Câteva sonate celebre și mai puțin cunoscute ale lui Domenico Scarlatti

Muzica de claviatură a lui Domenico Scarlatti este percepută ca o comoară de posibilități muzicale, inventivă, exuberantă, distractivă… A compus peste cinci sute de sonate pentru clavecin, care l-au arătat a fi cel mai original inovator al armoniei secolului al XVIII-lea; s-a inspirat în egală măsură din pregătirea sa italiană și din sunetele luminate de soare ale Spaniei sale adoptate.
S-a născut în același an cu Johann Sebastian Bach și Georg Friedrich Händel, (Napoli, 1685 – Madrid, 1757), este considerat un compozitor de mare integritate, gust și fecunditate și ocupă o poziție intermediară în istoria muzicii între marele stil contrapunctic baroc și spiritul mai simplu și mai ușor al perioadei galante de mai târziu. A locuit la Roma, Napoli și Lisabona, a călătorit și a dat concerte ca solist în aproape toată Europa.
Mie mi-au plăcut atât de mult lucrările (sonate) alese spre a face parte din videoclip încât m-am gândit să vă fac cunoscută și vouă încântarea mea ascultând aici:

http://www.youtube.com/watch?v=X-JaVGYG2i8

În acorduri de liră

Simbol universal care scoate în evidență lirica poetică și frumusețea ei, lira se spune că a fost creată de Hermes cu scopul de a aduce armonie, să armonizeze planetele, să unească lumile, cerul cu pământul – temă culeasă de la platonicieni și pitagoricieni care considerau că la baza sistemului planetar sunt sunetele, vibrații care nu sunt percepute de urechile omenești, lira având 7 corzi, corespunzătoare planetelor din sistemul nostru solar cunoscute atunci. De-a lungul timpului lira apare în diverse forme la majoritatea popoarelor având legendele lor proprii în acest sens. Totuși, Orfeu de la greci care era de origine tracă apare pretutindeni ca un muzician prin excelență care, cu lira lui potolește stihiile dezlănțuite de furtuni și farmecă animalele, plantele dar și pe oameni și zei deopotrivă.
Mai multe despre Orfeu, liră și Euridice iubita lui, puteți afla aici:

Orfeu – eroul cantaret


Și, bineînțeles, în antichitate, poezia era însoțită de cântecele lirei pentru a accentua metrica versurilor conferindu-i atmosfera dramatică mult mai pronunțată.
Înlănțuiri de armonii redau o linie melodică deosebită prin sunetele lirei. Am descoperit frumusețea străveche a lirei în interpretările actuale care mi-au plăcut mult. Cum am ajuns să vă povestesc toate acestea? Pentru că am descoperit-o pe Fata cu liră a lui Ion Irimescu care a inspirat și un triolet:

Când Fata cu liră cântă
ne farmecă armonia
sunetelor, ne încântă,
când fata cu liră cântă.
Frumusețea-i evidentă
conferă stilul, grația
când fata cu liră cântă,
ne farmecă armonia.
© Georgeta R. M.

Sunt nenumărate videoclipuri frumoase având acordurile lirei, eu am selectat câteva care mi-au plăcut și dacă aveți timp le puteți găsi și asculta aici:
Can’t Help Falling in Love Lyre Harp Cover:
http://www.youtube.com/watch?v=FvFzQ35ESvM
| Lyre Gauloise – Tan – Atelier Skald | The song of times:
http://www.youtube.com/watch?v=nmExqfKa1Uc
Bach ,Prelude No 1 from Well-tempered Clavichord. 里拉琴Lyre(432hz):
http://www.youtube.com/watch?v=RxuSNRxe5DU

