Arhive pe etichete: Palatul Mogoșoaia

4 Aprilie – Ziua Academiei Române

Sigla Academiei Române

De Ziua Academiei Române, 4 aprilie, înaltul for va avea anul acesta pe agendă – lansarea volumului al cincilea al lucrării „Tezaurul Academiei Române – Colecţii de artă” și omagierea domnitorului Constantin Brâncoveanu de la a cărui martiriu se-mplinesc 300 de ani – prin deschiderea unei expoziții: ”Constantin Brâncoveanu” organizată de Serviciul Manuscrise – Carte rară. Sursa :aici

Academia Română

Lucrarea va fi lansată în Aula instituției coordonată de preşedintele Academiei Române, acad. Ionel Haiduc, şi acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române iar volumul va fi prezentat de acad. Răzvan Theodorescu, preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual.
Expoziția reprezintă inițiativa Academiei Române și a Mitropoliei Olteniei ca un omagiu adus personalității marelui domnitor: apărător al ortodoxiei (a ctitorit biserici și mănăstiri) și iubitor al artelor, căci în perioada domniei sale a fost susținut învățământul, construcția de școli, tipăriri de cărți, s-au construit palate, diverse așezăminte cu un nou stil arhitectural.
Stilul ”brâncovenesc” semnifică o înflorire a artei postbizantine ca o oglindire fidelă a tradiției ortodoxe, fiind o îmbinare a influențelor locale, orientale și occidentale (Renaștere). Stilul brâncovenesc se afirmă ca primul ”stil românesc” (cu rădăcini muntenești) răspândindu-se nu numai în Țara Românească ci și în Transilvania.
Stilul brâncovenesc are caracteristic:
-elemente de piatră prelucrată artistic în relief (capiteluri, balustrăzi de pridvor);
motivele florale în relief, ca ornament vor da construcțiilor expresivitate și eleganță barocă, păstrând totuși un echilibru între simplitate și ornamentare excesivă.
-prelucrarea artistică a lemnului cu motive vegetale: floarea soarelui, strugurii, vrejurii;
-apariția pridvorului deschis și predispoziție pentru foișoare, galerii, logii (care vor conferi o înfățișare mai sofisticată, monumentalitate a formelor care să impună). Palatul de la Mogoșoaia, palatul de la Potlogi sunt importante monumente de arhitectură laică construite din dispoziția lui Brâncoveanu în apropierea unor pânze de apă (element inspirat din arhitectura renascentistă).
-sculpturi figurative cum ar fi de exemplu, personaje biblice: Moise, Aaron, cei patru evangheliști, chipuri de îngeri;
-în pictură se remarcă portretul votiv.
Principala ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu unde se remarcă ”stilul brâncovenesc” este la Mănăstirea Horezu cu hramul ”Sfinții Împărați Constantin și Elena”, asemeni unei cetăți întărite, fiind înzestrată cu ziduri și turnuri de apărare. Fresca de la Hurezi îmbină compoziția cu caracter laic cu iconografia religioasă, în care motivele florale în culori vii pun în evidență stilul brâncovenesc.
În acest fel Academia Română – cel mai înalt for științific și cultural al României contribuie la edificarea și evoluția continuă a memoriei publice, valorificarea patrimoniului cultural istoric românesc.
Surse: 1, 2, 3, 4,
Mănăstirea Horezu
Mănăstirea Hurezi
Palatul Mogoșoaia
Palatul Mogoșoaia
Palatul Mogoșoaia – detaliu
Palatul Mogoșoaia - detaliu

În anul 1867, Societatea Literară Română și-a început activitatea sub numele de Societatea Academică Română care de la începuturile ei a fost națională fiind reprezentativă pentru întreg spațiul românesc, enciclopedică – acoperind o multitudine de domenii de cercetare, și activă înregistrând progrese de-a lungul istoriei sale.
”Înființarea supremei instituții de cultură și de știință a României a fost precedată de constante și susținute eforturi a căror începuturi apar în sec. al XVI-lea”, și istoricul ei îl puteți afla: aici, și aici

Organism de cercetare științifică, de creație literară și artistică, Academia Română are ca obiective lucrări de mare însemnătate pentru cultura și știința românească pe care le puteți afla și de aici
iar despre Institutul de Sociologie al Academiei Române ”construit în jurul unei viziuni de cercetare integrative cu o conectare activă la direcțiile de ultimă generație din științele socio-umane cât și tradiția Școlii Sociologice din București și la idealurile care i-au animat pe fondatorii acestei școli” – aici.

