Arhive pe etichete: Ștefan cel Mare

Sunt atâtea motive să spunem DA Unirii !

”100 de ani. 100 de motive să spunem DA Unirii!” sursă citat
Elevii a cinci şcoli au cinstit pe Făuritorii Marii Uniri, la evenimentul „La 100 de ani de la revenire, Bucovina este lângă Ştefan cel Mare şi Sfânt” organizat de către Mănăstirea Putna, împreună cu primăriile şi şcolile din Putna, Vicovu de Jos, Bilca, Vicovu de Sus şi Straja. Elevii participanţi au primit medalii comemorative cu Unirea Bucovinei. Părintele stareţ al mănăstirii, arhim. Melchisedec Velnic, a explicat în Cuvântul său de învățătură că aducerea Coroanei pe mormântul Sfântului Ştefan simbolizează revenirea Bucovinei în unitatea de stat a românilor.
Pe drumul Unirii românilor se învață adevărate lecții de istorie:

Drumul Unirii se face nu numai la 100 de ani ci și cînd o cere sufletul:

La mulți ani, România ❣️

Reclame

Comentarii închise la Sunt atâtea motive să spunem DA Unirii !

Din categoria Motive pentru condei

„Scrisoare de la Ştefan cel Mare”, un îndemn spre curaj și să ne deschidem ochii minții și ai sufletului

Citind istoricul zilei de 10 iulie amintesc din nou că în această zi în anul 1466 ”au început lucrările de construcție la Mănăstirea Putna, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, ridicată după cucerirea cetații Chilia.
Conform Letopiseţelor putnene şi Cronicii moldo-polone, pe 10 iulie a început zidirea bisericii Mănăstirii Putna, cea mai importantă ctitorie monastică a lui Ştefan cel Mare, concepută in plan triconc dezvoltat, cu menirea de a servi ca necropolă domnească pentru marele voievod şi familia sa”.

E un bun prilej să ne amintim din nou de luminosul chip al domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt și însemnătatea sa în istoria românească și chiar europeană căci faptele trecutului de le știm luminează prezentul vieții noastre și trimite ”raze vii de lumină” spre viitor (Ion.I. Nistor, pag. 10-28 și 284-287 din Scrisori din Bucovina, autor Mihai Iacobescu).

Această prezentare de început pentru articolul de azi se leagă pentru mine cu cele ce urmează, căci toate au legătură între ele, dar mi s-a părut că figura luminoasă a lui Ștefan cel Mare este și personalitatea cea mai importantă cuprinsă în cartea prof. univ. dr. Mihai Iacobescu din Suceava.
În cartea ”Scrisori din Bucovina” autorul fiind ”animat și înaripat ori de câte ori se află în fața unei personalități-model”, care îl ”atrage, acaparează, prelucrează și îl fascinează tainic cu mijloacele-i nevăzute, spontane, irezistibile”, simțindu-se apoi când rămâne singur, ”mai însetat de lucru, mai bun, mai curat, mai înțelegător și mai iertător cu cei din preajmă, mai legat de cei” dinaintea sa, ”mai integrat travaliului celor de astăzi ce lucrează pentru cei de mâine”, înglobează o multitudine de aspecte realizând un vast și cuprinzător caleidoscop de momente și personalități importante din viața sa, din istoria Bucovinei, un elogiu la adresa celor care au contribuit la cultura românească, prestigiul și libertatea Bucovinei pentru o viață demnă, pentru a se înfăptui Unirea românilor, și în același timp un îndemn la meditație.
Paginile „Scrisoare de la Ştefan cel Mare” din cartea profesorului univ. dr. Mihai Iacobescu, „Scrisori din Bucovina” apărută la Editura Junimea, în colecţia „Historia Magistra Vitae”, 2017, sunt cu adevărat un îndemn la meditație, să ne deschidem ochii minții și ai sufletului, dar și un îndemn la o atitudine mai curajoasă, demnă având în vedere ”că vremurile de azi sunt încă haine și tulburi, iar cele de mâine așteaptă încă de la urmași necontenită jertfă eroică, dăruire, neînfricată dârzenie, necontenită perseverență, nestrămutată credință și neostoite strădanii, luând exemplu de la statornicia și tăria Carpaților noștri, care ne-a fost dintotdeauna loc de adăpost și de hrană, Cetate Naturală de rezistență, coloană vertebrală a nației și ne-a dat și una din cele mai statornice învățăminte ale istoriei sbuciumate”.
Am intrat în posesia acestei cărți când am vizitat standul de cărți cu ocazia Salonului Internațional de Carte Alma Mater Librorum din 3-4 mai 2018 organizat de Universitatea ”Ștefan cel Mare”.
O frumoasă prezentare a acestei minunate și de suflet cărți realizată de scriitorul și jurnalistul Ioan Țicalo, puteți citi pe:
https://www.crainou.ro/2018/07/06/magistrul-mihai-iacobescu/
De asemenea:
Sărbătoarea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare

Comentarii închise la „Scrisoare de la Ştefan cel Mare”, un îndemn spre curaj și să ne deschidem ochii minții și ai sufletului

Din categoria Motive pentru condei

Pe cerul zilelor de vară

Ștefan cel Mare – statuie ecvestră – Suceava

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe cerul zilelor de vară
cel știm atât de limpede, senin
un gând ce stăruie, se-nalță, zboară
mai mult ca în alte zile, să ne reamintim
azi, de al nostru Ștefan cel Mare și Sfânt
trimis cu o misiune sacră pe pământ
întru cuvântul românesc, străvechi,
pornit din Dacia, vechiul trunchi,
cu roade peste veacuri, s-a oglindit
în întregita Românie, în fapt și spirit.
Azi în an de Centenar recunoștință îi aducem
la ceas comemorativ, ne întoarcem
cu fața spre răsărit și-i zicem:
Să ne trăiești Măria Ta întru lumină
și cuvânt, căci zarea cu tine e mai senină.
Iubirea sa de neam și de moșie
a vindecat și ne-a trasat o linie
a vieții mult mai vie, cu sens –
învățături pentru întreaga Românie.
© Georgeta R.M.

Mihai Eminescu a avut un cult pentru Ștefan cel Mare, deși bucovinean, născut în Moldova lui Ștefan s-a simțit român pe deplin, rădăcinile neamului său geto-dac spunându-și cuvântul:
”…
Căci să știi, iubite frate,
Că nu-s codru, ci cetate,
Dar vrăjit eu sunt demult,
Până când o să ascult
Răsunând din deal în deal
Cornul mândru triumfal
Al craiului Decebal.
…”
Mușatin și codrul – II – Mihai Eminescu
https://poetii-nostri.ro/mihai-eminescu-musatin-si-codrul–ii-poezie-id-9422/

Epoca lui Stefan cel Mare – despre viața și faptele marelui voievod

Un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Vizita de acum 25 de ani a Regelui Mihai la Mănăstirea Putna, altarul spiritual al neamului românesc

Dumnezeu să-l odihnească în pace !
”După 45 de ani de exil, Regele Mihai a petrecut primul Paști în România la Mănăstirea Putna. Regele Mihai I și Regina Ana au sosit sâmbătă, 25 aprilie 1992, pe Aeroportul din Salcea, unde au fost așteptați de Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Pimen. Peste 5.000 de oameni s-au adunat atunci la Putna pentru a asista la Slujba Invierii alături de Majestatea Sa. Starețul Mănăstirii Putna, părintele Melchisedec Velnic, a organizat primirea Regelui. El își amintește cum Mihai I a ieșit pe balconul casei domnești a slăvitului voievod Stefan și a adresat un mesaj de iubire poporului român, că s-a închinat la mormântul lui Stefan și la icoana Maicii Domnului”.
Sursa: https://www.stiridinbucovina.ro/2017/12/09/vizita-de-acum-25-de-ani-a-regelui-mihai-la-manastirea-putna/

Venirea în țară a Regelui Mihai I în Paștile anului 1992

Comentarii închise la Vizita de acum 25 de ani a Regelui Mihai la Mănăstirea Putna, altarul spiritual al neamului românesc

Din categoria Motive pentru condei

În Muntii Sucevii

Prin România pitorească, ”o poezie de la un capăt la altul…” (Nicolae Petrașcu), Alexandru Vlahuță „ne-a făcut să vedem și să iubim și mai mult țara, frumusețile ei, locul unde s-a desfășurat istoria acestui neam” (Garabet Ibrăileanu)

