Acasă » Articole etichetate 'sculpturi'

Arhive etichetă: sculpturi

”Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii”

„Dacă arta trebuie să intre într-o comuniune cu Natura, ca să îi exprime principiile, trebuie să îi urmeze, însă, şi exemplul acţiunii. Materia trebuie să îşi continue viaţa şi după ce au intervenit mâinile sculptorului. Rolul plastic pe care materia îl îndeplineşte în mod firesc, trebuie încontinuu descoperit şi păstrat. A-i da un alt sens decât acela pentru care este menită de la Natură, înseamnă a o ucide. (…) Nu vedeţi, oare, aceşti ochi?… Profilul acestor doi ochi (uniţi – în Templul sărutului)?… Aceste emisfere reprezintă Iubirea. Ce rămâne oare (din noi) în amintirea celorlalţi, după moarte?… Numai amintirea ochilor şi a privirilor cu care ne-am revelat dragostea, pentru oameni şi pentru lume. Ei bine, aceste profiluri ale Porţii sărutului reprezintă contopirea, prin dragoste, între bărbat şi femeie.(…) Ce defineşte, oare, civilizaţia noastră? Viteza! Oamenii cuceresc timpul şi spaţiul, accelerând fără de încetare mijloacele de a le străbate. Viteza nu este altceva decât măsura timpului de care ai nevoie ca să poţi parcurge o distanţă… Şi, uneori, este vorba de distanţa care ne separă de moarte… Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii, însă trebuie să o facă printr-o asemenea formă, care să rămână şi o mărturie asupra epocii în care trăieşte artistul.” (Constantin Brâncuși)

Brâncuşi sau şcoala de a privi (documentar – coproducător TVR)

Mari Români: Constantin Brâncuşi

Sculpturile lui Brâncuși – o armonie a formelor

Considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea, Constantin Brâncuși este o figură centrală în mișcarea artistică modernă, astfel că opera sa a influențat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen. Eleganța formei, utilizarea sensibilă a materialelor și combinarea simplității artei populare românești care și-a tras seva din profunzimea spiritualității românești milenare, s-a combinat cu rafinamentul avangardei pariziene:
„Frumosul înseamnă armonia diferitelor lucruri contrare”.
”Cei care şi-au păstrat în suflet armonia care există în toate lucrurile, vor înţelege foarte uşor arta modernă, pentru că sufletele lor vibrează la unison cu legile naturii”.
”Sculptorul trebuie să-și pună sufletul în armonie cu sufletul materialului. Gândește-te ca stejarul din fața ta este un bunic întelept și sfătos. Vorba daltei tale trebuie să fie respectuoasă și iubitoare: numai astfel îi poți mulțumi”.
Arta nu este întamplare. Arta nu este nici modernă și nici veche, este pur și simplu Artă. Doar că timpul perfecționează spiritul omenesc, iar spiritul cere el însuși aceasta”.
– Constantin Brâncuși

Vizionare plăcută !

Dimitrie Paciurea, un precursor original al artei moderne din România

Această prezentare necesită JavaScript.

