Arhive pe etichete: personalități bucovinene

Un alt ales cîntăreț liric al Bucovinei

Din pleiada culturală a personalităților bucovinene azi ne reamintim de:

Gavril Rotică

Gavril Rotică, acest „Goga al Bucovinei“ (Loghin), acest „Faun, scoborât din munţii Câmpulungului“ (Lovinescu), a fost, mai întâi de toate, „un ales cântăreţ liric“, prin care s-a rostit „Bucovina, grădina Moldovei, cu poezia ei nesfârşită“ (Sadoveanu). După Gavril Rotică au rămas câteva cărţi cu versuri, „Poezii“ (1909), „Cântarea suferinţei / 1916-1917“ (1920) şi „Paharul blestemat“ (1924), precum şi volumul de publicistică „Bucovina care s-a dus / Articole despre oameni, locuri şi fapte“ (1921).
Galeria personalităților bucovinene, de Radu Bercea și Ion Drăgușanul, Ed. Mușatinii, Suceava, 2014

Înțelegând importanța creării unei instituții în care să se poată ține cursuri și să participe români de pretutindeni și de toate vârstele, Nicolae Iorga a înființat la Vălenii de Munte unde și-a stabilit reședința în 1908, o tipografie (”Neamul românesc” – 21 mai) și Cursuri de vară (2 iulie). Ideea acestor cursuri a încolțit în urma discuțiilor purtate la Mănăstirea Putna în 1904 la comemorarea a 400 de ani a marelui voievod Ștefan cel Mare, – idee importantă care a avut în vedere realizarea unității culturale a tuturor românilor.
La aceste cursuri au contribuit cu subiecte de istorie, economie, geografie: Gh.Murgoci, Nicolae Dobrescu, Alex. Lepădatu, Ștefan Bogdan, Vasile Bogrea și Dumitru N. Ciotori urmând ca numărul să crească ajungând până la 150, fapt menționat de Gavril Rotică în ”Junimea literară”, fiind dezamăgit că nu au fost decât 10 bucovineni și 10 ardeleni și bănățeni:
” În amintirile sale, publicate în „Junimea literară”, bucovineanul Gavril Rotică menţionează că au participat 150 de persoane (Rotică era dezamăgit că printre aceştia nu au fost decât 10 bucovineni şi 10 ardeleni şi bănăţeni, printre care preotul Gheorghe Turbure, alături de câţiva tineri elevi, studenţi şi militari, mulţi localnici şi cetăţeni din comunele din jurul Vălenilor de Munte, dar şi a doamnei Ecaterina Iorga într-o băncuţă)”.
(Restituiri culturale, Conferențiari musceleni și argeșeni la Vălenii de munte (I) – scris de Radu Petrescu-Muscel)
La tipografia din Vălenii de Munte i se vor tipări câteva volume de versuri ”Poezii” în 1909.

Prin contribuția sa la activitatea revistei ”Junimea literară”, poetul Gavril Rotică ”a ridicat ștacheta lirică” (Ion Drăgușanul) în primul deceniu de existență a revistei alături de Vasile Gherasim și T. Robeanu.
Asemuindu-l cu Octavian Goga, Constantin Loghin, un alt mare bucovinean, l-a numit ”Goga al Bucovinei”, un cântăreț liric, care trăia momentele istoriei Bucovinei scriind articole despre oameni, locuri și fapte, având o stare poetică, conștient că e ca o ”floare/Ce din noapte-și ia viața/Și tot nopții o dă când moare”.
Gavril Rotică a tradus din marea poezie germană, a scris cronici, recenzii și fiind un iubitor de folclor și tradiții a fost un pasionat culegător de folclor contribuind alături de Mathias Friedwagner și George Voevidca la alcătuirea unei antologii de lirică populară (1940).
Ca ziarist s-a exprimat într-un stil hotărât și patriot asemănându-se unui adevărat luptător prin cuvânt devenind un ziarist de seamă.
L-au elogiat numeroși iubitori de poezie, proză, publicistică, personalități ai culturii române precum Constantin Loghin, Eugen Lovinescu, Mihail Sadoveanu, G. Călinescu, dar și astăzi prin Ion Drăgușanul, Grațian Jucan (”O pagină culturală din trecutul Câmpulungului Moldovenesc”), Centrul Cultural Bucovina ș.a.

