Acasă » Articole etichetate 'lumină'

Arhive etichetă: lumină

Reclame

Un titlu de noblețe

Ce e cuvântul?
Un titlu de noblețe
ce îmbracă omul.

***

Cheia în viață
puterea cuvântului,
miez de lumină.

A făuri binele,
părintească povață.

© Georgeta R.M.

Reclame

Trioletul zilei

Versul tău Limbă Română,
roua mea de dimineață,
izvorăște din lumină,
versul tău, Limbă Română.
Colț de pace și fântână,
motiv drag și rod de viață,
versul tău Limbă Română
roua mea de dimineață.

© Georgeta R.M.

În iunie …

Cu florile de pe câmpii și munte
având fața îndreptată către soare,
in iunie se celebrează și sufletele veghetoare
ale strămoșilor pe care îi cinstim sunt vigilente.

Pe aripile cântecului, cu vigoare,
greierii însuflețiți de sentimente,
romantici, îndrăgostiți au evidente
țârâituri de bine, stăruitoare.

Natura e toată plină de lumină
ce își sporește puterea zi de zi
se bucură de soare, vânt și ploi; senină

noaptea înșiră stelele pe cer și printre brazi
surâde argintiu mândra lună peregrină
la gândul întâlnirii din zori de zi.

© Georgeta R.M.

Cuvântul

Ca un izvor curat, cristalin
potolind setea călătorului
lumina hrănește,
cuvântul
îmi ține saț.

***

Drumul
e bun
când ai drept
lumină
Cuvântul.

***

Omul crează
artă
și arta
împodobește
omul.

© Georgeta R.M.

Sfinţii cerului îl răsfrâng pe Dumnezeu Cel nevăzut şi-I arcuiesc slava peste veacuri

”Prin sfinţii lor, toate neamurile pământului purced din Dumnezeu şi se întregesc în Dumnezeu, aşa cum culorile curcubeului purced din soare şi se întregesc în soare. Şi precum roua pământului răsfrânge soarele şi-i arcuieşte lumina pe boltă, desfătându-ne, aşa sfinţii cerului îl răsfrâng pe Dumnezeu Cel nevăzut şi-I arcuiesc slava peste veacuri, mântuindu-ne cu puterea Lui. Slavă lui Dumnezeu că şi pe pământul ţârii noastre a revărsat îmbelşugată ploaie de har, din care s-a brobonit roua cea mântuitoare a sfinţilor noştri.
Un asemenea strop de răcoare duhovnicească este şi Sfântul Nou Mucenic Ioan Valahul. El se cheamă «nou», pentru că a pătimit după 1453, când Constantinopolul a căzut sub turci, şi de asemenea se numeşte «Valahul», pentru că era de neam din Valahia, adică din Ţara Românească. Ştiut este că, în vechime, popoarele străine îi numeau pe români vlahi sau valahi, adică neam de obârşie latină, iar amintirea aceasta se păstrează până astăzi în numirea Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei.
Viaţa sfântului, împreună cu pătimirea sa, a fost scrisă de Ioan Cariofil, un învăţat grec din vremea lui, şi apoi tipărită la Veneţia de Sfântul Nicodim Aghioritul, după care s-a trecut în sinaxarele greceşti şi apoi în cele româneşti. Aşa s-a scris numele Sfântului Nou Mucenic Ioan Valahul în cartea vieţii lui Dumnezeu, iar pomenirea lui se săvârşeşte în inima neamului care l-a odrăslit”.

Sursa: https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-mucenic-ioan-valahul

Poezia lui Blaga, un dar răsărit pe neașteptate

Acrostih

Lumina îi hrănește conștiința, sufletul,
Un univers poetic solar și gândul,
Contemplarea lumii în adâncime,
Idei ce conturează esența, lirismul –
Aspirație plenară, cosmică, în poeme
Neliniști ale sufletului caută o limpezime.

Bând curcubeul din apa căutată
Luci de-ndată în versuri frumusețea,
Arta cuvântului pornită din suflet toată
Găsește drumul propriu prin orizont și stil, noblețea
Armoniilor și taina lor, în poeme e luminată.

© Georgeta R.M.

”Când în 1919 Lucian Blaga apărea cu primul său volum de poeme, însuflețirea cu care i s-a răspuns îndată decurgea într-o anumită măsură și din condițiile speciale ale momentului. În acei ani ai căutării de drumuri multe lucruri păreau învechite și un loc aștepta în suflete pentru cine s-ar fi priceput să-l ocupe. Vestea a fost adusă de câteva călduroase cuvinte ale d-lui Sextil Pușcariu care n-au trebuit să aștepte mult pentru a se transforma într-un succes unanim și sărbătoresc, cum nu mai luminase debutul nici unui alt poet. Era ca o satisfacție generală în spirite că glasul așteptat venea tocmai din Ardealul care dovedea prin el că sub apăsarea îndelungată nutrise o viață bogată și plină, capabilă să rodească din belșug. Frumoasa strălucire a acestei înfloriri se ridica cu atât mai proaspătă, cu cât stătea mai aproape de obscura tainiță a sucurilor ei. Dar mai presus de aceste împrejurări tânărul poet se înfățișa cu o noutate menită să sporească uimirea. Toți cântăreții cari în ultimii ani legaseră o faimă de numele lor puteau fi asociați cu o tradiție, continuau într-un înțeles sau altul o directivă mai veche.
Poezia lui Blaga apărea însă ca un dar răsărit pe neașteptate. Nimic n-o pregătise și nimeni n-ar fi putut-o presimți. Din albastra cărticică tipărită la Sibiu vorbea un suflet pe care trebuia să-l bănuim întocmindu-se în anii de grijă a războiului, dar atât de recules din tumultul epocii încât nimic nu se mai putea recunoaște din aspra ei preocupare. Mi-aduc aminte cum împrejurarea își adăuga farmecul ei. Regăseam în poemele lui Blaga o imagine a omului redat sie însuși, a unei conștiințe desăvârșind în reculegere și tăcere solia ei. Impresia a rămas hotărîtoare pentru tot ce a dat el mai târziu. Astăzi încă volumele lui Blaga sunt niște popasuri de care nu te poți apropia decât într-o dispoziție de purificare internă, în lipsa căreia taina lor delicată se ascunde.
Vâlva debutului a amuțit mai demult în jurul cărților care s-au adunat numeroase, dar dacă nu se mai regăsește publicul zgomotos al succeselor literare, străjuie ceața mai rară, dar cu atât mai prețioasă, a spiritelor înrudite.
Cititorii poeziilor lui Blaga alcătuiesc o comunitate cultivând viața interioară și valorile ei de profunzime.”
Fragment din:
Scriitori români, vol III, Tudor Vianu, Ed. Minerva, 1971, București, Ediție îngrijită de Cornelia Botez, antologie de Pompiliu Marcea, pag. 339-340

La echinocțiu

Lumină caldă,
razele la orizont
răsărit frumos.
Stare de armonie
la echinocțiu.

***

A warm light,
rays caress the horizon
beautiful sunrise.
A clear state of harmony
at equinox, the spring grows.

© Georgeta R.M.