Acasă » Articole etichetate 'sculpturi'

Arhive etichetă: sculpturi

Constantin Antonovici, o viață dedicată artei

Pe sculptorul Constantin Antonovici numit și ”un sculptor pe două continente” a cărei viață a fost dedicată artei l-am descoperit prima oară acum câțiva ani când, căutând un articol despre C-tin Brâncuși am dat peste articolul ”Un sculptor pe două continente” pe cotidianul.ro și lansarea de carte Un sculptor pe două continente de pe:
Antonovici Book Launch 4 aprilie 2012
http://www.youtube.com/watch?v=mWTGb3xlL0s
Am aflat că era un artist care a realizat sculpturi de o valoare remarcabilă care a fost mai puțin cunoscut în România dar mult mai bine cunoscut și apreciat în Europa mai ales Franța și America. Constantin Antonovici s-a născut în 1911, în satul Cârligi, comuna Ştefan cel Mare din judeţul Neamţ, și a plecat la ceruri spre veșnicie în 2002 New York. A absolvit Academia de Arte de la Iaşi, Academia de Arte Frumoase de la Viena, a ucenicit câţiva ani în Tirol, unde s-a desăvârşit în arta sculpturii lemnului şi a fost asistent de atelier la Constantin Brâncuşi între 1947 şi 1951 care a îmbogățit viziunea lui Constantin Antonovici asupra artei, vieții și printre altele l-a învățat să forjeze și să facă unelte pentru sculptură, care erau mai bune și mai durabile decât orice unelte cumpărate din magazin. Cunoștințele sale artistice ancorate în folclor s-au rafinat de-a lungul timpului, au asimilat și din tradiția modernității și susținute de acea forță artistică interioară a marilor artiști s-au exprimat prin forme sintetice, rafinate, stilizate, menite să exprime esențe, forme expresive care au fost admirate și apreciate; a sculptat în diverse materiale: în lemn, ipsos, bronz, aluminiu, marmură, rășini sintetice. Astfel, în căutarea simplității și a esențelor, asemeni lui Brâncuși, stilul său se cristalizează și bufnița, percepută sau investită cu calități benefice și joviale devine motivul principal al lucrărilor sale fiind reprezentată în diferite ipostaze a adoptat-o ca simbol al operei sale și l-a consacrat:
«Dacă opera lui Brâncuşi reprezintă faţa diurnă a lumii, Antonovici o arăta pe cea nocturnă. Măiestrelor brâncuşiene, luminozităţii lor, Antonovici le opune Bufniţa, această pasăre a întunericului, dar şi a înţelepciunii. Lucrărilor din marmură albă, el le contrapune bufniţele din marmură neagră». Sursă citat: weart.ro
O carte-album, un tratat de artă, în text bilingv română-engleză, care detaliază cronologia operei artistului Constantin Antonovici precum și impactul său în artă este, așa cum ați aflat din videoclip (Antonovici Book Launch 4 aprilie 2012), „Un sculptor pe două continente”, autori Doina Uricariu, Vladimir Bulat a fost publicată în România în 2011. Despre această serie de sculpturi, a bufnițelor, Doina Uricariu a afirmat în carte că: «are o expresivitate ironică și un potențial de expunere în spațiul urban și ambiental, capabilă să creeze mărci vizuale memorabile» (citat memorat de pe unul din panourile prezente la expoziție).
Despre Geneza și polenul artei. Constantin Antonovici-revelat, autor Adrian Grauenfels puteți citi aici.
A realizat și alt gen de creații, statuete, precum și busturi clasice printre care Voltaire, Beethoven, Mozart, de Gaulle, Ciprian Porumbescu, Brâncuşi, regina Ana, Homer, Moise, Dalí ș.a. cât și un bust al lui Dwight D. Eisenhower creat de Antonovici în semn de recunoștință pentru el, o cruce de piatră de doi metri înălţime aflată pe faţada de vest a catedralei newyorkeze St. John The Divine, de pe Amsterdam Avenue.
Alain Bosquet, poet şi critic expert în arta secolului XX îl aşează pe piedestalul marilor inovatori comparându-l cu Hans P.W. Arp şi Albert Giacometti, Jean-Paul Laurens, Henry Moore. El spune despre Antonovici într-un articol „Decouvrons Antonovici, un rare exemple de sobriete”. Opera sa a fost apreciată și de alți critici de artă, precum Georges Boudaille, Donelson F. Hoops, Ralph Fabri ș.a. A avut expoziţii în Austria (Innsbruck) în 1946, în 1949 la Paris (la un Salon al Independenţilor în 1950, unde indică adresa Impasse Ronsin 11), iar din 1959 în SUA (New York, Philadelphia, Washington), a expus din anii 1940-1970 în Italia, Austria, România, Canada și are lucrări în colecţia permanentă a Muzeului Kreeger din Washington D.C., colecții private.