”Criticul literar E.Lovinescu ni l-a înfăţişat astfel:
…Sosit din munţii Câmpulungului Bucovinei, suntem pregătiţi la apariţia unui rural, frust şi înţepenit în gesturi sfioase (…). De pe lira lui Rotică se desprinde o suavă melodie, plină de delicateţe şi gingăşie, în care dorinţa e spiritualizată în impalpabile nuanţe sufleteşti (…). Simplă sau ştearsă ca formă, poezia lui e totuşi plină de nuanţe sufleteşti (…), iar G. Călinescu continua:
Poezia lui G.Rotică este erotică şi intimistă, cu melancolii de om sănătos,
dar timid. Îndrăgostitul se sfieşte de oameni şi se-nfundă în pădure (…) ; Tristeţa autumnală are o nuanţă tonică: «Nu vezi ce tristă-i toamna în jur prin munţii suri,/ Nu vezi cum cade ceaţa pe tristele păduri …» ” (Sursa, pg. 89)

Se solidarizează cu acțiunile întrprinse în scopul realizării unității naționale alături de Emilian Slușanschi, Ion Grămadă, George Tofan, Dimitrie Marmeliuc și editează la ”Revista Bucovinei” la București în 1916 articolul program ”Rostul nostru”/aprilie1916 din care îndemnul ”Veniți ca soli ai fraților la frați, suntem purtătorii sfintei misiuni a pregătirii sufletelor unui neam pentru una din cele mai mari și înălțătoare momente din câte le cunoaște istoria sa”, înflăcărează inimile românilor pentru momentul istoric care va urma (sursă).
La ”Foaia societății” prima revistă din Bucovina (înființată în 1862) va participa și Gavril Rotică cu patosul civic care îl va caracteriza pe tot parcursul vieții: ”Toată țara azi în suflet mi s-a coborât deodată/Cu mirosul său de brazdă de sub zarea depărtată”.

Cântecul unui copil al nimănui

Lăsaţi-mă în fum să şăd,
În fund de crâşmă-ntunecată,
Şi fraţii vagabonzi să-i văd
Cu ochii tulburi cum mă cată.

Lăsaţi-mă lângă pahar,
S-arunc sub masă cartea vieţii;
E vinul un venin amar
Şi plâng când îi deschid păreţii.

Lăsaţi-mi capu-nfierbântat
S-adoarmă-n cântec de vioare,
De sub arcuşul fermecat
Uitarea peste el coboare.

Lăsaţi-mă aici, să-mi spui
Viaţa scândurii de masă
Eu sunt copilul nimănui
Şi n-am nici drum, şi n-am nici casă.

No one’s Child

Just leave me, fellows, leave me in
That smoky corner of a tavern,
To see those stragglers dry their chin,
And booze again and say it’s heaven.

Just leave me there next to my glass,
So I can fling the book of life;
Wine, sweet-and-bitter venom mass,
I weep, I hold my pocket knife.

Let my tormented lead-like head
Get drowsy at the sound of fiddles,
Let sweet oblivion come instead
Of all those wisdom words and riddles.

Leave, leave me here, so I can tell
My story to some mouse or toad.
For I am no one’s child; no hell,
No heaven’s mine, no home, no road.

Sursa: http://centrulculturalbucovina.ro/antologia-poeziei-bucovinene-poetii-vechi/

Ciocârliei

Din slava lumilor albastre,
Într-o senină dimineaţă,
Trezit-ai plângerile noastre
Tu, veşnic dragă cântăreaţă.

Vestit-ai ceasul de pornire
În larg de câmp, la sfânta muncă,
Şi-n limpezi stihuri de slăvire
Ai coborât sfânta poruncă.

Dar nu ştii că pe noi ne doare
Seninul stihurilor tale,
Tu cânţi când semănăm sudoare
Şi ce răsare-i numai jale.

Tu cânţi când ţărna o frământă
La noi copiii şi părinţii,
Dar din sudoarea noastră sfântă
Nu noi, ci alţii-şi scot arginţii.

Robită-i primăvara noastră
Şi glasu-i în văzduhuri geme,
Când te înalţi cântând măiastră
Şi-n urmă-ţi se-mpletesc blesteme.

Prefă-ţi cântarea în plânsoare
Şi du-o altor zări mai bune
Şi, soro-n jalnică cântare,
Robia muncii noastre-o spune.

(Junimea literară, nr. 6/1906, pg. 109)

Femeilor române de la noi

Plâng munţii noştri şi pe şesuri
Tot jalea satu-l înveşmântă.
În sfinte funduri de biserici,
Sub lespezi, ţărna se frământă:

E duhul mamelor străbune,
Înlănţuit în ţărna sură,
E sânge ce-ar voi să strige
Că viaţa unui neam se fură

Şi noaptea-mbrobodit-a ţara;
Nu-i nimeni cine să audă
Un glas înăduşit de mamă,
A lutului prea sfântă trudă:

Pleacă-ţi urechea, strănepoate!
Străbunele pe voi vă cheamă
Şi geme în adânc pământul
Că noaptea nu se mai destramă.

