Acasă » Articole etichetate 'viață'

Arhive etichetă: viață

Itinerar basarabean

Frumoasă nestatornicie,
Viaţă, pentru ce-mi eşti dată?
Mintea-mi tace, simţul ştie:
Viaţa-i pentru viaţă dată.
Frumoase-s toate-n lumea mare,
Căci ziditoru-n ea s-ascunde,
Dar prin simţiri şi prin cântare
Lumina feţei Lui pătrunde.
Pe Dânsul a-L afla-n zidire
Ca-n carte voia a-i citi
Aceasta-i a vieţii menire:
În Dumnezeu a vieţui.

”Viața” de Alexei Mateevici, Mai 1912

Itinerar basarabean
de George Dorul Dumitrescu

Basarabia e mare și Basarabia e frumoasă! Pe ”drumurile ei de os”, cum le evocă versurile pline de melancolie ale unui dotat poet, pașii primelor noastre tinereți ne-au dus de nenumărate ori, spre trecutul ei de aur.
Și acolo – șezum și plânsem!…
Un deosebit farmec imprimă provinciei dealurile ei unduitoare, în creste ”oble” și verzi, coborând din miazănoapte până dincolo de ținutul Lăpușnei. Dealurile Hotinului, cu piscul Băscăuți, un adevărat ”starosti de dialuri”, cum l-a botezat prietenul meu Gore Gavrilovici, în călătoria noastră spre cele mănăstiri.
Era o zi grea de prea multă lumină. Satul Grozinți, pitulat la poalele codrului, avea, când am pornit din gara Ocnița, în teleaga noastră cu un cal, sclipet pe apă, iar pădurile de fag din preajmă-i, un verde cum nu mai văzusem niciodată proaspăt.
De aici, m-a făcut prietenul meu să înțeleg cum pornesc alte culmi împădurite de-a lungul Nistrului, iar spre apus, odată cu apele puțintele ale Bâcului, domol cu unda lui, culmea ce-i poartă numele. Stejarii împrumută locului o liniște de catedrală; liniște verde din umbră înmiresmată, răcoare și tihnă. Este unul din ținuturile fermecătoare ale Basarabiei. Loc de meditație și lepădare oricărei deșărtăciuni omenești. Ținut întru totul prielnic vieții monahale, cum și este. Vechile ctitorii boierești, moldovenești te întâmpină de departe, cu semnul sfintei cruci profilat pe cer și dangăt solemn de clopot mănăstiresc.
Pe toate drumurile tale de acum încolo, sfintele locașuri îți vor ține albă și cucernică tovărășie.
Iată mănăstirea Dobrușa, înălțată la 1772 din osârdia ieromonahului Ioasaf, frate la Probota; mănăstirea Hârbovăț, ridicată de arhimandritul Serapion; mănăstirea Hârjeanca, pitulată după un șir de plopi nostalgic foșnitori peste lacul din preajmă.
Teleaga noastră s-a oprit de la sine. Prietenul Gore Gavrilovici a zâmbit numai, fără să mă lămurească. Numai a întrebat, așa într-o doară și-ntr-un târziu:
– Cunoști pe Ialarion Stancu?… Di unde să-l cunoști, ci întreb eu?… Ai să-l vezi curând, și ari să-ți placă.
Cu adevărat mi-a plăcut. Un om zdravăn dintr-o bucată, gospodar neîntrecut.
Am întârziat aici două zile, la vorbă și la ospăț. Puii la frigare și ciulamaua de ciuperci au făcut de nenumărate ori înconjurul mesei noastre, niciodată strânsă.
De abia la păhărelul aromat din rachiu de mintă și cuișoare, Gore Gavrilovici mi-a explicat:
– Înțelegi de ce se oprește de la sine teleaga mea!
Am plecat într-o seară cu lună, și după un ceas de mers ne-a întâmpinat, parcă mai albă din desișul verdelui mat, mănăstirea Japca, cârmuită pe vremuri de mitropolitul cărturar al Basarabiei, Gavril Bănulescu Bodoni.
Și cu fiecare pas, trecutul Basarabiei se leagă mai strâns de tine.
Aici, la hotarul unei Europe civilizate, s-au ciocnit continuu de-a lungul veacurilor două lumi. Sub semnul călăuzitor al culturii romane și grecești, ale căror vestigii mărturisesc și astăzi de-a lungul hotarului viu al Dunării splendoarea unor eterne realizări arhitectonice.
Îți ies în cale pe malul Prutului, lângă râulețul Ciuhur, ca ceva deosebit basarabean, ”Suta de movile”. Sunt ridicate de mână omenească la încrucișări de drumuri mari și rostul lor se desemnează și astăzi precis strategic. Puncte de observație și ascunziș în același timp, iar în clipele de grea cumpănă focurile aprinse deasupra lor erau pentru țară semnal de luptă. Poartă nume evocatoare: Movila mare, Movila hanului, Movila turcească.
Valurile lui Traian, ca mărturie în plus a ceea ce constituie pentru noi, cu o legitimă mândrie, începuturile noastre de viață. Valul de sus taie Basarabia în două. Pornește din dreptul Renilor, lângă Prut, și merge până aproape de Nistru. Miron Costin înseamnă în cronica sa: ”…Mai de crezut sunt acei ce zic că Traian împărat au săpat acest șanț în vecinica pomenire și veste, să se știe slavul oștii de cei vechi ori de cei mai noi n-au pomenit nimic”.
Și cetățile! Monumentele cele mai de seamă ale provinciei. Istoria Cetății Albe și Chilia este o istorie de hotare, spune d. Iorga. Și cu drept cuvânt, căci sub zidurile lor vechi, în molozul și piatra din care sunt înălțate, stă scris limpede, de poți citi și astăzi, după cum veacuri de acum încolo, întreg trecutul Moldovei.
Am vizitat Cetatea-Albă într-o dimineață însorită de august. Lumina punea pe zidurile ei numai alb. Cum albă era neclintirea apelor din liman, zborul pescărușilor și pânza irizată de deasupra începutului de mare înspre Bugaz. Impresia este covârșitoare. Nu găsești cuvinte care să o exprime. Încerci sentimente total opuse. Te simți înălțat, aureolat, fuge din tine omul de fiecare zi; dar în același timp ți-e frică, ți-apasă inima nu știu ce greutate; te ferești cu mare grijă să nu sfărâmi cu talpa încălțămintei tale din târg înstrăinat o țiglă desprinsă din acoperișul meterezelor; să nu atingi cu haina și nici cu mâna ta lemnul pervazului din fereastra prin care au privit de-atâtea ori, mâhniți, ochii Sfântului mult iubitor de țară, Ștefan.
”Ruga robului lui Dumnezeu, Fedorca, făcutu-s-a această cetate pe vremea preacuviosului domn gospodar Io Ștefan voievod, și prin boierul domniei sale și al cetății pârcălab, în anul 6948.
† Mântuiește de primejdii pe robul tău, născătoare de Dumnezeu † Ștefan Noemvrie în 10”
[”Universul Literar” (București), An. XLVII, nr. 21, 9 iul 1938, p.1-2]
.
Acest articol îl puteți găsi și în cartea ”Basarabia de altă dată [cu imagini de azi]”, Antologie de Liviu Papuc și Olga Iordache.
În Cuvântul însoțitor din carte aflăm că ”antologia are un caracter compozit, singurul fir călăuzitor fiind cronologic, în dorința de a urmări, pe cât posibil, și o minimă și superficială evoluție/devenire istorică a locurilor străbătute” dar și alte abordări: analiza punctuală a unor aspecte, călătoriile de plăcere (loisir), din scrierile băștinașilor care evocă ”în pagini mustind de talent, anii tinereții, dar care și ridică nițel vălul de pe viața culturală clocotindă a Chișinăului din anii premergători celui de-al doilea război mondial”.

