Acasă » Articole etichetate 'sonet'
Arhive etichetă: sonet
Un triolet, un sonet și un rondel
Un triolet, un sonet și un rondel
pentru azi care e o zi altfel
o zi de frumoasă sărbătoare
oriunde trăiesc români sub caldul soare:
Sonor catifelat și viu
limba română mângâie
să-ndemn condeiul, să îi scriu.
Sonor catifelat și viu
limba română e spațiu
cald, hrănitor, armonie,
sonor catifelat și viu
limba română mângâie.
***
Are un sonor catifelat și viu
limba română ce dulce mângâie,
mă crește cu povești și poezie
de înalte minți ce vrednic o descriu.
Regenerări în formă, armonie
lapidară, grai de viitor, îți scriu
să crești mereu frumoasă, cu prestigiu,
păstrându-ți inedita bogăție.
Contemplăm trecutul ca bun argument
cu fața luminată spre viitor
dar stăruind cu încredere-n prezent
căci clipa de-acum are rol lucrător,
fiind mereu solia spre existent
să te păstrăm cu cuget prevăzător.
***
Cuvântul îmbrăcat în sărbătoare
cu forme literare variate
în rondel pășește cu demnitate
azi, în limba română, cu vigoare.
Demersul său nu e o noutate,
iubește poezia, cu ardoare,
cuvântul, îmbrăcat în sărbătoare
cu forme literare variate.
Din glia cea română creatoare
de frumos se nasc o varietate
de poeme, povești, romane care
îmbogățesc cultura – o străbate
cuvântul îmbrăcat în sărbătoare.
© Georgeta R. M.
Eros și Agape
Sonet dintr-un divin panseu
Iubirea dă farmec universului
când Eros și Agape se întâlnesc,
o armonie apare în mod firesc,
subtil elixir – hrana sufletului.
Astfel sensuri divine înfloresc
sub cerul libertății, frumosului
dau gust, aromă, tărie fructului
și în toate ale vieții strălucesc.
Reinventând, păstrând dragostea mereu
Agape și Eros ca doi grădinari
lucrează împlinind și un curcubeu
dă farmec iubirii când sunt semnatari
femeia și bărbatul, divin panseu
din plinătatea divină emisari.
© Georgeta R. M. (noiembrie 2019)
Și plecând de la această poezie, ca un fel de completare care mi s-a părut oarecum folositoare (oarecum, pentru că descrierile sunt succinte, dar prin căutări fiecare poate afla mai mult) iată ce vă propun să citiți: despre noțiunea de iubire care nu este simplă, de fapt este destul de complexă; filozofii din Grecia antică au făcut conceptul mai concret, împărțindu-l în diferite categorii. Folosind cuvinte latine și grecești pentru dragoste putem spune că există șapte stiluri de dragoste. Eros, ce semnifică iubirea pasională, şi trecând prin philia, storge, ludus, pragma, philautia, agape, fiecare termen acoperă variatele moduri de a iubi.
Descriind pe scurt ar fi:
Eros sau dragostea romantică este o iubire care vine ca un instinct natural pentru majoritatea oamenilor. Este o iubire pasională afișată prin afecțiune fizică. Comportamentele romantice includ, dar nu se limitează la, sărutare, îmbrățișare și ținerea de mână. Această iubire este o dorință pentru corpul fizic al altei persoane. Este o iubire puternică, pasionată și se poate disipa relativ rapid. Relațiile construite exclusiv pe dragostea Eros tind să fie de scurtă durată.
Philia este iubirea afectuoasă fără atracție romantică care apare între prieteni sau membri ai familiei. Apare atunci când ambii oameni împărtășesc aceleași valori și se respectă reciproc – denumită în mod obișnuit „iubire frățească”. Acest tip de dragoste este legat de loialitate, companie și încredere și este împărtășită celor care au valori și experiențe similare. Filozofii greci au considerat că Philia este o iubire egală și a apreciat-o mai mult decât iubirea Eros.
Storge este o iubire familiară, naturală, înrădăcinată în părinți și copii. Este o iubire infinită construită pe acceptare și conexiune emoțională profundă, un tip de iubire ce descrie iubirea necondiționată pe care părinții o au pentru copiii lor. Această dragoste vine ușor și imediat în relațiile dintre părinți și copii.
