Arhive pe etichete: unire

1 Decembrie – Ziua Națională a României

tricolorul romaniei imagini animate

Desăvârşirea formării statului naţional unitar român

La mulți ani România !

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

96 de ani de la unirea Bucovinei cu România

Regiunea istorică Bucovina, locuită în antichitate de geto-daci, cuprinde un teritoriu acoperind astăzi zona adiacentă oraşelor Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Rădăuţi, Siret, Vicovu de Sus care fac parte din România, precum și Cernăuți, Cozmeni, Vășcăuți pe Ceremuș, Vijnița, Sadagura și Storojineț din Ucraina. Pînă în 1774 nu putem vorbi de Bucovina, aceasta fiind înainte partea de nord a Ţării Moldovei. Ca realitate istorică şi ca nume de teritoriu, Bucovina începe să existe în cuprinsul Imperiului Habsburgic în 1774, devenită Ducatul Bucovinei în 1849 (germ. Buchenland, „ţara de fagi”), dăinuind vreme de 144 ani, între 1774 şi 1918.
Fapte similare cu evenimentele care s-au petrecut în Basarabia în martie 1918, se petrec și în Bucovina, unde la 27 octombrie se creează un Consiliu Naţional Român, sub conducerea fruntaşilor unionişti bucovineni Dionisie Bejan şi Iancu Flondor, care formulează dorinţa Bucovinei de unire cu România, proclamată cu mare însufleţire la Cernăuţi, la 15/28 noiembrie 1918.
Iată Declaraţia de Unire a Bucovinei cu România, la 15/28 noiembrie 1918:
„Congresul General al Bucovinei întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuţi, consideră că:
Sala Sinodală-Unire 11.1918
Sala Sinodală din Reședința Mitropolitană Ortodoxă din Cernăuți unde au avut loc lucrările Congresului – Sursa foto
de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găseşte vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fii acestei ţări, umăr la umăr cu fraţii lor din Moldova şi sub conducerea aceloraşi domnitori au apărat de-a lungul veacurilor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirei păgâne; că în 1774 prin vicleşug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgilor; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferinţele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naţionale şi care prin strâmbătăţi şi persecuţii căuta să-şi înstrăineze firea şi să-l învrăjbească cu celelalte neamuri cu cari el voieşte să trăiască ca frate; că în scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate câmpurile de bătaie din Europa sub steag străin pentru menţinerea, slava şi mărirea asupritorilor lor şi că ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea drepturilor moştenite, isgonirea limbei lor din viata publică, din şcoală şi chiar din biserică; că în acelaşi timp poporul băştinaş a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogăţiile şi izvoarele de câştig ale acestei ţări, şi despoiat în mare parte de vechea sa moştenire; dară că cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi suferinţă va sosi, şi că moştenirea lor străbună, tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ştefan, şi că au nutrit vecinic credinţa că marele vis al neamului se va înfăptui prin unirea tuturor ţărilor române dintre Nistru şi Tisa într-un stat naţional unitar; constată că ceasul acesta mare a sunat!
Astăzi, când după sforţări şi jertfe uriaşe din partea României şi a puternicilor şi nobililor ei aliaţi s-a întronat în lume principiile de drept şi umanitate pentru toate neamurile şi când în urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungară s-a zguduit din temeliile ei şi s-a prăbuşit, şi toate neamurile încătuşate în cuprinsul ei şi-au câştigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea desrobirii noastre.

Cetatea Hotinului 07
Cetatea Hotinului, unul din cele mai importante edificii din sistemul de apărare al Moldovei medievele, face parte din șirul de cetăți, care au stat ca niște pietre de hotar la malul Nistrului – Sursa foto
Cetatea Sv-ext
Cetatea Sucevei – exterior
Cetatea Sv-int
Cetatea Sucevei – interior
Drept aceea
Noi,
Congresul general al Bucovinei,
întrupând suprema putere a ţării şi fiind investit singur cu puterile legiuitoare,
în numele Suveranităţii naţionale,
Hotărâm:
Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu regatul României”.