De Dragobete

Ca un zeu al tinereții,
veseliei și iubirii
Dragobete dă sens vieții,
ca un zeu al tinereții
dar venind din vechi tradiții,
vestitor al primenirii,
ca un zeu al tinereții,
veseliei și iubirii.

© Georgeta R. M.

De DRAGOBETE ❤️ 💛 💙 Iubește Strămoșește:

Credință în existența luminii

“Don’t ask what the world needs. Ask what makes you come alive, and go do it. Because what the world needs is people who have come alive.”/
”Nu te întreba de ce are nevoie lumea, întreabă-te ce te face pe tine să prinzi viață. Și apoi mergi și fă acel lucru. Pentru că lumea are nevoie de oameni care simt viața”.

― Howard Thurman

Lăsându-ne iubiți de viață credem în existența unei lumini a iubirii și tandreței care are grijă de noi și veghează asupra noastră. Contracarăm stresul zilelor de azi cu o conștiință mai senină, sănătoasă și creativă.

Pe cărările timpului

Caută comoara din interiorul tău,
Vei găsi bogăţii ascunse,
Muguri de lumină, scânteia iubirii…
Eternul dor, flacăra dragostei vor lumina
Cărările vieţii, viitorul tău şi al lumii.
De lucrează în suflet adevărul, omenia
Bulgări de bucurie vor curge,
Pe cărările misterioase ale timpului.
Şi fără bogăţii poţi avea
O lume frumoasă în fiece zi.
Nu uita că în cămările inimii tale
Se aprinde scânteia iubirii. 2
Doar Domnul, Începătorul vieţii,
Ne trimite comori nepieritoare.
De dăruieşti…bucurie, vei primi
Sărutul clipei ce naşte veşnicia
Cutează! Fii nemuritor!
de Ionel Marin
revistedecultura.files.wordpress.com/2021/11/revista_bogdania_nr.-89-90_noiembrie-decembrie-2021.pdf pag. 32