Pe la-ngânarea zorilor iesim din cotlonul mânastirii, pe poarta pâraului Agapia, în largul luncii aburite de bruma, trecem prin Târgu-Neamtului, printre dughenile ce-ncep a-si ridica obloanele, deschizând ochi somnorosi în ulita pustie, urcam dealul Oglinzilor, din zarea caruia vedem la stânga „Baile Oglinzi”, sub poalele codrului, si dam pe la satul Boroaia în frumoasa si îmbelsugata vale a Moldovii. În dreapta noastra, legendarul râu, care-a chemat pe Dragos descalecatorul din poghiazurile Maramuresului sa-i urzeasc-o tara noua, se-ndoaie linistit pe sub dealul învârstat de lanuri, taindu-si printre fânete si huceaguri o albie cu mult mai lata decât îi trebuie. În stânga, pe marginile luncii, în falduri largi îsi lasa Carpatii gateala lor de codri. Suntem în Suceava, în cel din urma tinut de munte al tarii. Cerul e de un albastru limpede, straveziu, câtiva noruleti, prigoriti de razele soarelui, se frâng încet în bulgari de rubin si se topesc. soseaua, neteda si alba, abate printr-o alee de salcii, trece podul Moldovii si urca traganat dealul Spatarestilor, de unde se lasa-n Falticeni; iar noi tinem înainte drumul Bogdanestilor, pe sub poalele muntilor, dam pe la Mânastirea Râsca, pusa subt o sprinceana de braniste, la marginea sesului, întemeiata de episcopul Macarie al Romanului în zilele lui Petru Rares, care-a înzestrat-o c-o biserica si cu opt chilii. Ne oprim la Baia, sat harnic si bogat, oras de frunte pe vremea lui Dragos-voda, pamânt framântat în sânge: plugarii de azi rastoarna brazda peste mormintele a zece mii de unguri si povestesc lucruri înaltatoare, auzite din batrani. S-a sculat craiul Ungariei, Matei Corvin, care nu mai putea dormi de vâlva lui stefan cel Mare, si, ridicându-si toata oastea, a razbatut încoace prin pasul Oituzului, pradând satele în cale; s-a oprit sapte zile la Roman, apoi i-a dat foc s-a purces spre Suceava. Înserând pe valea asta si fiind vreme de iarna si vifor, s-a tras cu oastea la adapost s-a tabarât în Baia, sa stea pâna s-o mai lumina de sus. Iar domnul nostru, care-l astepta la portile Sucevei, vazând zabava craiului, n-a mai stat la gânduri, ci iute si-a luat o mâna de sprintenasi si, gonind dealurile, s-a lasat, în puterea noptii, ca o vijelie, în lagarul ungurilor, si-atâta i-a izbit de naprasnic si fara de veste, încât toata falnica ostire a lui Mateias, învalmasita de spaima întunericului si de grindina sagetilor ce-o împroscau de pretutindeni, a fost în mai putin de-un ceas sfarâmata si pusa pe fuga. Cic-a fost asa macel, ca urla valea de vaiete, armele scaparau fulgere-n bezna, pâlcuri întregi se abateau stropsite-n picioarele cailor, si ori încotro fugeau bietii unguri, tot de stefan dadeau. Praful s-a ales pâna-n ziua din oastea cea grozava. Iar trufasul rege, care venise sa cucereasca Moldova, de-abia a scapat, ranit de-o sageata si dus pe targa prin cararile muntilor. Pentru amintirea acelei biruinti, stefan a ridicat în Baia Biserica Alba – la ruinele ei, taranii cu dare de mâna, pazitori unei sfinte datine stramosesti, duc în toti anii, în ziua de Sfântu Gheorghe, mâncari, bauturi, în vase noua, împodobite cu flori, si fac praznice pentru saraci. Ce oameni alesi, si ce gospodarii frumoase sunt prin partile astea ale Sucevei! Pe lunca Moldovii si pe vâlcelele somuzului sparte de iazuri se-nsira ca o salba în jurul Falticenilor mândrete de sate, asezari de mosneni, care pastreaza cu sfintenie portul, legendele si bunele obiceiuri ale vremurilor de demult: Baia, Bogata, cu urmele vechilor mine de aur desfundate de romani, Sasca, Radasenii, cu vestitile-i livezi de meri, Bradatelul, cu minunata-i padure, în care doarme un lac albastru, încunjurat de brazi, izvoare zgomotoase se prabusesc printre stânci – o bucatica de munte, rupta din Carpati si rasadita aici, ca de-o putere dumnezeiasca, sa stea podoaba satului… si pe toate vaile astea gasesti amintiri pretioase din trecutul neamului nostru, biserici vechi, durate de Alexandru cel Bun, de Ștefan cel Mare, de Petru Rares…

