Acasă » Articole etichetate 'sinceritatea'

Arhive etichetă: sinceritatea

Nicolae Grigorescu despre sinceritatea în artă

Unul dintre primele cotidiene de informație românești, Universul, care a apărut la București, a fost fondat la 20 august 1884 de către Luigi Cazzavillan, un jurnalist italian venit în Vechiul Regat al României în anul 1877, în calitate de corespondent de război. Avea pe prima pagină alături de titlu, două viniete, ilustrații de mici dimensiuni, statuia lui Mihai Viteazul și un dorobanț în stânga, și respectiv statuia lui Ștefan cel Mare în dreapta. Acest cotidian a fost un precursor al presei de marcă industrială și a fost unul din primele ziare românești care a introdus mica publicitate, prin rubrica special numită ”Micul anunțător”.
Dar despre ce vreau să amintesc este faptul că de-a lungul timpului acest ziar a editat mai multe suplimente: ”Ilustrațiunea română”, ”Universul copiilor”, ”Universul literar”, ”Universul ilustrat”, ”Duminica Universului”, ”Ziarul științelor populare și al călătoriilor”, ”Hoțul”.

Suplimentul de cultură ”Universul Literar” al ziarului ”Universul” unde au debutat printre alții Ștefan Augustin Doinaș, Ion Caraion, Ion C. Pena, a apărut prima dată în 1893 la București, și i-a avut ca directori pe Virgil N. Dărăscu, Stelian Popescu, Al. Ciorănescu și redactori pe D.P. Perpessicius, Camil Petrescu, Traian Chelariu.
Obișnuiesc de obicei, când am mai mult timp, să citesc despre viața și operele marilor poeți, scriitori, muzicieni, pictori, sculptori, filozofi, teologi și sfinți, istorici, etc. și un reper pentru ce să mai citesc, reamintesc printre altele este și istoricul zilei. Răsfoind un album cu picturi aparținând lui N. Grigorescu (cu picturile minunate de la M-rea Agapia) a cărui zi de naștere a fost pe 15 mai și vrând să-mi completez niște informații am început să ”răsfoiesc” internetul și astfel am dat de ”Universul Literar”, Anul XLVIII, nr. 15 din 28 mai (1938) unde am găsit câteva articole referitoare la acest pictor minunat și m-am gândit să scriu aceste rânduri.
În articolul”Sinceritatea în artă” de Iosif I. Gabrea din acest număr al Universului Literar, mai sus menționat, l-am descoperit și altfel pe Nicolae Grigorescu, și anume în frumusețea reflecțiilor despre artă cu acea forță a simplității, profunzime și înțelegere (ca și la Brâncuși). Explicând ce înseamnă sinceritatea în artă, obiectiv și subiectiv:
„Orice lucru are o latură a lui mai expresivă…. Acolo e taina vieţii lui”. „Artistul vede şi înţelege o mulţime de lucruri, pe care alţii nu le văd, cărţile nu le spun , şi pe care numai ani şi ani de adâncă observaţie şi de răbdătoare muncă te ajută să le desgropi şi să le tragi la lumină din propriul tău suflet”. Este specificul, eternul din lucruri. „Şi din acest etern al lucrurilor, natura n’arată decât linii vagi, forme nehotărâte şi pete de colori; eu am să completez , am să spun tare ceea ce-mi şopteşte ea încet”.

Eternul găsit în lucruri este redat prin sentiment, dacă acesta este sincer. „Sentimentul colorează, nu pensula ! Poţi colora c’o bucăţică de cărbune, şi toate tuburile din lume nu-ţi dau albastrul unei flori de inişor, dacă nu-l ai în suflet”. „De cât e ori nu mi s’a întâmplat, — continuă Grigorescu, — să văd un colţ din natură admirabil, când n’aveam colorile la mine. Mă uitam la ceas, ca „să viu a doua zi la aceeaşi oră, să lucrez… Veneam… şi… nu mai era nimic . Erau copacii, era valea şi aceeaşi lumină era, dar… nu mai eram eu cel de ieri „.

”Artistul e dator să aleagă din natură, din realitate, clipa, care înfăţişează eternul (sinceritate obiectivă), s’o simtă sincer şi s’o redea ca atare (sinceritate subiectivă)”.

-fragmente din: Sinceritatea în artă din:
http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/18888/1/BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0015.pdf la pag. 5

Menirea artiștilor este de a ne arăta, și nouă cei care le admirăm operele de artă, cum au trăit clipa (acea memorabilă Carpe Diem) care i-au impresionat atât de mult încât au dorit să o redea în lucrarea lor de artă într-un chip inedit, original funcție de sentimentul care i-a stăpânit în acea clipă. E vorba de talentul artiștilor care ne dă posibilitatea să întrezărim și noi eternul din clipa trăită de ei.