Arhive pe categorii: Motive pentru condei

Disciplina instrumentală pusă în serviciul materialului sonor, serveşte expresiei muzicale

În urmă cu 131 de ani se năştea, la Iaşi, Florica Musicescu, cea care avea să devină una dintre profesoarele de pian celebre.
”Cu desăvârşitul ei har pedagogic şi cu fermitatea care îi adusese porecla „Doamna de fier”, Florica Musicescu a ştiut să modeleze un talent rar, dublat de modestie, o mare dragoste de muncă, dorinţa de perfecţiune şi o mână care, la 12 ani, putea acoperi un interval de 12 clape. Şi-a format o doctrină proprie, bazată pe principiile şcolii lui Rudolf Maria Breithaupt, aşa-numita metodă a „braţului care conduce”, impusă pentru prima dată în România de Constanţa Erbiceanu, metoda cântatului la pian cu un aparat mare „ca şi când am cânta cu un singur deget mare, din încheietura umărului şi până în vârfurile degetelor”, după cum afirma ea. După crearea Şcolii Medii de Muzică din Bucureşti, a participat la aproape toate examenele şi şedinţele catedrei de pian, impunându-şi întotdeauna punctul de vedere”.
Sursa:http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Florica_Musicescu
”Datorită ei s-au format personalităţi precum Dinu Lipatti, Dan Grigore, Radu Lupu, Mihai Brediceanu. Florica Musicescu a predat pianul la Academia Regală de Muzică din Bucureşti, care după cel de-al Doilea Război Mondial a devenit „Conservatorul de Muzică” din Bucureşti. La începuturile formării sale, pe când era în clasa a XI-a, Dinu Lipatti s-a lovit de o problemă ce nu-şi găsea rezolvarea, până când i-a devenit profesoară Florica Musicescu. Avea dureri atât de mari la mâini, încât nu putea cânta o piesă de la început până la sfârşit. Toţi profesorii de până atunci îi recomandau pauze, însă, după cum spunea Dinu Lipatti, „cu pauze nu se putea progresa”. Marea profesoară Musicescu a înţeles de unde venea problema, i-a spus: „Tehnica ta este foarte bună, dar nu pentru mâna ta!”; şi l-a învăţat pe Lipatti să ţină mâinile într-un alt mod, ceea ce l-a ajutat să depăşească problema a cărei cauză era o prea mare încordare a anumitor muşchi. Ca orice profesor cu har, Florica Musicescu îşi adapta sfaturile la caracteristicile fiecărui elev în parte, nelăsându-se confiscată de o anumită metodă, ci creându-şi propriul stil adaptabil. Considera că „degetele trebuie să devină slujitorii gândului. Disciplina instrumentală trebuie pusă în serviciul materialului sonor, care serveşte expresiei muzicale”. Ilustrul său tată, Gavriil Musicescu, s-a născut în 1847 în sudul Basarabiei, Ismail, şi a fost compozitor, dirijor, muzicolog, înfiinţând Corul Mitropolitan Iaşi. După ce a urmat, timp de patru ani, Seminarul din Huşi şi după studiile făcute la Conservatorul din Iaşi, Gavriil Musicescu a activat ca profesor de muzică la Ismail, unde s-a întâlnit cu repertoriul coral bisericesc. A urmat cursuri de armonie şi polifonie la Sankt Petersburg, iar la întoarcerea în ţară a fost profesor de armonie la Conservatorul de Muzică din Iaşi. A fost şi directorul Conservatorului, între anii 1901 şi 1903. Un proiect drag lui Gavriil Musicescu a fost Corul Mitropoliei din Iaşi, pe care l-a înfiinţat şi pe care l-a condus din 1876 şi până la sfârşitul vieţii. Gavriil Musicescu a armonizat melodii populare, a publicat studii muzicale, recenzii, articole prin care a promovat folclorul, ca bază pentru dezvoltarea muzicii culte”.
Sursa: http://ziarullumina.ro/tata-si-fiica-pentru-pianul-romanesc-familia-musicescu-112297.html
Dinu Lipatti – Sonată pentru omul bun

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Motive pentru condei

Românii l-au numit pe Regele Ferdinand Întregitorul sau Ferdinand cel Loial

Motto: „Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre.” (Regele Mihai)
Ziua Independenţei României proclamată pe 9 mai 1877 şi ratificată de Parlament pe 10 mai 1877 este totodată şi Ziua Regalităţii, data de 10 Mai fiind sărbătorită ca Ziua Naţională a românilor până în 1947.

