Acasă » Articole etichetate 'Regina Maria'

Arhive etichetă: Regina Maria

Luna Ianuarie, o lună priveligiată

Într-adevăr, luna ianuarie este o lună priveligiată, afirmație preluată din articolul ”Eminescu despre Ștefan cel Mare”, autor Liviu Antonesei, o lună cu multe evenimente importante din istoria și cultura română.
La 5 ianuarie 1859 Adunarea Electivă a Moldovei îl votează în unanimitate ca domnitor pe Alexandru Ioan Cuza.
La 10 ianuarie 1475 are loc bătălia de la Podul Înalt unde Ștefan cel Mare cu o oaste alcătuită din 40000 de moldoveni, 8000 de secui și 18000 de ardeleni înfrânge pe cei 120000 de turci conduși de Soliman Magnificul.
Pe 23 ianuarie 1893 sosește în România viitoarea regină a țării, Maria, care a dovedit reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României, încercând chiar de la început și reușind să se integreze națiunii care o adoptase ca principesă și începând din 1914 ca regină.
La 24 ianuarie 1859 Adunarea Electivă a Țării Românești s-a pronunțat pentru alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza realizându-se astfel Unirea Principatelor Române.
La 24 ianuarie 1862 la București s-a deschis primul Parlament unic din România, orașul București a fost proclamat capitala țării.
Pe 18 ianuarie 1990, cursa Swiss Air de Geneva aducea la Bucureşti pe Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, însoţită de sora sa, Alteţa Sa Regală Principesa Sofia. Regele Mihai încredinţase primei sale fiice misiunea de a-l reprezenta în ţară, pentru prima oară de la plecarea, în zorii zilei de 4 ianuarie 1948, în exil.
.
La 15 ianuarie 1850 se naște Mihai Eminescu, glasul duios al Bucovinei – numită și coroana Moldovei, al României, de fapt al întregului neam românesc căci, citind poezia ”Rugăciunea unui dac” ne dăm seama că Mihai Eminescu era conștient de vechimea acestui neam.
Atât Ștefan cel Mare și Sfânt cât și Mihai Eminescu și-au legat destinul folosind sabia și condeiul pentru libertatea și nemurirea neamului românesc:
”Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spontaneitate și atâta fervoare cu care neamul românesc s-a regăsit în opera lui Mihai Eminescu”. ( Mircea Eliade)
”Eminescu este unul din exemplarele splendide pe care le-a produs umanitatea. El este cel dintâi care a dat un stil sufletului românesc și cel dintâi român în care s-a făcut fuziunea cea mai serioasa a sufletului daco-roman cu cultura occidentală”. (Garabet Ibrăileanu – Poezii)
15 ianuarie 1850, acest fericit moment, ne reamintește de poetul care a dus arta poeziei la înălțimi neîntrecute, viziunilor orizont nemărginit și cu simțăminte de adâncime unică a dăruit cuvintelor armonii uimitoare.
Ziua de 15 ianuarie, a fost aleasă ca Zi a Culturii Naționale, întrucât reprezintă data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850 – 1889), cu scopul de a promova cultura, arta, și efortul academic.

Surse:
Eminescu despre Ștefan cel Mare
Mircea Eliade despre Eminescu
Eminescu – creator ce străbate timpul
Mihai Eminescu și Ștefan cel Mare – simboluri ale identității românilor din Cernăuți
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ianuarie

Românii l-au numit pe Regele Ferdinand Întregitorul sau Ferdinand cel Loial

Motto: „Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre.” (Regele Mihai)
Ziua Independenţei României proclamată pe 9 mai 1877 şi ratificată de Parlament pe 10 mai 1877 este totodată şi Ziua Regalităţii, data de 10 Mai fiind sărbătorită ca Ziua Naţională a românilor până în 1947.