Constantin Antonovici, o viață dedicată artei

Pe sculptorul Constantin Antonovici numit și ”un sculptor pe două continente” a cărei viață a fost dedicată artei l-am descoperit prima oară acum câțiva ani când, căutând un articol despre C-tin Brâncuși am dat peste articolul ”Un sculptor pe două continente” pe cotidianul.ro și lansarea de carte Un sculptor pe două continente de pe:
Antonovici Book Launch 4 aprilie 2012
http://www.youtube.com/watch?v=mWTGb3xlL0s
Am aflat că era un artist care a realizat sculpturi de o valoare remarcabilă care a fost mai puțin cunoscut în România dar mult mai bine cunoscut și apreciat în Europa mai ales Franța și America. Constantin Antonovici s-a născut în 1911, în satul Cârligi, comuna Ştefan cel Mare din judeţul Neamţ, și a plecat la ceruri spre veșnicie în 2002 New York. A absolvit Academia de Arte de la Iaşi, Academia de Arte Frumoase de la Viena, a ucenicit câţiva ani în Tirol, unde s-a desăvârşit în arta sculpturii lemnului şi a fost asistent de atelier la Constantin Brâncuşi între 1947 şi 1951 care a îmbogățit viziunea lui Constantin Antonovici asupra artei, vieții și printre altele l-a învățat să forjeze și să facă unelte pentru sculptură, care erau mai bune și mai durabile decât orice unelte cumpărate din magazin. Cunoștințele sale artistice ancorate în folclor s-au rafinat de-a lungul timpului, au asimilat și din tradiția modernității și susținute de acea forță artistică interioară a marilor artiști s-au exprimat prin forme sintetice, rafinate, stilizate, menite să exprime esențe, forme expresive care au fost admirate și apreciate; a sculptat în diverse materiale: în lemn, ipsos, bronz, aluminiu, marmură, rășini sintetice. Astfel, în căutarea simplității și a esențelor, asemeni lui Brâncuși, stilul său se cristalizează și bufnița, percepută sau investită cu calități benefice și joviale devine motivul principal al lucrărilor sale fiind reprezentată în diferite ipostaze a adoptat-o ca simbol al operei sale și l-a consacrat:
«Dacă opera lui Brâncuşi reprezintă faţa diurnă a lumii, Antonovici o arăta pe cea nocturnă. Măiestrelor brâncuşiene, luminozităţii lor, Antonovici le opune Bufniţa, această pasăre a întunericului, dar şi a înţelepciunii. Lucrărilor din marmură albă, el le contrapune bufniţele din marmură neagră». Sursă citat: weart.ro
O carte-album, un tratat de artă, în text bilingv română-engleză, care detaliază cronologia operei artistului Constantin Antonovici precum și impactul său în artă este, așa cum ați aflat din videoclip (Antonovici Book Launch 4 aprilie 2012), „Un sculptor pe două continente”, autori Doina Uricariu, Vladimir Bulat a fost publicată în România în 2011. Despre această serie de sculpturi, a bufnițelor, Doina Uricariu a afirmat în carte că: «are o expresivitate ironică și un potențial de expunere în spațiul urban și ambiental, capabilă să creeze mărci vizuale memorabile» (citat memorat de pe unul din panourile prezente la expoziție).
Despre Geneza și polenul artei. Constantin Antonovici-revelat, autor Adrian Grauenfels puteți citi aici.
A realizat și alt gen de creații, statuete, precum și busturi clasice printre care Voltaire, Beethoven, Mozart, de Gaulle, Ciprian Porumbescu, Brâncuşi, regina Ana, Homer, Moise, Dalí ș.a. cât și un bust al lui Dwight D. Eisenhower creat de Antonovici în semn de recunoștință pentru el, o cruce de piatră de doi metri înălţime aflată pe faţada de vest a catedralei newyorkeze St. John The Divine, de pe Amsterdam Avenue.
Alain Bosquet, poet şi critic expert în arta secolului XX îl aşează pe piedestalul marilor inovatori comparându-l cu Hans P.W. Arp şi Albert Giacometti, Jean-Paul Laurens, Henry Moore. El spune despre Antonovici într-un articol „Decouvrons Antonovici, un rare exemple de sobriete”. Opera sa a fost apreciată și de alți critici de artă, precum Georges Boudaille, Donelson F. Hoops, Ralph Fabri ș.a. A avut expoziţii în Austria (Innsbruck) în 1946, în 1949 la Paris (la un Salon al Independenţilor în 1950, unde indică adresa Impasse Ronsin 11), iar din 1959 în SUA (New York, Philadelphia, Washington), a expus din anii 1940-1970 în Italia, Austria, România, Canada și are lucrări în colecţia permanentă a Muzeului Kreeger din Washington D.C., colecții private.

Această prezentare necesită JavaScript.

