Din amintiri…

El:
Ți-aduci aminte de merii în floare
când, la portița de lângă ei șopteam
ce mult te iubesc, dorind cu ardoare
să te sărut, în timp ce-n gând te alintam ?

Ea:
Cum aș putea să uit sărutul
și florile de măr înmiresmate
a primăvară ce se iubeau cu vântul
ce adia ușor, dând clipelor unicitate.

© Georgeta R.M.

Un comentariu

Filed under Motive pentru condei

De 1 aprilie

Pinocchio

WordPress-ul azi a anunțat
că are un concurs cu premii,
de epigrame vrea să fie încântat
ca să rămână în Cartea Vremii.

***

De această dată Întâi Aprilie
să fie o zi onestă, fără ”minciună”
dar să abunde-n veselie
și cu umor de calitate fină.

***

Știm că azi se vor întrece,
vor vorbi, scrie, petrece,
mulți epigramiști de vază
știind că 1 Aprilie nu-l ratează.

***

Ca orice zi de-ntâi a lunii
ne facem planuri ce țin de viitor
dar, ziua aceasta-i potrivită
pentru ”glume” cu mult umor.

***

Maeștrii în cuvinte și vers cu rimă,
toți epigramiștii, din cei mai grei
vor da ocazii la catrene ce exprimă
o păcăleală veselă, ca de obicei.

© Georgeta R.M.
Sursa foto: google.ro

2 comentarii

Filed under Motive pentru condei

La sfârșit de martie

This slideshow requires JavaScript.

”Să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului”.
”Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru”.
”Floarea albă de zăpadă, osul luminii”.
”A te înfrâna, a te abţine, e primul semn al civilizaţiei lumii…”
”Poezia este dimensiunea cea mai curată pe care orice fiinţă umană o are”.
”Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant”.
”Poezia este avuţia pe care omul o are încă ne jefuită”.
”Întrebarea fundamentală a filosofiei nu este aceea dacă viaţa merită să fie trăită. Filosofia nu este făcută pentru morţi. Ea nu are nici un fel de întrebare fundamentală. Soclul ei este un răcnet de spaimă în faţa morţii”.
”Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi, dar… de dragoste mai ales”.
http://ro.wikipedia.org

Evocare

Ea era frumoasă ca umbra unei idei, –
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.
Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.
Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.

Lectia despre cerc

Se desenează pe nisip un cerc
după care se taie in două,
cu același baț de alun se taie in două.
După aceea se cade în genunchi,
dupa aceea se cade in brânci.
Dupa aceea se izbește cu fruntea nisipul
și i se cere iertare cercului.
Atât.

Sunt un om viu – Nichita Stănescu
https://www.youtube.com/watch?v=dbWI9jwnf9c

”Orice limbă e oglinda sufletului naţiunii care o creează”.
”Poemul într-un vers: un singur nai, dar câte ecouri în păduri”.
“aproape francez prin formaţie, european prin deschiderea intelectuală, Ion Pillat a ţinut să adopte în portretele sale lirice o perspectivă autohtonă”
(Mircea Martin)
”Dacă exilat vreodată într-o insulă pustie de cărţi, fantaza Ion Pillat, om al bibliotecii, mi s-ar da voie să iau cu mine un singur autor de fiecare literatură, la cea franceză m-aş opri îndată la trei poeţi, Racine, La Fontaine şi Baudelaire.”
http://www.romlit.ro/ion_pillat_ex_cathedra
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pillat

Împlinire

Copilăria mea privea pe râul
Rodit cu cerul toamnei argeșene,
Copilăria mea privea pe grâul
De aur greu din lanuri moldovene.
Acum privesc la marea ce rodește,
În umbra și lumina, doar cu spume,
La pescăruși, la pânza ce albește
Pe țărmul vrăjii regăsit în lume.
Copilăria mea era lăstunul
Din cuibul prins sub streșini de colină,
Copilaria mea era cătunul
De pe câmpii cu unduire lină.
Acum sunt valul nesfârșit ce tună,
Purtând pe spate ceruri schimbătoare,
Sunt pasărea ce țipă prin furtună
Cu aripi arcuite peste mare.

