Acasă » Articole etichetate 'Mihai Eminescu'

Arhive etichetă: Mihai Eminescu

Eminescu în Bucovina și Bucovina în scrierile lui Eminescu

Iubire, nădejde, îndemn
prin Eminescu învie
dinspre Bucovina solemn
iubire, nădejde, îndemn.
Din slova sa lumina-i semn
pentru români ca să știe
iubire, nădejde, îndemn
prin Eminescu învie.

© Georgeta R.M.

”Dacă treci măcar o dată prin orașul Cernăuți, fosta capitală a Bucovinei înstrăinate, este peste poate să nu-ți vină în minte inegalabilele versuri eminesciene: „Iar tu, iubită Bucovină, ești diamant din steaua lui Ștefan”. Când am pășit pentru prima dată în stingherul Cernăuți, numit altădată „mica Vienă”, am dorit să vizitez, pe lângă edificiile religioase, locurile ce vorbesc despre Eminescu”.
continuare: https://doxologia.ro/eminescu-bucovina-bucovina-scrierile-lui-eminescu
”Eminescu se simțea legat de Bucovina prin rădăcinile străbunilor, prin anii de școală, prin iluștri profesori avuţi aici, prin colegii și prietenii de-o viață ce și i-a făcut în timpul șederii la Cernăuți, locul debutului său literar. Peste toate, poetul se simțea legat de Bucovina, ca de orice provincie a țării și de fiecare locuitor al ei, prin sângele ce-i curgea prin vene, prin aceeași credință și același ideal de unitate națională a poporului din care a răsărit”.

Denumirile provinciilor românești: Bucovina | Lumea Sub Lupă:
http://www.youtube.com/watch?v=qhAJL4r36ag

E timpul florilor de tei

Acrostih

E timpul florilor de tei
Mireasma lor de colț de rai,
Izvor de poezie, dă artei
Nimb luminos pe românescul plai.
E farmecul nopții de vară,
Sclipiri de stele îl sporesc,
Cu versul lui de primăvară
Un gând de Eminescu îmi amintesc.

© Georgeta R.M.

Citiți despre:
Teiul lui Eminescu: povestea unei renașteri
și
Teiul lui Eminescu a înverzit la Viena

Lui Eminescu – triolet

Reper luminos și iubit
a dat aripi la cuvinte
și-n poeme ne-a vrăjit,
reper luminos și iubit.
De neam și țară-ndrăgostit
cu poeme spre aminte,
reper luminos și iubit
a dat aripi la cuvinte.

© Georgeta R.M.

Mihai Eminescu: Fiecare om e o întrebare pusă din nou spiritului Universului

Invitație

Prietene, de vii în ţara mea
Şi vrei să afli totul despre ea,
Ascultă-o rapsodie de Enescu,
Citeşte un poem de Eminescu,
Priveşte „Pasărea Măiastră”,
Ori mergi la marea cea albastră,
Contemplă „Gânditorul” din argilă,
El în istorie e prima filă!
Admiră cerul, de-i senin ori înnorat,
Spre el drapelul ţării mele-i înălţat.
Urcă pe munţi, coboară spre câmpii
Şi prinde-te în jocuri de copii.
Mănâncă borşul românesc cu cimbru
Şi calcă rar pe urme vechi de zimbru.
Intră să vezi o veche mănăstire
Şi sufletul ţi-l umple de iubire.
Prietene, de vii în ţara mea,
Aş vrea să afli multe despre ea;
Te voi primi cu pâine şi cu sare,
Venirea ta va fi o sărbătoare!

de: Gheorghe Vicol

Eminescu, lumină și cânt

Lumină, ploaie cu senin
este poetul nostru drag
simbol, da, lui i se cuvin
lumină, ploaie cu senin.
Lumină și un cânt deplin
versurile sale atrag,
lumină, ploaie cu senin
este poetul nostru drag.

© Georgeta R.M.

Mihai Eminescu – o lumină, un cânt

Pe cerul zilelor de vară

Ștefan cel Mare – statuie ecvestră – Suceava

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe cerul zilelor de vară
cel știm atât de limpede, senin
un gând ce stăruie, se-nalță, zboară
mai mult ca în alte zile, să ne reamintim
azi, de al nostru Ștefan cel Mare și Sfânt
trimis cu o misiune sacră pe pământ
întru cuvântul românesc, străvechi,
pornit din Dacia, vechiul trunchi,
cu roade peste veacuri, s-a oglindit
în întregita Românie, în fapt și spirit.
Azi în an de Centenar recunoștință îi aducem
la ceas comemorativ, ne întoarcem
cu fața spre răsărit și-i zicem:
Să ne trăiești Măria Ta întru lumină
și cuvânt, căci zarea cu tine e mai senină.
Iubirea sa de neam și de moșie
a vindecat și ne-a trasat o linie
a vieții mult mai vie, cu sens –
învățături pentru întreaga Românie.
© Georgeta R.M.

