. Era şi perioada când toate animalele, sălbatice sau domestice, intră în perioada ritului de primăvară. Toată natura se pregăteşte să renască. Ursul iese din bârlog, păsările…

view original post

Răsfrângeri de lumină

”Comportați-vă cu cuvintele precum se comportă îngerii cu Maica Domnului”. ÎPS Bartolomeu Anania

Lumină lină

Lumină lină, lumină senină,
licoare nouă în slava divină,
lucind peste ape de ceruri te cerne
prin glasuri calde în cânt de vecerne.

Când tainic – vrajă de îngeri – tu susuri
pe câmpuri roșii de-ntinse apusuri,
smerite inimi în cor ți se-nchină,
lumină lină, lumină senină.

Coboară astăzi în sufletu-mi iară,
să laud slava din ceasul de sară,
lumină lină, lumină senină!
De tine, Doamne, mi-e inima plină.

Autor: Bartolomeu Valeriu Anania

„Există în poeziile lui Valeriu Anania o deschidere către cer: și în cele care își trag seva din colinde, din spectacolul popular, din ritualuri sau din ceremonii religioase. Aș spune că scrisul poetului, cărturarului, exegetului se înscrie într-o «acțiune» de reteritorializare a lumii românești. Deteritorializarii din ce in ce mai agresive IPS Bartolomeu ii corespunde cu o operă care așază în centrul ei geografia spiritualizată a țării.” (Cornel Ungureanu)
http://www.karte.ro/carti/autor/valeriu-anania
.
”Amintiri despre Mitropolitul Bartolomeu Anania” este un volum al cărui autor este prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta de la Facultatea de Teologie Ortodoxă UBB Cluj-Napoca, apărut în 2013 la Editura Renașterea din Alba Iulia care așa cum aflu din articolul ce tocmai l-am citit, ”Un volum dedicat Mitropolitului Bartolomeu Anania” de Zorin Diaconescu, ce readuce și în prezent imaginea Mitropolitului Bartolomeu Anania, prin amintiri pline de har, cuprinse într-un volum inedit.

http://www.dacialiterara.ro/2-2014/DL-3-4-2014.pdf pag. 73-74
.
Articole ale Mitropolitului Bartolomeu Anania:
Singurătatea şi neliniştea mântuitoare;
Prelecţiunile „Junimii“ – „Limba noastră, limbă sfântă“;
Soljeniţân şi condiţia libertăţii
în http://www.dacialiterara.ro/4-2012/DL-7-8-2012.pdf (pag.31- 49)
.
Articole despre mitropolitul, scriitorul, poetul Bartolomeu Valeriu Anania:
Ioana Diaconescu: Bartolomeu Anania din perspectiva istoriei recente
Dumitru Vacariu: Un mac înflorit în lanul nesfârşit al speranţelor
Cezar Ivănescu: Opera sacră
Ioan Pintea: Bătrânul şi marea
Ioan Şt. Lazăr: Intersecţii ale istoriei cu Ecclesia
Oltiţa Cîntec: La vremea restituirilor
Liviu Grăsoiu: Însemnări sumare despre amintiri profunde
Grigore Ilisei: Întâmplări şi aduceri aminte
Mircea Petean: Întâlniri cu Valeriu Anania
Ioan Petraş: Catifeaua memoriei – Părintele Anania
http://www.dacialiterara.ro/4-2012/DL-7-8-2012.pdf (pag. 50 – 82)

Natura se îmbracă în haină nouă

Acum după ce vara, frumoasa călăuză,
ne-a însoțit exuberantă și călduroasă
predă ștafeta pentru o bună cauză,
să ne mai răcorim în toamna prețioasă,
darnică, de o cromatică atât de grațioasă.

Curgând ușor pe munți, pe dealuri și câmpii
lumină nouă și îmbrăcând natura în arămiu,
copacilor, pădurii le-ai dat așa cum numai tu știi
veșmânt multicolor, parfum nou, ca un preludiu
spre iarnă și sărbătorilor de suflet ce vor veni.

Soarele ce a împletit cu frunzele de fagi,
castani, stejari, … aluni și razele sale aurii
baletul formelor de lumini și umbre, comori dragi
ale pădurii, alături de alte asemenea ferii
și-a domolit ardoarea lăsându-se cuprins de reverii.

© Georgeta R.M.

FREDERIC DELARUE – Ballet of Light

Un titlu de noblețe

Ce e cuvântul?
Un titlu de noblețe
ce îmbracă omul.

***

Cheia în viață
puterea cuvântului,
miez de lumină.

A făuri binele,
părintească povață.

© Georgeta R.M.

Trioletul zilei

Versul tău Limbă Română,
roua mea de dimineață,
izvorăște din lumină,
versul tău, Limbă Română.
Colț de pace și fântână,
motiv drag și rod de viață,
versul tău Limbă Română
roua mea de dimineață.

© Georgeta R.M.