Primavara

Din tren, în zori, văd cerul ca o apă
Prea limpede cu scoica lunii-n fund.
Plopi-nalți la luminișuri dau să-ncapă:
Iscoade sunt și zarile pătrund.
Spre răsărit ard coifuri parcă-n pară,
Cu jar de aur suliți se aprind;
De-acuma gloata umbrei o să piară.
Arcașii tainici arcurile-și prind.
Dar meri, și peri, și pruni de pe coline
Răspund și ei, trăgând cu praf de flori,
Și-n bâzâit de gloanțe de albine,
Desfașură un lanț de trăgători.
Podgoria-i toată nouri de șrapnele
Încremenite-n aer de Prier.
De raze fugărite rândunele
În escadrile răzlețite pier.
E soarele biruitor. Cireșii
Au ridicat, învinși, steag alb în vânt.
Livezile iși numară plaieșii.
Un cuc dictează pacea pe pământ…
Lumină pretutindeni! Primăvara
Și verde proaspăt ca un suflet nou,
Și mieii albi ca merii albi din țară,
Și pace-n gânduri vechi și-n grâul nou.
Și sus, pe zarea vremii, ca o dungă
De mari albastre cu sclipiri de nea,
Bucegii neclintiți, pe când se-alungă
Și tren, și primăveri, și viața mea.

Tudor Gheorghe – Eva (versuri Ion Pillat)
https://www.youtube.com/watch?v=xgVEtzLV0zY

Despre lucrarea lăsată ca testament de suflet ”Pasărea suflet” a etnologului și folcloristului Gheorghe Pavelescu cu largi cunoștințe filozofice și sociologice, Cristian Ioan Popa ne spune că este o o culegere de studii şi articole ale autorului la care au fost compilate și alte contribuții ce aparțin altor specialiști ce au abordat tema Păsării- Suflet:
”în care sunt definite principalele caracteristici legate de obiceiului funerar al ridicării stâlpului şi al punerii păsării-suflet la capul morţilor. Excursul nu se opreşte doar asupra teritorului românesc, ci se lărgeşte generos spre un areal definit de autor ca fiind, în bună parte, unul indo-european”.
Această lucrare a constituit una din direcțiile activității sale închinată riturilor funerare, în speță pasărea suflet ca simbol arhetipal, în mitologia românească, o cercetare a mentalității arhaice săteşti (credinţe, superstiţii, obiceiuri).
”Esenţa lucrării, care poate fi intuită şi din subtitlu, este contextualizarea arhetipului păsării în mitologia indo-europeană. „Preistoria” acestui simbol s-a născut, în accepţiunea dată de Pavelescu, în cuprinsul vastului spaţiu ocupat treptat, şi prin valuri succesive, de popoarele indo-europene, anticipând teze temerare. Aşa s-ar explica prezenţa obiceiului funerar deja amintit, până nu demult, în cimitirele Nordului, lucru demonstrat ulterior, magistral, de către Martii Haavio. Beneficiind de o vastă răspândire în trecut, obiceiul stâlpilor funerari şi-a pierdut treptat din amploare, cu toate că înainte puteau fi întâlniţi chiar până în China sau Japonia. Pe teritoriul României, astăzi mai pot fi văzuţi încă în număr mare în sudul Transilvaniei, mai rar la sud de Carpaţi, în Gorj şi Mehedinţi. În nordul Olteniei, îi întâlneşte Constantin Brâncuşi, iar puterea lor simbolică îl inspiră în celebrele opere brâncuşiene „Coloana infinitului” şi „Pasărea măiastră”, perpetuând astfel peste veacuri stâlpul funerar şi pasărea-suflet, ca simboluri eterne al artei româneşti moderne”.
”O incitantă incursiune în obiceiurile funerare germanice, daneze, suedeze, balcanice, toate având acelaşi vechi substrat comun (…) Prin opera dedicată Păsării-Suflet, Pavelescu se alătură marilor nume ale antropologiei care au studiat vechile tradiţii şi arhetipuri păstrate pânăazi în dezvoltarea şi transformarea lor firească, milenară”. Surse:
http://www.cclbsebes.ro
http://www.crispedia.ro/Gheorghe_Pavelescu
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Pavelescu