Ludus sau dragostea jucăușă este definită de flirt, seducție și sex fără angajament sau, o dragoste copilăroasă și cochetă care se găsește de obicei în etapele inițiale ale unei relații. Acest tip de dragoste constă în tachinări, motive jucăușe și râsete între două persoane. Frecvente în cuplurile tinere, sunt și cupluri mai în vârstă care se străduiesc pentru această dragoste găsind o relație mai plină de satisfacții deoarece cuprinde elemente de joc, tachinare și emoție.
Pragma sau iubirea durabilă este o dragoste de lungă durată, care se maturizează de-a lungul mai multor ani. Este o iubire în cadrul unui cuplu care alege să depună eforturi egale în relația lor, ea descrie sincronizarea și echilibrul. Pentru a ajunge la „Pragma” sunt necesare angajamentul și dăruirea. În loc să te „îndrăgostești”, „te îndrăgostești” de partenerul pe care îl dorești alături de tine la nesfârșit.
Philautia sau iubirea de sine este o formă sănătoasă de iubire în care îți recunoști valoarea de sine și nu îți ignori nevoile personale. Iubirea de sine începe cu recunoașterea responsabilității pentru bunăstarea ta. Filozofii greci credeau că adevărata fericire nu putea fi obținută decât atunci când cineva avea o iubire necondiționată pentru ei înșiși.
Agape sau iubirea altruistă este cel mai înalt nivel de dragoste de oferit. Se dă fără așteptări de a primi ceva în schimb. Iubirea Agape este reprezentativă iubirii universale. Oferirea Agape este o decizie de a răspândi dragostea în orice circumstanțe – inclusiv în situații distructive. Filozofii greci au considerat că acesta este tipul de dragoste pe care unii oameni o simt pentru ceilalți oameni, pentru natură, spre depășirea condiției.
Eros-ul elenist se face cunoscut prin intermediul lui Platon și semnifică iubirea pentru Divinitate, tendința sufletului de a accede spre ceea ce îi este propriu, adică lumea supra sensibilă, calea omului spre divin, Agape autentic apare odată cu Hristos.
Tema iubirii unice, în care dragostea pasiune (eros) și iubirea spirituală (agape) sunt împreună, continuă să fie actuală și astăzi, dacă citim Fenomenul erosului (2003) în care Jean-Luc Marion, consacră iubirii șase meditații sau Eros și Agape, prefaceri ale iubirii creștine de Anders Nygren, o lucrare cu largi ecouri și influențe în filozofia religiei și teologia secolului XX, publicată în 1930 (partea I) și 1936 (partea a II-a) în Suedia, tradusă la noi de Wilhelm Tauwinkl și apărută la editura Humanitas în martie 2019. Denis de Rougemont în lucrarea sa Iubirea și Occidentul(1939), (1972 ediție definitivă) preia schema Eros-Agape a lui Nygren.
.
Despre Erosul dumnezeesc unitar aflăm de la Sf. Dionisie Areopagitul:
”Sfântul Dionisie îl numea pe Dumnzeu „eros”, fără a considera că termenul „eros” are sensul unic al unei pasiuni iraționale, trupești. Dimpotrivă, „Scripturile văd un înțeles comun în numele de iubire (agape, n.n.) și eros” (Despre numirile dumnezeiești, III, §12). Dionisie distinge între erosul adevărat dumnezeiesc și erosul trupesc, ce este un „idol” (Ibidem). În esența sa erosul este extatic, adică nu îi lasă pe îndrăgostiți să rămână ai lor, închiși în egoismul propriu, ci îi îmbie să se dăruiască total celor de care sunt îndrăgostiți. Astfel, Apostolul Pavel, „rănit” de erosul dumnezeiesc extatic, va zice: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Gal., 2, 20). Pe de o parte, împins de bunătatea, de iubirea și erosul său, Dumnezeu iese din sine „prin purtările de grijă spre toate cele ce sunt”. Pe de altă parte, El stimulează râvna dorinței de dragoste în toate cele pe care le are în grijă (Despre numirile dumnezeiești, III, §13). În același Duh, Sfântul Maxim Mărturisitorul scria: „Ca amor și iubire (eros kai agape), Divinul se mișcă, iar ca îndrăgit și iubit (eraston kai agapeton) mișcă spre sine pe toate cele capabile de amor și iubire” (Ambigua 23, PG 91, 1260C)”.
