Arhive pe etichete: Mihai Eminescu

Zilele Mihai Eminescu

 

Prietenă poemului
și cu seninul curcubeu
dau curs condeiului;

prietenă poemului
omagiu Eminescului
aduc aici, acum, mereu,

prietenă poemului
și cu seninul curcubeu.
(Georgeta R. M. – Triolet)

 

Prin Legea nr. 238 din 7 decembrie 2010 s-a declarat ca ziua de 15 ianuarie să fie Ziua Culturii Naționale, zi care reprezintă data naşterii poetului Mihai Eminescu (1850-1889), cea mai importantă zi din zilele de-a lungul anului când îl omagiem pe ”Luceafărul” poeziei românești. Nu suntem singura țară care am ales ca Ziua Culturii Naționale să fie aleasă în ziua nașterii celui mai reprezentativ poet(ă), scriitor(toare)… există precedente pentru această sărbătoare: Spania, Portugalia, ș.a.
Românii, în majoritatea lor, indiferent de locul unde se află, în țară sau în comunitățile românești (ale vechii noastre Dacii) care sunt în componența statelor vecine României, nu uită sărbătorile sufletului românesc:
”Însăşi vitregiile suferite astăzi ne-au dictat găzduirea lui „Eminescu ziaristul” la redacţia ziarului nostru, angajat într-o luptă perpetuă pentru apărarea fiinţei româneşti prin dăinuirea limbii materne. Ne este nemărginit de drag Poetul Eminescu, ne cuprind dulci fiori la recitirea fermecătoarelor pagini din proza-i romantică… Însă ca model de luptă, de verticalitate şi rezistenţă îl luăm pe Eminescu publicistul”(…) neuitând nici o clipă convingerea lui Mihai Eminescu: „Indiferent de frontierele care îi separau, românii sunt populaţia autohtonă în spaţiul geografic pe care îl locuiesc”. Sursa citat:
http://www.zorilebucovinei.com/news/show/2092/
considerându-l pe Mihai Eminescu Voievod al sufletului românesc și astfel opera și personalitatea marelui și dragului nostru poet, care a devenit suport sufletesc și păstrarea identității, reunește pe românii de pretutindeni care îi consacră gândurile, admirația și scrierile lor cele mai frumoase:
Mihai Eminescu va fi omagiat în Moldova:
http://ziarullumina.ro/mihai-eminescu-va-fi-omagiat-in-moldova-129766.html
dar și în Basarabia, azi Republica Moldova:
https://www.moldpres.md/news/2018/01/12/18000236
http://www.bnrm.md/index.php/biblioteca/despre-noi/noutati/1199-lansare-de-carte-mihai-eminescu-un-dumnezeu-r-nit
Festivalul literar „Mihai Eminescu”, ediția a XXVII-a :
https://suceavalive.ro/festivalul-literar-mihai-eminescu-editia-xxvii/
Ziua Culturii Naţionale va fi sărbătorită, luni, la USV:
https://www.newsbucovina.ro/evenimente/212700/ziua-culturii-nationale-va-fi-sarbatorita-luni-la-usv
Zilele “Mihai Eminescu” – Premiul Național de Poezie “Mihai Eminescu”, ediţia XLIX:
http://uniuneascriitorilorfilialaiasi.ro/zilele-mihai-eminescu-premiul-national-de-poezie-mihai-eminescu-editia-xlix/
Zilele „Mihai Eminescu”:
http://uniuneascriitorilorfilialaiasi.ro/zilele-mihai-eminescu/

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Strălucire vie

Gând ivit în zori
în cuvinte călător
spre Eminescu,
o strălucire vie
și temei spiritual.

© Georgeta R.M.

Eminescu” Și dacă” – PRO MUSICA

Comentarii închise la Strălucire vie

Din categoria Motive pentru condei

Din poeziile lui Eminescu

De-or trece anii…

De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăcé,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un „nu ştiu cum” ş-un „nu ştiu ce”.

M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, „nu ştiu cum”.

De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăcé:
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcere-i „nu ştiu ce”.

Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum…
În taina farmecelor sale
E-un „nu ştiu ce” ş-un „nu ştiu cum”.

de: Mihai Eminescu

Lasă-ţi lumea…

Lasă-ţi lumea ta uitată,
Mi te dă cu totul mie,
De ţi-ai da viaţa toată,
Nime-n lume nu ne ştie.

Vin’ cu mine, rătăceşte
Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea se trezeşte
Glasul vechilor păduri.

Printre crengi scânteie stele,
Farmec dând cărării strâmte,
Şi afară doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.

Părul tău ţi se desprinde
Şi frumos ţi se mai şede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede.

Tânguiosul bucium sună,
L-ascultăm cu-atâta drag,
Pe când iese dulcea lună
Dintr-o rarişte de fag.

Îi răspunde codrul verde
Fermecat şi dureros,
Iară sufletu-mi se pierde
După chipul tău frumos.

Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei şi mai te laşi,
Ochii tăi sunt plini de milă,
Chip de înger drăgălaş.

Iată lacul. Luna plină,
Poleindu-l, îl străbate;
El, aprins de-a ei lumină,
Simte-a lui singurătate.

Tremurând cu unde-n spume,
Între trestie le farmă
Şi visând o-ntreagă lume
Tot nu poate să adoarmă.

De-al tău chip el se pătrunde,
Ca oglinda îl alege –
Ce priveşti zâmbind în unde?
Eşti frumoasă, se-nţelege.

Înălţimile albastre
Pleacă zarea lor pe dealuri,
Arătând privirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n valuri.

E-un miros de tei în crânguri,
Dulce-i umbra de răchiţi
Şi suntem atât de singuri
Şi atât de fericiţi!

Numai luna printre ceaţă
Varsă apelor văpaie,
Şi te află strânsă-n braţe,
Dulce dragoste bălaie.

de: Mihai Eminescu

De vorbiţi mă fac că n-aud…

De vorbiţi mă fac că n-aud,
Nu zic ba şi nu vă laud;
Dănţuiţi precum vă vine,
Nici vă şuier, nici v-aplaud;

Dară nime nu m-a face
Să mă ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adevărul
Numa-n inima-mi să-l caut.

Mihai Eminescu

Comentarii închise la Din poeziile lui Eminescu

Din categoria Motive pentru condei

Un Phoenix e o pasăre-n vechime

”Purtând titlul Un Phoenix e o pasăre-n vechime, această poezie reprezintă cea mai exactă şi mai inspirată definire de către poet a artei sale, capodopera incontestabilă a seriei de ars poetica. Ştim că Eminescu a scris numeroase poezii pe această temă. Tradiţia pedagogică, uneori ideologic orientată, a impus memoriei publice multe poezii autentice, dar şi fragmente ori bruioane: alături de Singurătate, Cugetările sărmanului Dionis ori Iambul, sunt la fel de cunoscute Eu nu cred nici în Iehova, În zadar în colbul şcolii, Cu gândiri şi cu imagini etc.; majoritatea sunt închinate locului comun romantic despre poezie echivalată cu sărăcia. În acelaşi timp, fantastica parabolă a bătrânului dascăl din Scrisoarea I a rămas în bună măsură ignorată ca artă poetică. Sunt însă convins că Un Phoenix e o pasăre-n vechime, prin concentrare şi perfecţiune, spune mult mai mult despre arta poetului, aşa cum o înţelegea Eminescu, decât toate celelalte poezii citate la un loc.
Alături de alte zece „capodopere dezgropate”, poezia se află în severa selecţie întreprinsă de Petru Creţia prin Anexa cărţii sale deja citate. Dacă prima compunere din acest grup, Eterna pace, a fost considerată de editor drept cea mai reuşită cosmologie eminesciană, Un Phoenix…, a treia din grup, cred că merită titlul de ars poetica supremă. Este posibil, de altfel, ca Petru Creţia să fi avut şi o raţiune suplimentară, pur personală, în selectarea acestei capodopere: tema ei se află intim legată de inspiraţia poetului Petru Creţia, cel care a închinat un extraordinar volum de versuri aceleiaşi Păsări Phoenix (apărut în 1986).”
Sursa citat: romlit.ro