Această prezentare necesită JavaScript.

Revenind la prezent, noua expoziție la Muzeul Național al Bucovinei, o expoziție eveniment, o expoziție foarte importantă care cuprinde creații ale artistului sculptor Constantin Antonovici este deschisă la Suceava grație donației domnului Stephan Benedict din New York, legatar al operei sculptorului Constantin Antonovici. Ea poate fi vizionată în Sala Multimedia de la etajul I al Muzeului de Istorie din Suceava până la data de 4 septembrie 2022. Această donație importantă pentru Muzeul Național al Bucovinei a fost mediată de către Cristinel Boghian, din New York, care deplasându-se în cursul anului 2019 la Suceava a pus bazele acestei fructuoase colaborări dintre Consiliul Județean Suceava, Muzeul Național al Bucovinei și donator.
Azi a fost ziua în care am vizionat această frumoasă expoziție de care am aflat mai târziu și astfel am pierdut ziua vernisajului din 6 iulie. Sunt desene și cinci lucrări: Portretul lui Ciprian Porumbescu realizată din mase plastice la sfârșitul anilor 1980, bustul lui Nicolae Rădescu realizată la New York ca model în ipsos pentru o viitoare efigie în bronz a celui care a fost ultimul șef democrat al guvernului Regatului României, Portret de bărbat, expusă în 1950 la Paris înfățișează pe omul politic român Iuliu Maniu, lucrarea The Map of Greater Romania, în marmoră cu detaliu ce poartă semnătura artistului, și lucrarea Bufnița adormită în ipsos patinat care are o dublură în bronz polisat deoarece:
«Pentru a împlini dezideratul artistului ca operele lui să fie turnate în bronz, domnul Stephan Benedict și-a dat consimțământul ca lucrările ce au ajuns la Suceava și care sunt lucrate în material intermediar (ghips sau epoxy) să poată fi transpuse în material definitiv, atunci când Muzeul Național al Bucovinei va putea realiza acest lucru. Astfel, în urma acestui consimțământ în prima parte a anului 2022 a fost turnată în bronz și polisată lucrarea ”Bufnița adormită”, sculptura fiind prezentă în expoziția de la Suceava».
Sunt prezentate în sala de expoziție de asemeni și panouri ce conțin fotografii și cu alte lucrări ale artistului, evenimente din viața sa, citate din scrieri ale persoanelor care l-au cunoscut și i-au admirat opera sa. Pot să spun că am fost impresionată de viața, arta sa, care merită să fie descoperită și cunoscută și acest modest articol este un semn de recunoștință și totodată o bucurie că o părticică din opera lui Constantin Antonovici se află în România la Muzeul Național al Bucovinei ce poate fi vizitat de orice doritor de artă frumoasă.
Vă invit să vizionați și să citiți și:

„Constantin Antonovici – Discipolul lui Brâncuși în Colecțiile Muzeului Național al Bucovinei”
http://www.youtube.com/watch?v=B9PLc-kiKOg

Cinci lucrări de la New York ale artistului plastic Constantin Antonovici au fost donate judeţului Suceava:

Cinci lucrări de la New York ale artistului plastic Constantin Antonovici au fost donate judeţului Suceava

S-a întâmplat în 18 februarie 1911

Constantin Antonovici, Mythical Modernism: Sculptures, 1942-1975

Constantin ANTONOVICI

”Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii”