Dumnezeu e şi Român

Dumnezeu e Român
şi-i Universul
trăirilor şi speranţelor noastre
e steaua ce ne luminează noaptea de Crăciun
atotocrotitorul vărsărilor
de sânge, de lacrimi şi dezastre!
Dumnezeu e Român
Să nu vă fie teamă
Când dintre viscole şi ploi
Fraţi şi surori ne cheamă
Vrea doar să stea de vorbă cu noi
Despre moartea
Ce vis şi viaţă ne destramă!
Dumnezeu e Român
Prea bând şi binefăcător în toate cele
Oricât de trist aş fi, aici rămân
Cu Dumnezeul meu şi îngerii din stele!
de Dumitru Buțoi
revistedecultura.files.wordpress.com/2021/11/revista_bogdania_nr.-89-90_noiembrie-decembrie-2021.pdf pag. 33

Poeme la început de august

Pași în timp
stăruință, iubire,
meditație;
cultură sănătoasă
a sufletului creștin.

***

Adevăr filocalic
când cerul în inimă,
multă iubire.
E dorul ontologic
al sufletului uman.

***

Efort ascetic
reafirmă iubirea,
dulce chemare.
Iubind, cu cele cerești
în armonie – viață.

© Georgeta R.M.

Tâlcul toamnei

tâlcul toamnei

 

 

 

 

 

De prin văi ușoare cețuri se ridică
și soarele topește dantelata brumă,
natura întreagă parcă iarăși se animă
căci tâlcul toamnei este să fie tonică.

Un rod bogat născut din grasa humă
și al cerului disc solar e o armonică
ce aduce un vesel trai în casă la căldurică
uitând de ceață, brumă, – e viața ce se afirmă.

Atâtea roade gustoase care au sorginte
din raza lunii, stelelor, a soarelui
și-un primitor pământ nasc inimii cuvinte

ca să dezvăluie lumii să ia aminte
că toate ale cerului, pământului
sunt de la al nostru bun Părinte.

© Georgeta R.M.

Sursa foto

Gând

Jucându-mă cu un fir de iarbă
și apoi privind seninul cerului
în care soarele cu a razelor jerbă
poate arde sau susține viața pământului,
găsesc natura o bibliotecă vie
cu numeroasele-i mesaje și multă poezie.
(Georgeta R.M. – 1 sept 2016)

Ziua Copilului e prima zi de vară

Copii cu flori în mână

A venit și prima zi de vară
ca un copil – și-i ziua lui,
deși senin și înnorat este afară,
e sărbătoare luminoasă pe scara timpului.

Copii toți au o zi a lor anume
ce-i izvorâtă din iubirea părintească,
aduc lumină și bucurie în lume
și dorul nostru ca bine să trăiască.

Pentru toți copii, azi e sărbătoare,
un dar ceresc și pământesc,
e 1 iunie o minunată zi sub soare
și prima zi de vară cu joc sărbătoresc.

Un joc e viața, ba nu, călătorie,
de aceea, întinde copile pânzele încrezător
corabia să se-ndrepte cu tărie
spre sens, iubire, viață – cutezător.

de: Georgeta R.M.

wiew original post

O zi senină

Simfonia primăverii

Raza de soare –
primul sărut al zilei,
binecuvântare.

***

O simfonie –
flori, culori și muzică,
de primăvară.

***

Atâta frumos
în înflorire: viață,
culoare – artă.

© Georgeta R.M.

Simfonia primăverii

Spring Time

Vizionare plăcută !

O stare de spirit

Stări de spirit minunate sunt cele ale tinereții
când sufletul plin de elan, voios, de multe ori fără motiv
cu sensul cel adevărat al vieții
este fermecător, comprehensiv.
Și … vine un gând, care mi-aduce aminte
că mintea și inima sunt de genul feminin,
că s-au întrecut mereu care să fie mai cuminte,
inteligentă, iubitoare, s-aducă cât mai mult senin
în mine și în cei din jurul meu, dar…
viața nu este intotdeauna cum o vrem, închipuim,
doar … este, un fel de abecedar …
ce mintea pe litere deși îl cuprinde
are atâtea variante … încât surprinde.
Cu literele din abecedar
de multe ori scriem cu ele
iubire-n vers, cuvânt ca dar
(să se aprindă în el luminile)
și să ne-așternem descoperirile,
de cunoaștere și de iubire prin celălalt
ce-i verticala vieții noastre spre înalt.

© Georgeta R.M.

Rosetti – Viola Concerto in G-Major
sau:
Franz Anton Rössler-Rosetti: Flute Concerto in G major I. Allegro
Franz Anton Rössler-Rosetti: Flute Concerto in G major II. Adagio con espressione
Franz Anton Rössler-Rosetti: Flute Concerto in G major III. Rondo

Invitație la unul din glasurile Iubirii

viata

Viata este vesnica, moartea – o autocreatie

zbor-pasari

Iubeste-ti viitorul si traieste magia prezentului!