Desfășurându-și activitatea sub cele cinci exigențe:
-a valorificării ”operei uitate”
-enciclopedică și restitutivă
-a cercetărilor monografice a problemelor fundamentale
-cercetării și acțiunii interactive
-a ”Institutului deschis”,
Institutul de Sociologie al Academiei Române are în vedere ”structura, ritmul și axul ideatic la tradițiile care-l susțin, chemarea epocii, inițiativele Academiei Române însăși în misiunea sa” – aici.

Reclame

Comentarii închise la 4 Aprilie – Ziua Academiei Române

Din categoria Motive pentru condei

Despre prietenie

Holderlin

Freundschaft

Wenn Menschen sich aus innrem Werte kennen,
So können sie sich freudig Freunde nennen,
Das Leben ist den Menschen so bekannter,
Sie finden es im Geist interessanter.

Der hohe Geist ist nicht der Freundschaft ferne,
Die Menschen sind den Harmonien gerne
Und der Vertrautheit hold, dass sie der Bildung leben,
Auch dieses ist der Menschheit so gegeben.

(Friedrich Hölderlin, 1770-1843)

L‘ amitié

Quand les hommes connaissent les hommes du dedans,
Ils peuvent s‘appeler joyeusement amis,
La vie ainsi des hommes est beaucoup mieux connue,
Ils la trouvent en esprit plus intéressante.

L‘esprit élevé n‘est pas loin de l‘amitié,
Les hommes ont plaisir aux harmonies et aiment
L‘intimité, et vivre pour la culture,
Cela aussi est donné ainsi ŕ l‘humanité.

(20 mai 1758 – Scardanelli)
(Friedrich Hölderlin, « Freundschaft », in Anthologie bilingue de la poésie allemande, Paris, Gallimard, (Bibliotheque de la Pléiade), 1993)

Friendship

When men know the men inside,
They can happily call friends,
The lives of men and is much better known,
They find it more interesting in mind.

The high spirit is not far from friendship,
Men have fun with harmonies and love
The intimacy, and live for Culture,
This too is given and to humanity.

(20 mai 1758 – Scardanelli)
(Friedrich Hölderlin, „Freundschaft” in bilingual anthology of German poetry, Paris, Gallimard, (Library of Pléiade), 1993)

Prietenie

Când oamenii se cunosc atât de bine
Ei sunt atunci prieteni cu adevărat,
Viața, în acest fel, pentru ei devine
Interesantă și de un spirit mai elevat.

Spiritele elevate știu ce-nseamnă – prietenie
Împreună le plac armoniile, simplitatea
Și iubesc confidențele; trăind viața cu bucurie
Și pentru cultură, prin aceasta își relevă umanitatea.
(traducere : Georgeta R.M.- 2013 )

Despre prietenie s-a vorbit și s-a scris mult și se va mai scrie pentru că este importantă și scumpă sufletului omenesc. Multe prietenii de mare noblețe, elevate au rămas în istoria omenirii, căci prietenia a fost considerată un sentiment nobil și înălțător, de aceea i-au fost închinate pagini literare, poeme în versuri sau proză.
Pitagora (c560-500) matematician, filozof grec ne vorbește de cultul prieteniei afirmând că: ”prietenul este un alter ego al nostru, însemnând adesea același mod de a gândi, a simți și a acționa în împrejurări date.”
Zenon un alt filozof al antichității, presocratic, numit de Aristotel, fondatorul dialecticii cunoscut datorită paradoxurilor (aporiilor în număr de 40) sale, afirmă și el că: ”un prieten este un alt tu însuți.”

Una din cele mai frumoase și înălțătoare prietenii având la bază aspirații și sentimente alese a fost și prietenia dintre Bartolomeu Valeriu Anania, Ana Blandiana și Romulus Rusan pe care am aflat-o citind destăinuirile prof. Gh. Țigău despre întâlnirea sa cu cei trei prieteni a căror prietenie era întemeiată pe o stimă reciprocă și o prietenie de elevată esență sufletească și morală.
Sursa: aici