1. Ferdinand Întregitorul
”La urcarea sa pe tronul României, în septembrie 1914, Regele Ferdinand a declarat că va fi „un bun român”. Nu a fost o declaraţie demagogică, la care sunt neîntrecuţi politicienii noştri de azi. Regele a fost şi un Mare Român, dovedind-o prin faptele sale.
La al doilea Consiliu de Coroană, pe 27 august 1916, a decis intrarea ţării noastre în război alături de Antanta împotriva Puterilor Centrale (Germania şi Austro-Ungaria), pentru eliberarea teritoriilor româneşti aflate sub ocupaţie austro-ungară. Atrăgându-i-se atenţia că, întrucât făcea parte din familia dinastică germană Hohenzollern, nu avea dreptul să lupte împotriva Puterilor Centrale (aşadar, împotriva poporului său de origine), Regele a răspuns: „Dacă interesele patriei de origine ar corespunde cu cele ale României, (…) această soluţie ar fi cea mai uşoară pentru mine. Dar, scormonind adânc în conştiinţa mea, am ajuns, cu durere, la concluzia că interesele României nu merg alături de cele ale Austro-Ungariei şi, în consecinţă, cu cele ale Germaniei. A trebuit să-i impun inimii mele tăcerea; cu sufletul torturat am luat hotărârea de a-mi face datoria faţă de poporul român, ale cărui destine le conduc. Cu durere, dar cu convingerea că decizia acestei zile este singura care concordă cu destinul ţării mele.”
Ca urmare a deciziei sale, Regele Ferdinand a fost exclus din Casa de Hohenzollern. „Dinastia mea este română! Este o greşeală să afirmi că este străină, germană! Nu, ea este română. Românii nu l-au adus pe unchiul meu Carol să fondeze o dinastie germană la gurile Dunării, ci pentru a fonda o dinastie naţională. Cer pentru Casa mea onoarea de a fi îndeplinit misiunea pe care poporul român i-a încredinţat-o”, a fost răspunsul Regelui Ferdinand la această măsură luată de împăratul Germaniei în semn de represalii. Astfel, România Mare s-a înfăptuit prin jertfa a sute de mii de români care au luptat de o parte şi de alta a munţilor Carpaţi, dar şi prin jertfa personală a Regelui Ferdinand, care a preferat să-şi piardă apartenenţa la a doua cea mai veche familie regală din Europa pentru a rămâne fidel interesului naţional al României. Astfel, el şi-a însuşit deplin aspiraţiile poporului român.
După decizia luată la cel de-al doilea Consiliu de Coroană, a fost transmisă această Proclamaţie către Ţară: „Înaintaşii noştri au reuşit să întemeieze statul român prin Unirea Principatelor, prin războiul Independenţei, prin munca lor neobosită pentru renaşterea naţională. Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor, închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit pentru o clipă: Unirea românilor de pe cele două părţi ale Carpaţilor.“
Românii l-au numit pe Regele Ferdinand Întregitorul sau Ferdinand cel Loial. Din cuvântarea memorabilă a Regelui Ferdinand de la Alba Iulia (în ziua încoronării ca primul Rege al României Mari, pe 15 Octombrie 1922), merită să amintim acest mesaj adresat tuturor românilor: „Punând pe capul meu, în această străveche cetate a Daciei romane, Coroana de oţel de la Plevna, pe care noi şi glorioase lupte au făcut-o pe veci Coroana României Mari, mă închin cu evlavie în faţa memoriei celor care, în toate vremurile şi pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca şi jertfele lor, au asigurat unitatea naţională“.
2. Regina Maria, „mama răniţilor”
Regina Maria, care a avut un rol important pe plan extern, în susţinerea intereselor României şi a năzuinţelor de întregire a ţării, fost o regină foarte iubită de români, fiind numită „mama răniţilor”, fiindcă activa ca soră de caritate în spitalele militare, unde ajuta şi încuraja soldaţii. Ea a organizat spitalele şi a pus pe picioare întregul sistem sanitar din Iaşi, oraşul unde, în Marele Război pentru Reîntregirea Naţională, vreme de doi ani, şi-au desfăşurat activitatea Regele şi celelalte autorităţi. Deşi venită dintr-o ţară îndepărtată, ea a îmbrăţişat aspiraţiile românilor, cinstind inclusiv credinţa acestui popor. Regina Maria a pledat pentru cauza poporului român, căruia i s-a devotat, reamintindu-le aliaţilor occidentali enormul sacrificiu al Armatei Române.
Supranumită şi „Regina-soldat”, ea a lucrat direct pe front, în spitale de campanie. Nu ezita să meargă pentru a fi în mijlocul bolnavilor (inclusiv a celor cu boli molipsitoare), pentru a-i îngriji, mângâia şi încuraja. „Doctorii au încercat adesea să mă convingă să port mănuși de cauciuc când umblu printre bolnavii de tifos, dar eu mă împotrivesc, pentru că toți soldații îmi sărută mâna și nu pot să le dau să sărute o mână de cauciuc”. ,,Multe zile am rămas în mijlocul soldaților mei și Dumnezeu mi-a îngăduit să pot fi de vreun ajutor; zile de strașnică trudă, zile de întuneric, când ce vedeam erau lucruri pe care niciodată nu voi mai putea să le uit” (Regina Maria)”.
Sursa: https://irinamonica.wordpress.com/2018/05/10/concurs-fapte-ale-demnitatii-romanesti-10-fapte-ale-demnitatii-romanesti-pe-front-si-legate-de-infaptuirea-marii-uniri/