Sursa citat: https://sfintiiarhangheli.ro/sfantul-dionisie-areopagitul-teologul-erosului-divin
Europa Christiana. Eros sau Agape? (15 03 2019) Invitat: Conf. Univ. Wilhelm Tauwinkl:
http://www.youtube.com/watch?v=xyKPjxWkgL4
Agape meets Eros:
http://www.youtube.com/watch?v=YpACKn3VpfM
Limba română, graiul țării
Limba română, cuvântul strămoșesc
care ne e drag chiar de la început
cu mama, cu tata, cu el am crescut
din toate cele bune să-mi însușesc.
De-a lungul vremii sincer m-au susținut
și uite azi în sonet vă povestesc
de limba română în crez părintesc
ce se bucură de un bogat conținut.
Mereu în gânduri ea devine sacră
căci folosind-o respect îi datorăm
înnobilându-ne astfel ne consacră
mereu , părinți, copii să o respectăm.
Frumoasa mea Limba Română lucră
prin noi mereu frumoasă să o păstrăm.
***
Poezia rămâne garanția
nobilă a limbii noastre române
purtată pe aripi de a sa misiune,
din dragoste trăgându-și bogăția.
Cu rădăcini în lumină rămâne
comoara neamului din părinția
cea dintru început, ca relația
cea iubitoare de înțelepciune.
Ca un fagure de miere, filtrată
prin razele sufletești, moștenire
vie e, mereu cu drag păstrată
îmbogățirea-i nouă strălucire.
Limba română-i muzică cântată
de poeți și scriitori cu iubire.
© Georgeta R. M.
Sonet
Pătruns de frumusețea luminii și sonorității imaginarului liric eminescian, a misterului ei indefinibil ”Sonetul” a reprezentat, cum mărturisește compozitorul Eugen Doga, prima lucrare în care a fost inspirat din creaţia lui Eminescu: ”Am scris o piesă muzicală fără cuvinte, apoi am trecut la poezie. (…) repet: nu compun pe versurile lui Eminescu, eu descifrez muzica din versurile lui Eminescu”(…) ,,Eu consider că opera lirică, epică, filozofică a marelui Eminescu e în sine o continuă geneză”.
Sursa: http://dogamusic.com/cosmosul-eminescian-lirica-muzicala-lui-eugen-doga-observatorul-16012020
Sonnet – Eugen Doga
Ascultați și Omagiu lui Mihai Eminescu a cărui premieră are loc:
Omagiu Eminescu
Sonet din arome
Din aroma credinței, culturii
din care aproape zilnic inspir
rânduiesc file cu sens și desfir
înțelesuri, cuvinte aurii.
La început a fost Cuvântul – fir
nevăzut, luminos stând mărturii
poeme, elixirul învățăturii
născute din tainicul potir.
Învățăturile au inspirat
suflete alese ce prin cuvânt
s-au înălțat peste timp dăinuind.
Iubirea de frumos a lucrat
în suflete frumoase pe pământ,
pentru o viață frumoasă, mântuind.
© Georgeta R.M.
Sonet în iarnă
Ce este gerul ce viețuiește în iarnă
decât un mesager al unui anotimp,
să înțeleagă mai mult fiecare-n timp,
să prețuiască lumina ca pe o hrană.
Cunoașterea de sine, un scop util și scump
e parte din lumina peregrină
din școala vieții, cu rol ca să susțină
și gratitudine pentru acest răstimp.
De căutăm a dragostei prezență
în inimă și cu minte luminată
dă șansă nouă, omenirii, în existență,
ca dragostea și cinstea să răzbată.
Și o să aflăm o taină cunoscută
ce e cuprinsă în Lumina Nevăzută.
© Georgeta R.M.
Sonetul răsăritului
Din șevaletul nopții s-a desprins
o rază caldă, energică și viguroasă
să dea semnal de răsărit și bucuroasă
să-i fie zilei semnal din necuprins.
Cu raze și rouă pe chiparoasă,
pe tot ce-i verde din cuprins,
cu încântare zorii zilei au surprins
trezirea naturii atât de grațioasă.
Misterul nopții se ascunde ușor, ușor
în pragul zorilor ce vin discret
și anunță soarele – mândru autor.
Din ‘naltul cerului o rază ca un cuget,
cu scut ceresc, de veghe, cutezător
s-alătură prietenos să-mi fie și în sonet.
© Georgeta R.M.