Acasă » Articole etichetate 'Mihai Eminescu'

Arhive etichetă: Mihai Eminescu

Despre studii eminescologice, antropogonice

Când pun aripi gândurilor
îmi amintesc un răsărit
și dau curs cercetărilor
când pun aripi gândurilor.
Izvorul efluviilor
eminesciene e zărit
când pun aripi gândurilor
îmi amintesc un răsărit.

***

Din antiteze eminesciene
descoperim arheul
ce palpitând de viață
aspiră la transcendere
ființă de lumină
pe promenada superbei
curbe în infinit a universului…
Cuvântul cu puterile lui tainice
în cadrul rostirii deține
statutul devenirii.
.
Misterul cuvântului eminescian
se oferă, se revelează
fiecărui cititor ce meditează
când se adâncește în lirismul
universului său poetic
unde spiritul său atât de liber
s-a întâlnit cu altele
în perioada atât de frumoasă
și iubită a romantismului
luminând astfel spiritul
și scrisul românesc.

© Georgeta R.M.

Cine este omul, care este esența lui ? Întrebări care s-au pus din cele mai vechi timpuri de către filozofi, teologi, biologi, antropologi, istorici, etc., eforturi spirituale pentru a găsi un limbaj comun de înțelegere a omului. Susținând libertatea și virtuțile modelatoare ale acesteia Mihai Eminescu în tot timpul vieții lui a căutat răspunsuri în contextul raportării la natură, la univers, … într-un dialog spiritual cu Infinitul.
Cum universul eminescian relevă o viziune artistică și filozofică complexă despre om, pătrunsă de fiorul cosmogonic, vă propun să citiți despre apartenenţa lui Eminescu la romantism unde poezia e taină revelată și vizionarismul eminescian în articolele:

.
eminescu.bibliotecabotosani.ro/Poezia ca manifestare a sacrului la Eminescu
.
Antropogonia eminesciană de Carmina Cojocaru:
http://arhiva.bibmet.ro/Uploads/Literatorul_nr_151.pdf pag. 6-7
.
și articolul istoricului și criticului literar Dumitru Micu, despre cartea Antropogonia eminesciană de Carmina Cojocaru:

Vizionarismul eminescian într-o noua exegeza

Problema Basarabiei în viziunea lui Mihai Eminescu

27 martie -102 ani de la actul istoric al Unirii Basarabiei cu România

Ștefan SOFRONOVICI,
Centrul Academic Internațional Eminescu

Genialul poet Mihai Eminescu, publicist și om de știință de același calibru, ne-a lăsat drept moștenire prin opera sa un adevărat tezaur spiritual nu doar de talie națională, ci și de talie europeană și universală. Din cele opt volume ale operelor sale complete, editate în 2001 în Chișinău, la Editura Gunivas, publicistica sa cuprinde ultimele patru din ele: vol 5; 6; 7; și 8. Fiind la fel de valoroasă ca și poezia și alcătuind un tot întreg cu ea, publicistica eminesciană cuprinde cugetări în domeniul artei și al culturii, ( limbă și literatură, istorie și sociologie,) dar și în domeniul unor științe exacte( economie, astronomiei ș.a.), care sunt actuale și acum, la începutul mileniului trei.
Marele nostru gânditor, în rezultatul unei munci titanice, a realizat învățături valoroase, aducându-le drept ofrandă plină de adevăr, de dragoste și de slujire cu devotament pe altarul poporului român, pe care l-a iubit, l-a slujit și pentru care s-a jertfit. Și din cauza că a fost un luptător pentru dreptate și că adevărul i-a fost toată viața mai scump chiar decât unii prieteni, el a luptat neîncetat cu aceste flagele sociale cum sunt minciuna, corupția, trădarea și alte metehne omenești. Tocmai de aceea și-a făcut mulți dușmani, în țară și peste hotare. Și iată că dușmanii lui și ai țării s-au unit împotriva lui. Mai întâi l-au hulit, numindu-l nebun, ca să-l poată scoate din câmpul bătăliei în calitatea sa de jurnalist, iar după ce l-au lăsat fără nici o sursă de existent, sub pretextul afișat fariseic de a-l ajuta, așa, de ochii lumii, dezinformând opinia publică, l-au sechestrat, l-au maltratat, l-au batjocorit, înjosindu-l și chinuindu-l timp de șase ani de zile, din 28 iunie 1883 și până la 15 iunie 1889, când l-au asasinat.
Valoroasele învățături rămase de la el, ne sunt de mare folos și noi avem privilegiul de a le moșteni, dar și sfânta datorie de a le însuși, a le valorifica și a le păzi de răuvoitori. Căci, din păcate, sămânța lor încă n-a pierit.
Mă voi referi succinct la problema / chestiunea Basarabiei în viziunea lui Mihai Eminescu, problemă apărută, după cum se știe, în rezultatul războiului ruso-turc din anii 1806- 1812, fiind stipulată în tratatul de pace, semnat între Imperiul Rus și Poarta Otomană la 16/29 mai 1812, la București.
Publicistul Mihai Eminescu consacră acestei teme mai multe articole. Eu am consultat peste treizeci din ele, convingându-mă că sunt adevărate capodopere publicistice și științifice. În ele găsim valoroase lecții de istorie, de sociologie, de diplomație și politică, lecții de cunoaștere și de promovare a adevărului, dar și lecții de moralitate, și de demnitate . În ele se vede caracterul său, caracterul unui mare bărbat al Neamului Românesc, în ele vedem eroul și martirul Mihai Eminescu, un model pentru noi.