Comentarii închise la Românii l-au numit pe Regele Ferdinand Întregitorul sau Ferdinand cel Loial

Din categoria Motive pentru condei

Dimineața/Morning

Morning in the wood,
forest of thoughts in music
is so beautiful.

 

Raze de soare,
când vine dimineața
balul luminii.
Poezia naturii
muzică sugestivă.

© Georgeta R.M.

Morning in the Wood (Mozart-Haydn style)

Joseph Haydn – Symphony No. 6 in D, „Morning”

Comentarii închise la Dimineața/Morning

Din categoria Motive pentru condei

Semnificații

Zi luminoasă,
însemnătatea zilei
din România.
Independență, Blaga
uniți în Europa.

© Georgeta R.M.

Comentarii închise la Semnificații

Din categoria Motive pentru condei

Salonul Internaţional de Carte Alma Mater Librorum 2018 de la Suceava

Peste 25 de Edituri și Case editoriale de prestigiu din România, Republica Moldova și Ucraina au participat la Salonul Internațional de Carte Alma Mater Librorum din 3-4 mai 2018 organizat de Universitatea ”Ștefan cel Mare” – Biblioteca Universității din Suceava coordonată de prof. univ. dr. Sanda Maria Ardeleanu și întreaga sa echipă, în parteneriat cu Primăria Municipiului și Consiliul Local, eveniment special și prin invitații de marcă prof. univ.dr. Andrei Marga, scriitorul prof. jurnalist Stelian Tănase, prof. univ. dr. Mihai Iacobescu care au conferențiat și prezentat aspecte importante din viața istorică, politică și religioasă română și internațională oferind frumoase și interesante momente cu motive de reflecție și care alături de alți invitați de onoare care au luat parte la lansarea unor cărți în cadrul acestui Salon de Carte au marcat Centenarul Marii Uniri 1918 – 2018 după cum puteți vedea din cele câteva imagini pe care am reușit să le surprind în timpul acestui eveniment deosebit prin diversitate, conținut și amploare.

Această prezentare necesită JavaScript.

Despre programul acestui eveniment mai pe larg, aici sau aici
și câteva selecții din cadrul evenimentului oferite de Televiziunea Intermedia Suceava, NEst TV Channel Suceava:
Salon Internațional de Carte la Biblioteca USV

Salonul Internațional de Carte și-a deschis porțile

Andrei Marga, în apărarea universităților noi

Andrei Marga:” România nu are legătură cu meritocraţia”

Stelian Tãnase, lansare de carte și conferințã la USV

Stelian Tănase: cea mai importantă problemă a României

Comentarii închise la Salonul Internaţional de Carte Alma Mater Librorum 2018 de la Suceava

Din categoria Motive pentru condei

Ia, marcă identitară românească

Despre Ia românească, ”țesătură diafană, măiastră, născută din visul şi mâinile româncelor ce poartă simboluri venite dintr-o lume străveche” se poate spune că reprezintă mult mai mult decât un obiect vestimentar, ea reprezintă un simbol, poveste și istorie după cum aflăm din:
IA Românească – ideal de inspiraţie
Povestea iei: Măiastra cu arnici

La Tulgheş s-a înfiinţat prima Academie a Iei din România prin care se doreşte păstrarea identităţii naţionale:
http://informatiahr.ro/la-tulghes-s-a-infiintat-prima-academie-a-iei-din-romania/

