Arhive pe etichete: peregrin

Peregrin în centrul lumii

Peregrin în centrul lumii cum i-a plăcut să se considere Vasile Andru a fost un om cu un spirit extraordinar, blajin, caracterizat printr-o seninătate pe care el însuși și-o declară într-un interviu, plăcându-i să „ducă o existenţă de scriitor profesionist, cu o autonomie în scris şi-n mişcare” făcând ceea ce-i place și cultivând o liniște lăuntrică fermă, omul care a intrat la Părintele Stăniloaie ca la o legendă dar a ieșit ca de la un maestru.
Vasile Andru (pseudonimul literar al lui Vasile Andrucovici; n. 22 mai 1942, Bahrinești, județul Rădăuți, România, aflat astăzi în Ucraina – d. 21 octombrie 2016, București) a fost un prozator, teoretician și eseist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1975.
S-a născut la 22 mai 1942, în satul Bahrinești, aflat din 1944 în Nordul Bucovinei, an în care familia Andrucovici trece clandestin frontiera, stabilindu-se în satul Mușenița, aflat astăzi în județul Suceava. Numele său real este Vasile Andrucovici. Părinții săi, Teodor Andrucovici și Ecaterina (n. Păun), erau agricultori. Urmează școala elementară în satele Mușenița și Baineț (1949-1956), liceul la Siret (1956-1958) și la Rădăuți (1958-1960) și Facultatea de Filologie, secția franceză-română, a Universității din Iași (1960-1965). Continuare: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Andru

Fragment dintr-un ”Chestionar cu accente ludice” formulat de Lucian Vasiliu:
6) În ce publicaţie culturală v-ar fi plăcut să debutaţi? Ce vă amintiţi (plăcut, neplăcut) de la debutul cu volum?
Am debutat exact la revista dorită şi la timpul dorit: în revista „Suceava”, făcută de muntosul Bădia Sidorovici. Debutam cu proza Colindul dificil , în 1967. Tot atunci, m-a „descoperit” S. Damian şi m-a publicat în „România literară”, cu proza Pentru recuperarea Martei. Debutul a fost, aşadar, sărbătoare şi mister. Îmi amintesc ceva plăcut şi bizar legat de acel timp al debutului. Giga Iuteş m-a respins la „Luceafărul”, zicând: „Nu te public, pentru că nu scrii ca toată lumea !” Cu proza respinsă, m-am dus la „România Literară”, iar S. Damian zice: „Te public, pentru că nu scrii ca toată lumea ”. Memorabil!
7) Ce faceţi într-o zi în care nu scrieţi?
Când nu scriu… surâd, deci exist. Eu am două existenţe: una văzută, scrisul; şi una secretă: o practică a liniştii.
8) Ce înseamnă atitudine, implicare civică pentru un scriitor contemporan?
Pentru mine, implicarea e mai specială. Sunt un introvertit când scriu, un extrovertit când predau o disciplină sapienţială. Când în jurul tău se adună să te asculte 100 de oameni însufleţiţi… e implicare.
(…)
12) V-aţi dori o casă la ţară? Aveţi deja?
Îmi place orice casă care să aibă un aeroport la prag. Fie şi la ţară, numai să aibă aeroport. Casa, pentru mine, nu este un spaţiu în care să locuieşti, ci un loc unde să te întorci de la capătul lumii. Oricât de „acasă” mă simt pe Athos, sau în India, sau în America, sau la Antipozi, pe mal de Pacific (unde am rezidat perioade mai lungi), simt un bine imens să ştiu că am unde să mă întorc: chilia de la Bucureşti. În chilia asta îmi petrec câteva luni pe an… alte luni stau în altă parte: într-o patrie alternativă. Mă simt om sortit eliberării, când am patrii alternative. Şi că pe pământ suntem „oaspeţi şi trecători”. Aici am chilia de pe Mărgeanului şi „schitul alb” Dalles, unde mai conferenţiez despre Cunoaşterea revelatorie. Pentru mine, aşadar, casa nu-i pentru locuit, ci este pentru întoarceri de peste mări şi ţări.
Sursa: dacialiterara.ro (pag. 37 – 41), pag.40

Una din recomandările lui Vasile Andru, ocupaţi-vă de minte, căci atunci:
Cand mintea paste, norocul da lapte

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Motive pentru condei