view original post

Lui Eminescu

Iubirea, dorul curge în versul tău firesc,
citindu-te în noi și ele încolțesc
de parcă aripi de poet ne înfloresc,
în muzică, pictură, sculptură, versuri te definesc
sau pur și simplu în cuvinte dragi te amintesc.

© Georgeta R.M.

Zoe Dumitrescu-Bușulenga și Edgar Papu, despre Mihai Eminescu

Luna Ianuarie, o lună priveligiată

Într-adevăr, luna ianuarie este o lună priveligiată, afirmație preluată din articolul ”Eminescu despre Ștefan cel Mare”, autor Liviu Antonesei, o lună cu multe evenimente importante din istoria și cultura română.
La 5 ianuarie 1859 Adunarea Electivă a Moldovei îl votează în unanimitate ca domnitor pe Alexandru Ioan Cuza.
La 10 ianuarie 1475 are loc bătălia de la Podul Înalt unde Ștefan cel Mare cu o oaste alcătuită din 40000 de moldoveni, 8000 de secui și 18000 de ardeleni înfrânge pe cei 120000 de turci conduși de Soliman Magnificul.
Pe 23 ianuarie 1893 sosește în România viitoarea regină a țării, Maria, care a dovedit reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României, încercând chiar de la început și reușind să se integreze națiunii care o adoptase ca principesă și începând din 1914 ca regină.
La 24 ianuarie 1859 Adunarea Electivă a Țării Românești s-a pronunțat pentru alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza realizându-se astfel Unirea Principatelor Române.
La 24 ianuarie 1862 la București s-a deschis primul Parlament unic din România, orașul București a fost proclamat capitala țării.
Pe 18 ianuarie 1990, cursa Swiss Air de Geneva aducea la Bucureşti pe Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, însoţită de sora sa, Alteţa Sa Regală Principesa Sofia. Regele Mihai încredinţase primei sale fiice misiunea de a-l reprezenta în ţară, pentru prima oară de la plecarea, în zorii zilei de 4 ianuarie 1948, în exil.
.
La 15 ianuarie 1850 se naște Mihai Eminescu, glasul duios al Bucovinei – numită și coroana Moldovei, al României, de fapt al întregului neam românesc căci, citind poezia ”Rugăciunea unui dac” ne dăm seama că Mihai Eminescu era conștient de vechimea acestui neam.
Atât Ștefan cel Mare și Sfânt cât și Mihai Eminescu și-au legat destinul folosind sabia și condeiul pentru libertatea și nemurirea neamului românesc:
”Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spontaneitate și atâta fervoare cu care neamul românesc s-a regăsit în opera lui Mihai Eminescu”. ( Mircea Eliade)
”Eminescu este unul din exemplarele splendide pe care le-a produs umanitatea. El este cel dintâi care a dat un stil sufletului românesc și cel dintâi român în care s-a făcut fuziunea cea mai serioasa a sufletului daco-roman cu cultura occidentală”. (Garabet Ibrăileanu – Poezii)
15 ianuarie 1850, acest fericit moment, ne reamintește de poetul care a dus arta poeziei la înălțimi neîntrecute, viziunilor orizont nemărginit și cu simțăminte de adâncime unică a dăruit cuvintelor armonii uimitoare.
Ziua de 15 ianuarie, a fost aleasă ca Zi a Culturii Naționale, întrucât reprezintă data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850 – 1889), cu scopul de a promova cultura, arta, și efortul academic.

Surse:
Eminescu despre Ștefan cel Mare
Mircea Eliade despre Eminescu
Eminescu – creator ce străbate timpul
Mihai Eminescu și Ștefan cel Mare – simboluri ale identității românilor din Cernăuți
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ianuarie

Eminescu în Bucovina și Bucovina în scrierile lui Eminescu

Iubire, nădejde, îndemn
prin Eminescu învie
dinspre Bucovina solemn
iubire, nădejde, îndemn.
Din slova sa lumina-i semn
pentru români ca să știe
iubire, nădejde, îndemn
prin Eminescu învie.

© Georgeta R.M.