Sursa: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Unirea_Bucovinei_cu_Rom%C3%A2nia

Decretul — lege prin care regele Ferdinand I a consfințit unirea Bucovinei cu România, a apărut în Monitorul Oficial nr. 217, din 19 decembrie 1918/1 ianuarie 1919. Prin tratatul de pace de la Saint Germain încheiat cu Austria la data de 10 septembrie 1919 se recunoaște Unirea Bucovinei cu România în mod oficial și pe plan extern.
După unirea Bucovinei cu patria-mamă a urmat actul istoric de la 1 decembrie 1918, când urmare Marii Adunarei Naționale de la Alba Iulia s-a decis Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.

Bucovina. Trecut, prezent şi perspective
http://www.usv.ro/index.php/ro/1/Bucovina/122/0/2

Surse:
http://www.ziuanationala.ro/unirea_bucovinei.php
http://ro.wikipedia.org/wiki/Bucovina
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Unirea_Bucovinei_cu_Rom%C3%A2nia
http://www.agerpres.ro/cultura/2013/11/14/documentar-95-de-ani-de-la-unirea-bucovinei-cu-romania-16-41-15
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/motiunea-unire-bucovinei-romania-1528-noiembrie-1918
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2011/11/28/28-noiembrie-1918-unirea-bucovinei-cu-tara-mama-romania/

4 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

Dobrogea – Tărâm al Frumuseții Românești

Dobrogei la zi aniversară

Bătrân ţinut de ape ocrotit,
De multe seminţii ai fost poftit!
Ne spune Herodot că în vechime
Un împărat persan a dat de tine.
Când grecii corăbieri au poposit,
Oraşe noi la mare ţi-au zidit;
Din liră ţi-au cântat în temple albe,
În amfiteatre purtai straie dalbe.
Romanii şi-au trimis al lor poet
Să-i cânte Mării Negre un duet,
Al Tristelor şi Ponticelor rime,
Melancolia dorului s-anime.
Ai fost şi vatră veche de credinţă,
Ai tăi întâi creştini cu biruinţă
Şi-au dus cu cinste crucea lor de piatră,
Îngenunchiaţi prin vremuri să răzbată.
Ţi-a dat apoi un nume Dobrotiţă,
Ori poate fiica lui cu grea cosiţă
De grâne aurii cu unde line,
Sub briza mării-albastre şi senine.

Iar Mircea cel Bătrân te-a înălţat,
Cetăţi de apărare el ţi-a dat,
Dar vântul Semilunei te-a găsit,
Sub iatagane de spahii te-ai prăbuşit.
Sultanul cel păgân când te-a râvnit,
El paşalâc prin veacuri te-a sortit
Şi dobrogenii astfel s-au plecat,
Dar vatra şi credinţa şi-au păstrat.
Un val prielnic marea a adus,
De patru veacuri jumătate-apus
Când roşiorii-n lupte s-au jertfit
Să-i deie ţării sceptrul regăsit.
Şi regele-a păşit apoi semeţ,
Călare-n fruntea oştii, îndrăzneţ,
Ca Dobrogea, ţinut scăldat de apă,
La pieptul României să încapă.
În evul tău cel nou ce-a început,
Tărâm prea blând de ape şi de lut,
Cusut ai fost c-un pod de ţara-mamă
Spre-a scrie o istorie de seamă.
Ca azi să ne-nchinăm la chipuri care,
Preacunoscute şi nepieritoare
Ţi-au desenat destinul potrivit,
Bătrân ţinut de ape ocrotit!
de: Gigi Stanciu

