Acasă » Articole etichetate 'Th. Inculet'

Arhive etichetă: Th. Inculet

Ion Pelivan, un militant de vază al mișcării de eliberare națională din Basarabia, apărător și promotor al limbii române, animator al vieții culturale

Ion Gheorghe Pelivan (n. 1 aprilie 1876, Răzeni, Imperiul Rus – d. 25 ianuarie 1954, Sighet) a fost un militant de vază al mișcării de eliberare națională din Basarabia, om politic, publicist, apărător și promotor al limbii române, animator al vieții culturale. A fost Director general responsabil pentru afacerile străine (Ministru de Externe) în RD Moldovenească în Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei. Vezi: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pelivan

”Destinul politic şi uman al lui Ioan Pelivan a fost marcat de marile evenimente istorice din prima jumătate a secolului al XX-lea: cele două războaie mondiale; căderea autocraţiei ruse şi destrămarea imperiului ţarist; acapararea puterii de către bolşevici şi crearea imperiului sovietic bolşevic; unirea Basarabiei cu România şi desăvârşirea unităţii naţional-statale a românilor; evoluţia regimului politic din Europa de la democraţie la dictatură şi extinderea, după cel de al Doilea Război Mondial, a modelului totalitar sovietic comunist asupra unor state europene, inclusiv a României.
Ioan Pelivan a cunoscut aceste evenimente nu ca simplu spectator sau ca martor ocular: le-a trăit cu adevărat cu întreaga-i fiinţă. La cele constructive a participat nemijlocit, depunând efort, demonstrând competenţă şi responsabilitate; cele distructive, la fel, l-au vizat, cu părere de rău, la modul direct, devenind, în cele din urmă, jertfă a acestora.
A rămas fidel credoului său politic formulat încă în tinereţe– unitatea naţională este cel mai propice mediu de afirmare a unei naţiuni. Într-o scrisoare, din 1936, adresată profesorului Nicolae Iorga, încercatul luptător mărturisea: „Dacă am putut suporta în tinereţea mea temniţe, exil, cazarmă, destituire din magistratură şi fel de fel de prigoniri şi umiliri sub regimul ţarist– cauza a fost „credinţa“ mea nestrămutată, despre care D-voastră vorbiţi în „Neamul Românesc”, în dreptatea şi sfinţenia cauzei româneşti.
Românismul devenise pentru mine o credinţă neclintită, o adevărată religie.
De când s-a trezit în mine conştiinţa naţională– nicicând, niciodată şi nicăieri– nici la Universitate, nici în temniţe şi nici în surghiun– nu au încetat dragostea mea neţărmuită şi interesul meu copleşitor pentru România liberă, pe care încă nu o văzusem, dar pentru care ardeam de nerăbdare să-i „văd fiinţa”, să-i „aud graiul“ şi să-i sărut pământul.
Când am avut fericirea nespusă să trec „Prutul blestemat“ şi să asist la Cursurile D-voastră de vară de la Vălenii de Munte, unde am putut cunoaşte mai mulţi iredentişti din Ardeal şi Bucovina,– iredentismul ce clocotea în mine, s-a aprins şi mai puternic. (…)”
Sursa: https://arhiva.bibmet.ro/Uploads/Ioan%20Pelivan-istoric.pdf , pag.13-

Cuvântarea deputatului Ioan Pelivan în ședința de inaugurare a Sfatului Țării, 21 noiembrie 1917, Chișinău, aici: https://arhiva.bibmet.ro/Uploads/Ioan%20Pelivan-istoric.pdf , pag. 147-149

