Acasă » Articole etichetate 'traditie'

Arhive etichetă: traditie

Satul românesc, izvor de spiritualitate și creativitate

Moștenirea culturală
în satul nostru românesc
e o formă specială,
moștenirea culturală.
Coeziunea socială
este un factor părintesc
moștenirea culturală
în satul nostru românesc.
© Georgeta R.M.

Spațiul, căruia îi zicem “satul românesc”, este o realitate copleșitoare pentru ființa Neamului Românesc. Orice încercare de a defini sau caracteriza acest spațiu într-un anume moment al timpului istoric, deci orice asemenea caracterizare va fi incompletă și deci falsă.
“Satul românesc”, în totalitate și în fiecare caz particular, este un fenomen fără început sau al cărui început nu poate fi determinat.
Atunci când documentele istorice încep să pomenească, ”pentru întâia dată”, un sat românesc, acel sat apare deplin format, cu rânduieli spirituale, economice, culturale deplin așezate. Este deci limpede că actul istoric menționează o stare care era cu mult preexistentă lui(actului istoric, documentului istoric).
În ce privește modul cum este perceput “din afară” satul aici trebuie să fim conștienți că toate acele percepții sunt subiective și deci cuprind măcar un segment care nu poate fi probat.
Pomenind de literatură aici avem cazuri în care ‘satul” a fost înfățișat ca realitate edenică și în alte pagini a fost descris eminamente negativ. Și într-un caz și în altul suntem în fața unor exagerări, voite sau nevoite, făcute in buna credintă sau in rea credintă.
În realitate “satul românesc” este un trup viu și care se află în plin timp istoric, cu vremi bune și vremi rele. Dar simplul fapt că satul românesc a trecut și a supraviețuit un timp istoric foarte lung este dovadă că avem în față un trup puternic, neînfrânt, cu enormă personalitate și voință de a fi.
Așa cum spuneam, fiind un trup viu,’satul românesc” se preschimba în cursul vremii. Oamenii trăiesc în timpul istoric și sunt nevoiți să întâmpine vremile cu tot ceea ce aduc. Satul românesc nu este o “realitate arhaică”, este o realitate vie. Dar ceea ce nu se schimbă este TRADIȚIA, care nu înseamnă obiceiuri, înseamnă înțelegerea rostului vieții, a diferenței dintre bine și rău. Este semnul adevăratei vitalități, ”decorul”, detaliile vremelnice se schimbă, dar înțelegerea vieții rămâne aceeași și consecvență cu sine. Iar axa care garantează această continuitate în duh, este Biserica Ortodoxă și învățătura ei mântuitoare.
În ce privește influența “post modernistă” , după părerea mea, este marginală, mult mai puțin semnificativă decât i se dă credit și se va dovedi, în relația cu “satul românesc”, vremelnică. Faptul că în satul românesc sunt întâlnite noutățile tehnice și electronice nu arată subordonarea către “post modernism”, arată capacitatea “satului” de a integra noutățile tehnice și a le domina. Continuarea articolului aici:
http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=19478
.
Satul românesc a fost mereu un izvor de inspirație pentru scriitori, poeți, pictori, sculptori, muzicieni care au surprins diverse aspecte ale universului rural în numeroase creații, așa cum aflăm din articolul Satul românesc în creațiile lirice sau din romanul Mirele de Vasile Andru despre care Valeriu Râpeanu scrie: ”Romanul Mirele pornește de la o tradiție populară – nunta postumă – și dezvăluie sensul omenesc, tulburator al acestui străvechi obicei, pe fundalul satului romanesc contemporan. Evenimentele, oamenii pe care îi cunoaște în această împrejurare îi oferă eroului carții prilejul confruntării cu propriile lui incertitudini, sugerându-i calea pe care trebuie s-o urmeze spre a se împlini ca om, revelându-i-se o nouă dimensiune a ființei sale”.
Mai multe despre acest roman care pune în lumină o tulburătoare poveste (cu rădăcini precreștine) culeasă din lumea satului puteți citi aici:

Silvia ANDRUCOVICI: Mirele lui Vasile Andru – romanul unei inițieri


.
Citiți și Boian, satul românesc de peste Ocean. Istoria incredibilă a bucovinenilor care au traversat Canada înainte de 1900, dar au rămas patrioţi din tată-n fiu