”Ia reprezintă o chintesență de mesaje care se citeau pe această cămașă. Atunci când întâlneai purtătoarea cămășii, privind-o, știai cum să i te adresezi, ce anume poți să-i spui și ce nu poți să-i spui, ce poți să-i ceri și ce nu poți să-i ceri. Ia este o carte de identitate completă.
Ia reprezenta o piesă a costumului de sărbătoare. Costumul de lucru era mult mai simplu. Cel de sărbătoare necesita mult timp, pricepere și răbdare pentru realizarea lui și un fel de orgoliu creator. Fiindcă persoana care realiza acest costum obișnuia, mai ales tinerele fete, să brodeze discret, ba chiar în ascuns, astfel încât, atunci când ieșea pentru prima oară cu ea, la Paști sau la horă, lumea care o vedea, să o privească ca pe o realizare artistică inedită, 100% originală. Noi avem de-a face în cadrul iei cu motive universale, care au circulat în întreaga cultură și spațiu românesc, dar felul în care se combină culorile, formele, mesajele sunt variate. În adâncimea lor, ele adună o sumedenie de sensuri, o simbolistică foarte profundă. De aceea, când cineva își cosea ia, transmitea foarte multe lucruri.
În experiența mea etnologică am văzut broderii de un rafinament și o subtilitate a motivelor care concurează cu succes celebrele tapiserii din Occidentul medieval.
Putem spune că ea, ia, cămașa cu altiță, a apărut odată cu nașterea și evoluția poporului român și a culturii românești. Nu e întâmplător faptul că o putem considera o piesă importantă în exprimarea identității noastre naționale. (…)
Simbolurile iei sunt numeroase, de la cele mai abstracte imagini cosmice, spre exemplu crucea încârligată este un simbol solar. O vom găsi pe foarte multe dintre cămăși cu această semnificație. Florile stilizate nu apar direct ca expresii florale frumos desenate. Sunt însă o sumedenie întreagă de modele care, combinate, dau expresie cosmosului în sensul lui de spațiu locuit și reconstruit de om. Există motive preferențiale pentru anumite zone.
Pânza din care se lucra era țesută în casă. Atunci când a intervenit magazinul, orașul, care a pus în vânzare diferite materiale, atunci a intervenit o schimbare în caracteristica și funcția acestei cămăși. Fiindcă ia, de fapt, era rezultatul unei activități desfășurate în cadrul industriei casnice, unde țesutul, cu toate ale lui, ocupa în partea friguroasă a anului un loc important.
Ia încorporează o istorie culturală de la începuturi și până astăzi”. (…)
Sursa:http://ziarullumina.ro/ia-emblema-identitara-pentru-romania-123821.html

Eleganța Reginei Maria care a purtat cu drag ia românească și costumul popular a inspirat pe mulți din creatorii de ii, devenind și un etalon vestimentar pentru aristocrația vremii. La fel ca și predecesoarea ei, Regina Elisabeta, a fost fascinată de tradițiile populare din țara ei de adopție și, la rîndul ei, a transmis această pasiune și fiicelor sale, Elisabeta, Mărioara și Ileana. Ia a inspirat pictori celebri şi creatori de modă precum Henri Matisse și Yves Saint-Laurent (”La Blouse Roumaine”), vezi pozele de pe:
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/foto-reginele-si-principesele-romaniei-au-iubit-portul-traditional-romanesc

Proiectul cultural – „Flori de IE”, centrat pe ia populară românească, a fost gândit și prezentat cu drag, din dorința și nevoia de a readuce în atenție acest gen de artă populară de creatorul brandului Flori de ie, Cristina Chiriac. Încercând să salveze tradiţia şi obiceiurile românești a colecționat costume populare vechi, de tradiție românească din toate colțurile țării dorind ca românii să-și redescopere și în acest fel identitatea, tradițiile și obiceiurile:
Uniți în flori de RomânIE

Ia românească în imagini și cântec:
Ia românească
Lavinia Birsoghe si Liliana Popa – Iia romaneasca
Alessis – Ie Românească
Ii traditionale romanesti

Comentarii închise la Ia, marcă identitară românească

Din categoria Motive pentru condei

Semne cusute

IA este un simbol românesc
alături de altele asemenea,
semne ancestrale fac parte din ea,
sub formă de motive țesute, ne definesc.
Georgeta R.M.

Despre IA românească

Şcoala de Ie de la Suceava

România autentică se întoarce la Iași

Laitmotivul RomânIEI Autentice

Comentarii închise la Semne cusute

Din categoria Motive pentru condei

Poezie tămăduitoare

Mierea graiului îndeamnă
gândul astăzi să îl rostesc:
poezia ne alină,
mierea graiului îndeamnă.
Un gest poetic înclină
să deschidă lumea, o cresc,
mierea graiului îndeamnă
gândul astăzi să îl rostesc.

