Acasă » Motive pentru condei

Arhive categorie: Motive pentru condei

Frumoasă-i

Sursa foto 

În lacul cel verde şi lin
Răsfrânge-se cerul senin,
Cu norii cei albi de argint,
Cu soarele nori sfâşiind.
Dumbrava cea verde pe mal
S-oglindă în umedul val,
O stâncă stârpită de ger
Înalţ-a ei frunte spre cer.

Pe stânca sfărmată mă sui,
Gândirilor aripi le pui;
De-acolo cu ochiul uimit
Eu caut colo-n răsărit
Şi caut cu sufletul dus
La cerul pierdut în apus.
Cobor apoi stânca în jos,
Mă culc între flori cu miros,
Ascult la a valului cânt,
La geamătul dulce din vânt.
Natura, de jur împrejur,
Pe sus e o boltă de-azur,
Pe jos e un verde covor,
Ţesut cu mii tinere flori.
Văd apa ce tremură lin
Cum vântul o-ncruntă-n suspin,
Simt zefiri cu-aripi de fiori
Muiate în miros de flori,
Văd lebede, barcă de vânt,
Prin unde din aripe dând,
Văd fluturi albaştri, uşori,
Roind şi bând miere din flori.

De ce nu am aripi să zbor!
M-aş face un flutur uşor,
Un flutur uşor şi gentil
Cu suflet voios de copil,
M-aş pune pe-o floare de crin,
Să-i beau sufleţelul din sân,
Căci am eu pe-o floare necaz:
Frumoasă-i ca ziua de azi!

Mihai Eminescu

Eminescu și filozofia

”Filosofia are valoare critică, ea creşte intelectul, îl dezvaţă de la lenea cugetării şi de la încrederea prea mare în idei străine, îl deprinde a cerceta lucrurile în mod genetic şi a cumpăni fiecare cuvânt înainte de a-l aşeza într-o teorie”– Mihai Eminescu

Pe Eminescu îl sărbătorești citindu-l, recitindu-l (de multe ori descoperind ceva nou), aprofundându-l căci opera sa literară cât și publicistica este vastă, deși la îndemâna tuturor prin temele pe care le abordează în special natura și iubirea, oferă nenumărate piste de reflecție, revelații ce ne așteaptă să le (re)descoperim mereu uimindu-ne prin filozofia creației sale plină de forță și adâncime rămânând un reper pentru toți gânditorii români și nu numai.
Alături de opera sa minunată pe care toți am descoperit-o mai profund sau mai puțin, citind-o mai mult sau mai puțin, îi citim de asemeni pe cei care au scris despre ea, reflecțiile, analizele, criticile sau apologiile lor pentru a îl înțelege mai bine sau pentru a afla lucruri noi despre cum este văzută opera sa. De aceea vin și vă propun spre citire texte din ceea ce cred că înseamnă Eminescu și filozofia spre a vă bucura și voi alături de mine:

MIHAI EMINESCU (1850-1889), pe care îl numim şi noi, după Constantin Noica „omul deplin al Culturii româneşti”, a fost printre cei mai semnificativi gânditori ai ei. Eminescu este printre puţinii români pe care-i citeşte chiar şi Emil Cioran, în cheia superlativă, considerând că a dat un rost seminţiei noastre: „Tot ce s-a creat până acum în România poartă stigmatul fragmentarului. Afară de Eminescu, totul este aproximativ. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am declarat cu toţii, o excepţie inexplicabilă pentru noi? Ce a căutat pe aici acel pe care şi un Buddha ar putea fi gelos? Fără Eminescu, am fi ştiut că nu putem fi decât esenţial mediocri, că nu este ieşire din noi înşine şi ne-am fi adaptat perfect condiţiei noastre minore. Suntem prea obligaţi faţă de geniul lui şi faţă de turburarea ce ne-a vărsat-o în suflet”. Vom începe cu definiţia dată de Eminescu filosofiei şi cu înalta sa preţuire pentru cei ce se ocupă de meditaţia filosofică preluând un fragment mai lung din: Mihai Eminescu – Lecturi kantiene citat şi de Constantin Noica:

Continuare
Citiți de asemeni și:
Mihai Eminescu-întemeietorul limbajului filosofic românesc
academia.edu/6381749/Mihai_Eminescu-intemeietorul_limbajului_filosofic_romanesc

Dedicație specială închinată Poetului geniu Mihai Eminesecu

Strălucirile Luceafărului ne învață, ne inspiră și ne dăruiește o operă literară nemuritoare, poetul național al României, Mihai Eminescu e cel care a stârnit o adevărată revoluţie în literatura română.

Poezia

( 172 de ani de la nașterea sa – 15 Ianuarie, 1850) Ioan Miclău-Gepianu 15 Ianuarie, 2022.

