Acasă » Articole etichetate 'primăvara'

Arhive etichetă: primăvara

De-ale primăverii

Esențele florilor

Lumina primăverii strălucește
natura-i îmbracată bogat și roditor
se bucură întreaga fire, gângurește
sub gândul Celui ce ne este creator.

Parfumul îmbietor de liliac
își face ușor simțită prezența
prin arome ca dintr-un vechi leac
să își descopere esența.

Esențe din flori de primăvară
în faguri de miere sunt strânse
dar și în aer se risipesc, zboară
ca niște gânduri așteptând a fi cuprinse.

Daruri

Surâsul interior al unei flori
scăpat ușor din cupe cu corole,
aromă, culoare în epistole
tăcere-i, vorbitoare spre trecători.

Așa dăruim cuvinte, parole
în metafore cu dor de sărbători
în care destăinuim, să fim ușori
de gânduri, fapte și de obstacole.

Atingeri fine de cuvânt, de gânduri
ce ne trezesc doruri, amintirile,
răscolesc prezentul, vin și nasc versuri
ca niște flori ce își susțin valorile,
reverii pe verticală, în tonuri
calde ce-și mărturisesc rosturile.

© Georgeta R. M.

Șoapte de primăvară

În șoapte de primăvară
natura lucrează cu sârg
sub raza caldă, solară,
în șoapte de primăvară.
Muguri îndrăznesc afară
cocorii se-ntorc în zbor larg
în șoapte de primăvară
natura lucrează cu sârg.

© Georgeta R. M.

Cu primavara la cafea | Em Sava |

Ți-aduci aminte…

Vezi rândunelele cum vin
ca să trăiască sub cer senin
și puișorii frumos să-i crească
aproape de casa părintească?

Vezi rândunelele ce cuib solid făcură
să îl găsească la întors fără fisură?
și ai noștri buni părinți cu inimi bune, calde
cu vorba încărcată de miez ca de merinde?

Ți-aduci aminte, din copilărie,
ce frunze mari noi culegeam din vie
sau cum de mere crude ne bucuram
și cățărându-ne în copaci cântam?

Vezi cum a venit frumoasa primăvară
cu promisiuni de vechi și nou și cum repară
cu energii noi și amintiri din anii tinereții
pe care sufletul le-nvie copilărește în cele ale vieții?

Și din acele amintiri mai vin și povestesc
unele (prețioase), că omul bun e dar ceresc
și atunci când bunătatea e molipsitoare
oriunde ai fi toți oamenii îți sunt prieteni de valoare.

© Georgeta R. M. (aprilie 2019)

Știri oficiale

Din echilibru
semne de primăvară,
oficiale.

***

Ne vestește echinocțiul
prima zi de primăvară,
e oficial anunțul
ne vestește echinocțiul.
E a florilor răsfățul
păsări cuib fac, vesel zboară
ne vestește echinocțiul
prima zi de primăvară.

© Georgeta R. M.

Mărțișorul, sărbătoare tradițională

Sărbătoare românească tradițională, veche de mii de ani, din vremea tracilor, Mărțișorul era sărbătorit și de geto-daci celebrând sosirea primăverii și renașterea naturii. Se spune că Mărțișorul, o împletire minunată de alb și roșu din fire de mătase sau lână aduce celor care îl poartă sănătate, noroc și un An Nou bun ( în vremurile străvechi Anul Nou începea primăvara).
Mărțișorul, conform folcloristului Simion Florea Marian era compus dintr-o monedă de aur sau de argint și șnurul din mătase, lână sau ață albă și roșie și era fie legat la mână, fie purtat în piept sau chiar la gât. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii apoi marţişorul se lega de un pom înflorit sau un trandafir ca să aducă noroc și rodnicie.
Ghioceii, brândușele, toporașii și toată pleiada de flori care apar din zorii primăverii alături de apariția păsărilor migratoare, ciripitul păsărelelor sub zâmbetul soarelui îmblânzit parcă de această efervescență creatoare sub razele lui binefăcătoare măresc farmecul primăverii și bucuria noastră de sosirea ei.

Este vestită magistral
primăvara de Ghiocel,
de Mărțișorul ancestral,
este vestită magistral.
În modul cel mai natural
ne doresc binele, cu zel
este vestită magistral
primăvara de Ghiocel.

© Georgeta R. M.

Solii primăverii

Primăvara trimite întâi soli
ghiocei, brândușe și toporași
flori gingașe – ai săi apostoli
având soarele și luna drept nași.

Înseninate la înalte școli
aceste flori sunt adevărați fruntași,
primăvara trimite întâi soli
ghiocei, brândușe și toporași.