Fiind între membrii primei grupări naţionale la Chişinău, Ioan Pelivan a devenit redactor-şef al ziarului „Basarabia”, înfiinţat la începutul anului 1906, prin care era propagată intens ideea introducerii limbii române în învăţământ. Deşi existenţa ziarului „Basarabiei“ a fost de relativ scurtă durată, publicaţia a avut o mare importanţă din punct de vedere organizatoric şi ideologic, contribuind mult la consolidarea mişcării naţionale. Iată câteva fragmente despre Ion Pelivan și ziarul ”Basarabia”:
”V. Ziarul moldovenesc „Basarabia“ din Chişinău (1906 1907)
Fără îndoială, evenimentul cel mai important pentru mişcarea noastră naţională din această epocă a fost apariţia la Chişinău, la 24 mai 1906, a ziarului naţional-democratic cu numele „Basarabia”, tipărit cu litere ruseşti.
Într-adevăr gazeta aceasta a fost profund naţională şi adânc democratică. În coloanele ei sunt discutate şi studiate absolut toate chestiunile ce priveau interesele naţionale ale Basarabiei, inclusiv reforma agrară („treaba pământului”). În unele numere ale gazetei găsim strecurată chiar şi ideea UNIRII TUTUROR ROMÂNILOR.
Iată, ca ilustraţie, câteva pasaje din diferite numere ale gazetei:
1. În articolul din nr. 1, intitulat „Folosul gazetei moldoveneşti”, citim:
„Două milioane de moldoveni au fost osândiţi să zacă într-un întuneric adânc, într-o stare aproape sălbatică. Un popor întreg era muncit să piară…
Poporul moldovenesc a devenit prada tuturor exploatatorilor, mâncăilor şi sugătorilor. Dar lanţul… care a ţinut limba noastră încătuşată atâta vreme a început a slăbi… Noaptea cea grozav de întunecată se săvârşeşte… Se apropie lumina zilei. De azi înainte el/poporul moldovenesc/ poate să afle cine i el, de unde vine, unde se găseşte şi încotro merge, cine i sunt binevoitorii lui şi cine i sunt duşmanii lui”.
2. În articolul „Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte”, publicat în nr. 3 al gazetei, se exprimă nădejdea că şi Basarabia, în cele din urmă, va fi dezrobită. „Apa trece, zice autorul articolului, dar petrile rămân… A trecut păgânimea cea multă şi barbară… O parte de români de acum sunt slobozi. Ceilalţi– din Transilvania, Bucovina şi Macedonia– deşi sunt sub cârmă străină, totuşi se bucură de drepturile fireşti… Numai noi, işti din Basarabia, suntem mai obijduiţi şi mai oropsiţi… Numai noi, moldovenii basarabeni, ne simţim în ţara noastră, udată cu atâta sânge strămoşesc, ca într-o ţară străină. Dar sună ceasul deşteptării… Toate noroadele din Rusia s-au sculat şi cer drepturile lor. Călcate de cotropitorul muscal. Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte”.
3. În articolul de fond din nr. 6, intitulat „De la fraţi”, se reproduce din revista „Şezătoarea sătenilor“ din România următorul pasaj: „Să ne rugăm pentru perpetua conservare a neamului daco-latin, pentru complecta unire a tuturor românilor”.
4. În Nr. 10, tot în articolul de fond, moldovenii sunt îndemnaţi să lupte pentru dezrobire: „Noi ne adresăm către moldoveni, scrie autorul articolului, şi zicem: «Alături de voi trăiesc vecinii voştri, care sunt tot un neam cu voi şi vorbesc tot aceeaşi limbă… Ei au cultura lor, ei sunt fraţii voştri adevăraţi şi sunt liberi de mult. Învăţaţi-vă de la ei şi luptaţi pentru un viitor mai bun, pentru slobozenie»”.
5. În unele numere ale gazetei din octombrie şi noiembrie 1906 găsim anunţuri cu litere grase: „Noi vrem şcoli moldoveneşti”, „Boieri, cereţi şcoli moldoveneşti”, „Preoţi, cereţi şcoli moldoveneşti”, „Ţărani basarabeni, cereţi limba moldovenească în şcoli şi biserică”.
Iar într-un apel „Către ţărani“ (nr. 47, 49, 52, 53) aceştia sunt îndemnaţi să aleagă pentru voloste (administraţia de plasă) „împuterniciţi noi, adică pe acei care se îndatorează să vă dobândească vouă pământ, voie, drepturi cetăţeneşti îndeobşte şi un drept de trai naţional prin şcoală, biserică şi dregătorii obşteşti în limba-mamă şi de sine ocârmuire din 1818”.
6. În fine, în nr. 13, în articolul de fond, intitulat „Oare dorm deputaţii Basarabiei”, autorul invită pe aceşti deputaţi din Duma Imperială (în majoritate străini şi înstrăinaţi– n.n.) să ceară de la Guvern pentru moldoveni „autonomie, limbă şi cultură românească, drepturi cetăţeneşti depline, pământ, iar dacă nu sunt în stare, să facă loc altora, destoinici”.
Dl. profesor Ştefan Ciobanu, în broşura d-sale „Din istoria mişcării naţionale din Basarabia“ (Chişinău, 1933, p. 5), face următoarea caracteristică a ziarului „Basarabia”: „Analizând conţinutul articolelor publicate în acest ziar, tendinţa lui generală, venim la concluzia că ziarul «Basarabia», de la primul număr şi până la ultimul, este pătruns de ideea emancipării poporului românesc din Basarabia, că el pentru prima dată, în mod făţiş şi clar, pune chestiunea naţională a românilor basarabeni”.
Despre rolul însemnat ce l-a jucat ziarul „Basarabia“ în deşteptarea conştiinţei naţionale în Basarabia se poate judeca, între altele, după supărările şi denunţurile ce le făcea gazeta „Drug”, al cărui director– P. A. Cruşevan, devenit în a doua jumătate a activităţii sale publicistice mai rus decât ruşii– căuta să atragă atenţia celor în drept asupra pericolului ce îl prezenta propaganda naţională a „Basarabiei”, propagandă ce ducea provincia dintre Nistru şi Prut „la deslipirea ei de Rusia”.
(Ioan Pelivan, istoric al mișcării de eliberare națională din Basarabia,
http://basarabia-bucovina.info/wp-content/uploads/2015/03/Ioan-Pelivan-Istoric-al-Miscarii-de-Eliberare-Nationala-din-Basarabia.pdf , pag. 205-207)

Ion Pelivan şi ziarul „Basarabia”
Amintiri ale lui Th. Inculeț, fost colaborator la gazeta „Basarabia”, anii 1906-1907

