Acasă » Articole etichetate 'Vasile Alecsandri'

Arhive etichetă: Vasile Alecsandri

Sfântul Voievod Ștefan cel Mare

Această prezentare necesită JavaScript.

„Iară pre Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi, ca după un părinte al său, că cunoştiia toţi că s-au scăpatu de mult bine şi de multă apărătură. Ce după moartea lui, până astăzi, îi zic Sveti (Sfântul) Ştefan vodă, nu pentru sufletu, ce ieste în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici după aceia, l-au ajunsu.” – cronicarul Grigore Ureche, sec.XVII.
Troparul Sfântului Ștefan cel Mare

Poezii pentru Bucovina

V-aduceți aminte, din inimă venită o poezie
pe care Eminescu ne-a lăsat-o ca o armonie,
născută din doru-i tainic și nouri de suspine
cu munții în lumină și văi cu flori, asemine
când gându-i se îndreaptă la Bucovina cu duioșie ?

La fel de dulce e Bucovina, veselă grădină
pentru Alecsandri, alt suflet de lumină,
sau Păunescu cu un discurs poetic atât de original
pentru a comunica direct și vertical
ne-a dat Un cântec, tot pentru o dulce Bucovină:

La Bucovina

N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,
Geniu-ţi romantic, munţii în lumină,
Văile în flori,
Râuri resăltânde printre stânce nalte,
Apele lucinde-n dalbe diamante.

Peste câmpii-n zori.
Ale sorţii mele plângeri şi surîse;
Îngânate-n cânturi, îngânate-n vise
Tainic şi uşor,
Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dinainte,

Inima mi-o fură şi cu dulci cuvinte
Îmi şoptesc de dor.
Numai lângă sânu-ţi geniile rele,
Care îmi descântă firul vieţii mele,
Parcă dormita;

Mă lăsară-n pace, ca să cânt în lume,
Să-mi visez o soarte mândră de-al meu nume
Şi de steaua mea.
Când pe bolta brună tremură Selene,
Cu un pas melodic, cu un pas alene

Lin în calea sa,
Eol pe-a sa arpă blând răsunătoare,
Cânt-a nopţii dulce, mistică cântare,
Cânt din Valhala.
Atunci ca şi silful, ce n-adoarme-n pace,

Inima îmi bate, bate, şi nu tace,
Tremură uşor,
În fantazii mândre, ea îşi face cale,
Peste munţi cu codri, peste deal şi vale
Mână a ei dor.

Mână doru-i tainic colo, înspre tine,
Ochiul îmi sclipeşte, genele-mi sunt pline,
Inima mi-e grea;
Astfel, totdeuna cînd gândesc la tine,
Sufletul mi-apasă nouri de suspine,
Bucovina mea!

(Mihai Eminescu)

Bucovina

Dulce Bucovină

Veselă gradină,
Cu pomi roditori
Cuib de păsărele
Albe , sprintinele,
Care-n ochii lor
Au foc rapitor.

Tu, ce ești o floare
Căzută din soare,
Cu trei alte flori,
A tale surori!
Ele către tine
Privesc cu suspine
Și tu le zâmbești
Cu zâmbiri cerești.

Dulce Bucovină!
Vântul ce înclină
Cu aripa lui
Iarba câmpului,
Naște prin șoptire
Scumpă amintire
De-un trecut ,
Mare , glorios.

Fii în veci voioasă
Precând ești frumoasă!
Fie traiul tău
După gândul meu!
Ah !cine te vede
Chiar în rai te crede
Cine-i trecător
Te plânge cu dor!

(Vasile Alecsandri în Foaia Sotietatii pentru cultura si literatura romana in Bucovina, 1 martie 1865)

Cântec pentru Bucovina

Nu-i nicăierea pe pământ,
Nici omenie mai frumoasă,
Nici ceruri nu-s, nici munţi nu sunt,
Ca-n Bucovina mea de-acasă.

Aici şi cerul pare-un sat,
Precum în orice sat e cerul,
Aici e, parcă, mai curat
Şi mai puternic adevărul.

Şi de la Dorna-n Câmpulung
Şi de la Putna la Suceava
Atâtea ceruri ne ajung
Că parcă ne-mbrăcăm cu slava.

Acest străvechi pământ de fraţi
Cu lacrimi l-a plătit lumina
Oricâte ţări ai să străbaţi
Nu-i nicăieri ca-n Bucovina.

Aicea fiecare an
Cu brazi ne-mpodobeşte pragul,
Pe când Vitoria Lipan
Reintră-n basme cu Baltagul.

(Adrian Păunescu, 25 Februarie 1989)

Cartea de noblețe a unui neam

Limba este cartea de noblețe a unui neam. (Vasile Alecsandri)
Limba e vehiculul care duce gândul meu în urechea, inima şi gândul celuilalt. (Victor Eftimiu)
Orice limbă e oglinda sufletului naţiunii care o creează. (Ion Pillat)