12795_mocanu

”Ca artist plastic, Gh. Mocanu cultivă peisajul și natura statică (în special flori), năzuind să reflecte căldura și lumina locurilor natale. Majoritatea pânzelor sale sunt uleiuri care traversează, de-a lungul parcursului artistic, o evoluție cromatică de la griuri delicate, evanescente, subtile, marcate de accente grafice rafinate, la tonuri exuberante, grave pe alocuri, exprimând bucuria de a trăi, de a privi, de a simți a artistului. Marea sa pasiune, care dă deopotrivă măsura sensibilității și a talentului său este însă acuarela, căreia îi conferă o vibrație intensă, fulgurantă, de un autentic și interiorizat lirism, fiecare lucrare echivalând cu o mărturie de o religioasă sinceritate asupra motivului înfățișat”.
Sursa: http://jurnaluldedrajna.ro
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Mocanu

Eva Kiss-sa alergam prin ploaie
https://www.youtube.com/watch?v=uMQZB0P5hZo
EVA KISS-Chess
https://www.youtube.com/watch?v=PuvP8ooczsc
Eva Kiss-Constantin Radu – Plaisir D’amour
https://www.youtube.com/watch?v=sK71aZI3-vw

2 comentarii

Filed under Motive pentru condei

27 Martie – Ziua Basarabiei

unirea-basarabiei1918
Sursa foto

Anul acesta celebrăm 97 ani de la unirea Basarabiei cu Ţara-Mamă moment în care s-a realizat deplina unitate naţională, prin unirea cu Vechiul Regat a Transilvaniei, Bucovinei şi Basarabiei, străvechi teritorii locuite de români.
„În urma Tratatului de la București, încheiat în 1812, Basarabia devine parte integrantă a Imperiului Rus. După mai bine de 100 de ani, la 27 martie 1918, Sfatul Țării din Basarabia, votează unirea acesteia cu țara mamă, urmând ca și celelalte provincii românești aflate sub dominație străină, să-și proclame unirea cu țara, la 1 decembrie 1918 constituindu-se România Mare. Pentru Basarabia, efectele Unirii nu au fost de lungă durată, pentru că în vara anului 1940, în urma pactului Ribbentrop-Molotov, este din nou anexată Rusiei. În 1991, după dezmembrarea Uniunii Sovietice, își proclamă independența sub numele de Republica Moldova.” (muzeograf Ionela Antohe)
Actul istoric al unirii Basarabiei cu Ţara proclama: “În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România“.

Basarabia

La margine de lume,
venit din vremi bătrâne,
un plai cu dulce nume
înălțător rămâne.
Aici o vatră sfântă
la sânul ei ne strânge
și doina când se cântă
o lume toată plânge.
Ne încălzește lutul,
ne-alină două ape,
patimitor, trecutul
într-un oftat încape;
o iarbă-nrourată
ascunde veche rana,
ni-i soarta zbuciumată,
oricând basarabeana.
Avem un nuc și-i verde,
și-n pragul casei crește,
cu nucul nu ne pierdem,
de moarte ne păzește;
la prunci suntem cu gândul
și nu dorim războaie,
noi semănăm pământul
și așteptăm o ploaie.
Basarabia, Basarabia
Frate și soră, mama și tata
Basarabia, Basarabia
Scumpa icoană, in inimi purtată
Trecuta prin foc și prin sabie,
furată, tradată mereu,
esti floare de dor, Basarabie,
ești lacrima neamului meu.

(Dumitru Matcovschi)

Cu prilejul Zilei Unirii Basarabiei cu România – hore ale unirii, conferințe, marșuri, și o Mare Adunare Tricoloră, la Chișinău:
http://www.agerpres.ro/externe/2015/03/26/97-de-ani-de-la-unirea-basarabiei-cu-romania-conferinte-marsuri-hore-ale-unirii-si-o-mare-adunare-tricolora-la-chisinau-18-24-17

13 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Poezie și muzică

This slideshow requires JavaScript.