© Georgeta R.M. – Triolet

Comentarii închise la Poezie tămăduitoare

Din categoria Motive pentru condei

Cum era Magda Isanos

Trebuie să tindem mereu spre realizarea ideii de bine, generozitate şi frumuseţe, nici o operă literară nu poate trăi fără ele. Puterea pe care Dumnezeu ne-a dat-o trebuie s-o întrebuinţăm bine, încât în urma noastră arta să devină mai bogată şi oamenii mai buni. Magda Isanos

”Pentru ea, poezia în cele mai fericite expresii nu voia să încarce lumea, ci, dimpotrivă, s-o descarce … poezia ei în epocă a fost o rara avis, care nu se alinia cerinţelor la modă … Citeşti Magda Isanos şi nu mai ai nici o legătură cu tot ceea ce e contorsionat şi şocant” – Dan Stanca
Când citeai poeziile ei, necunoscând-o, nu puteai nici măcar bănui ce fire veselă avea: în versuri răsuna tristețe multă și gravă… Cum se împăcau aceste două fete? Lumina și umbra conviețuiau în totală armonie. Artist înnăscut, simțea că trebuie să se țină departe de sinceritatea impudică a confesiunii directe, de mărturisirea spontană și uneori necugetată, care mută povara pe sufletul altuia, relatându-și jurnalistic necazurile culese la cald și spuse de-a dreptul, sub formă de vești din infernul personal. Veselia diurnă îi filtra, dar îi și potența tristețea. Structurată în adâncime, ca o eclipsă, când între Soare și Terra se interpune Luna, iar sus se ivește „soarele negru al melancoliei”, Magda avea forța care se naște din echilibrul energetic al contrariilor. Știa din experientă că oamenii nu vor sã plângă, ci să râdă ori să fie mângâiați. Râsul, o altă fateță a hohotului de plâns, e mai greu de stârnit, iar a mângâia e un har pe care puțini îl au, de obicei doar aceia care au suferit. Din îmbinarea între râs vădit și plâns ascuns, izvora profundul ei farmec. Nu alesese calea egoistă și ușoară a celor care se gândesc doar la durerea lor, afișându-și nefericirea, în loc să-și menajeze aproapele. Ea făcea mai mult: încerca să-i vindece pe cei din jur de melancolia vieții, ca și cum rostul ei pe lume era să nu-i lase pe ceilalți să-și risipească lacrimile. Continuare aici

Poezii: http://www.isanos.ro/ro/magdaisanos/opera.html

Fără nume

O carte-mi tine-ades tovărăşie
Şi-a mai rămas pe rândurile ei,
Ca pulberea de soare străvezie,
Lumina unui gând din ochii tăi.
Stau astfel vremea fără s-o mai număr;
Mă-nşală visul bun şi mă gândesc
Că-mi urmăreşti lectura peste umăr,
Şi, dacă taci, e pentru că citesc.
http://poetii-nostri.ro/magda-isanos-fara-nume-poezie-id-19749/

Pentru pace mă rog…

Pentru pace mă rog, pentru lucruri uitate
și pentru oameni din singurătate.
Un cerc vrăjit se-nchide în jurul lor.
Și fruntea îngheață, orele cobor,
spre zi, mai albe, orele cobor.
Mă mai rog pentru sîngele plin
de întuneric și spaimă, sînge străin,
nicicînd să nu fie vărsat pe pămînt,
unde morții aproape ca florile sînt.
https://yousef59.wordpress.com/tag/magda-isanos/

Dimineața

Vreau să descopăr lumea, niciodată
n-am crezut, cum spun poeții, că-i frumoasă.
Însă astăzi, cu lumină pieptănată,
dimineața mi-a intrat în casă.

Fumegam de somn, când am simțit
pașii cuiva lângă perete –
ea dansa cu trupul arcuit
sub priviri mirate de portrete.

Cu picioarele goale ea pășea,
în oglindă răsuna cristalul,
dimineața strămutase balul
fetelor-lumini în casa mea.

Și privind, eu mă gândeam: e bine
să fii tânăr când afară-i soare.
Zi frumoasã, îți voi pune legătoare
după gât și-o să te iau cu mine.
Din volumul „Poezii/Poésies”, 1996
http://www.isanos.ro/ro/magdaisanos/opera.html#12

Comentarii închise la Cum era Magda Isanos

Din categoria Motive pentru condei

De primăvară

Ca un preludiu
de dragoste în april,
înmugurire.

***

Ploaie de triluri
freamăt primăvăratic,
armonii la sol.

***

Again and again
spring …like a Fairy Tale,
a creative time.

Nikos Ignatiadis -The Beginning (Spring ….like a Fairy Tale)

Comentarii închise la De primăvară

Din categoria Motive pentru condei