Acasă » Articole etichetate 'Mircea Eliade'

Arhive etichetă: Mircea Eliade

Luna Ianuarie, o lună priveligiată

Într-adevăr, luna ianuarie este o lună priveligiată, afirmație preluată din articolul ”Eminescu despre Ștefan cel Mare”, autor Liviu Antonesei, o lună cu multe evenimente importante din istoria și cultura română.
La 5 ianuarie 1859 Adunarea Electivă a Moldovei îl votează în unanimitate ca domnitor pe Alexandru Ioan Cuza.
La 10 ianuarie 1475 are loc bătălia de la Podul Înalt unde Ștefan cel Mare cu o oaste alcătuită din 40000 de moldoveni, 8000 de secui și 18000 de ardeleni înfrânge pe cei 120000 de turci conduși de Soliman Magnificul.
Pe 23 ianuarie 1893 sosește în România viitoarea regină a țării, Maria, care a dovedit reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României, încercând chiar de la început și reușind să se integreze națiunii care o adoptase ca principesă și începând din 1914 ca regină.
La 24 ianuarie 1859 Adunarea Electivă a Țării Românești s-a pronunțat pentru alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza realizându-se astfel Unirea Principatelor Române.
La 24 ianuarie 1862 la București s-a deschis primul Parlament unic din România, orașul București a fost proclamat capitala țării.
Pe 18 ianuarie 1990, cursa Swiss Air de Geneva aducea la Bucureşti pe Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, însoţită de sora sa, Alteţa Sa Regală Principesa Sofia. Regele Mihai încredinţase primei sale fiice misiunea de a-l reprezenta în ţară, pentru prima oară de la plecarea, în zorii zilei de 4 ianuarie 1948, în exil.
.
La 15 ianuarie 1850 se naște Mihai Eminescu, glasul duios al Bucovinei – numită și coroana Moldovei, al României, de fapt al întregului neam românesc căci, citind poezia ”Rugăciunea unui dac” ne dăm seama că Mihai Eminescu era conștient de vechimea acestui neam.
Atât Ștefan cel Mare și Sfânt cât și Mihai Eminescu și-au legat destinul folosind sabia și condeiul pentru libertatea și nemurirea neamului românesc:
”Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spontaneitate și atâta fervoare cu care neamul românesc s-a regăsit în opera lui Mihai Eminescu”. ( Mircea Eliade)
”Eminescu este unul din exemplarele splendide pe care le-a produs umanitatea. El este cel dintâi care a dat un stil sufletului românesc și cel dintâi român în care s-a făcut fuziunea cea mai serioasa a sufletului daco-roman cu cultura occidentală”. (Garabet Ibrăileanu – Poezii)
15 ianuarie 1850, acest fericit moment, ne reamintește de poetul care a dus arta poeziei la înălțimi neîntrecute, viziunilor orizont nemărginit și cu simțăminte de adâncime unică a dăruit cuvintelor armonii uimitoare.
Ziua de 15 ianuarie, a fost aleasă ca Zi a Culturii Naționale, întrucât reprezintă data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850 – 1889), cu scopul de a promova cultura, arta, și efortul academic.

Surse:
Eminescu despre Ștefan cel Mare
Mircea Eliade despre Eminescu
Eminescu – creator ce străbate timpul
Mihai Eminescu și Ștefan cel Mare – simboluri ale identității românilor din Cernăuți
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ianuarie

Din cugetările lui Mircea Eliade

Dintr-un popor nu rămâne nimic, decât cultura.
Nemurirea sufletului e o consolare. Dar nu trebuie să abuzăm de ea.
Viaţa este durere, fiindcă e încadrată într-un ocean de iluzii şi, în acelaşi timp, viciată de ignoranţă.
Totul este posibil, împotriva tuturor raţiunilor.
Dar e atât de dureros şi greu să nu crezi în fericire. Pentru cei mulţi, fericirea ajunge chiar un sens dat existenţei. Cu atât mai rău pentru ei. Fericirea nu poate fi cunoscută, valorificată şi stăpânită decât după ce te-ai îndoit de ea.
Ăsta mi se pare lucrul cel mai greu de învăţat în contemplarea iubitei: să ştii să-i priveşti ochii.
Viaţa e ca o femeie pe care o iubeşti şi care te înşeală. Toată ura ce o îndrepţi împotriva ei e în fond tot dragoste…
Blaga este singurul, între filosofii culturii, care n-a şovăit să-şi pună problema ontologică, în legătură cu creaţia culturală şi stilul. Curajul acesta metafizic are considerabile rezultate.
Nu poţi scăpa de anumite lucruri decât trăindu-le, nu poţi limpezi anumite obsesii decât privindu-le în faţă, şi nu poţi cunoaşte adevărata dragoste decât depăşind-o. Nu poţi stăpâni decât acele lucruri la care ai renunţat, de care te-ai eliberat, nu prin detaşare de ele însele, ci prin detaşare de dorinţa fructelor lor.
Ce oameni excepţionali trec pe lângă noi, anonimi şi noi admirăm prosteşte atâţia neghiobi, numai pentru că au vorbit de ei presa şi opinia publică.
Pentru că revelaţia unirii desăvârşite aceasta e: te regăseşti pe tine în clipa când te pierzi.
Ştiu că există un singur suflet, răsfrânt în mii de atitudini trecătoare.
Un labirint este uneori apărarea magică a unui centru, a unei bogăţii, a unui înţeles. Pătrunderea în el poate fi un ritual iniţiatic. Acest simbolism este modelul oricărei existenţe care trecând prin numeroase încercări înaintează spre propriul său centru, spre sine însuşi…
(Mircea Eliade)

Interviu cu Claude-Henri Rocquet, despre Mircea Eliade