Pleacă-ţi urechea, strănepoate!
Şi ascultaţi-le cuvântul
De mame ce născură glorii
Şi ne-au făcut vestit pământul.

În prunci, cu inima-ncă largă,
Străbunele turnau oţele
Din pilde ce-nălţat-au neamul
Din noaptea vremurilor grele.

Când fumega suflarea morţii
Şi-ardea hotaru-n zări, departe,
Cu duhul lor s-a scris pe frunza
Dumbrăvilor o sfântă carte.

Primiţi-o pilda, strănepoate,
Ce lutul de sub noi o geme
Şi rumpeţi broboda de ceaţă
Ce-ntunecă a noastră vreme.

La voi nădejdile de mâine
Un neam din noapte şi le-ndreaptă
Şi de la pruncii voştri, mame,
Seninul dimineţii-aşteaptă !

Cuvântul vostru-i o putere
Nebiruită nici de-o lege
Şi ziua visurilor noastre
Din noapte poate s-o deslege,

Uniţi-vă în gând voi, mame,
Şi-un gând sfinţească-a voastră cale:
Copiii voştri să ne treacă
Dincol‘ de lacrimi şi de jale!

(Junimea literară, nr. 10/1906, pg. 169)
Sursa: http://dragusanul.ro/wp-content/uploads/marturisitorii_vol2.pdf (pg. 412-423)

Reclame

5 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Singura revistă din Bucovina care avea reşedinţa într-un sat

Să ne reamintim de:

Constantin Milici

”Un personaj unic în cultura noastră, care a sacrificat totul pentru promovarea spiritualității neamului său, Constantin Milici, cantor bisericesc la Sucevița și la Soloneț, dar care, fiind înrolat în armata austriacă, a cules, în vreme de război, caiete întregi de cântece populare, este întemeietorul revistei ”Țara Fagilor” (1931, 1932), prima gazetă sătească bucovineană, la care a lucrat și Eusebie Camilar, menită unei adevărate emancipări rurale, pe veci irepetabilă”.
Galeria personalităților bucovinene, de Radu Bercea și Ion Drăgușanul, Ed. Mușatinii, Suceava, 2014

Țara Fagilor
Bucovina (în germană Buchenland = Țara fagilor)

Între cele două războaie mondiale, mai precis în 1931 – 1932, apare în satul Soloneţ, comuna Todireşti, judeţul Suceava, prin strădania cantorului bisericesc Constantin Milici, revista de literatură şi folclor „Ţara Fagilor”. Ea îşi propunea să fie un factor de cultură în această zonă a Bucovinei. Constantin Milici nu a ezitat în a face mari sacrificii, materializându-şi în concret pasiunea prin editarea acestei reviste cu periodicitate lunară, intitulată „Țara Fagilor”. Este singura revistă din Bucovina care avea reşedinţa într-un sat – Soloneț – în casa unui ţăran autodidact. La primul număr a colaborat ca redactor tânărul ce avea să devină mai târziu corespondent al Academiei Române, scriitorul Eusebiu Camilar. Revista conţinea articole de critică şi istorie literară, foclor, folcloristică, poezii şi proză. A avut colaboratori din diferite zone ale ţării: Mehedinţi, Caransebeş, Bihor, Constanţa, Huşi, Bacău etc., fiind cunoscută şi răspândită rapid în zone mai îndepărtate. Articolele – program ale revistei sunt edificatoare în ceea ce priveşte intenţiile: „vreau să scoatem la lumina zilei, pe lângă producţiile culte, şi acele minunate producţii ale poporului, adevărate comori de simţuri, de credinţă şi datini în care se oglindeşte sufletul simplu şi înflăcărat de poezie”.

Sursa: http://www.mybestcv.co.il/TextPage_EN.aspx?ID=9655773

Despre Constantin Milici și aici: http://www.edituravremi.ro/constantin-milici/

Ștergar bucovinean

Să aflu adevărul, și sus în munți am mers…
A cui e oare mâna ce țese-n Univers ?

Acuma știu – de lucru când iar s-a apucat,
Să țeasã și să-ntindă pe cer ștergar vărgat,

Ea lasă draperia de nouri drept în jos !
E, tunetul, bărbatul ce pleacă mânios…

Cât plouă, după nouri prin spată a trecut
Multicolore fire, și-i gata de țesut,

Mătăsuri diafane, lumină, funigei…
E, fulgerul, suveică la îndemâna ei !

Și mult apoi, furtuna în zare pân’ s-a șters,
Ea tot mai mânuiește suveica-n Univers !

(de: Eusebiu Camilar)

5 comentarii

Din categoria Motive pentru condei