Dobrogea. Inceputul lumii. Partea 1
Dobrogea. Inceputul lumii. Partea 2

6 comentarii

Din categoria Motive pentru condei

27 Martie 1918 – Revenirea Basarabiei la Țara Mamă

Să ne reamintim ce a însemnat în istoria românilor din țară și de pretutindeni atunci și acum data de 27 martie 1918 sau 9 aprilie 1918 (stil vechi). Dar înainte de toate ar trebui să spunem că Basarabia reprezintă cel mai răsăritean spaţiu al românilor. Ea este locuită de acelaşi popor român care se întâlneşte şi în Moldova, Bucovina, Maramureș, Crișana, Banat, Transilvania sau Dobrogea.
Basarabia ”era parte componentă a teritoriului locuit de români sau de strămoşii lor, iar Prutul nu despărţea două regiuni, ci curgea prin mijlocul aceluiaşi teritoriu, după cum curgea Siretul prin mijlocul Moldovei” (Prof.dr. Mihai Cotenescu).
Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu patria-mamă.
Încorporată Rusiei țariste prin tratatul de la București din 1812, Basarabia parte întregitoare a Moldovei lui Ștefan cel Mare și Sfânt pentru noi românii – neam vechi, de geto-daci vitregiți în decursul istoriei datorită tumultului lacom, clocotitor și războinic al neamurilor care ”ne-au vizitat”, s-a reîntors pe 27 martie 1918 la patria mamă.

” Străvechi cetăți, în urmă de privești
Pe Nistru ctitorite coroanele domnești
Tighina și Soroca, Cetatea și Hotin
Trecutul și prezentul, amarnicul destin.

Și-au pus speranța-n ele, ca pietre de hotar,
S-oprească năvalirea și hoarda de barbar.
Au stat de veghe zile, și nopțile cu lună
Străjeri viteji ca-n basme, la patria străbună.”

(Alexandru Tomescu, 27 martie 2007)

Până la această dată deputați ai Basarabiei, delegați ucraineni și ruși la Sfatul țării au votat în favoarea Unirii, fapt care a ferit Basarabia de multe tragedii, despre care s-a scris (Mihai Tașcă). Încă din 18 aprilie/1 mai 1917, s-au adunat la Odesa peste 10.000 de basarabeni, de la ofiţeri, soldaţi, preoţi, studenţi, și alte categorii sociale. În aceste zile s-a ținut Congresul preoților și a învățătorilor care au cerut alegerea unui mitropolit român, convocarea unei adunări naționale și constituirea unui Înalt Sfat cu atribuții legislative și executive, care și-a început activitatea din 21 noiembrie/decembrie 1917.
De asemeni este importantă amintirea activitatății unioniste a refugiaţilor ardeleni şi bucovineni cât și Constituirea Partidului Naţional Moldovenesc înființat în aprilie 1917, sub conducerea lui Vasile Stroiescu, cu concursul fruntașilor Pantelimon Halippa, Pavel Gore, Vladimir Herța și a transilvăneanului Onisifor Ghibu.
Activitatea unionistă a refugiaţilor ardeleni şi bucovineni cât și refugiați din vechiul Regat, au dezvoltat în Basarabia o propagandă vie pentru cauza naţională şi pentru unirea românilor. Printre aceștia s-au numărat Onisifor Ghibu, Octavian Goga, Ion Nistor ș.a. care printre altele au ajutat și la organizarea de întruniri la care se discutau problemele populaţiei şi se căutau soluţii.
În ianuarie 1918, atât România cât şi Republica Democrată Moldovenească se găseau într-o situaţie extrem de delicată datorită tensiunilor externe, în același timp curentul care cerea unirea devenise de nestăvilit.
În acest context, la Iaşi au început discuţiile și pregătirile legate de modalitatea de realizare a Unirii. În cadrul şedinţei guvernului de la Iaşi din 23 martie, la care au participat şi Ion Inculeţ – președintele ales al Sfatului Țării, Ciugureanu şi Constantin Stere, s-a decis trimiterea unei delegaţii la Chişinău, care să supună chestiunea unirii în Sfatul Ţării. Constantin Stere a sosit la Chişinău în 24 martie, iar în 26 martie a ajuns şi primul-ministru Alexandru Marghiloman ca reprezentant al guvernului român.
Pe scurt, aceste mișcări au dus dus în final la declararea Unirii în mod legal pe 27 martie 1918, (respectiv 9 aprilie 1918) a cărei legitimitate a fost recunoscută și internațional prin Conferinţa de Pace de la Paris din 1920 .
Era, după cum avea să spună Regele Ferdinand, „înfăptuirea unui vis care demult zăcea în inimile tuturor românilor de dincolo şi de dincoace de apele Prutului”. Unirea a fost primită cu entuziasm şi satisfacţie de românii de pretutindeni şi a stimulat lupta de eliberare a românilor aflaţi sub stăpânire străină.