O altă prietenie celebră și legendară este prietenia dintre doi mari scriitori români, Cezar Ivănescu și Marin Preda, care poate constitui o pagină de literatură impresionantă prin profunzimea ei socratică și prin destinul a doi creatori unul poet și celălalt romancier. Poetul un boem aristocrat, spiritualizat al Moldovei lui Eminescu, celălalt născut în acea parte a Câmpiei Române, vastă și toropitoare, unde “timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare”, dupa cum ne spune romancierul Marin Preda. Pe faimoșii scriitori i-au legat conviețuirea pentru o perioadă de cinci ani (ultimii a lui Marin Preda) într-un palat, Palatul Mogoșoaia, dăruit de comuniști scriitorilor români și creațiilor lor. Aici, într-un spațiu strălucitor și fecund al Marilor Brâncoveni cei doi prieteni și-au citit reciproc manuscrisele, au purtat discuțiile în urma cărora au scris cronicile literare. Aici la Palatul Mogoșoaia s-au plimbat singuri sau împreună cu soțiile lor, Maria și Elena ”trăind un timp paradisiac și dionisiac al marilor întâlniri și dialoguri, al marilor scrieri, iar legătura dintre ei a devenit una sacră, pe viață”.
”Pentru Cezar, Marin Preda, director al Editurii Cartea Românească, a reprezentat un ocrotitor profetic și autoritar: „Am citit volumul lui Cezar Ivănescu în redacția editurii. Din zecile de volume care ne vin, deodată am auzit o voce obsedată de un singur sentiment, cântat cu mare adâncime și forță de expresie… O adevărată voce de poet”. Dar poetul nu s-a folosit de protectoratul prietenului său, dimpotrivă, el s-a autodeclarat bodyguardul Maestrului. Dincolo de anecdoticul coabitării într-un astfel de palat, importante rămân construcțiile și darurile spirituale pe care și le-au făcut”. (Maria Oprea-1)

Și fiindcă azi e 20 martie și e primăvară ”și printre crengi adie-abia/ un vânt de primăvară…”, să ne aducem aminte (sau să aflăm) de poezia Cântec

Frumoasă eşti, pădurea mea,
Când umbra-i încă rară
Şi printre crengi adie-abia
Un vânt de primăvară…

Când de sub frunze moarte ies
În umbră viorele,
Iar eu străbat huceagul des
Cu gândurile mele…

Când strălucesc sub rouă grea
Cărări de soare pline,
Frumoasă eşti, pădurea mea.
Şi singură ca mine…

G.Topârceanu

a lui George Topârceanu, poet care s-a bucurat de prietenia lui Garabet Ibrăileanu, Demonstene Botez și Mihail Sadoveanu, care i-au apreciat inteligența iscoditoare ce voia să pătrundă adânc, dincolo de aparența lucrurilor spre esența și semnificația lor. De aceea poezia lui aparent distractivă are totdeauna un sens mai profund decât apare la prima vedere, fiind citit și admirat de oameni din diverse straturi sociale. Iată unul dintre autografele șăgalnice specifice poetului: ”Unei doamne: – Gene lungi și ostenite/silueta de prințesă/ce-ar fi dacă i-aș trimite/o scrisoare cu adresă ?”
George Topârceanu a fost unul dintre cei mai carismatici scriitori din mediul cultural al Iaşilor în perioada interbelică, pe cât de apreciat de public, pe atât de denigrat de critica literară.
O descriere a celui mai bun prieten al lui Topîrceanu, Demostene Botez, stă mărturie în acest sens:
„Dacă la vreo şezătoare literară apărea pe scenă Topîrceanu, sala izbucnea spontan în aplauze. Dar nu în aplauze reci, care manifestă o admiraţie cerebrală, ci un joc zglobiu al mâinilor, mărturie de mulţumire şi plăcere”.
A avut o relaţie sentimentală discretă şi de lungă durată cu Otilia Cazimir, care, ca şi Demostene Botez, i-au stat alături până în ultimele clipe. Demostene Botez, de altfel, i-a pus la dispoziţia lui Topîrceanu, în 1932, casa sa din cartierul Copou, loc în care poetul s-a şi stins în 1937 după o lungă suferinţă. Casa din Copou a lui Demostene Botez este acum Casa Memorială „George Topîrceanu”.

Și lista prieteniilor ar putea să continue, prietenii exemplare, de o mare noblețe, cum au fost și acelea dintre Schiller și Goethe, Vasile Alecsandri și Nicolae Bălcescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă și Ioan Slavici, Tudor Arghezi, N.D. Cocea și Gala Galaction și mulți alții.

12 comentarii

Din categoria Motive pentru condei