Suntem la Cornul-Luncii, în pragul tinutului Suceava – si al tarii. Neteda si alba ca marmura se întinde înaintea noastra soseaua care merge la Dorna… Frântura de rai, scumpa inimii noastre, cântata de poeti, tarâna sfânta în care se odihnesc vasele celui mai glorios Voievod al Moldovei, nespus de duios freamata izvoarele tale – si ce dulce-i umbra codrilor tai!… tu esti într-adevar una din cele mai frumoase tari de pe pamânt, – dar numele tau ne doare sa-l rostim si -strabatându-ti fermecatoarele drumuri – ochii nostri nu-ti pot privi podoabele decât printr-o perdea de lacrimi.

(din România pitorească de Alexandru Vlahuță)
Sursa: scritub.com/literatura-romana

9 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Sfânta Mănăstire Putna – 550 de ani

Această prezentare necesită JavaScript.

Cea mai importantă ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare reprezentativă pentru ținutul Bucovinei, al Moldovei întregi așa cum era ea pe vremea lui Ștefan cel Mare, dar și pentru întregul neam românesc, despre care Letopisețul de la Putna II ne spune: „În anul 6974 (1466) iulie 10, s-a început să se zidească, cu ajutorul lui Dumnezeu, sfânta mănăstire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la Putna”, împlinește 550 ani de la întemeiere pe 10 iulie 2016. După 2 iulie 1504, când Voievodul Ștefan cel Mare a trecut la cele veșnice mormântul său de la Putna a devenit un loc de închinare al tuturor românilor. În 1992, a fost canonizat, iar în 2010 mănăstirea a primit sărbătorirea ctitorului sfânt, prăznuit pe 2 iulie, ca al doilea hram, primul hram fiind cel în cinstea Maicii Domnului (15 august) ca mulțumire către Dumnezeu și ca cerere de ajutor către Maica Domnului pentru el și pentru întreaga țară.
De la întemeierea ei: ”Pentru români, Mănăstirea Putna nu reprezintă numai rugăciune, artă sau cultură, ci și o pagină din istoria vie a neamului. Nume ca Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, A. D. Xenopol, Mihail Kogalniceanu trezesc și astăzi amintirea marii serbări de la Putna (14-16 august 1871) ocazionată de împlinirea a 400 de ani de la sfințirea bisericii mănăstirii. Atunci Mihai Eminescu a rostit cuvintele: „Să facem din Putna Ierusalim al neamului românesc și din mormântul lui Ștefan altar al conștiinței naționale”.
De amintit este și momentul ediţiei 2016 a Colocviului de la Putna sub binecuvântarea ÎPS Pimen ”pe care deceniul scurs de la primul l-a aşezat de-acum, îndrăznim să credem, în rândul Sărbătorilor Mănăstirii, cu rememorarea axei descrise de Părintele Stareţ, o axă care îi întâlneşte pe Eminescu, cu monumentul de lângă Turnul Tezaurului, pe Ştefan cel Mare, odihnindu-se în necropola aleasă de vârful săgeţii, şi pe Maica Benedicta, la picioarele duhovnicului său, fostul egumen Iachint Unciuleac, astfel încât lumina şi rugăciunea pentru unul îi cuprinde pe toţi, ca soarele munţii la început de ziuă”, moment relatat atât de frumos, sub o privire caleidoscopică, succintă dar atât de cuprinzătoare prin bogăția informațiilor prezentate despre întâlnirea elitei intelectuale și dezbaterile comemorative care au avut loc, un articol minunat de Doina Cernica pe care vi-l recomand cu căldură să-l citiți: Colocviul de la Putna 2016 – o privire caleidoscopică
Acest moment al întemeierii Sfintei Mănăstiri Putna de la care au trecut 550 de ani este marcat și din punct de vedere filatelic de către Romfilatelia printr-o emisie specială ce imortalizează un moment istoric important al neamului românesc.
În felul acesta Romfilatelia oferă ca dar de preţ colecţionarilor şi nu numai o emisiune de mărci poştale specială, care poate fi considerată metaforic un „bilet” la spectacolul istoriei şi al celor care au făurit-o pentru noi, urmaşii…”

Surse:
putna.ro
crestinortodox.ro
crainou.ro
romfilatelia.ro

8 comentarii

Din categoria Motive pentru condei