Acasă » Motive pentru condei

Arhive categorie: Motive pentru condei

Mărțișorul, sărbătoare tradițională

Sărbătoare românească tradițională, veche de mii de ani, din vremea tracilor, Mărțișorul era sărbătorit și de geto-daci celebrând sosirea primăverii și renașterea naturii. Se spune că Mărțișorul, o împletire minunată de alb și roșu din fire de mătase sau lână aduce celor care îl poartă sănătate, noroc și un An Nou bun ( în vremurile străvechi Anul Nou începea primăvara).
Mărțișorul, conform folcloristului Simion Florea Marian era compus dintr-o monedă de aur sau de argint și șnurul din mătase, lână sau ață albă și roșie și era fie legat la mână, fie purtat în piept sau chiar la gât. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii apoi marţişorul se lega de un pom înflorit sau un trandafir ca să aducă noroc și rodnicie.
Ghioceii, brândușele, toporașii și toată pleiada de flori care apar din zorii primăverii alături de apariția păsărilor migratoare, ciripitul păsărelelor sub zâmbetul soarelui îmblânzit parcă de această efervescență creatoare sub razele lui binefăcătoare măresc farmecul primăverii și bucuria noastră de sosirea ei.

Este vestită magistral
primăvara de Ghiocel,
de Mărțișorul ancestral,
este vestită magistral.
În modul cel mai natural
ne doresc binele, cu zel
este vestită magistral
primăvara de Ghiocel.

© Georgeta R. M.

Solii primăverii

Primăvara trimite întâi soli
ghiocei, brândușe și toporași
flori gingașe – ai săi apostoli
având soarele și luna drept nași.

Înseninate la înalte școli
aceste flori sunt adevărați fruntași,
primăvara trimite întâi soli
ghiocei, brândușe și toporași.

Biruită iarna începe a se domoli
ușor sub ai primăverii pași
răsar cuiburi de culori spre a răscoli
iarna cu bulgării de omăt rămași,
primăvara trimite întâi soli.

© Georgeta R. M

Esențe

 

Un sărut, îmbrățișare
pasărea, coloana, zborul
în tăcere creatoare
un sărut, îmbrățișare,
stau de veghe ziditoare
să-i luăm aminte darul,
un sărut, îmbrățișare,
pasărea, coloana, zborul…

***

Sunt trăiri spirituale
ce vin contemplând forme
din surse arhetipale
sunt trăiri spirituale.
Din emoții personale
apar inspirații, teme,
sunt trăiri spirituale
ce vin contemplând forme.

***

Limba în care ne vorbește Brâncuși,
o limbă universală dar tainică
e sculptura prin care suntem conduși
spre o nouă contemplare artistică,
simbolică, trăire ce revendică
unicitatea stilului său, ideilor
spre a reda esența lucrurilor
sub dalta vrăjită de unde a scos
bucurie, adevăr, armonie, frumos.

© Georgeta R. M.

Poetul visului încă neîmplinit

”Grigorie Vieru, deși a trăit în România înstrăinată, prin lupta sa pentru unitatea neamului aparţine tuturor românilor” – arhim. Mihail Daneliuc

Brâncuși

Masă de piatră.
Scaune goale de piatră.
Așteaptă
Întoarcerea din bătălii
A vitejilor voievozi.
La ceas de taină
Ei vor veni
Să-și odihnească brațul
De piatră,
Fruntea grea ca de piatră
Și să vadă
Ce-i de făcut mai departe.
O, e o tăcere
Atât de afundă
Că se aud Carpații spre seară
Cum, aplecându-se, aștern umbra
Pe masă,
Curată și răcoroasă.

poezie de Grigore Vieru

Trioletul zilei

12 februarie 2021 este o zi palindrom, soră a palindromului de anul trecut 02.02.2020, o zi rară care se spune că a fost cea mai palindromică dată din ultimii 10000 ani.
Având în vedere că e o zi specială, trioletul zilei de azi ar fi:

În ziua palindromului
senin e gândul din poem
sub semnul echilibrului,
în ziua palindromului.
Prin puterea cuvântului
un triolet ”reper” scriem,
în ziua palindromului
senin e gândul din poem.

© Georgeta R. M.

„Un crâmpei din viața unui om. Mitropolitul Bartolomeu, la Mănăstirea Varatic. Anamneză”.

(…)
La zece ani de la trecerea sa la cele veșnice, 31 ianuarie 2011, am ales și un alt fel de abordare a evocării, forma poetică. Poemul pe care l-am scris despre locul unde marele ierarh a fost atât de prolific l-am intitulat:
„Un crâmpei din viața unui om. Mitropolitul Bartolomeu, la Mănăstirea Varatic. Anamneză”.

În fapt de Vecernii și Dupăcinare, ajung în ținutul plin de mister,
Un sat de măicuțe, în case rupestre, se roagă, căutând către Cer.
Mireasma de smirnă îmi intră în suflet, iar trupul o simte limfatic,
E semnul că intru spațiul mirific al sfintei chinovii din Varatic.

Disting Demiurgul ce-și caută chipul în tainicul codru de aramă,
Prin aștri coboară icoana Iubirii și vine la el când îl cheamă.
Urc trepte de har, prin freamăt de codru, în umbletul meu epectatic
Ascult imn de slavă, cântat de măicuțe suav, în duh filocalic.