„Dacă arta trebuie să intre într-o comuniune cu Natura, ca să îi exprime principiile, trebuie să îi urmeze, însă, şi exemplul acţiunii. Materia trebuie să îşi continue viaţa şi după ce au intervenit mâinile sculptorului. Rolul plastic pe care materia îl îndeplineşte în mod firesc, trebuie încontinuu descoperit şi păstrat. A-i da un alt sens decât acela pentru care este menită de la Natură, înseamnă a o ucide. (…) Nu vedeţi, oare, aceşti ochi?… Profilul acestor doi ochi (uniţi – în Templul sărutului)?… Aceste emisfere reprezintă Iubirea. Ce rămâne oare (din noi) în amintirea celorlalţi, după moarte?… Numai amintirea ochilor şi a privirilor cu care ne-am revelat dragostea, pentru oameni şi pentru lume. Ei bine, aceste profiluri ale Porţii sărutului reprezintă contopirea, prin dragoste, între bărbat şi femeie.(…) Ce defineşte, oare, civilizaţia noastră? Viteza! Oamenii cuceresc timpul şi spaţiul, accelerând fără de încetare mijloacele de a le străbate. Viteza nu este altceva decât măsura timpului de care ai nevoie ca să poţi parcurge o distanţă… Şi, uneori, este vorba de distanţa care ne separă de moarte… Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii, însă trebuie să o facă printr-o asemenea formă, care să rămână şi o mărturie asupra epocii în care trăieşte artistul.” (Constantin Brâncuși)

Brâncuşi sau şcoala de a privi (documentar – coproducător TVR)

Mari Români: Constantin Brâncuşi

Sculpturile lui Brâncuși – o armonie a formelor

Considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea, Constantin Brâncuși este o figură centrală în mișcarea artistică modernă, astfel că opera sa a influențat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen. Eleganța formei, utilizarea sensibilă a materialelor și combinarea simplității artei populare românești care și-a tras seva din profunzimea spiritualității românești milenare, s-a combinat cu rafinamentul avangardei pariziene:
„Frumosul înseamnă armonia diferitelor lucruri contrare”.
”Cei care şi-au păstrat în suflet armonia care există în toate lucrurile, vor înţelege foarte uşor arta modernă, pentru că sufletele lor vibrează la unison cu legile naturii”.
”Sculptorul trebuie să-și pună sufletul în armonie cu sufletul materialului. Gândește-te ca stejarul din fața ta este un bunic întelept și sfătos. Vorba daltei tale trebuie să fie respectuoasă și iubitoare: numai astfel îi poți mulțumi”.
Arta nu este întamplare. Arta nu este nici modernă și nici veche, este pur și simplu Artă. Doar că timpul perfecționează spiritul omenesc, iar spiritul cere el însuși aceasta”.
– Constantin Brâncuși

Vizionare plăcută !

Dimitrie Paciurea, un precursor original al artei moderne din România

Această prezentare necesită JavaScript.

Personalitate foarte importantă în istoria artei româneşti, Dimitrie Paciurea este considerat primul artist expresionist român şi primul sculptor care a avut o viziune monumentală. El a fost supranumit şi “Luchian al sculpturii”, datorită dedicării sale pentru sculptură. Dimitrie Paciurea s-a impus prin lucrările sale ca un artist cu o pronunţată notă de originalitate situându-se între clasicism și modernism.
Cap de copil
Compoziția reflectă o figură învăluită în unda zâmbetului şi a alintului, a unei fericiri primare, o impresie care l-a făcut pe sculptor să dea naștere chipului care s-a înfiripat dintr-un boţ de pământ modelat cald, moale și sensibil. Un reper minim dar viguros este mâna părintească de sub bărbie care dă compoziției un aer duios.
Zeul Pan
Compoziţie figurativă, mitologică. Portret de bărbat, barbă, mustaţă, coarne de berbec. Lucrarea comandată de Casa Şcoalelor pentru bazinul din curtea şcolii române de la Roma. Transferat de la Muzeul Toma Stelian 1949. Copie bronz turnat la Combinatul Fondului Plastic 1964. Gipsul este în depozitul de sculptură al galeriei naţionale şi altă copie se găseşte în curtea Academiei Române din Roma, altă copie din bronz se găseşte la Muzeul din Târgu Mureş.
Sfinxul
Compoziţie figurativă, simbolistică. Reprezentând un bust de bărbat, în faţă o gheară de leu, întregul modelaj dând un aspect de monumentalitate.
Gigantul
Compoziție care aminteşte, prin reprezentarea sa, de arta antică grecească monumentală nu numai datorită proporţiilor, ci şi concepţiei.
„Gigantul în piatră al lui Paciurea, înmărmurit în fața frumoasei din peșteră, într-o încordare supraomenească, desfășoară toată splendoarea plastică a corpului uman” spunea despre operă Oscar Han.
Ciclul himerelor reprezintă fără îndoială apogeul și maturitatea deplină a creației lui Dimitrie Paciurea, el rămânând în mare parte unic în imaginarul grafic și sculptural românesc al ultimei sute de ani. Având ca origine crearea Sfinxului (1911), ciclul avea să se desăvârșească în cursul deceniului trei al secolului XX, când Paciurea desenează și modelează celebrele „Himera apei”, „Himera pământului” sau „Himera văzduhului”, dar și restul de compoziții ce descriau același simbolism grăitor și profund. (…)
S-a încercat încă de la apariția lor o interpretare a sursei de inspirație ce l-a motivat pe Paciurea să ajungă la aceste imagini purtate de simbol în multe arii expresive. Fie din surse populare, fie filosofice sau mitologice, Himerele lui Paciurea par a fi expresia unui eu propriu, atras de spiritele naturii (pământul, apa și cerul).
Întreaga operă a artistului se poate împărţi pe mai multe categorii: monumentală, portretistică, funerară şi fantastică : mai mult…

