Acasă » Articole etichetate 'lună'
Arhive etichetă: lună
Noaptea Sânzienelor
Vine noaptea Sânzienelor
când între cer și pământ
plutesc zâne cântând
ce-mpletesc din razele lunii
tainele cele bune,
le presară pe flori-minune,
numite sânziene,
cu rouă de stele,
flori de leac și alinare,
cu auriu de la soare
ca să dea vigoare.
© Georgeta R.M.
În iunie …
Cu florile de pe câmpii și munte
având fața îndreptată către soare,
in iunie se celebrează și sufletele veghetoare
ale strămoșilor pe care îi cinstim sunt vigilente.
Pe aripile cântecului, cu vigoare,
greierii însuflețiți de sentimente,
romantici, îndrăgostiți au evidente
țârâituri de bine, stăruitoare.
Natura e toată plină de lumină
ce își sporește puterea zi de zi
se bucură de soare, vânt și ploi; senină
noaptea înșiră stelele pe cer și printre brazi
surâde argintiu mândra lună peregrină
la gândul întâlnirii din zori de zi.
© Georgeta R.M.
Tâlcul toamnei
De prin văi ușoare cețuri se ridică
și soarele topește dantelata brumă,
natura întreagă parcă iarăși se animă
căci tâlcul toamnei este să fie tonică.
Un rod bogat născut din grasa humă
și al cerului disc solar e o armonică
ce aduce un vesel trai în casă la căldurică
uitând de ceață, brumă, – e viața ce se afirmă.
Atâtea roade gustoase care au sorginte
din raza lunii, stelelor, a soarelui
și-un primitor pământ nasc inimii cuvinte
ca să dezvăluie lumii să ia aminte
că toate ale cerului, pământului
sunt de la al nostru bun Părinte.
© Georgeta R.M.
Noaptea Sânzienelor
Vine noaptea Sânzienelor
când între cer și pământ
plutesc zâne cântând
ce-mpletesc din razele lunii
tainele cele bune,
le presară pe flori-minune,
numite sânziene,
cu rouă de stele,
flori de leac și alinare,
cu auriu de la soare
ca să dea vigoare.
© Georgeta R.M.
A venit iarna
Iată iarna a venit cu zăpadă și ninsoare
cu un pic de ger dar, și zâmbet de la soare.
Ninge molcom, liniștit, fulgii parcă-s pregătiți
cuminciori să se aștearnă pe copacii dezgoliți.
Fulgii învelesc pământul cu o tandră păturică
peste tot acum e albul ce a venit fără de frică.
Mândră este Zâna Iarnă de a ei împărăție
cu bagheta fermecată a făcut semnul: Să fie !
Se tot uită în jur să vadă dacă totul este bine,
un decor frumos de iarnă, demn de ea, cum se cuvine.
Având zâmbet de la soare, ea spre Lună întrebare:
spune-mi dragă a ta părere, este bine așa oare ?
Luna strălucind în noapte între stele și luceferi
aprobă cu a sa grație, alungând a sale temeri.
Pe câmpii și peste munți strălucește până în zare
albul iernii, din ninsori strălucitoare.
Înspre zori de dimineață soarele șoptește aprins
Lunii: ești atâta de frumoasă în al Iernii alb cuprins.
Ea pălește și mai tare dulcei șoapte de amor,
cerul îi ascunde chipul tulburat de aprinsul dor.
Iarna în anotimpul său a cuprins întreaga zare
pregătind temeinic darul vieții, primăverii viitoare.
© Georgeta R.M.
Motive pentru condei 