Mihai Eminescu a avut un cult pentru Ștefan cel Mare, deși bucovinean, născut în Moldova lui Ștefan s-a simțit român pe deplin, rădăcinile neamului său geto-dac spunându-și cuvântul:
”…
Căci să știi, iubite frate,
Că nu-s codru, ci cetate,
Dar vrăjit eu sunt demult,
Până când o să ascult
Răsunând din deal în deal
Cornul mândru triumfal
Al craiului Decebal.
…”
Mușatin și codrul – II – Mihai Eminescu
https://poetii-nostri.ro/mihai-eminescu-musatin-si-codrul–ii-poezie-id-9422/

Epoca lui Stefan cel Mare – despre viața și faptele marelui voievod

Clipe poetice cu parfum de flori de tei

Gând de iunie
cu teii plini de floare,
copacul simbol.

*****

Teii vechi din Bucovina
înfloresc și în poezii
izvorăsc din ei lumina,
teii vechi din Bucovina.
Cânt, poem nasc din tulpina
ocinii, o știu toți barzii,
teii vechi din Bucovina
înfloresc și în poezii.

© Georgeta R.M.

Citind “Fat-Frumos din tei” și “Povestea teiului”, două povești de iubire, cuprinse în versuri nemuritoare după cum au fost considerate și în:
https://www.literaturadeazi.ro/rubrici/un-vers-de-eminescu/flori-de-tei-el-are-n-paru-i-14213
descoperim spiritul teiului sacru care se confundă cu însăși natura care-l înconjoară, tei care a inspirat mulți poeți îndrăgostiți de opera eminesciană :
”Sara vine din arinişti,
Cu miroase o îmbată,
Cerul stelele-şi arată,
Solii dulci ai lungii linişti.

Dar prin codri ea pătrunde
Lângă teiul vechi şi sfânt,
Ce cu flori pân-în pământ
Un izvor vrăjit ascunde.

Îngânat de glas de ape
Cânt-un corn cu-nduioşare
Tot mai tare şi mai tare,
Mai aproape, mai aproape;

Iar izvorul, prins de vrajă,
Răsărea, sunând din valuri –
Sus în codri de pe dealuri
Luna blândă ţine strajă”.
(Povestea teiului)

” Şi dacă se întâmplă pe tine să te văz,
Desigur că la noapte un tei am să visez.
Şi dacă se întâmplă să întâlnesc un tei,
Desigur toată noaptea visez la ochii tăi.”
(catren de Mihai Eminescu din Corespondenţă Mihai Eminescu – Veronica Micle)

De altfel teiul apare în multe poezii eminesciene: Luceafărul (Sub șirul lung de mândri tei), Dorința (”în păr înfiorate/Or să-ți cadă flori de tei” sau “Adormind de armonia/Codrului bătut de gânduri,/Flori de tei deasupra noastră/Or să cadă rânduri-rânduri.”), Scrisoarea IV (tei cu umbra lată și cu flori până-n pământ), ș.a.
Ambele poezii au în esență tema iubirii, a dragostei, dar teiul, teii locului natal al poetului, teii din Cernăuți, Iași, din Bucovina, au devenit un simbol, au căpătat o aură proprie găsindu-și un loc special în poeziile românești, marcate de amprenta eminesciană (de parcă în teiul lui Eminescu s-a concentrat iubirea unui neam întreg), ca un omagiu adus Eminescului:
„Teii vechi din Bucovina/ Te-au văzut, te ştiu, te simt / Şi-nfloresc a câta oară / Prin pădurea de argint” (Vasile Levițchi).

”A înflorit argintu-n ramuri,/parfum de tei îmbată satul,/s-au ridicat a noastre neamuri/Zicând că le-a sosit veleatul” (Scrisoare de răzeș, lui Eminescu de Pavel Corutz)

”Șoapte de dragoste și adieri de vânt, frunzele de tei le aduc pe pământ” (Lacul lui Eminescu de Andrei Breabăn)

”Pe statuia învechită/Teiul crengile îşi apleacă,/Spiritul lui Eminescu/Veşnic viu, vine şi pleacă (…) Luna îi sărută ochii reci,/Teiul îi mângâie obrazul,/Spiritul lui Eminescu /Cântă versuri printre ramuri”
Sau:
* * *
Bate vântul printre ramuri,
Teii tremură la geamuri
Şi vorbesc de Eminescu;
Plopii străjuiesc aleea,
Luceafărul stăpâneşte
dragostea şi epopeea,
iar în lume poezia.
(Valeria Mahok)

”Plouă din Teiul lui Eminescu,/Plouă cu miere din faguri de stele,/Cerul lăcrimează de Luceferi,/Marea se întoarce în valurile grele”. (Marin Moscu)

”Din teiul eminescian am frânt un ram…
Ce sfânt balsam! Firească reverie!
Pământul tot… şi eu, eram un psalm
Şi era lumea imn de fericire”.
(Rodica Nicoleta Ion)

”Acum când vara îşi aşterne
Culoarea şi căldura ei
Eu mă topesc în amintirea
Parfumului din flori de tei”.
(Doina Bonescu)

Un alt exemplu este poezia ”Parfum de tei” care dă și titlul volumului Parfum de tei a lui Gheorghe A. Stroia care se constituie ca un adevărat crez artistic:
http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=177906
http://armoniiculturale.ro/2017/04/27/gheorghe-a-stroia-parfum-de-tei-trilingv-ro-fr-en/

În încheiere:

Un freamăt verde,
aripi fiecărui dor
teiul și codrii.
Îmi vor aminti mereu
chipul drag și versul tău.

© Georgeta R.M.