Să aflăm sau să ne reamintim

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Muzica” – creație plină de rafinament,
spirit, o armonie a formelor ce ne inspiră
idei, trecând dincolo de spațiu și timp.

 

 

 

• azi se împlinesc 111 de ani de la nașterea artistului plastic Ion Irimescu, fiu al Bucovinei – admirator al lui C-tin Brâncuși, ucenic și urmașul lui Dimitrie Paciurea, care alături de Brâncuși a înscris sculptura românească în circuitul universal
• Ion Irimescu este al doilea artist român aflat în viață la sărbătorirea centenarului său după Cella Delavrancea
• iubind viața și oamenii a străbătut întreaga lume în dorința de cunoaștere și pentru inspirație în realizarea vreunei lucrări
• atunci când a fost mic copil datorită unui accident și-a pierdut degetul mare de la mâna stângă și afectate toate celelalte degete lucru care nu l-a împiedicat să-și urmeze visul, avându-l ca exemplu pe sculptorul Ion Jalea care lucra cu o singură mână (infirmitate din timpul războiului)
• statuia prințului cărturar Dimitrie Cantemir se află la biblioteca Ambroziana din Milano între sculpturile lui Dante și Shakespeare
• întoarcerea la Fălticeni a simțit-o ca pe dragostea față de locurile natale de unde și-a tras seva ca fiu a lui Petru și Maria (franțuzoaică, fiică a inginerului francez Cazaban);
• muzeul din Fălticeni este singurul muzeu de autor din țară, una dintre cele mai mari colecții (la sfârşitul vieţii, s-a retras la Fălticeni, unde s-a ocupat de muzeul care adăposteşte jumătate din operele sale şi pe care Irimescu le-a donat oraşului – aproximativ 300 sculpturi şi 1000 desene)
• face parte din generația lui Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Părintele Dumitru Stăniloaie născut tot în 1903, o magnifică generație care a făcut cinste nu numai culturii românești ci și celei universale
• a luat numeroase premii și a fost ales președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România, a fost membru de onoare al Academiei Române şi, după 1990, a fost decorat de doi preşedinţi ai României cu „Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofiţer“ şi „Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce“. Academia de Artă din Iaşi şi Cluj-Napoca i-au conferit titlul de Doctor Honoris Causa
• din numeroasa colecție de sculpturi al artistului fac parte: Odihna, Mama și copilul, Pieta, Bunavestire, Omul cu pasărea de aur, Fata cu clepsidra, Sapho, Singurătate, Icar, Tinerețe și multe, multe altele;
• a expus prin toate marile orase ale lumii: Ankara, Anvers, Oslo, Paris, Budapesta, Bratislava, Moscova, Sofia, Venetia, Milano, Berlin, Stockholm, Varșovia, Zurich, Roma, etc
• a realizat o creație ”dincolo de mode și de timp” (Ion Barbu) făurind alături de alți mari sculptori forme nemuritoare cu specific național dar raportat la aspirațiile universale.

Surse: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7