Arhive pe etichete: ronset

Pentru mine poezia este (și) un mod de a-ți trăi umanitatea

”Poet, prozator şi eseist. Echinoxist. Creator al speciei numită ronset. Facultatea de Filologie a UBB, 1968. Doctorat în 1997. Numeroase volume de poezie. Autor a trei romane şi mai multe eseuri. Numeroase premii pentru creaţia sa. Traduceri din H. Cornelus, Dominique C. Bayo, H. de Braqueville, Francois Coffinet etc. Fost director al Teatrului Naţional, al RTV Cluj şi al Centrului Cultural Român de la Paris. Comandor al ordinului naţional Meritul Cultural şi cavaler al ordinului naţional francez „Les Palmes académiques”. Sursa: clujulcultural.ro
Un scriitor clujean – Horia Bădescu

Februarie

Ascultă cum vine zăpada!
Cineva-n cer opintește-n
roțile norilor.
Cade făina îngerilor,
cade trupul lor spintecat
în abatoarele purității.
Ascultă cum vine zăpada!
Ascultă cum vine!
Privește cum ni se lipește de buze
strălucitoru-i satar!
(de: Horia Bădescu din vol. Anotimpurile)

De juventute

”Ascultă cum cântă întâiele brume,
dezmăţ de culori e-n copacii ursuji;
acum te poţi pierde pe străzi fără nume,
e toamnă nebun de frumoasă la Cluj!

Acum bate-n turnuri o oră regală,
din vechi manuscripte vocabule ies,
e-un ceas când oraşul în haine de gală
începe să cânte “sumus dum iuvenes!”

O stea poţi purta noaptea asta pe umăr,
poţi iubi, poţi vorbi cu prietenii duşi,
poţi uita anii care se-adună la număr;
e toamnă nebun de frumoasă la Cluj!”
(Horia Bădescu, din vol. “Cântece de viscol”, editura Eminescu, 1976)

Îmbinând rigorile rondelului cu cele ale sonetului, Horia Bădescu creează ronsetul poem cu formă fixă care este alcătuit din 14 versuri dispuse ca-n sonetele shakesperiene – trei catrene compacte şi un distih deplasat spre dreapta, ca un refren, – cu trei rime alternative după cum urmează: abba/ abba/ acca/aa. Primul şi ultimul vers sunt identice, tot aşa ultimele versuri ale celor două catrene:

Aceleaşi, iarăşi, nesfârşite ploi
aceleaşi ore, zile, săptămâni;
amâni şi nici nu ştii ce mai amâni
şi înnoptează sângele în noi.

Nu e nici înainte, nici-napoi,
nu e nimic spre care să te mâni,
Pilatul vieţii s-a spălat pe mâini,
şi înnoptează sângele în noi.

Cum cerşetorii cauţi în gunoi,
în resturile dimineţii tale.
N-a mai rămas nimic de pus la cale
şi înnoptează sângele în noi.

Nu mai există nici măcar : apoi?
Aceleaşi, iarăşi nesfârşite ploi!

(Horia Bădescu, Ronset)
http://www.referatele.com/referate/noi/romana/ronsete–volum-de-versuri-de464.php
Interviu Horia Bădescu

Reclame

6 comentarii

Din categoria Motive pentru condei