Acasă » Articole etichetate 'toamna'

Arhive etichetă: toamna

Poeme, toamna…

Prin păr cu frunze arămii
și pe la tâmple crizanteme albe
în haine lungi portocalii
pe care se joacă stelițe în salbe,
cu anemone ce răsar sub pașii săi
Toamna e atât de frumoasă la noi.

Deși aduce cu ea brumă, cețuri
alternând cu timp senin și ploi
e răsfățată în picturi și versuri
căci bogăția roadelor și strugurii din vii
sunt daruri prețioase, mici bucurii,

strigă mustul euforic: licori rubinii!

***

În Bucovina e frumoasă toamna
căci împletită-i cu primăvara,
vara, iarna și în fiecare taina
armoniei știe să-și pună semnătura.

Privind de sus de pe Rarău păduri,
poiene, fânețe râd sub blândul soare,
un colț de rai cu arbori cetinoși, daruri
cromatice surprinzătoare, vindecătoare.

Pe cerul universului literar al poeților
toamna este o stea ce conferă strălucire
anului, ea însăși e încununarea anotimpurilor
în roade, deschide drum cunoașterii, o înlesnire.

Învăluită în mantia-i colorată în arămiu
ne ia în brațe toamna cu darurile ei bogate
și nici nu știm când al iernii strai argintiu
ne va aduce aminte că vin dragi sărbători luminate.

© Georgeta R.M.

Natura se îmbracă în haină nouă

Acum după ce vara, frumoasa călăuză,
ne-a însoțit exuberantă și călduroasă
predă ștafeta pentru o bună cauză,
să ne mai răcorim în toamna prețioasă,
darnică, de o cromatică atât de grațioasă.

Curgând ușor pe munți, pe dealuri și câmpii
lumină nouă și îmbrăcând natura în arămiu,
copacilor, pădurii le-ai dat așa cum numai tu știi
veșmânt multicolor, parfum nou, ca un preludiu
spre iarnă și sărbătorilor de suflet ce vor veni.

Soarele ce a împletit cu frunzele de fagi,
castani, stejari, … aluni și razele sale aurii
baletul formelor de lumini și umbre, comori dragi
ale pădurii, alături de alte asemenea ferii
și-a domolit ardoarea lăsându-se cuprins de reverii.

© Georgeta R.M.

FREDERIC DELARUE – Ballet of Light

Poeme de toamnă

Poem liric din
miezul bogat al toamnei,
concurs de haijini.
Cea mai mare cerință,
originalitate.

***

Ce e haiku?
dintr-un miez de adevăr,
genul Karumi.

***

Prin boare de vânt
aromele roadelor,
povestea toamnei.

© Georgeta R.M.

Anotimpuri… în cuvânt

Primăvara e un cuvânt
plin de stele și de cânt,
e o putere trainică
de nădejde tainică
din împărăția dragostei,
cu uimirile copilăriei
de verde, de culori, de viață
cum e lumina dis de dimineață.

***

Vara e un alt cuvânt
plin de miere și alint,
de o putere dornică
dată de exuberanța rodnică
venită din raiul cel ceresc
și să vedem cum toate cresc,
ca ziua să ne o însenineze
și noaptea să ne regenereze.

***

Toamna este un alt cuvânt
plin de arome și de vesel cânt
despre lumini, iubiri și daruri,
o strălucire în cer, în zboruri,
și are înțelegeri diferite,
cum sufletul o trăiește, așa transmite,
un andante melancolic, grațios
sau cântul viei în mustul delicios.

***

Iarna e un cuvânt ce pare greu
dar cu ninsoare de iubire e ușor mereu
și cu sclipiri de geniu în poezie
iarna devine cunoaștere și armonie,
îmi arată o sete de cuvinte,
la ce din viață să luăm aminte
și căutând prin cărți și internet
să descoperim istorii și povești de preț.

© Georgeta R.M.

Toamna în haiku

Gânduri aurii
din aurul din frunze,
în octombrie.

***

Povestea frunzei,
aleile parcului
sub clar de lună.

***

În crângul de foc
soarele în asfințit,
vrăbiile dorm.

***

Atâtea gânduri
vița de vie, vara,
în vinul toamnei.

***

Lumina toamnei
cu frunze de aramă,
o cumpănire.

© Georgeta R.M.

În plină toamnă

Eu știu că-n toamnă e mai frig
și vântul e mai aspru când adie
dar ne inspiră o frumoasă melodie
chiar dacă îl simțim mult mai aprig.

Toamna are un parfum discret, de gutuie,
reflexii de culori noi care parcă îmi strig:
hei, e toamnă, acum toate sunt în câștig,
doar îndrăznește și culege roade în bună voie.

Senin prin gânduri stăruie în plină toamnă
bogată în lansări de carte, festivaluri,
în poeziile ce o descriu și mă îndeamnă

să-i dedic acest sonet în versuri
acompaniat de o muzică ce înseamnă
poveste de toamnă plină de sensuri.