DUHUL LUI MIHAI EMINESCU

“Dintre neguri argintoase o făptură se desprinde,
Ca fantoma peste codrii și ca aburul se-ntinde,
De se plec codrii Moldovei este umbra lui Ștefan,
Dar de luna si izvorul îngân șoapte de alean,
Atunci veșnicia-aduce din basmul lui Ispirescu,
Peste codrii de aramă geniul Mihai Eminescu!”
Căci din dorul multor vise ce-au trecut înspre morminte,
Reînvie Duhul geniu cu chip candid și cuminte!
“Auziți foșnete-n codru, genii melodii eterne?
Este Codrul ce în taină un altar duios așterne!”
“Auziți clipotul dulce al izvoarelor ce murmur
Pe când raza lunei blonde vălurelele le tulbur?”
“Oh, acum ascultați șoapta cea de noapte ca un șuier,
Pare-a fi cornul lui Tepeș sau a Iancului viu fluier!
Fâlfâit de aripi multe bat in aier născând duh;
Da! priviți cum pe o rază se…

Vezi articolul original 978 de cuvinte mai mult

Semne bune

Semne bune Anul are
dar și noi să îl ajutăm
cât mai bine fiecare.
Semne bune Anul are,
cu bună comunicare
în cele bune o să stăm,
semne bune Anul are
dar și noi să îl ajutăm.

© Georgeta R.M.

De Crăciun

Din înaltul plin de îngeri
lumina ne vine din cer
a iubirii noi răsfrângeri
din înaltul plin de îngeri.
Cu speranțe, înțelegeri,
sensuri noi și un bun reper
din înaltul plin de îngeri
lumina ne vine din cer.

***

Colindul e bucurie
a Veștii-n seara de Crăciun
iubind Cuvântul se scrie,
colindul e bucurie.
Cerul și Pământu-i voie
bună, toate se-ncunun,
colindul e bucurie
a Veștii-n seara de Crăciun.

***

În prag nou de sărbătoare
colindul să vă găsească
sănătoși, plini de vigoare,
în prag nou de sărbătoare.
Viață plină de culoare
binele să-l înmulțească
în prag nou de sărbătoare
colindul să vă găsească.

© Georgeta R. M.

Crăciun fericit și Anul Nou cu toate cele bune !

Colindele: mireasmă și stil*

Printre frumoasele cântece ale lumii anglo-saxone este și Micul toboșar, răspândit în toată America și cântat îndeosebi de grupurile corale, cărora aranjamentele de armonie le oferă posibilitatea unor delicioase refrene onomatopeice. În traducere foarte liberă și, desigur, parafrazată, textul ar fi: Undeva, un băiețel află că în peștera Betleemului S-a născut un Prunc pe care-L cheamă Iisus. El știe că, de obicei, unui nou-născut i se aduc daruri, și chiar îi vede pe păstori și pe magi îndreptându-se într-acolo încărcați de ofrande. Dar el, el ce să-I aducă? El este un băiețel sărac; singura sa avere e o tobă, din care știe să cânte; de fapt, asta este ceea ce-i place lui mai mult pe lume. Aleargă deci la Prunc, îi cântă din tobă cum știe el mai bine, iar Acesta-i surâde în semn de mulțumire.
Nu mai știu unde am citit că obârșia acestui cântec e în Cehia și că pe Continentul cel Nou a fost adus de imigranții cehi care, la început, îl cântau ei între ei. Curând însă el a fost adoptat de mai toate grupurile etnice și s-a generalizat, devenind foarte popular. Fără îndoială, succesul său e motivat atât de virtuțile melodice, cât și de gingășia sentimentelui; nimic nu mișcă mai mult inima omului decât o inimă de copil.
Pe de altă parte, în folclorul nostru românesc avem o colindă cunoscută în colecții sub titlul Floricica. Textul e de o mare simplitate, așa cum îi este, de altfel, și melodia:

Colo-n câmpul înverzit
Mică floare-a răsărit.
Maica Sfântă cum venea
Mica floare mi-o vedea
Și din gură-așa-i grăia:
Floricică, floricea,
Ce ești mândră ca o stea,
Vezi aici pe brațul meu
Ți-l aduc pe Dumnezeu.
Floricica se-nchina
Și miresme-i aducea.
Și eu, mică floricea,
Îi aduc inima mea.