”S-a susţinut de către unii, cum că gazeta „Basarabia”, din 1906, ar fi avut un caracter mai mult revoluţionar, decât naţional. O studiere mai profundă a materialului din această foaie istorică, dovedeşte, însă, că pe lângă chestiunile arzătoare la ordinea zilei: Pământ şi Voie, adică autonomia şi împroprietărirea ţăranilor, se mai cerea, cu toată insistenţa, şcoli moldoveneşti şi dreptul românilor basarabeni la cultura lor naţională.
Gazeta apare cu antete mari pe toată pagina: „Noi vrem şcoli moldoveneşti”, iar colaboratorii ei se fotografiază în mod demonstrativ cu aceste antete în mână.
Cu ocazia interzicerei de către autorităţile ruseşti, ca învăţătorii să citească gazeta „Basarabia”, sub motiv că ar fi revoluţionară, în veci neuitatul, inimosul editor al ei, Emanuil Gavriliţă, sub semnătură proprie, iată ce scria (în nr. 24, din 15 august 1906): „Noi am vorbit despre suferinţele poporului, despre drepturile lui. Noi am cerut de-sine-cârmuirea (autonomia), pe care am avut-o la 1818. Noi am cerut voie şi pământ pentru ţărani. Dar să nu creadă autoritatea şcolară, care ne ponegreşte, că noi vom lăsa ca drepturile poporului să fie călcate în picioare. Noi vom vorbi şi mai departe despre fericirea poporului, căci nu avem frică decât de legi şi de Dumnezeu!”.
În nr. 76, din 25 februarie 1907, apare profetica Cântarea tânărului poet Alecu Mateevici:
„Eu cânt, căci văd că ele vin,
Aceste zile de senin.
Eu cânt, căci văd, de-acum, că piere
A Ţării veşnică durere…
Şi, glasul vieţii ascultând,
Venirea zorilor eu cânt”.
În nr. 26, din 23 august 1906, gazeta „Basarabia“ publică, fără nici o schimbare, Scrisoarea către Redacţie, din partea săteanului Vasile Lungu, din satul Călugăru, ţinutul Bălţilor. Această scrisoare în naivitatea ei mişcătoare, pe lângă o dovadă vie de cea mai strânsă legătură între gazetă şi cetitorii ei, mai prezintă o dovadă puternică, cum că gazeta „Basarabia“ corespundea aspiraţiilor naţional-culturale celor mai intime ale moldovenimii din Basarabia.
Ne permitem a spicui câteva rânduri din această scrisoare:
„Slava lui Dumnezeu şi domniilor voastră, Domnule redactor E. Gh. Gavriliţă, că avem şi noi în toată Basarabia o tipografie de gazetă pe limbă moldovenească. Eu primesc de la 15 iulie şi citesc şi înţeleg toate câte sunt scrise. Mai înainte vreme tot luam aşa câte odată gazet rusesc „Basarabeţ“ şi „Bessarabscaia Jizni“ şi numai eram cu cetitul, nu mai înţelegeam nimic, numai prăpădeam capicele, da amu eu dacă cetesc moldoveneşte înţeleg şi mie îmi pare că parcă îs alt om”.
„Eu sunt de 43 ani, părinţii mei m-o dat la şcoală, eram de 7-8 ani, la şcoală rusească, că moldovenească nu era. Şi iaca ce am învăţat. A ceti citesc numai negru pe alb; mă întreabă cineva ce scrie? – da eu ce să spun, că nu ştiu. Moliftele am învăţat:
Vo imea Otţa, Boje Milostiv, Otce naş, pomilui mea Boje, Veruiu, şi de atuncea zic dimineaţa şi seara, da când zic acestea cuvinte înaintea sfintilor Icoane, apoi gându umblă cine ştie unde şi încă iaca ce: eu am copchii şi de mititei îi învăţ tot aşa, că amintirlea moldoveneşte rugăciuni nu ştiu. Apoi şi ei nu au să ştie a se ruga lui Dumnezeu cu toată inima, pentru că-i pe ruseşte rugăciunea. Domnule Redactor! Multă pomenire veţi avea de la noi ţăranii moldoveni, ca să deschidă stăpânirea şcoli pe limba moldovenească. Stăruiţi-vă pentru noi, că noi nu ştim unde să ne jăluim, cum să căutăm treaba asta. Satu Călugăru, ţinutul Bălţilor. Vasili I. Lungu”.
Din cele mai sus expuse reiese în mod neîndoielnic că gazeta „Basarabia”, împreună cu cei din jurul ei, a fost un centru, spre care se îndreptau toate conştiinţele redeşteptării naţionale din provincia dintre Prut şi Nistru.
Or, sufletul, promotorul de seamă al mişcării pentru redeşteptarea naţională din Basarabia a fost D-l Ion Pelivan, primul prim-redactor al gazetei „Basarabia”.
(…)”
(Ioan Pelivan, istoric al mișcării de eliberare națională din Basarabia,
http://basarabia-bucovina.info/wp-content/uploads/2015/03/Ioan-Pelivan-Istoric-al-Miscarii-de-Eliberare-Nationala-din-Basarabia.pdf , pag. 449- )