”Dacă treci măcar o dată prin orașul Cernăuți, fosta capitală a Bucovinei înstrăinate, este peste poate să nu-ți vină în minte inegalabilele versuri eminesciene: „Iar tu, iubită Bucovină, ești diamant din steaua lui Ștefan”. Când am pășit pentru prima dată în stingherul Cernăuți, numit altădată „mica Vienă”, am dorit să vizitez, pe lângă edificiile religioase, locurile ce vorbesc despre Eminescu”.
continuare: https://doxologia.ro/eminescu-bucovina-bucovina-scrierile-lui-eminescu
”Eminescu se simțea legat de Bucovina prin rădăcinile străbunilor, prin anii de școală, prin iluștri profesori avuţi aici, prin colegii și prietenii de-o viață ce și i-a făcut în timpul șederii la Cernăuți, locul debutului său literar. Peste toate, poetul se simțea legat de Bucovina, ca de orice provincie a țării și de fiecare locuitor al ei, prin sângele ce-i curgea prin vene, prin aceeași credință și același ideal de unitate națională a poporului din care a răsărit”.

Denumirile provinciilor românești: Bucovina | Lumea Sub Lupă:
http://www.youtube.com/watch?v=qhAJL4r36ag

E timpul florilor de tei

Acrostih

E timpul florilor de tei
Mireasma lor de colț de rai,
Izvor de poezie, dă artei
Nimb luminos pe românescul plai.
E farmecul nopții de vară,
Sclipiri de stele îl sporesc,
Cu versul lui de primăvară
Un gând de Eminescu îmi amintesc.

© Georgeta R.M.

Citiți despre:
Teiul lui Eminescu: povestea unei renașteri
și
Teiul lui Eminescu a înverzit la Viena

Lui Eminescu – triolet

Reper luminos și iubit
a dat aripi la cuvinte
și-n poeme ne-a vrăjit,
reper luminos și iubit.
De neam și țară-ndrăgostit
cu poeme spre aminte,
reper luminos și iubit
a dat aripi la cuvinte.

© Georgeta R.M.

Mihai Eminescu: Fiecare om e o întrebare pusă din nou spiritului Universului

Invitație

Prietene, de vii în ţara mea
Şi vrei să afli totul despre ea,
Ascultă-o rapsodie de Enescu,
Citeşte un poem de Eminescu,
Priveşte „Pasărea Măiastră”,
Ori mergi la marea cea albastră,
Contemplă „Gânditorul” din argilă,
El în istorie e prima filă!
Admiră cerul, de-i senin ori înnorat,
Spre el drapelul ţării mele-i înălţat.
Urcă pe munţi, coboară spre câmpii
Şi prinde-te în jocuri de copii.
Mănâncă borşul românesc cu cimbru
Şi calcă rar pe urme vechi de zimbru.
Intră să vezi o veche mănăstire
Şi sufletul ţi-l umple de iubire.
Prietene, de vii în ţara mea,
Aş vrea să afli multe despre ea;
Te voi primi cu pâine şi cu sare,
Venirea ta va fi o sărbătoare!

de: Gheorghe Vicol

Eminescu, lumină și cânt

Lumină, ploaie cu senin
este poetul nostru drag
simbol, da, lui i se cuvin
lumină, ploaie cu senin.
Lumină și un cânt deplin
versurile sale atrag,
lumină, ploaie cu senin
este poetul nostru drag.

© Georgeta R.M.

Mihai Eminescu – o lumină, un cânt

Pe cerul zilelor de vară

Ștefan cel Mare – statuie ecvestră – Suceava

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe cerul zilelor de vară
cel știm atât de limpede, senin
un gând ce stăruie, se-nalță, zboară
mai mult ca în alte zile, să ne reamintim
azi, de al nostru Ștefan cel Mare și Sfânt
trimis cu o misiune sacră pe pământ
întru cuvântul românesc, străvechi,
pornit din Dacia, vechiul trunchi,
cu roade peste veacuri, s-a oglindit
în întregita Românie, în fapt și spirit.
Azi în an de Centenar recunoștință îi aducem
la ceas comemorativ, ne întoarcem
cu fața spre răsărit și-i zicem:
Să ne trăiești Măria Ta întru lumină
și cuvânt, căci zarea cu tine e mai senină.
Iubirea sa de neam și de moșie
a vindecat și ne-a trasat o linie
a vieții mult mai vie, cu sens –
învățături pentru întreaga Românie.
© Georgeta R.M.

Mihai Eminescu a avut un cult pentru Ștefan cel Mare, deși bucovinean, născut în Moldova lui Ștefan s-a simțit român pe deplin, rădăcinile neamului său geto-dac spunându-și cuvântul:
”…
Căci să știi, iubite frate,
Că nu-s codru, ci cetate,
Dar vrăjit eu sunt demult,
Până când o să ascult
Răsunând din deal în deal
Cornul mândru triumfal
Al craiului Decebal.
…”
Mușatin și codrul – II – Mihai Eminescu
https://poetii-nostri.ro/mihai-eminescu-musatin-si-codrul–ii-poezie-id-9422/

Epoca lui Stefan cel Mare – despre viața și faptele marelui voievod