MIHAI EMINESCU, Un Phoenix e o pasăre-n vechime

Comentarii închise la Un Phoenix e o pasăre-n vechime

Din categoria Motive pentru condei

Personalitatea lui Eminescu

În activitatea sa publicistică, de o dimensiune fără egal în epocă, Mihai Eminescu s-a dovedit un gânditor profund, cu un orizont cultural impresionant, ce nu poate fi comparat, după opinia lui Mircea Eliade, decât cu orizontul intelectual al lui Hasdeu. În sistemul său de gândire, Eminescu utilizează cunoştinţe solide de economie politică, sociologie, politologie, filosofia culturii, lingvistică şi ştiinţele naturii.

Pentru a reconstitui personalitatea şi gândirea lui Eminescu, de multe ori deformate în decursul unui veac de cercetări aplicate şi de interpretări divergente asupra operei sale, este oportun să recurgem la imaginea pe care i-o construieşte Maiorescu, cel care îl cunoştea ca nimeni altul. Astfel, încercând să definească personalitatea lui Eminescu, criticul care l-a impus reţine ca element caracteristic tocmai capacitatea sa intelectuală deosebită, forţa, modernitatea şi amplitudinea gândirii sale, numindu-l „rege al cugetării“, care şi-a trăit viaţa aspirând să cunoască întregul patrimoniu al culturii umane.

„Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o aşa de covârşitoare inteligenţă, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-şi întipărise vreodată nu-i mai scăpa…., încât lumea în care trăia el după firea lui şi fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale, ce şi le însuşise şi le avea pururea la îndemână“. [T. Maiorescu, Eminescu şi poeziile lui, în volumul De la T. Maiorescu la G. Călinescu, vol. I, Bucureşti, Editura Eminescu, 1971, p. 55]

Această sete de cunoaştere, orientată deopotrivă spre cultura universală şi spre cea naţională, îl defineşte în mod fundamental, Maiorescu afirmând că era „omul cel mai silitor, veşnic cetind, meditând, scriind“. Anticipând parcă acuzele nedrepte de naţionalism, Maiorescu susţinea că Eminescu sintetizează tendinţele contradictorii şi complementare ale epocii sale, anume aspiraţia de a asimila temele şi ideile culturii europene – în ceea ce are ea caracteristic „în artă, în ştiinţă, în filosofie“ – şi exprimarea spiritului naţional în forme moderne:

„Amândouă condiţiile le realizează poezia lui Eminescu în limitele în care le poate realiza o poezie lirică; de aceea Eminescu face epocă în mişcarea noastră literară“.

În ceea ce priveşte sistemul de gândire al poetului, Maiorescu este impresionat tocmai de „înălţimea de vederi ce apare în toate articolele sale“, de faptul că în activitatea sa publicistică de la Timpul „a biciuit fraziologia neadevărată“ şi a formulat „sinteza unei direcţii istorice naţionale“. Este cea dintâi recunoaştere a faptului că Eminescu a codificat, în ansamblul operei sale, o „direcţie“ a spiritualităţii naţionale, un vector al evoluţiei moderne a societăţii româneşti.

În mod paradoxal, contemporanii lui Eminescu nu erau atât frapaţi de imaginaţia sa poetică debordantă, de forţa simbolică a construcţiilor sale literare, cât de profunzimea analizelor sale economice şi sociologice, de pertinenţa observaţiilor şi a judecăţilor sale politice.

Ca urmare a activităţii sale publicistice, între anii 1880-1883 Eminescu devenise un reper pentru orientarea spiritului public. Constrastând cu etichetele puse în circulaţie de cei care vor vedea în el un „romantic întârziat“, un paseist şi un nostalgic al vremurilor trecute, Maiorescu îl înfăţişează ca pe un intelectual modern, sincronizat cu ideile şi curentele de gândire din spaţiul european.

„Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui individuală stă la nivelul culturei europene de astăzi. Cu neobosita lui stăruinţă de a ceti, de a studia, de a cunoaşte, el îşi înzestra fără preget memoria cu operele însemnate din literatura antică şi modernă. Cunoscător al filosofiei, în special a lui Platon, Kant şi Schopenhauer, şi nu mai puţin al credinţelor religioase, mai ales al celei creştine şi budaiste, admirator al „Vedelor“, pasionat pentru operele poetice din toate timpurile, posedând ştiinţa celor publicate până astăzi din istoria şi limba română, el afla în comoara ideilor astfel culese materialul concret de unde să-şi formeze înalta abstracţiune, care, în poeziile lui, ne deschide aşa de des orizontul fără margini al gândirii omeneşti“. [T. Maiorescu, Eminescu şi poeziile lui, în volumul De la T. Maiorescu la G. Călinescu, vol. I, Bucureşti, Editura Eminescu, 1971, p. 59]

Intuind forţa modelatoare a geniului său, amploarea influenţei sale asupra culturii române, Maiorescu conchide în finalul studiului său „Eminescu şi poeziile lui“, din 1889:

„Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, şi forma limbei naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetării româneşti“.

G. Călinescu, cel care a reconstituit cu atâta forţă evocatoare biografia poetului şi a analizat prima oară întregul univers al creaţiei sale (poezie, proză, publicistică, gândire filosofică şi socială), a dezvăluit complexitatea şi orizontul personalităţii lui Eminescu, proiectându-i imaginea peste generaţii, în cuvinte ce amintesc de versetele biblice:

„Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie, şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.“

Sursa: istoriiregăsite.wordpress.com

Un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Eminescu e poetul …

Mai presus de legea firii
Și de viață în cuvânt,
Eminescu e Poetul –
Taină, vis și legământ.

Răsfoind a vieții carte,
Scris e peste ani, deplin,
Eminescu e Poetul –
Doină, viață și alin.

Colindând prin constelații
Pe al lacrimilor zbor,
Eminescu e Poetul –
Veșnicie, cânt și dor.

Dăinuind peste milenii
Visul dorului de-un veac,
Eminescu e Poetul –
Crez, duminică și leac.

Ne-am născut pe-aceste plaiuri
Înfrățindu-ne-destin,
Eminescu e Poetul –
Codru, stea și dulce chin.

Tot urcând înspre înalturi
Cu el facem legământ,
Eminescu e Poetul –
Un Luceafăr dalb și sfânt.

Eleonora Schipor, Cernăuți, Ucraina

7 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Poezii de Veronica Micle

De-ai ști…

De-ai ști, iubite, cât de mult
Mi-i dor ca glasul tău s-ascult,
Ai veni pe-aripi de vânt
Și mi-ai spune un cuvânt.

Vorba fie rea sau bună,
Am vorbi-o împreună,
M-ai vedea, eu te-aș privi,
Vorbele s-ar înmulți.

Tu mi-ai spune una mie,
Eu ti-aș spune multe ție
Făr-de rost și chibzuire,
Însă toate de iubire.

Vino dar pe-aripi de vânt,
Vin de-mi spune un cuvânt,
Că mi-i dor atât de mult
Glasul tău să-l mai ascult.

Pe-al meu gând…

Pe-al meu gând să fiu în stare
Eu cu lanţuri l-aş lega,
Şi de voie, de nevoie,
Poate s-ar astâmpăra.

Căci el fără de-a mea ştire
Pururea este pribeag,
Iar de-l cât văd ca la tine
A zburat iară cu drag.

Şi ce simt atuncia nu ştiu,
Însă eu gândului meu
De-aş putea aripi i-aş pune
Să-l ajut în zborul său.

Atat de frageda

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Poezii

Această prezentare necesită JavaScript.