Revenind la prezent, noua expoziție la Muzeul Național al Bucovinei, o expoziție eveniment, o expoziție foarte importantă care cuprinde creații ale artistului sculptor Constantin Antonovici este deschisă la Suceava grație donației domnului Stephan Benedict din New York, legatar al operei sculptorului Constantin Antonovici. Ea poate fi vizionată în Sala Multimedia de la etajul I al Muzeului de Istorie din Suceava până la data de 4 septembrie 2022. Această donație importantă pentru Muzeul Național al Bucovinei a fost mediată de către Cristinel Boghian, din New York, care deplasându-se în cursul anului 2019 la Suceava a pus bazele acestei fructuoase colaborări dintre Consiliul Județean Suceava, Muzeul Național al Bucovinei și donator.
Azi a fost ziua în care am vizionat această frumoasă expoziție de care am aflat mai târziu și astfel am pierdut ziua vernisajului din 6 iulie. Sunt desene și cinci lucrări: Portretul lui Ciprian Porumbescu realizată din mase plastice la sfârșitul anilor 1980, bustul lui Nicolae Rădescu realizată la New York ca model în ipsos pentru o viitoare efigie în bronz a celui care a fost ultimul șef democrat al guvernului Regatului României, Portret de bărbat, expusă în 1950 la Paris înfățișează pe omul politic român Iuliu Maniu, lucrarea The Map of Greater Romania, în marmoră cu detaliu ce poartă semnătura artistului, și lucrarea Bufnița adormită în ipsos patinat care are o dublură în bronz polisat deoarece:
«Pentru a împlini dezideratul artistului ca operele lui să fie turnate în bronz, domnul Stephan Benedict și-a dat consimțământul ca lucrările ce au ajuns la Suceava și care sunt lucrate în material intermediar (ghips sau epoxy) să poată fi transpuse în material definitiv, atunci când Muzeul Național al Bucovinei va putea realiza acest lucru. Astfel, în urma acestui consimțământ în prima parte a anului 2022 a fost turnată în bronz și polisată lucrarea ”Bufnița adormită”, sculptura fiind prezentă în expoziția de la Suceava».
Sunt prezentate în sala de expoziție de asemeni și panouri ce conțin fotografii și cu alte lucrări ale artistului, evenimente din viața sa, citate din scrieri ale persoanelor care l-au cunoscut și i-au admirat opera sa. Pot să spun că am fost impresionată de viața, arta sa, care merită să fie descoperită și cunoscută și acest modest articol este un semn de recunoștință și totodată o bucurie că o părticică din opera lui Constantin Antonovici se află în România la Muzeul Național al Bucovinei ce poate fi vizitat de orice doritor de artă frumoasă.
Vă invit să vizionați și să citiți și:

„Constantin Antonovici – Discipolul lui Brâncuși în Colecțiile Muzeului Național al Bucovinei”
http://www.youtube.com/watch?v=B9PLc-kiKOg

Cinci lucrări de la New York ale artistului plastic Constantin Antonovici au fost donate judeţului Suceava:

Cinci lucrări de la New York ale artistului plastic Constantin Antonovici au fost donate judeţului Suceava

S-a întâmplat în 18 februarie 1911

Constantin Antonovici, Mythical Modernism: Sculptures, 1942-1975

Constantin ANTONOVICI

Creații literare dedicate lui Mihai Eminescu

15 iunie e ziua în care Mihai Eminescu a trecut pragul vieții pământești vegheat de stele, în parfumul florilor de tei, și în consens cu dorurile sale având codrul aproape, sub cer senin, la marginea mării, alături de strămoșii săi și s-a născut la ceruri nu numai prin poezia sa unde natura și iubirea-i scrisă în versuri de lumină ci prin întreaga sa operă în chip fericit pentru neamul românesc căci el este «întruparea literară a conștiinței românești una și nedespărțită», «expresia integrală a sufletului românesc» (N. Iorga).
Admirația pentru Eminescu s-a răsfrânt de-a lungul timpului mai ales în sfera artei, în sculptură, pictură, muzică, în literatură, devenind un cult spontan prin rezonanța cu sufletele altor poeți, scriitori care au scris despre el și sentimentele care s-au născut în ei citind versurile sale inspiratoare de factură romantică, patriotică. Dar să citim câteva poezii dedicate poetului atât de iubit și prețuit:

Lui Eminescu (triolet)

Nins de flori ni se arată
Printre tei aprinși de floare
Ani de ani, prin secoli, iată
Nins de flori ni se arată…

Cum din fruntea-i luminată
Curge-a versului suflare
Nins de flori ni se arată
Printre tei aprinși de floare.