Poetul George Lesnea avea obiceiul să vină în fiecare vară la Mănăstirea Agapia în ultimii treizeci de ani de viață. Acolo, când i s-a cerut fotografia pentru a completa Galeria portretelor scriitorilor din muzeul mănăstirii, sub chipul său, George Lesnea a scris aceste versuri:
„Al Agapiei parfum
M-a vrăjit în tinerețe
Și îl simt cu drag și-acum
Când o văd la bătrânețe.”

George Lesnea a fost un traducător de succes, mai ales a lui Serghei Esenin, dar a iubit mai mult poezia simțind că are ceva de spus în felul cum îi dicta inima sa:

Nu ştiu

Nu ştiu pentru cine adun
Cuvinte de foc pe zăpada hârtiei.
Trebuie ceva adânc şi puternic să spun
Înainte de a intra în cripta veciei.

Trebuie să moi pana în inima mea,
Să scriu despre toamna din gândurile mele,
Să apuc de sfoara ei de raze o stea
Şi s-o atârn la cercevele.

Trebuie despre oameni şi lume să cânt,
Cât mai e vreme…
Să-mi ridic sufletul de lângă pământ,
Să-l fac să învie-n poeme.

(din volumul “Ceaslov”, 1940)

Mănăstirea Agapia are o valoare deosebită prin frescele pictate de Nicolae Grigorescu în perioada 1858-1861, fresce de o deosebită valoare artistică, dominate de un puternic realism a căror chipuri de sfinți au fost inspirate din modele fie maici din manastire, fie preoți sau localnici din satele din jur.
”Mănăstirea a fost o oază de liniște și pentru Ion Pillat, Victor Eftimiu, Demostene Botez, George Lesnea, Radu Boureanu, Geo Bogza, Ana Blandiana, Valeriu Anania – astazi Arhiepiscop al Clujului, Ioan Alexandru, ca și pentru pictorii Tonitza și Octav Bancilă s.a. Pe aleea de intrare în incintă se află casa prinților Grigore și Raluca Sturza, lăsată prin testament mănăstirii, cu tot mobilierul. Casele de la Agapia, datorită vechimii lor, au fost trecute pe lista monumentelor istorice alcătuind, împreună cu celelalte clădiri ale mănăstirii, Monumentului Istoric Mănăstirea Agapia”. Sursa

”Spaţiul de care mă simt cel mai fascinată, care mi se pare cel mai românesc şi cel mai frumos, sunt Subcarpaţii, Bucovina, Maramureşul, Năsăudul cu dealurile acoperite de pajişti la poalele pădurilor, dincolo de care se văd munţii cu fâneţele, căpiţele, stânile lor. De altfel, Blandiana este tot un sat de sub munte, este un sat extraordinar din sudul munţilor Apuseni, cu casele aşezate de o parte şi de alta a unui pârâu, peste care sunt aruncate punţi graţioase şi legănătoare. Vorbesc despre el absolut detaşat, pentru că mama a plecat de acolo când avea 17 ani şi nu mai avem pe nimeni acolo. Acum, când mama s-a mutat sub crucea mai veche de un secol a părinţilor ei, merg mai des şi am început să cunosc oamenii (bătrânii, pentru că tinerii sunt plecaţi la lucru în Italia) şi să mă simt mai acasă, dar înainte îmi era jenă să abordez pe cineva şi să-i spun „Stiţi, pe mine mă cheamă Ana Blandiana”. Mă tulbura faptul că în realitate ei erau Blandiana, în timp ce, pentru restul lumii, Blandiana eram eu. De curând, o filoloagă care îşi face teza de doctorat despre mine la o universitate germană – cum nemţii sunt foarte serioşi -, s-a dus şi la Blandiana în documentare şi mi-a scris după aceea cu câţi oameni a vorbit. Fusese mult mai puţin intimidată decât mine.
Acolo am învăţat că nu există mai mare miracol decât a pune un grăunte, o sămânţă în pământ şi a privi cum iese din ea o plantă. Poate că un ţăran nu se gândeşte în aceşti termeni, dar, pentru scriitorii care eram, a fost descoperirea unui adevăr esenţial, acela că „tot ce e firesc e miracol” (am citat un vers)”. Sursa 1 Sursa 2

