Arhive pe etichete: sonete

Poeților de sonete

(lui Radu Cârneci, Valentin Roșca, Paul Mihnea ș.a.)

O coroană de coroane au scris unii poeți
ce-au vrut să-ndeplinească un canon,
o armonie cosmică ca un dicton
urcând ca soarele în zori de dimineți.

Ei nu s-au mulțumit cu acest atlon
al formei, de înțelepciune binecuvântați
prin naștere fecundă de idei ei sunt adevărați
maeștrii ai armoniei ce este al poeților filon.

Alăturând sobrietății claritatea purității,
au apelat la antici, la echilibrul lor,
s-au întrecut prin versuri și-au dăruit societății
acele culmi măiestre de pe tărâmul ideilor.

Adevărata artă prin talent și muncă se dobândește
și astfel un suflet prin artă se definește.

de: Georgeta R. M.

Reclame

Comentarii închise la Poeților de sonete

Din categoria Motive pentru condei

Sonete

LXVI

Ce iarnă, deci, a întronat puterea
zăpezilor peste-amorţite doruri!
şi vânturi iată cum alungă noruri
spre vechi pustietăţi zdrobind tăcerea!

Omături mari îşi scânteie averea:
fierbinte alb fără răgaz amoruri
în zări de cântec înceţate coruri
şi lupii sfâşiindu-ne vederea.

Dar tu rămâi în vară pom albastru
cu fructe aurii seminţe bune
când eu departe-n nordul meu sihastru

Ca magul stau: genunchi de rugăciune
iar sufletul comunicând c-un astru –
şi sângele domol de-nţelepciune…

(Radu Cârneci)

Scoica

Pietrificată muzică solară
În orgi și violine de sidef
Ca litera ebraică alef
Cu brațe desfăcute în afară.

De câte ori să mi te-ascult am chef,
Mă-aplec spre întocmirea ta bizară
Și simt cum lumi albastre mă-presoară,
Cum iau recifuri calde relief.

Simbol devii atunci. Al afirmării.
Că atâtea s-au născut desăvârșiri
Din veșnica tălăzuire-a mării.

Începe deci povestea să-ți înșiri,
Îndreptățindu-ți patima calmării,
Stratificată-n lespezi de-amintiri…

(Valentin Roșca)

Scrutând triumful holdelor

Scrutând triumful holdelor de aur,
ce îmi întind puzderie de mâini,
zăresc și colțul germenului – faur,
ce țelina o smulse din țîțîni.

Îndemnul, tăinuit ca un tezaur,
ce stăruia în el de săptămâni,
să-l iște din adânc, ca un coclaur,
pe fața singuraticei țărâni.

Ascunsa rădăcinilor frăție
a spicelor fățișă armonie,
pruncia legănându-și-o-n talaz;

maternitatea sacră de sub stele
a gliei prosternate în extaz,
ca s-o slăvească pe a dragii mele.

(Paul Mihnea)

Comentarii închise la Sonete

Din categoria Motive pentru condei