1. Ferdinand Întregitorul
”La urcarea sa pe tronul României, în septembrie 1914, Regele Ferdinand a declarat că va fi „un bun român”. Nu a fost o declaraţie demagogică, la care sunt neîntrecuţi politicienii noştri de azi. Regele a fost şi un Mare Român, dovedind-o prin faptele sale.
La al doilea Consiliu de Coroană, pe 27 august 1916, a decis intrarea ţării noastre în război alături de Antanta împotriva Puterilor Centrale (Germania şi Austro-Ungaria), pentru eliberarea teritoriilor româneşti aflate sub ocupaţie austro-ungară. Atrăgându-i-se atenţia că, întrucât făcea parte din familia dinastică germană Hohenzollern, nu avea dreptul să lupte împotriva Puterilor Centrale (aşadar, împotriva poporului său de origine), Regele a răspuns: „Dacă interesele patriei de origine ar corespunde cu cele ale României, (…) această soluţie ar fi cea mai uşoară pentru mine. Dar, scormonind adânc în conştiinţa mea, am ajuns, cu durere, la concluzia că interesele României nu merg alături de cele ale Austro-Ungariei şi, în consecinţă, cu cele ale Germaniei. A trebuit să-i impun inimii mele tăcerea; cu sufletul torturat am luat hotărârea de a-mi face datoria faţă de poporul român, ale cărui destine le conduc. Cu durere, dar cu convingerea că decizia acestei zile este singura care concordă cu destinul ţării mele.”
Ca urmare a deciziei sale, Regele Ferdinand a fost exclus din Casa de Hohenzollern. „Dinastia mea este română! Este o greşeală să afirmi că este străină, germană! Nu, ea este română. Românii nu l-au adus pe unchiul meu Carol să fondeze o dinastie germană la gurile Dunării, ci pentru a fonda o dinastie naţională. Cer pentru Casa mea onoarea de a fi îndeplinit misiunea pe care poporul român i-a încredinţat-o”, a fost răspunsul Regelui Ferdinand la această măsură luată de împăratul Germaniei în semn de represalii. Astfel, România Mare s-a înfăptuit prin jertfa a sute de mii de români care au luptat de o parte şi de alta a munţilor Carpaţi, dar şi prin jertfa personală a Regelui Ferdinand, care a preferat să-şi piardă apartenenţa la a doua cea mai veche familie regală din Europa pentru a rămâne fidel interesului naţional al României. Astfel, el şi-a însuşit deplin aspiraţiile poporului român.
După decizia luată la cel de-al doilea Consiliu de Coroană, a fost transmisă această Proclamaţie către Ţară: „Înaintaşii noştri au reuşit să întemeieze statul român prin Unirea Principatelor, prin războiul Independenţei, prin munca lor neobosită pentru renaşterea naţională. Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor, închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit pentru o clipă: Unirea românilor de pe cele două părţi ale Carpaţilor.“
Românii l-au numit pe Regele Ferdinand Întregitorul sau Ferdinand cel Loial. Din cuvântarea memorabilă a Regelui Ferdinand de la Alba Iulia (în ziua încoronării ca primul Rege al României Mari, pe 15 Octombrie 1922), merită să amintim acest mesaj adresat tuturor românilor: „Punând pe capul meu, în această străveche cetate a Daciei romane, Coroana de oţel de la Plevna, pe care noi şi glorioase lupte au făcut-o pe veci Coroana României Mari, mă închin cu evlavie în faţa memoriei celor care, în toate vremurile şi pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca şi jertfele lor, au asigurat unitatea naţională“.
2. Regina Maria, „mama răniţilor”
Regina Maria, care a avut un rol important pe plan extern, în susţinerea intereselor României şi a năzuinţelor de întregire a ţării, fost o regină foarte iubită de români, fiind numită „mama răniţilor”, fiindcă activa ca soră de caritate în spitalele militare, unde ajuta şi încuraja soldaţii. Ea a organizat spitalele şi a pus pe picioare întregul sistem sanitar din Iaşi, oraşul unde, în Marele Război pentru Reîntregirea Naţională, vreme de doi ani, şi-au desfăşurat activitatea Regele şi celelalte autorităţi. Deşi venită dintr-o ţară îndepărtată, ea a îmbrăţişat aspiraţiile românilor, cinstind inclusiv credinţa acestui popor. Regina Maria a pledat pentru cauza poporului român, căruia i s-a devotat, reamintindu-le aliaţilor occidentali enormul sacrificiu al Armatei Române.
Supranumită şi „Regina-soldat”, ea a lucrat direct pe front, în spitale de campanie. Nu ezita să meargă pentru a fi în mijlocul bolnavilor (inclusiv a celor cu boli molipsitoare), pentru a-i îngriji, mângâia şi încuraja. „Doctorii au încercat adesea să mă convingă să port mănuși de cauciuc când umblu printre bolnavii de tifos, dar eu mă împotrivesc, pentru că toți soldații îmi sărută mâna și nu pot să le dau să sărute o mână de cauciuc”. ,,Multe zile am rămas în mijlocul soldaților mei și Dumnezeu mi-a îngăduit să pot fi de vreun ajutor; zile de strașnică trudă, zile de întuneric, când ce vedeam erau lucruri pe care niciodată nu voi mai putea să le uit” (Regina Maria)”.
Sursa: https://irinamonica.wordpress.com/2018/05/10/concurs-fapte-ale-demnitatii-romanesti-10-fapte-ale-demnitatii-romanesti-pe-front-si-legate-de-infaptuirea-marii-uniri/