Ia, marcă identitară românească

Despre Ia românească, ”țesătură diafană, măiastră, născută din visul şi mâinile româncelor ce poartă simboluri venite dintr-o lume străveche” se poate spune că reprezintă mult mai mult decât un obiect vestimentar, ea reprezintă un simbol, poveste și istorie după cum aflăm din:
IA Românească – ideal de inspiraţie
Povestea iei: Măiastra cu arnici

La Tulgheş s-a înfiinţat prima Academie a Iei din România prin care se doreşte păstrarea identităţii naţionale:
http://informatiahr.ro/la-tulghes-s-a-infiintat-prima-academie-a-iei-din-romania/

”Ia reprezintă o chintesență de mesaje care se citeau pe această cămașă. Atunci când întâlneai purtătoarea cămășii, privind-o, știai cum să i te adresezi, ce anume poți să-i spui și ce nu poți să-i spui, ce poți să-i ceri și ce nu poți să-i ceri. Ia este o carte de identitate completă.
Ia reprezenta o piesă a costumului de sărbătoare. Costumul de lucru era mult mai simplu. Cel de sărbătoare necesita mult timp, pricepere și răbdare pentru realizarea lui și un fel de orgoliu creator. Fiindcă persoana care realiza acest costum obișnuia, mai ales tinerele fete, să brodeze discret, ba chiar în ascuns, astfel încât, atunci când ieșea pentru prima oară cu ea, la Paști sau la horă, lumea care o vedea, să o privească ca pe o realizare artistică inedită, 100% originală. Noi avem de-a face în cadrul iei cu motive universale, care au circulat în întreaga cultură și spațiu românesc, dar felul în care se combină culorile, formele, mesajele sunt variate. În adâncimea lor, ele adună o sumedenie de sensuri, o simbolistică foarte profundă. De aceea, când cineva își cosea ia, transmitea foarte multe lucruri.
În experiența mea etnologică am văzut broderii de un rafinament și o subtilitate a motivelor care concurează cu succes celebrele tapiserii din Occidentul medieval.
Putem spune că ea, ia, cămașa cu altiță, a apărut odată cu nașterea și evoluția poporului român și a culturii românești. Nu e întâmplător faptul că o putem considera o piesă importantă în exprimarea identității noastre naționale. (…)
Simbolurile iei sunt numeroase, de la cele mai abstracte imagini cosmice, spre exemplu crucea încârligată este un simbol solar. O vom găsi pe foarte multe dintre cămăși cu această semnificație. Florile stilizate nu apar direct ca expresii florale frumos desenate. Sunt însă o sumedenie întreagă de modele care, combinate, dau expresie cosmosului în sensul lui de spațiu locuit și reconstruit de om. Există motive preferențiale pentru anumite zone.
Pânza din care se lucra era țesută în casă. Atunci când a intervenit magazinul, orașul, care a pus în vânzare diferite materiale, atunci a intervenit o schimbare în caracteristica și funcția acestei cămăși. Fiindcă ia, de fapt, era rezultatul unei activități desfășurate în cadrul industriei casnice, unde țesutul, cu toate ale lui, ocupa în partea friguroasă a anului un loc important.
Ia încorporează o istorie culturală de la începuturi și până astăzi”. (…)
Sursa:http://ziarullumina.ro/ia-emblema-identitara-pentru-romania-123821.html

Eleganța Reginei Maria care a purtat cu drag ia românească și costumul popular a inspirat pe mulți din creatorii de ii, devenind și un etalon vestimentar pentru aristocrația vremii. La fel ca și predecesoarea ei, Regina Elisabeta, a fost fascinată de tradițiile populare din țara ei de adopție și, la rîndul ei, a transmis această pasiune și fiicelor sale, Elisabeta, Mărioara și Ileana. Ia a inspirat pictori celebri şi creatori de modă precum Henri Matisse și Yves Saint-Laurent (”La Blouse Roumaine”), vezi pozele de pe:
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/foto-reginele-si-principesele-romaniei-au-iubit-portul-traditional-romanesc

Proiectul cultural – „Flori de IE”, centrat pe ia populară românească, a fost gândit și prezentat cu drag, din dorința și nevoia de a readuce în atenție acest gen de artă populară de creatorul brandului Flori de ie, Cristina Chiriac. Încercând să salveze tradiţia şi obiceiurile românești a colecționat costume populare vechi, de tradiție românească din toate colțurile țării dorind ca românii să-și redescopere și în acest fel identitatea, tradițiile și obiceiurile:
Uniți în flori de RomânIE

Ia românească în imagini și cântec:
Ia românească
Lavinia Birsoghe si Liliana Popa – Iia romaneasca
Alessis – Ie Românească
Ii traditionale romanesti