Arhive pe etichete: teologie

Eusebiu Popovici, un părinte al istoriei bisericești

Pe 15 februarie se împlinesc 180 de ani de la nașterea lui Eusebiu Popovici (n. 15 februarie 1838 Cernăuți – 28 septembrie 1922 Cernăuți ), preot, supranumit și ”părinte al istoriei bisericești” (Rev. Candela, revistă de Teologie și Cultură a Arhiep. Sucevei și Rădăuților, nr.1-2, ian-feb, 2016, pg 42), una din figurile cele mai venerate din Bucovina, istoric, profesor universitar, declarat cetăţean de onoare al oraşului Cernăuţi și din 1908 membru de onoare al Academiei Române. În 1905 a fost decorat de regele României Carol I cu medalia „Bene Merenti” clasa I, iar în 1906 cu ordinul „Coroana României” în gradul de comandor.
”Tatăl său, Constantin Popovici (senior) care s-a născut într-o familie de preoţi ortodocşi români din Bucovina, a fost profesor de teologie şi a avut doi fii, Eusebiu şi Constantin Clement; a lăsat în manuscris cursurile celor două discipline pe care le-a predat la Facultatea de Teologie (lstorie bisericească şi Drept canonic din 1833) şi o perioadă a fost deputat în Dieta Bucovinei” sursă citat.
Eusebiu Popovici a urmat studiile liceale (1849 – 1856) şi teologice (1856 – 1859) la Cernăuți, apoi cursuri de specializare la Universitatea din Viena (1860 -1861). Reîntors acasă, Eusebiu Popovici va fi custode al Bibliotecii de Stat din Cernăuţi (1861 – 1871), profesor suplinitor la catedrele de Vechiul Testament şi Limbi Semitice şi Istorie Bisericească şi Drept canonic ale Institutului teologic din Cernăuţi, apoi, din 1875 şi până la 1908 profesor titular la Catedra de Istorie Bisericească a Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Cernăuţi. A predat şi alte discipline: Patrologia, Enciclopedia şi Metodologia studiilor teologice ş.a În şase rânduri este decan al Facultăţii şi de două ori rector al Universităţii (1880 – 1881; 1895 -1896) și de două ori senator. Este hirotonit preot în 1863, apoi promovat protopresbiter în 1874 şi arhipresbiter stavrofor (1880). După moartea soţiei se călugăreşte, ajungând arhimandrit de scaun (vicar) al Arhiepiscopiei Cernăuţilor (1913 – 1918). Între anii 1869-1876 este inspector școlar și membru în consiliul şcolar ai Austrei între anii 1877-1896, consilier consistorial onorific din 1874. Sursa: biserica.org
A fost un profesor renumit la vremea sa iar cursul său de Istorie bisericească universală în patru volume predat în limba germană (Allegemeine Kirchengeschichte nach dem mundlichen Vortrage), litografiat în mai multe rânduri, reprezintă o adevărată enciclopedie teologică fapt pentru care a fost considerat cel mai complet manual de acest fel în Răsăritul Ortodox până la el; a fost tradus ulterior în limbile română, sârbă şi bulgară. În limba română a fost tradus în 1900-1901, în două volume, de foştii săi studenţi, ajunşi episcopi, Atanasie Mironescu şi Gherasim Timuş și mai târziu de Mitropolitul Atanasie Mironescu, sub titlul „Istoria bisericească universală şi statistica bisericească” (4 vol., 1925-1928), cu aproape 1900 de pagini.
Este, de asemeni, autorul a numeroase studii publicate în revista “Candela”, în “Archiv für Katholisches Kirchenrecht” din Mainz și a unor broşuri privind situaţia Bisericii din Bucovina, discursuri s.a. Sursă: 150.uaic.ro
Aflăm din scrierile lui George Fotino despre George Popovici, fiul său, că „între câţi preoţi au urmat cursurile şcolii teologice bucovinene, nu este unul singur care să nu pomenească, cu evlavie, numele acelui venerabil bătrân, care a fost pentru dânşii şi pentru oricine l-a cunoscut un sfânt al ştiinţei si al bisericii sale”.
Fiul său George Popovici care a folosit pseudonimul T. Robeanu în creațiile sale literare, un pasionat de istorie, cu triplă specializare în drept, cu o operă științifică valoroasă, a fost unul dintre cele mai importante nume pe care le-a dat literatura română din Bucovina. Constantin Loghin a spus despre el: Dacă literatura română are un Eminescu … atunci şi poezia Bucovinei îl are pe Eminescu al ei în T. Robeanu. Poeziile sale au apărut în revistele vremii precum ”Convorbiri literare”, ”Revista politică” din Suceava, ș.a. A fost iubit și prețuit de Șt.O. Iosif și Dimitrie Anghel care au căutat poeziile sale prin publicațiile unde au apărut și le-a publicat într-o carte ”Poezii postume” prefațată de Nicolae Iorga.
O poezie a sa, ”Cântec vechi” a fost pusă pe note și este cântată minunat de Tudor Gheorghe:

Tudor Gheorghe – Cantec Vechi

Mai multe informații despre George Popovici, aici:
http://centrulculturalbucovina.ro/wp-content/uploads/2015/10/carte-T-ROBEANU.pdf
http://dragusanul.ro/wp-content/uploads/marturisitorii_vol1.pdf pag. 295

Din Istoria Universală Bisericească, aici:
https://www.scribd.com/document/26152230/Istoria-Bisericeasca-Universala-de-Eusebiu-Popovici

Surse:
http://biserica.org/WhosWho/DTR/P/EusebiuPopovici.html
http://150.uaic.ro/personalitati/teologie-ortodoxa/eusebiu-popovici/
http://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=P
http://www.acad.ro/membri_ar/membri_p.htm
http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/11.p.88-98_104.pdf
http://dragusanul.ro/wp-content/uploads/marturisitorii_vol1.pdf pag 295
http://centrulculturalbucovina.ro/wp-content/uploads/2015/10/carte-T-ROBEANU.pdf
https://spetcu.wordpress.com/2015/10/04/risipirea-muta-a-ultimelor-ramasite-ale-unei-lumi-disparute/

Reclame

Un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Un ”descendent din viţa cercetătorilor culturii populare bucovinene”

lansare_nicolae cojocaru

P27-11-15_14.23bis

Cu prilejul Zilei Bucovinei din 28 noiembrie 2015, la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera“ din Suceava au fost aduse în atenţia publicului cărțile: „Din Bucovina. Folclorul obiceiurilor şi cântece populare“, „Cult, tradiţie şi cultură religioasă la români“, „Cercetări de cultură populară, etnografie istorică şi mitologie“, „Invitaţie la romantism“, „Întâlnirea de seară“, „Ispitirea lui Zarafon“ şi „Din comoara înţelepciunii“ semnate de părintele doctor Nicolae Cojocaru, de la Parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Câmpulung Moldovenesc. Tot cu cu acest prilej, Corala „Academica“ din Câmpulung Moldovenesc, dirijată de prof. Emil Forfotă, a susținut un repertoriu muzical care a încântat auditoriul.
”Fiu al Bucovinei, cititor pasionat şi autodidact, doctor în teologie şi filologie, graţie preotului Nicolae Cojocaru suntem singura ţară din lume care deţine o enciclopedie dedicată istoriei multimilenare a românilor, cu referire la întreg patrimoniul de tradiţii şi obiceiuri. Membru al Comisiei de Folclor a Academiei Române şi al Uniunii Scriitorilor din România, părintele Cojocaru ştie să îmbine armonios slujirea altarului cu activitatea intelectuală”.
continuare:

Din cartea sa de poezii: ”Invitație la romantism” am cules câteva poezii:

Lui Eminescu

Lângă foaia de pripas
Stă bătrânul Ștefan, sfântul
Cu lințoliul vremii-n glas,
Voievod de țară-i rândul.

Și privind din colț de veacuri
Cu ochiana-i fermecată,
Stă ascuns în legi și datini
Vremii strajă neplecată.

Tu la Putna de-l găsești
Pe sub lespezi de tăcere,
Spune-i vorbă să-l trezești
Cu-n cuvânt de înviere.

Și sloboade-l iar în jos
Pe vaduri și pe Orhei
De-l vestește c-a ajuns
Țara plină de mișei.

De la Nistru, Tisa Mare
Tot ogoru-i răscolit,
Stă românul în cătare
Către neamu-i osândit.

Și de-o mai suna o dată
Fulgerând din nouă suliți,
Vine iar Moldova toată
Floarea țării de pe uliți.

Tu atunci din pană-i scrie
Un hrisov nebun și hâtru,
C-a ieșit dintr-o pustie
Ștefan cel viteaz și mândru.

Te-aștept…

Pe malul lacului te-aștept
iubito să apari,
e parcul gol și luna-ncet
se-nflăcără-n stejari.

Iar peste unde fără glas
te-nalți din amintire,
cu vraja nopții-n miez de ceas
și-n șoaptă de iubire.

Și-atât de străvezie semeni
cu pletele-ți de vis
pe-a apei boltă de luceferi
la margine de abis.

Desfă iar lacului argintul
și vino înger sfânt,
pe malul serii aburindu-l
în brațe să te cânt.

Confesiune

Mă căutam pe mine-n zorii de aramă,
erau străine porți pe calea mea de vis,
pe plaiuri înflorise floarea rară
și rătăceam fără un țel precis.
Atunci am scris pe cer iubirea
ca să-mi răsară peste doruri reci
noian de-agate vrăjindu-mi neoprirea
la vremea căutării pe candide poteci.

Când te-am aflat pe tine eram un călător
cum liniștite meandre trec în zori –
un ceas cum altu-i este următor
în timpul cel aprins pe-augustele comori.

Articole semnate de pr.dr. Nicolae Cojocaru

Comentarii închise la Un ”descendent din viţa cercetătorilor culturii populare bucovinene”

Din categoria Motive pentru condei