Mircea Coroș
https://en.calameo.com/read/0026474451588569c6766 pag. 132

Domnul Eminescu

Doamne, când te-ai îndurat de neamul
Oropsit, ce-am fost în veacuri,
Mare mila Ta fiind-Ți,
Ni l-ai dat pe Eminescu –
Universului să-i fie
Lacrima de bucurie!
El – menit să facă limba
Mai frumoasă, mai bogată,
Inimile spre înalturi să deschidă și
Neamului să-i dea tăria
Epopeea să-și trăiască…
Străbătând cărări de suflet
Ce-s aceleași pe pământ,
Universul, El – Poetul, iată-l mișcă prin Cuvânt.

Constantin Mironescu
https://en.calameo.com/read/0026474451588569c6766 pag 196

Lui Eminescu

Tu, ce-n ritmul melancolic al baladei populare
Ai cântat durerea noastră de la munte pân’ la mare,
Cântăreț al suferinței, al minunilor trecute
Într-a îngerilor lume liniștit acuma, du-te,
Căci necazurilor vieții le-ai adus un sfânt prinos:
Strai de purpură și aur, versul tău armonios…
În zadar ceruși în viață o lumină să se-arate,
Când slăveai albastra noapte din privirile-adorate.
Dar acum, acum te cheamă, în iubirea lor dintâi,
Visătoarele copile ce te țin la căpătâi…
Nu simți tu în nopți cu lună cum se-adună pe-ndelete

Feți-frumoși cu păr de aur, zburători cu negre plete,
Cosânzenele, fecioare ce-ți roiesc lângă mormânt?
Nu-ți aduce glas de bucium blânda batere de vânt?
Ca un stol de corbi trecură deznădejdiile grele…
Vin la teiul tău acuma somnoroase păsărele
Să-și ascundă sub aripă obositul căpușor…
Ca și ele, dormi în pace somnul dulce, somn ușor…
Dormi în pace. Dulci iluzii vor veni să te-mpresoare,
Or să-ți cânte, de departe, singuratice izvoare.

Iar pădurea murmura-va: Numai eu știu să te-ascult,
„O, rămâi, rămâi la mine…te iubesc atât de mult!”
Te iubim și noi atâta, drag copil al suferinții!
Ne-ai vrăjit copilăria și bunicii și părinții,
Tot ce e simțire naltă, caldă, suflet românesc,
Ai vibrat până-n zenitul unde aștrii se-ntâlnesc.
Noapte bună! Noapte bună!…Universul tău de gânduri
N-a fost scris să-l nimicească învelișul cel de scânduri.
El împarte înstelarea-i din hotar până-n hotar,
Preamărind pe cel ce fuse „Împărat și proletar”!

Victor Eftimiu
https://poetii-nostri.ro/victor-eftimiu-lui-eminescu-poezie-id-43607/

Elena Gheorghe – Eminescu (Love Moments – Live Session) Cover

Poezii pentru copii

1 Iunie

Ziua parcă-i mai senină
Și se-nalță de cu zori,
Trece primăvara lină
Printre cântece și flori.

Vântule ce zbori în zare,
Pașii peste ape du-mi-i.
Azi e zi de sărbătoare
Pentru toți copiii lumii.
Autor: Nicolae Nasta

Sonetul adevăratei credințe

Singurii credincioși cu adevărat
Sunt copiii: ei văd ce nu se vede;
Doar ei citesc, necitind, străvechi vede
Și au sufletul doar din aur curat.

Doar ei văd în frunze arginți, monede
Și-n orice piatră un rubin sau agat
În șotron un ducat pătrat un palat
Și – n-ai crede – în scaun patrupede.

Doar copii vorbesc cu o păpușă:
Cred în sacra lucrurilor iubire
Și în a cerului lunii privire,
Că soarele însuși poate fi mire,
Că fiarele încap într-o mănușă.
Doar ei schimbă lumea cu-o nuielușă…
Autor: Lucian Strochi

Mihai Viteazul în conștiința și pictura europeană

Sursa imagine

„El era bine cunoscut tuturor prin strălucirea părintească şi prin prerogativele datorate naşterii sale, printro distinsă frumuseţe şi dreaptă purtare a trupului; astfel, încât, între alte virtuţi alese era plin de credinţă faţă de Dumnezeu, împodobit cu statornicie, îngăduinţă şi alte asemenea calităţi faţă de ceilalţi. Toţi cei buni se simţeau atraşi cu dragoste prin atâtea calităţi desăvârşite, de o fire atât de generoasă şi care de la natură părea a fi chemată la fapte mari; nu mai puţin prin elocinţa cuvintelor sale, care oricât se cerea, vorbirea sa ştia fără o pregătire prealabilă să curgă dulce şi înţeleaptă“ – cronicarul silezian Baldasar Walther, cel care îl cunoscuse personal pe marele voievod, îl va consemna în lucrarea sa, Scurtă descriere a faptelor de arme ale lui Mihai, domnul Moldovei, Munteniei sau Valahiei