Surse despre Istoria Basarabiei și informații despre Unirea Basarabiei cu România:
Istoria Basarabiei
Enciclopedia României
Istoria Md
Istoria Md
Descoperă Basarabia

Lui Alexei Mateevici :
”Un gând și un cuvânt vrea să vorbească
pentru un poet cu iubire de țară,
de neam, de limbă românească
ce-n versuri și imn se declară”.

Alexei Mateevici

Tot într-o zi de 27 martie (1888) s-a născut preotul și poetul Alexei Mateevici, unul dintre cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia, a cărei poezie ”Limba noastră” este poate cea mai frumoasă odă dedicată limbii române. În Republica Moldova (Basarabia) versurile poeziei ”Limba noastră” sunt foarte cunoscute, căci ele constituie imnul naţional:

Limba noastră

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cîntec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
În rostirea ei bătrînii
Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le `nşirate, –
Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.

Limba noastra-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plîng şi care o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării`n care geme.

Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Am aflat citind că:
-pentru mireasma versurilor sale poetul a fost asemănat cu Mihai Eminescu și a fost considerat slujitorul limbii române;
-bustul său de pe Aleea Clasicilor din Chișinău este realizat de sculptorul Al. Plămădeală pe care-l cunoștea din 1910;
-deși a citit și a tradus mult – cărți religioase și beletristică, Alexei Mateevici a rămas fidel culturii populare românești, publicând numeroase studii având ca teme istoria poporului român și tradițiile lui multiseculare;
-el a adus un nou suflu în școala teologică și în învățământul din Chișinău, capitala Basarabiei, pământ românesc: ”Trebuie să știm că suntem români. Aceasta trebuie să le-o spunem și copiilor noștrii și tuturor celor neluminați. Să-i luminăm pe toți cu lumină dreaptă”
-teatrul ”Alexei Mateevici” din Chișinău este singurul teatru poetic din Europa. Aici se montează și au loc spectacole de folclor (Miorița, Toma Alimoș, etc.), de poezii autohtone și după cele mai cunoscute opere românești și universle din creațiile lui: Eminescu, Alecsandri, Mateevici, Topârceanu, Blaga, Druță, Aitmatov, Lermontov, din poezia japoneză, turcă, cehă, etc.
-recitalurile actorilor Nicolae Jelescu, Margareta Nazarchievici sunt apreciate atât în Basarabia, dar și în România, Italia, SUA, și Ucraina;
-în 1988 a fost fondată pentru comemorarea centenarului poetului Alexei Mateevici, Casa memorială Alexei Mateevici – actual casă muzeu. Casa a fost construită de tatăl poetului, preot în biserica satului. Casa muzeu deține mai mult de 7000 de articole, fotografii, obiecte personale;
-deși a murit la o vârstă de numai 29 ani, el a lăsat o moștenire literară impresionantă: un set de traduceri și lucrări documentare despre istoria și dezvoltarea creștinismului în Basarabia (actual R. Moldova), precum și o colecție de poeme care au fost publicate după moartea sa;
În fiecare primăvară în satul Zaim, se organizează Zilele Poeziei lui Alexei Mateevici în cadrul cărora are loc și un concurs al tinerelor talente: ”Comoara”.

Poezii, proză, traduceri, publicistică – aici.
Surse: 1, 2, 3, 4

6 comentarii

Din categoria Motive pentru condei