Biruită iarna începe a se domoli
ușor sub ai primăverii pași
răsar cuiburi de culori spre a răscoli
iarna cu bulgării de omăt rămași,
primăvara trimite întâi soli.

© Georgeta R. M

Alean

De Ziua Dorului,
popasuri poetice, la an de răscruce
într-o drumeție
spre universul poetic blagian,
când încă este primăvară.

© Georgeta R.M.

Dorul
Alean și amintiri ce torc poezie
Alean

Haiku

 

 

 

 

 

 

 

Sub soare vernal
strănută primăvara
spre zâmbete flori.

© Georgeta R.M.

De primăvară

Gândurile, cuvintele și zâmbetele
ce au umplut acest poem spre bine
fac parte din primăvara care vine
să țină de senin în toate clipele.

Totul depinde de noi, de clarviziune ce susține,
lumea pare fragilă și astfel par zilele,
depinde de noi cum vedem culorile
în dragostea de semeni, de glie, de mâine.

Privind copacul cum spre cer își înalță brațele-
iubire de lumină, în verde și flori deține
răspunsul, la felul de a fi sincer cu sine
și în el se odihnesc și cântă fericite păsările.

Să fie senină primăvara ce vine
cu dragoste de semeni, de glie, de mâine.

© Georgeta R.M.

Șirag de mărgăritare (apelative) ale dragostei: Drag, Drăguţ, Dragoş, (Descălecătorul), Drăgălina, Drăguliţă, Dragomir, Dragomirna, Dragobete

Azi e zi de Dragobete
cu dor mare după fete.

Dragobete-i un flăcău
coborât de pe Ceahlău.

E frumos, semeț și-i dac,
cu drag fetele îl plac.

Are zâmbetul șăgalnic
și din fire e năvalnic.

În suflet are o comoară,
dar curat de primăvară,

cu rost pe acest pământ:
de iubire, drag și cânt.

Și până la mărțișor
leagă în inimi dor cu dor.

© Georgeta R.M. (Dar curat de primăvară)

 

În tradiţia populară românească, Dragobetele este Ziua îndrăgostiţilor. Prilej de bucurie şi bunăstare. Dragobetele este una din cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. Numit şi Cap de Primăvară, Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor, Dragobetele este sărbătoarea dragostei, având la origini obiceiuri şi datini străvechi ale poporului nostru. Se ţine pe data de 24 februarie, considerată data la care natura se trezeşte din somnul iernii. Denumirea de Dragobete ar proveni de la cuvintele dacice TRAGO (ţap) şi PEDE (picioare). După creştinarea dacilor Dragobetele a devenit un simbol al dragostei curate, ataşamentul, cuplului durabil. Dragobetele este un tânăr – mire împodobit cu o mantie de raze ţesută din străfulgerarea bucuriei divine. DRAG – cuvânt dac, ce semnifică „chip frumos”, „chip de lumină”, plăcut spiritual. BETEL – cuvânt dac, ce semnifică „casa lui Dumnezeu”, „cel ce locuieşte în Dumnezeu”, „Omul lui Dumnezeu”. Dragobetele se traduce prin „Chipul frumos din Casa lui Dumnezeu, tânărul frumos, ales”. Semnificaţia expresiei „din Casă spre Acasă exprimă naşterea prin tradiţii, prin credinţă, spre definire – întoarcere Acasă prin, în Dumnezeu, la mântuire”. Dragobetele era „peţitor şi protector al animalelor”, „naş cosmic” al păsărilor de pădure, căci toate găseau cu cale să se logodească la sfârşit de februarie – început de martie când îşi făcea şi el simţită prezenţa. Dragobetele era personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci, şi lui Cupidon, al romanilor, ce oficia în cer, la începutul fiecărei primăveri, nunta tuturor animalelor, tradiţie care s-a extins treptat în rândul locuitorilor din sudul şi nordul Dunării. Conform legendelor, Dragobetele era fiul Babei Dochia, un bărbat frumos şi iubăreţ care oficia în cer nunta animalelor. Dragobetele este descris ca un tânăr voinic, frumos şi cumsecade, care inspiră fetelor şi femeilor încredere şi dragoste curată. În popor se credea că numele Dragobete înseamnă a iubi,a fi îndrăgostit şi a fi beat de dragoste. Dragobetele este zeul dragostei şi a bunei dispoziţii, de ziua lui se organizau petreceri, deseori urmate de căsătorii. El este protectorul şi aducătorul iubirii în casă şi în suflet. De Dragobete se credea că se logodesc păsările cerului. Era şi perioada când toate animalele, sălbatice sau domestice, intră în perioada ritului de primăvară. Toată natura se pregăteşte să renască. Ursul iese din bârlog, păsările…

view original post