limba_romana_apsa

„Limba unui popor nu este făcută de academicieni, de lingvişti, de profesori… Limba e plăsmuită de oamenii simpli, de aceea ea este atît de vie şi plină de metafore. Lingviştii nu produc limbi, ei doar le studiază, le inventariază, le compară etc. Noi, de exemplu, cînd am început a vorbi limba română, nu am învăţat înainte de asta gramatica ei. Încă din pruncie, ne străduiam să pătrundem în goliciunea cuvintelor limbii materne, ca mai apoi, aşa cum reuşeam, să le pronunţăm, să le atribuim noi sensuri, să le… „personalizăm” într-un fel. Chiar dacă greşeam, nimeni în lume nu ne-o spunea. Tot aşa şi cu perfecţiunea limbii, care, pentru Eliade, este o poetică: Nici o poetică din lume nu atinge perfecţiunea şi semnificaţia celei mai timide flori…
Limba este cel mai important sistem de semne prin intermediul căruia ne exprimăm. Celelalte sisteme de semne (limbajul matematic, semnele de circulaţie rutieră, culorile, sunetele etc.) sînt auxiliare, ele putînd fi traduse prin limbă. Nu şi invers. În acest sens, versul eminescian „Apele curg clar izvorînd în fîntîne” pierde mult din poeticitatea sa dacă, cu mult simplificat, este tradus într-un limbaj tranzitiv – matematic, fizic, chimic sau de altă natură. Iată de ce reflexivitatea limbii, plasticitatea ei, atît de caracteristică „copilăriei limbajului”, este „un vehicul care duce gîndul meu în urechea, inima şi gîndul celuilalt” (Victor Eftimiu)”.Sursa:
http://ionurusciuc.wordpress.com/2009/08/31/oda-limbii-romane/

“A vorbi despre limba în care gândești este ca o sărbătoare. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numește, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.” Nichita Stanescu
continuare: http://gardianul.md/?p=4308

Limba Noastră – Cetatea, versuri de Alexei Mateevici

O altă limbă mai frumoasă nu-i

Mai dulce și mai bună decât toate
e pentru mine limba mea
și pentru tine limba ta,
și pentru dânsul – limba lui –
o alta limbă mai frumoasă nu-i
din care omul cântecul își scoate.
Auzi? În limba mea
pe cer răsare prima stea,
și-n toate limbile la fel
Luceafarul răsare clar, fidel.
Aici, pe-acest picior de plai,
vin rodnici ani în evantai
și-n limba mea ca-ntr-un izvor
e-un cer răsfrant multicolor.
Și-n limba asta dac-o știți,
pământul, pâinea i-o sfințiți,
și truda omului ce-o face,
cu ea cântăm frăția, pacea.

Când spune omul că-i săracă,
sarac îi el, nu-s limbi sărace,
lui poate limba să nu-i placă,
dar mie orice limbă-mi place
și pentru mine limba mea
e-n lumea cerului o stea.

Atingi o frunză-n codru ei
și frunza scapără scântei,
când vii în codrul ei umbros,
te faci mai tânar, mai frumos;
când bei din apa ei adâncă,
se prinde rod pe vârf de stâncă.

E limba mea, pe care mama
mi-a pus-o-n suflet pentru drum
și-așa-i de nouă și bogată,
că n-o știu bine nici acum.

(Victor Teleucă, 1958)

Limba Română în topul celor mai vorbite limbi din lume. Este vorbită în 20 de țări:
http://www.rbnpress.info/wp/limba-romana-in-topul-celor-mai-vorbite-limbi-din-lume-este-vorbita-in-20-de-tari/

Video:„Basarabie, nu plânge!”. Omagiu la 25 ani de la oficializarea Limbii Române:
http://www.rbnpress.info/wp/video-basarabie-nu-plange-omagiu-la-25-ani-de-la-oficializarea-limbii-romane/

Eu știu…

Eu știu că limba românească-i o comoară
din care-și trage seva și condeiul meu
să poarte din primăvară în primăvară,
noi gânduri străbătute de lumină
avându-i pe poeții noștrii în inimă mereu.

E un grai de inimă, de sărbătoare,
e graiul cu care noi trăim sub soare
ce dă rațiune poporului de a fi,
să ne-nțelegem, să iubim și a vorbi,
ne reprezintă-n lume și spre a dăinui.

de: Georgeta R.M

Poet al Unirii și fruntaș al revoluției de la 1848

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Vasile Alecsandri a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

În evoluția artistică a operelor lui Vasile Alesandri se remarcă trei etape în consonanță cu transformările sale interioare, cît și cele din societatea românească din vremea sa: Buchetiera de la Florenţa, Doine, Lăcrămioare, ș.a. sunt poezii care reflectă un romantism liric, entuziast, apoi perioada de maturizare care se reflectă și în opera sa prin pasteluri, legende unde ne întâlnim cu elemente picturale, de peisaj, idilice cu elemente descriptive ce redau cadrul unei vieți patriarhale, și a treia etapă în care își păstrează viziunea romantică, dar își folosește spiritul critic la adresa moravurilor din acea vreme prin crearea operelor de teatru atît de gustate de-a lungul anilor și astăzi. Această a treia etapă îl apropie de clasicism.

Vasile Alecsandri nu a fost numai poet, dramaturg, folclorist ci și un om politic de anvergură al vremii sale, deoarece s-a împlicat în evenimentele împortante vremii sale. A sprijinit Revoluţia de la 1848, fiind unul dintre liderii principali ai acesteia şi a încurajat Unirea Principatelor.

Stelele

De la mine pân’ la tine
Numai stele şi lumine!

Dar ce sunt acele stele?
Sunt chiar lacrimile mele

Ce din ochii-mi au zburat
Şi pe cer s-au aninat

Cum se-anină despre zori
Roua limpede pe flori!…

Vărsat-am multe din ele
Pentru soarta tării mele!

Multe pentru cei ce sunt
Pribegiţi de pe pământ!

Multe lacrimi de jelire…
Iar de dulce fericire

Ah! Vărsat-am numai două,
Şi-s luceferi amândouă!
Sevilia, 1853 Vasile Alecsandri

Despre viața și activitatea sa literară pe:

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Vasile_Alecsandri

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri

http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/vasile-alecsandri-un-poet-al-unirii

Poezii:

http://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Vasile_Alecsandri