Sursa:
Mihai Viteazul în conştiinţa europeană
Vezi și
Portretul lui Mihai Viteazul în pictura europeană
Mihai Viteazul – simbolul unităţii naţionale a românilor
Tiberiu Olah – Suita Simfonica „Mihai Viteazul”
http://www.youtube.com/watch?v=gztfD6J1X60

Boethius, o personalitate luminoasă

Anicius Manlius Torquatus Severinus Boethius, o personalitate luminoasă, a fost un învățat, filozof și om de stat din secolul al VI-lea, ultim reprezentant al culturii romane din antichitatea târzie, făcând trecerea spre perioada medievală în tradiția Occidentului latin. Aparținând cronologic patristicii târzii este remarcat ca fiind preocupat de a echilibra raportul dintre filozofia antică și doctrina creștină. Prin scrierile sale a fost apreciat pentru faptul că a prezentat filozofia ca un domeniu accesibil tuturor. A tradus și comentat, grație studiilor sale la Atena, din scrierile lui Aristotel, Platon dar și din Pitagora, Nicomach, Euclid, Arhimede, ș.a. în limba latină, cât și numeroase scrieri cu conținut teologic, științific și filozofic dar lucrarea sa cea mai cunoscută este Consolarea filozofiei. Opera cea mai citită și admirată a lui Boethius, Consolarea filozofiei, un amestec de proză și poezie, este reprezentată printr-un dialog imaginar cu un personaj feminin, Filozofia, al cărei rol este acela de a consola (lucrarea se mai găsește și sub denumirea Mângâierile filozofiei) și de a arăta că soarta potrivnică nu este un motiv suficient pentru a împiedica cunoașterea fericirii, fiind în același timp o critică a faptului posesiei, superioritatea supremă a lucrurilor minții este adevăratul bine, că virtuțile sunt tot ceea ce putem să avem cu adevărat și că fericirea vine din interior. În această lucrare se oglindește întărirea credinței în sufletul nemuritor și apare ideea că iubirea pune lumea în mișcare și armonia o susține.
Despre Boethius și Consolarea filozofiei într-un minunat eseu de Niadi-Corina Cernica:
http://levurelitteraire.com/wp/wp-content/uploads/2018/05/revista-web-5.pdf pag. 44-46
Am găsit cartea în format pdf și cine dorește să citească această lucrare care prin conținutul său se ridică deasupra timpului fiind și astăzi de actualitate, o lucrare de meditație asupra celor trecătoare și celor veșnice, o poate găsi aici:

https://vdocuments.site/boethius-de-consolatione-philosophiae.html

Acum citesc o carte cu un stil limpede și atrăgător care are un titlu asemănător cu cel al lucrării lui Boethius, se numește Consolările filozofiei care descriind aspecte din viața unor filozofi cunoscuți precum Socrate, Epicur, Seneca, Montaigne, Schopenhauer, Nietzsche, ș.a. aduce într-un fel răspunsuri unor întrebări în ce privește lipsa de popularitate, lipsa banilor, inadecvare, frustrare, inimi rănite, dificultățile vieții ca într-o călătorie spre interiorul ființei omenești spre un fel de înțelegere, dacă luăm în considerare părerea autorului în ce privește rolul culturii, în a ne oferi instrumentele necesare pentru diferite reflecții așa cum aflăm dacă citim despre autor și cărțile sale și ce reprezintă filozofia pentru Alain de Botton în:

https://floringeorgepopovici.wordpress.com/2011/09/16/un-filosof-al-cotidianului-alain-de-botton/
Iar cartea Consolările filozofiei în format pdf o puteți citi aici:
https://www.academia.edu/35828774/Alain_de_Botton_Consolarile_filosofiei_pdf

Sursa imagine

De-ale primăverii

Esențele florilor

Lumina primăverii strălucește
natura-i îmbracată bogat și roditor
se bucură întreaga fire, gângurește
sub gândul Celui ce ne este creator.

Parfumul îmbietor de liliac
își face ușor simțită prezența
prin arome ca dintr-un vechi leac
să își descopere esența.

Esențe din flori de primăvară
în faguri de miere sunt strânse
dar și în aer se risipesc, zboară
ca niște gânduri așteptând a fi cuprinse.

