Acasă » Articole etichetate 'tricolor'

Arhive etichetă: tricolor

160 ani de la Unirea Principatelor Române

Amintindu-ne și cinstind trecutul,
24 ian. 1859, Zi Mare a veacului, în spiritul
ei, în albastru, galben și roșu e și cuvântul,
precum tricolorul scrutând demn orizontul
ne îndeamnă să făurim cu cinste prezentul !

EDITIE SPECIALA Iasi, capitala istorica a Romaniei 23 ianuarie 2019

_________________________________________________________________
Aspirația unității naționale, gândindu-ne la trei lucruri fundamentale: pământ, cultură și credință a vibrat de-a lungul veacurilor pe întreg spațiul românesc. Datorită istoriei sale zbuciumate, patria noastră, cea străbună (de pe vremea geto-dacilor) a început să-și vadă visul împlinirii începând cu 5/24 ianuarie 1859, anul Unirii Principatelor Române, ce a reprezentat un prim pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar roman.
Pentru dreptul la identitate și unitate națională, emancipare socială și națională, apărarea credinței și a tradițiilor noastre, de-a lungul istoriei, au luptat cu însuflețire, până la jertfă bravi români și mari bărbați ai neamului românesc, lupte care au culminat cu înfăptuirea Unirii din 24 Ianuarie 1859, când a fost ales Al. Ioan Cuza ca Domn al celor două Principate Românești, Moldova și Țara Românească.

view original post

Ziua Drapelului Național al României

Tricolorul 1

Al nostru steag,
știm din vechime,
că fluturând pe acest meleag
a însemnat în primul rând unire.
Dar mai înseamnă împlinire
prin cele trei culori anume,
roșu, galben și albastru
semnificând în cugetul nostru:
acțiune, prestigiu, fidelitate,
pasiune, virtute, loialitate,
moralitate, inteligență, profunzime,
credință, grandoare, ordine,
vigilență, bogăție, adevăr…
ce am știut să le-mpletim
și-o țară frumoasă să făurim
din vremurile cele mai vechi
dar mai ales la început de secol XX,
pe care s-o iubim mereu
și niciodată să nu ne pară greu.

© Georgeta R.M.

155 de ani de la nașterea sopranei Hariclea Darclée

Această prezentare necesită JavaScript.

Având o voce de un farmec tulburător Hariclea Darclée s-a impus în istoria muzicii ca soprană a lumii la începutul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, dăruind lumii splendoarea glasului său. S-a născut pe 10 iunie 1860, la Brăila trăgându-se din străvechea familie fanariotă Mavrocordat, părinţi cu origini greceşti Ion Haricli, posesorul unei moşii în Teleorman, şi Maria Haricli, fostă Aslan, nepoata directă a domniței Mavrocordat. La Iași a avut prilejul să facă studii fundamentale la Conservatorul din localitate, susţinând emoţionante duete cu Margareta (Maria) Iamandi, altă ieşeancă de celebritate europeană, și, parteneră de concerte cu Zoe Miclescu, eleva lui Franz Liszt o celebră pianistă și profesoară care a remarcat și apreciat talentul său.
În aprilie 1886, România de atunci fiind lipsită de posibilitatea de instruire muzicală așa cum visa și la îndemnul compozitorul George Stephănescu (1843-1925) a plecat spre Paris să-și completeze educaţia muzicală la şcoala de canto a marilor maeştri, pe scenele teatrelor lirice europene.
În 1888 a debutat cu rolul Margaretei din opera ”Faust” fiind remarcată de compozitorul Charles Gounod, care îi găsise şi pseudonimul de scenă: Darclée, apoi ”Cidul” în 1890 la Scala din Milano. Vocea și înterpretarea sa deosebită i-a adus succesul, vizibilitate și contracte la cele mai mari teatre din Italia. A cunoscut gloria pe mari scene ale lumii: vestitele teatre din Roma, Madrid, Lisabona, Petersburg, Rio de Janeiro, Montevideo, Buenos Aires, New York, Madrid, Berlin, Florenţa, Moscova, cântând în limbile, franceză, italiană, spaniolă, germană, engleză, greacă, rusă, pe care le şi vorbea, cucerind publicul. La Constantinopol, unde a fost invitată la nunta fiului sultanului a primit două decorații: medalia artistică și „marele ofițer al Sefakatului”. Aici o întâmplare inedită i-a pus din nou în evidență calitățile sale extraordinare ieșind cu brio dintr-o situație neprevăzută. (INEDIT)
A cunoscut şi a colaborat cu celebrii compozitori Giuseppe Verdi, Massenet, Gomez sau Giacomo Puccini pentru care a devenit Floria din Tosca, precum şi cu Pietro Mascagni, care i-a dedicat opera „Iris“, sau Alfredo Catalani care i-a compus „La Wally“.
A cântat pană în 1918, ultima apariție importantă pe scenă fiind în Santuzza, din Cavalleria Rusticana. A avut o carieră strălucitoare, 30 de ani de activitate neîntreruptă, dar un sfârșit trist, nemeritat.
”Jucând alături de renumitele vedete ale timpului, pe toate scenele lumii, nu uita niciodată ţara ei, prezentă în buchetul de flori roşii, galbene şi albastre sau în stindardul tricolor, pe care îl dorea fluturând pe mesele banchetelor, în apartamentele luxoaselor hoteluri şi-n cabinele teatrelor, România fiind, potrivit gazetelor, „la cara patria della grande artista.” Mai mult, aici
Alte surse:
ro.wikipedia.org
jurnalul.ro