© Georgeta R.M.

Pachelbel – Forest Garden (Album)

Ion Pillat un poet în căutarea esenţei poetice a sufletului românesc

Academician, antologator, editor, eseist, poet tradiționalist și publicist român Ion Pillat s-a născut la 31 martie 1891 în București; este descendent, prin tată, al unei vechi familii cu sânge aristocratic, de boieri de țară din ținutul Fălciului, iar mama lui este fiica lui Ion C. Brătianu, cunoscutul politician Ion Brătianu, care a fost adesea evocat în poemele sale (Bunicul, Bunica). A rămas în conştiinţa publică literară ca o personalitate complexă cu rafinate şi vaste preocupări artistice căutând inspirație în poezia populară românească, pe care a considerat-o ”de o desăvîrşire artistică şi de o adîncime lirică neîntrecută, izvorul unei inspiraţii româneşti valabile”, fără să renunțe și la alte surse de inspirație literare, muzicale, sau din pictură, dar nu numai din acestea ci și din din experienţele călătoriilor făcute, oglindind o bogată erudiție.
Într-un registru inedit a explorat filonul prețios al naturii având ca arie de inspirație anotimpul toamnei în diverse chei, cu o dispoziție plină de fantezie, o mărturisire metaforică care ne dezvăluie atașamentul față de culorile toamnei cu paleta sa largă de semnificații, simbolică, în care atmosfera autumnală devine muzică de fond poetic în opera sa:
”Mi-am ctitorit viata pe dealurile toamnei.
Prin viile de aur ca banii dintr-o salbă,
Pe al colinei mele împodobit pieptar,
Închis-am fericirea în strimtul ei hotar
De nuci bogaţi în umbră, umbrind o casă albă”
.
(din Ctitorii).

Brumărel

Cu soarele azi galben ca fagurii de miere,
În jurul meu se-nchide un măr boltit de mere.

Din ram eu rup ca-n basme un rod de aur și
O, pom vrăjit de toamnă, nu poți să mă reții.

Prin ramuri desfăcute ușor de mîna mea,
Zăresc comoara viei și-odihna ei mă vrea.

Sub un butuc de viță rămîn culcat pe spate –
Privesc în gol la cerul cu ape neschimbate.

În mîna iau ciorchina cu bob de chilimbar
Și o ridic spre soare, sus. Raza lui cu jar

Fantastic o pătrunde : un lampion aprins ;
Îi sug lumina dulce și focu-i m-a cuprins.

Beau soare. Dar un piersic cu brațul gol m-agață
Și îmi lipsește sînul, pietros și mic, pe față.

Eu îl sărut cu dinții, și poama lui cu sînge
Stropește pătimașa iubire ce o frînge.

O, toamnă, vrăjitoare mai tare decît moartea
La tine intru-n slujbă cît mă va ține soarta.

Dă-mi frunza ta ce sună cu galbenii din lună,
Dă-mi pe covorul foilor iar coborîtul oilor ;

Dă-mi în zăvoi sitarii, pe miriște ogarii,
Și peste zarea drumului, albastru, sulul fumului ;

Dă-mi în iatac sulfină, pe ceruri dă-mi lumină,
Și scîncetul cucoarelor pe liniștea ogoarelor ;

Și dă-mi un muc stufos, la umbră să stau jos,
Să scriu pe fruntea gliei tot calendarul viei.

Una din cele mai fecunde ipostaze ale creaţiei sale în care a căutat să redea esenţa poetică a sufletului românesc din care face parte, sunt Poemele într-un vers, care deși par să aibă o formă poetică austeră arată rafinament, erudiție, o autentică și valoroasă mânuire a metaforei în care descoperim frumusețea reflecției.
Aceste poeme au ca trăsătură principală concentrarea ideii poetice într-un vers ce pot induce o stare de meditaţie spre deosebire de poemele mai lungi unde ideea poetică este dezvoltată. Cititorul are posibilitatea să vină cu aportul său în interpretarea poemului devenind, într-un fel, coautor. În acest sens se apropie de poemele haiku japoneze.

Poeme într-un vers:

Arta poetică
Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas.

Reîntoarcere
Am pribegit cu zeii, la oameni să mă-ntorc.

Ciocârlia
Din praştia câmpiei lumina cântă sus.

Marinarul
Din larg zăream pământul, pe ţărm privesc în larg.

Tinereţe
Pe frunza toamnei pasul sfios al căprioarei.
Toamna copilăriei
Mireasmă de gutuie într-un iatac bătrân.

Poetul
Stă încărcat de versuri ca toamnele de rod.

Păstorul
Cu fluierul la gură cum tace, codrul cântă.

Amintirea
La cuib, o rândunică prin suflet zboară lung.

Sfârşit de iarnă
Cocorii ţipă. Gheaţa din suflet mi se sparge.
Sursa: poezie.ro