4 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Și dacă…

foto 5

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

de Mihai Eminescu

Angela Gheorghiu – Si daca ramuri bat in geam

2 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Eminescu între fizică și poezie

Pe la începutul secolului al XX-lea, Eugeniu Speranţia spunea că acela în care Eminescu n-a pus nimic, ori nu este cult, ori nu este român. De aceea a şi fost considerat Eminescu poet naţional, totodată – barometru între analfabetism şi şcolaritate, dar şi între estetism şi scientism, între disciplinar şi transdisciplinar etc. Şi un Ion Barbu a avut o minte genială, împărţind-o între poezie şi matematică, dar n-a stârnit atâtea controverse precum mărturia că el, Eminescu, a avut dintotdeauna o preocupare ştiinţifică şi literară (mărturie dintr-o scrisoare către Veronica Micle), ordinea celor două cuvinte având semnificaţia ei, ocultată sistematic însă de mai toţi comentatorii săi. Ion Barbu ne-a uşurat identificarea prin dubla lui personalitate realizată în operă: matematician, sub numele de Dan Barbilian, poet – sub acela de Ion Barbu. Dar autorul Jocului secund a ştiut că despărţirea celor două domenii este „artificială” (la nivel de limbaj specializat) şi ne-a atras atenţia că poezia şi geometria se-ntâlnesc undeva în înalt, într-un loc luminos, între niveluri de Realitate, ceea ce abia transdisciplinarii contemporani au înţeles „jocul”. E singura cale de a evita confuzia punctelor de vedere, de a distinge în disciplinar potenţele terţiului tainic ascuns, dincolo de rigorismul raţionalismului cartezian al ştiinţei şi esteticii. Fără o asemenea „concesie” translogică, oamenii de ştiinţă n-ar fi putut conveni niciodată că fotonul este, simultan, corpuscul şi undă. Deşi a trăit şi a creat în plină ascensiune a fizicii cuantice, un geniu ca G. Călinescu n-a putut să se desprindă de zidurile disciplinarităţii, în ciuda strădaniei de a fi multidisciplinar şi interdisciplinar, încât dorinţa lui de a practica o critică totală n-a ieşit din cadrele unei erudiţii impresionante, însă, din păcate, atinsă de opacitatea acelor ziduri. Aşa se explică de ce el a înţeles doar parţial geniul ştiinţific al lui Eminescu (a admis, bunăoară, competenţa în ştiinţa economiei), coroborându-i fragmentarium-ul fie cu diletantismul, fie cu simptomele produse de un imaginar sifilis, care a provocat nu doar tragedia ultimilor şase ani de viaţă (vezi intoxicaţia fatală cu mercur), dar şi o îndelungată, inutilă controversă asupra vieţii şi operei poetului, prelungită până în zilele noastre. Slavici, care i-a fost în preajmă, de la Viena până la îmbolnăvire, spune în amintirile sale: „Nu era ramură şi ştiinţă pentru care el n-avea, cum zicea, particulară slăbiciune, şi când se-nfigea în vreo chestiune, citea un întreg şir de cărţi privitoare la ea.” Ieronim Bariţiu aprecia că citea atât de mult şi de divers, încât oricât de genial ar fi cineva, n-ar fi putut asimila tot ce parcurgea. Avea dreptate, căci Eminescu mai deţinea un secret esenţial, acela al vederii dincolo de livresc („Nu e carte să înveţi”, zice el în În zadar în colbul şcolii), un simţ pe care, astăzi, îl numim transdisciplinar şi pe care puţini îl pot înţelege, cu atât mai puţin disciplinarii. În cartea sa, de la care am pornit aceste glose, profesorul de fizică Ioan Câmpan (Eminescu, magul călător, Editura Sigma, 2007), evocă o conferinţă a lui Octav Onicescu, de la Academia Română, consemnată de Edgar Papu. Cunoscutul fizician vorbise despre capacitatea vizionară, în spaţiul ştiinţei, a poetului nostru. (…)
Eminescu între fizică și poezie de Theodor Codreanu din Revista Bucovina literară nr. 3-4 (martie-aprilie) 2016
Continuare pe:
https://vasilegogea.files.wordpress.com

Un comentariu

Din categoria Motive pentru condei