Am pus aceste două cântece în paralel și mi-am dat seama, o dată mai mult, de puterea prin care rostirea folclorică se alcătuiește în oglinda sufletului național; dar și în aceea a tradițiilor lui liturgice. Pornind de la Micul toboșar, nimic mai firesc decât prezența și folosirea instrumentelor muzicale în bisericile protestante și catolice. Pe de altă parte, nimic mai nefiresc decât încercarea unora de a le introduce, discret, în bisericile ortodoxe românești. Această observație nu înseamnă dispreț față de alte tradiții, ci doar prețuirea a ceea ce-i este propriu fiecărui popor.
E vremea colindelor. Locul lor tradițional e pe ulițele satului, la ferestrele sau în casele gospodarilor. În orașe ele ni se oferă, mai ales, în sălile de concert, dar și în biserici, unde se refugiaseră în timpul prigoanei comuniste și unde au supraviețuit. Uneori țin locul pricesnelor. Se cântă și în vremea miruitului. Pot fi auzite la radio. Deseori, urmărite și la televiziune, dar nu întotdeauna în stilul ce mai propriu. Mulți regizori preferă decorul bisericilor, bogat și pe de-a gata, cutezând însă să-i adauge corului naiul sau taragotul. Într-o biserică din Ardeal am văzut chiar Irozii, inclusiv Ciobanul, cu chivărele și căciula pe cap. Regizorii au râvnă și fantezie, dar preotul este acela care trebuie să știe că spațiul liturgic nu poate fi folosit oricum și de oricine.
Micul toboșar operează cu audio-vizualul. Floricica românească i se îmbie celui mai rafinat și mai subtil dintre simțuri: olfactivul. Oare nu vorbim noi de mireasma limbii? Iată că lui Dumnezeu I se poate oferi și o mireasmă a inimii. Ce-ar fi să ne putem lăuda și cu o mireasmă a stilului?

*Rev. ”Renașterea”, an IV Cluj, decembrie 1993

Fragment din cartea Apa cea vie a ortodoxiei de IPS Bartolomeu Valeriu Anania, pg. 37-38

Colind

Colind superb interpretat de Paula Seling și Ion Paladi- Ziua-i mare, seara-i sfântă, acompaniați de ”Lăutarii” din Chișinău:

Vine Sfântul Nicolae

Sursa foto

Vine Sfântul Nicolaie
ghetuțele se pregătesc
sărbătoare o să fie.
Vine Sfîntul Nicolaie
cu daruri și armonie
sub un cald îndemn sufletesc
vine Sfîntul Nicolaie
ghetuțele se pregătesc.

© Georgeta R. M.

Credință în existența luminii

“Don’t ask what the world needs. Ask what makes you come alive, and go do it. Because what the world needs is people who have come alive.”/
”Nu te întreba de ce are nevoie lumea, întreabă-te ce te face pe tine să prinzi viață. Și apoi mergi și fă acel lucru. Pentru că lumea are nevoie de oameni care simt viața”.

― Howard Thurman

Lăsându-ne iubiți de viață credem în existența unei lumini a iubirii și tandreței care are grijă de noi și veghează asupra noastră. Contracarăm stresul zilelor de azi cu o conștiință mai senină, sănătoasă și creativă.

Pe cărările timpului

Caută comoara din interiorul tău,
Vei găsi bogăţii ascunse,
Muguri de lumină, scânteia iubirii…
Eternul dor, flacăra dragostei vor lumina
Cărările vieţii, viitorul tău şi al lumii.
De lucrează în suflet adevărul, omenia
Bulgări de bucurie vor curge,
Pe cărările misterioase ale timpului.
Şi fără bogăţii poţi avea
O lume frumoasă în fiece zi.
Nu uita că în cămările inimii tale
Se aprinde scânteia iubirii. 2
Doar Domnul, Începătorul vieţii,
Ne trimite comori nepieritoare.
De dăruieşti…bucurie, vei primi
Sărutul clipei ce naşte veşnicia
Cutează! Fii nemuritor!
de Ionel Marin
revistedecultura.files.wordpress.com/2021/11/revista_bogdania_nr.-89-90_noiembrie-decembrie-2021.pdf pag. 32

Dumnezeu e şi Român

Dumnezeu e Român
şi-i Universul
trăirilor şi speranţelor noastre
e steaua ce ne luminează noaptea de Crăciun
atotocrotitorul vărsărilor
de sânge, de lacrimi şi dezastre!
Dumnezeu e Român
Să nu vă fie teamă
Când dintre viscole şi ploi
Fraţi şi surori ne cheamă
Vrea doar să stea de vorbă cu noi
Despre moartea
Ce vis şi viaţă ne destramă!
Dumnezeu e Român
Prea bând şi binefăcător în toate cele
Oricât de trist aş fi, aici rămân
Cu Dumnezeul meu şi îngerii din stele!
de Dumitru Buțoi
revistedecultura.files.wordpress.com/2021/11/revista_bogdania_nr.-89-90_noiembrie-decembrie-2021.pdf pag. 33

1 Decembrie Ziua Națională a României

Având condeiul înmuiat
în gânduri dragi m-am pregătit
în culorile iubirii să transmit
La Mulți Ani tuturor românilor,
La Mulți Ani România, pământ înzestrat
cu oameni buni, și locuri frumoase!

George Enescu: Poema Română, op. 1 – Orchestra Națională și Corul Radio
http://www.youtube.com/watch?v=t5TVQdGTK4I