Personalitate foarte importantă în istoria artei româneşti, Dimitrie Paciurea este considerat primul artist expresionist român şi primul sculptor care a avut o viziune monumentală. El a fost supranumit şi “Luchian al sculpturii”, datorită dedicării sale pentru sculptură. Dimitrie Paciurea s-a impus prin lucrările sale ca un artist cu o pronunţată notă de originalitate situându-se între clasicism și modernism.
Cap de copil
Compoziția reflectă o figură învăluită în unda zâmbetului şi a alintului, a unei fericiri primare, o impresie care l-a făcut pe sculptor să dea naștere chipului care s-a înfiripat dintr-un boţ de pământ modelat cald, moale și sensibil. Un reper minim dar viguros este mâna părintească de sub bărbie care dă compoziției un aer duios.
Zeul Pan
Compoziţie figurativă, mitologică. Portret de bărbat, barbă, mustaţă, coarne de berbec. Lucrarea comandată de Casa Şcoalelor pentru bazinul din curtea şcolii române de la Roma. Transferat de la Muzeul Toma Stelian 1949. Copie bronz turnat la Combinatul Fondului Plastic 1964. Gipsul este în depozitul de sculptură al galeriei naţionale şi altă copie se găseşte în curtea Academiei Române din Roma, altă copie din bronz se găseşte la Muzeul din Târgu Mureş.
Sfinxul
Compoziţie figurativă, simbolistică. Reprezentând un bust de bărbat, în faţă o gheară de leu, întregul modelaj dând un aspect de monumentalitate.
Gigantul
Compoziție care aminteşte, prin reprezentarea sa, de arta antică grecească monumentală nu numai datorită proporţiilor, ci şi concepţiei.
„Gigantul în piatră al lui Paciurea, înmărmurit în fața frumoasei din peșteră, într-o încordare supraomenească, desfășoară toată splendoarea plastică a corpului uman” spunea despre operă Oscar Han.
Ciclul himerelor reprezintă fără îndoială apogeul și maturitatea deplină a creației lui Dimitrie Paciurea, el rămânând în mare parte unic în imaginarul grafic și sculptural românesc al ultimei sute de ani. Având ca origine crearea Sfinxului (1911), ciclul avea să se desăvârșească în cursul deceniului trei al secolului XX, când Paciurea desenează și modelează celebrele „Himera apei”, „Himera pământului” sau „Himera văzduhului”, dar și restul de compoziții ce descriau același simbolism grăitor și profund. (…)
S-a încercat încă de la apariția lor o interpretare a sursei de inspirație ce l-a motivat pe Paciurea să ajungă la aceste imagini purtate de simbol în multe arii expresive. Fie din surse populare, fie filosofice sau mitologice, Himerele lui Paciurea par a fi expresia unui eu propriu, atras de spiritele naturii (pământul, apa și cerul).
Întreaga operă a artistului se poate împărţi pe mai multe categorii: monumentală, portretistică, funerară şi fantastică : mai mult…

Să aflăm sau să ne reamintim

Muzica
Muzica” – creație plină de rafinament,
spirit, o armonie a formelor ce ne inspiră
idei, trecând dincolo de spațiu și timp.

Că:
• azi se împlinesc 111 de ani de la nașterea artistului plastic Ion Irimescu, fiu al Bucovinei – admirator al lui C-tin Brâncuși, ucenic și urmașul lui Dimitrie Paciurea, care alături de Brâncuși a înscris sculptura românească în circuitul universal
• Ion Irimescu este al doilea artist român aflat în viață la sărbătorirea centenarului său după Cella Delavrancea
• iubind viața și oamenii a străbătut întreaga lume în dorința de cunoaștere și pentru inspirație în realizarea vreunei lucrări
• atunci când a fost mic copil datorită unui accident și-a pierdut degetul mare de la mâna stângă și afectate toate celelalte degete lucru care nu l-a împiedicat să-și urmeze visul, avându-l ca exemplu pe sculptorul Ion Jalea care lucra cu o singură mână (infirmitate din timpul războiului)
• statuia prințului cărturar Dimitrie Cantemir se află la biblioteca Ambroziana din Milano între sculpturile lui Dante și Shakespeare
• întoarcerea la Fălticeni a simțit-o ca pe dragostea față de locurile natale de unde și-a tras seva ca fiu a lui Petru și Maria (franțuzoaică, fiică a inginerului francez Cazaban);
• muzeul din Fălticeni este singurul muzeu de autor din țară, una dintre cele mai mari colecții (la sfârşitul vieţii, s-a retras la Fălticeni, unde s-a ocupat de muzeul care adăposteşte jumătate din operele sale şi pe care Irimescu le-a donat oraşului – aproximativ 300 sculpturi şi 1000 desene)
• face parte din generația lui Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Părintele Dumitru Stăniloaie născut tot în 1903, o magnifică generație care a făcut cinste nu numai culturii românești ci și celei universale
• a luat numeroase premii și a fost ales președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România, a fost membru de onoare al Academiei Române şi, după 1990, a fost decorat de doi preşedinţi ai României cu „Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofiţer“ şi „Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce“. Academia de Artă din Iaşi şi Cluj-Napoca i-au conferit titlul de Doctor Honoris Causa
• din numeroasa colecție de sculpturi al artistului fac parte: Odihna, Mama și copilul, Pieta, Bunavestire, Omul cu pasărea de aur, Fata cu clepsidra, Sapho, Singurătate, Icar, Tinerețe și multe, multe altele;
• a expus prin toate marile orase ale lumii: Ankara, Anvers, Oslo, Paris, Budapesta, Bratislava, Moscova, Sofia, Venetia, Milano, Berlin, Stockholm, Varșovia, Zurich, Roma, etc
• a realizat o creație ”dincolo de mode și de timp” (Ion Barbu) făurind alături de alți mari sculptori forme nemuritoare cu specific național dar raportat la aspirațiile universale.

Surse: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7