Cu ochiul de gând văd chipul rusalic al Sfintei Fecioare, pline de har,
Cum vine prin stele să scoată poetul claustrat de-un braț secular,
Ca liber să plece printre luceferi s-ajungă pe Calea Lactee,
Eclectic s-adune, buchete să facă, din tandre flori d-orhidee.

Drumeaguri înguste brăzdează sătucul, bornat de arini și jugaștri,
Pelerini de tot rangul, cu ruga în minte, urcă să vadă sihaștri.
Ajunși pe colină, gustă din apă și-adoptă virtutea tăcerii,
Ascultă sihaștrii în stare de har, pân‘ la căderea molcom-a serii.

Privesc peste veacuri cum Lavra Văratic, acest creuzet de valori,
Purifică temple, sfințește tot omul, inspiră poeți sclipitori.
Revăd pisicuța lui Hogaș nemțeanul, cum urcă, pripor cu pripor,
S-ajungă la apa, ce curge-n torente, din nesecatul, pnevmatic, izvor.

Ținutul mirific de la Varatic e templu de mari scriitori,
Cu Eminescu sau Creangă-n poveste au rămas de Hristos iubitori,
Când Duhul cel veșnic inspiră poeții, mai ales pe cei consacrați,
Țara devine Grădina Fecioarei, în centru cu Munții Carpați.

Poiana Varatic e locul în care te simți între genune și Cer,
De intri cu frică în Casa Fecioarei, te-nvăluie un sacru mister.
Nici vara nu-i vară, nici iarna nu-i iarnă, nici timpul nu-i timp trecător,
Varaticul este prezentul continuu unde Duhul suflă ușor.

Aici întâlnit-am oameni de cinste, cu unii am stat la taifas,
De unde cules-am expresii, cuvinte, ce-n suflet peren mi-au rămas.
În Panteonul de suflet al mănăstirii, cu litere-n aur stă scris
Un nume celebru, a cărui icoană noi credem că e-n paradis.

Bartolomeu Anania, sacerdot nepereche, retras cândva la Varatic,
În casa de oaspeți a mănăstirii, în pace, stătea singuratic.
Îi simt răsuflarea din vremea aceea, când, achimit, poetul scria.
Erau zile-n care stătea fără hrană, până când un mister descifra.

Aici, la Varatic, monahul atipic, în permanent și frustrant paradox,
A scris cele mai multe lucrări ale sale, într-un erudit limbaj ortodox.
Dar veni vremea când Domnul voit-a să cheme sub cruce bătrânul soldat,
Făcând ascultare, coboară în lume și, smerit, la Sinod a plecat.

Sursa: https://doxologia.ro/un-crampei-din-viata-unui-om-insubstituibil-bartolomeu-anania-mitropolitul-clujului-albei-crisanei

Unirea Principatelor Române

Sub pavăza artei păstrăm vie Unirea, prin muzică, pictură, sculptură, literatură, etc. cu gânduri, cuvinte și fapte bune. Unitatea și cultura unui neam se construiește zi de zi cu istoria neamului știută și păstrată cu iubire și respect. Azi, Unirea Principatelor Române, Unirea de bază, în pictură:

Această prezentare necesită JavaScript.


Despre Unirea Principatelor Române de la 5/24 Ianuarie 1859:
https://revistafloarealbastraccsvaratic.wordpress.com/2021/01/24/unirea-principatelor-romane/

Într- o zi de sărbătoare

Raze aurii de soare
vin cu mesaj susținător
într-o zi de sărbătoare
raze aurii de soare.
Energii mai bune, clare
pline de tonus creator
raze aurii de soare
vin cu mesaj susținător.

© Georgeta R. M.

Sonet

Pătruns de frumusețea luminii și sonorității imaginarului liric eminescian, a misterului ei indefinibil ”Sonetul” a reprezentat, cum mărturisește compozitorul Eugen Doga, prima lucrare în care a fost inspirat din creaţia lui Eminescu: ”Am scris o piesă muzicală fără cuvinte, apoi am trecut la poezie. (…) repet: nu compun pe versurile lui Eminescu, eu descifrez muzica din versurile lui Eminescu”(…) ,,Eu consider că opera lirică, epică, filozofică a marelui Eminescu e în sine o continuă geneză”.
Sursa: http://dogamusic.com/cosmosul-eminescian-lirica-muzicala-lui-eugen-doga-observatorul-16012020
Sonnet – Eugen Doga

Ascultați și Omagiu lui Mihai Eminescu a cărui premieră are loc:
Omagiu Eminescu

Colinde

”Din frumoasa Bucovina,
Ne-o dat Ștefan o lumină,
Sufletul să-l luminăm,
Pe toți să vă colindăm”.

versuri  din: Colindăm în toată țara

 

Sursa foto

***

Clinchet vesel, glas de argint
sunând voios, prietenos
însoțit de un bun cuvânt
clinchet vesel, glas de argint.
Cu gândul spre momentul sfânt
prin versuri colindăm frumos
clinchet vesel, glas de argint
sunând voios, prietenos.

© Georgeta R. M.