Daruri

Surâsul interior al unei flori
scăpat ușor din cupe cu corole,
aromă, culoare în epistole
tăcere-i, vorbitoare spre trecători.

Așa dăruim cuvinte, parole
în metafore cu dor de sărbători
în care destăinuim, să fim ușori
de gânduri, fapte și de obstacole.

Atingeri fine de cuvânt, de gânduri
ce ne trezesc doruri, amintirile,
răscolesc prezentul, vin și nasc versuri
ca niște flori ce își susțin valorile,
reverii pe verticală, în tonuri
calde ce-și mărturisesc rosturile.

© Georgeta R. M.

În lumina cuvintelor din universul blagian

„În acest suflet de poet e atâta dinamism și în acest creier de gânditor atâta concentrare, încât versul său sparge cătușele formei tradiționale… Lucian Blaga a pătruns…taina specificului nostru etnic, s-a așezat pe crestele înălțimilor, unde puterea furtunilor pustiitoare crește ca să fie aproape de lumină. El a trecut cu o nepăsare aristocratică pe drumul ce-l depărta de succesul imediat…astfel a izbutit să dea o operă poetică atât de închegată, nouă, originală și adâncă…”
Sextil Pușcariu
”A filosofa înseamnă a încerca să răspunzi cu mijloace supermature la întrebări pe care şi le pun copiii” – Lucian Blaga
.
De câte ori îl citim pe Lucian Blaga ne cufundăm în universul său spiritual descoperind mereu în lumina cuvintelor, metaforelor sale hrana ce decurge din puterea cuvintelor venite din minte, transmise din inimă, din lumina acumulată, din taina specificului nostru etnic dar și a literaturii universale, spre bucuria cititorilor. Citindu-l pe Blaga e o sărbătoare a vieții cuvântului căci Lucian Blaga a fost înzestrat cu o conștiință vie a valorii, istoriei și culturii opera sa constând într-o mare diversitate ideatică și în îmbinarea poeziei cu filozofia într-un mod profund și inedit mărturisind viziunea sa poetică bogat metaforică și realizând o sinteză organică între dimensiunea filozofică și cea artistică în cultura românească.
Ce aduce nou Lucian Blaga în filosofie, este punctul său de vedere asupra psihologiei adâncurilor pe care-şi bazează întreaga construcţie filosofică, importanţa pe care o dă metaforei şi rolul ei în cultură, armonizarea contrariilor sub zodia terţului inclus așa cu aflăm citind un aforism de al său: „Ştiinţa va sfârşi prin a postula în orice obiect «antinomicul» pe care teologii l-au bănuit numai în fiinţa lui Dumnezeu” (Lucian Blaga, Ceasornicul de nisip, în Aforisme) luminând locul său în sfera culturală românească.

Dar hai să citim ce au scris alții despre el:

Filosofia lui Lucian Blaga

Filosofia lui Lucian Blaga

Sextil Pușcariu: între tradiţia romantică şi intuiţia modernităţii
https://ciret-transdisciplinarity.org/biblio/biblio_pdf/irina_dinca.pdf pag.327-329

Îngemănarea filosofiei cu arta: între metafizică şi poezie
https://ciret-transdisciplinarity.org/biblio/biblio_pdf/irina_dinca.pdf pag. 69-71

Confesiune poetică

 

Poezia Biografie, este un crez artistic despre rosturile poetului şi ale poeziei, despre un mod personal, poetic de a fi, despre raporturile eului creator cu lumea, cu universul şi cu arta.

 

 

 

Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu,
din umbră mă ispitesc singur să cred
că lumea e o cântare.
Străin zâmbind, vrăjit suind,
în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare.
Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind,
câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund.
De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt ochii plini,
de umblat umblu ca fiecare:
când vinovat pe coperişele iadului,
când fără păcat pe muntele cu crini.
Închis în cercul aceleiaşi vetre
fac schimb de taine cu strămoşii,
norodul spălat de ape subt pietre.
Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult
în mine cum se tot revarsă
poveştile sângelui uitat de mult.
Binecuvânt pânea şi luna.
Ziua trăiesc împrăştiat cu furtuna.

Cu cuvinte stinse în gură
am cântat şi mai cânt marea trecere,
somnul lumii, îngerii de ceară.
De pe-un umăr pe altul
tăcând îmi trec steaua ca o povară.

Lucian Blaga, poet, dramaturg, filosof și diplomat

Arhive