Je crois

Je crois que nous sommes un peuple végétal
Car autrement d’où nous viendrait la tranquillité
Avec laquelle nous attendons la défeuillaison ?
D’où le courage
De nous laisser choir sur le toboggan du sommeil
Jusqu’à la mort
Avec la certitude
Que nous serons encore capables de renaître
A nouveau ?
Je crois que nous sommes un peuple végétal –
Qui a jamais vu
un arbre se révolter ?

Numai iubirea

Numai iubirea dintre părinţi şi copii
E sămânţă.
Iubitul meu, eşti fiul meu,
De-aici răsare totul.
Ce nu se poate distruge
Alunecă între părinţi şi copii.
Nu-ţi stinge auzul
Cu legile lumii acesteia,
Întreg universul atârnă
În firul de sânge care ne leagă pe noi
Ca o taină curată.
Tu apleacă-te doar şi, copilăreşte,
Sărută-mă pe gură, tată.

Despre țara de unde venim

Hai să vorbim
Despre țara din care venim.
Eu vin din vară,
E o patrie fragila
Pe care orice frunza,
Cazând, o poate stinge,
Dar cerul e atât de greu de stele
C-atârnă uneori pân’ la pamânt
Și dacă te apropii-auzi cum iarba
Gâdilă stelele râzând,
Și florile-s atât de multe
Că te dor
Orbitele uscate ca de soare,
Și sori rotunzi atârnă
Din fiecare pom;
De unde vin eu
Nu lipsește decât moartea,
E-atâta fericire
C-aproape că ți-e somn.

Henry Mălineanu
https://www.youtube.com/watch?v=yckW2Wr-zdg
https://www.youtube.com/watch?v=fy9Ovh7MaOk
https://www.youtube.com/watch?v=WdCFZe0ngHE

Johann Adolph Hasse
https://www.youtube.com/watch?v=xKIs4zx2q5Q

Béla Bartók
https://www.youtube.com/watch?v=4HAIHSqiwAA

4 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Zi luminoasă

Buna Vestire sau Teofania Frumuseţii Maicii Domnului

Dacă la Botezul Domnului şi la Schimbarea la Faţă suntem părtaşi la Frumuseţea lui Dumnezeu strălucită prin Trupul Lui Hristos, la Buna Vestire vedem Frumuseţea omului, arătată prin Trupul Maicii Domnului. (…)
Maica Domnului este frumuseţea prin excelenţă. Este Omul Frumos, care întrece cu strălucirea ei frumuseţea întregului Univers, frumuseţea cetelor îngereşti şi frumuseţea a tot ceea ce este creat. Este frumuseţea întregii creaţii şlefuită la focul iubirii dumnezeieşti. Este frumuseţea creată ce „rivalizează” calitativ cu frumuseţea dumnezeirii, pentru că este dumnezeire creată (In. 10, 34), care întrece în strălucire soarele de pe cer (Ps. 44, 3). Ea însăşi fiind „luna” spirituală luminată de Soarele Absolut – Dumnezeu, care reflectă lumina lui Hristos în „latura si-n umbra morţii” (Mt. 4, 16).
Mai mult…

ARS SACRA

Cuvântul meu adânc cioplit în foaie,
Înmugurit din gândul omenesc,
Anină-l de cireşul ud de ploaie,
Spre bucuria celor ce-l privesc!

Pun versul meu din lut coborâtor
Pe roata veche de olar bătrân;
Sfinţeşte-i rotunjimea de ulcior
Cu apă de pe celălalt tărâm!

Metafora îmi poartă gându-n pântec:
Ascuns adânc, un sâmbure ceresc;
Rodeşte-l tu l-al dimineţii cântec,
Spre bucuria celor ce-l citesc!

Tu limpezeşte muzica din rime,
Ce treaptă peste treaptă-n ceruri urcă
Cu aerul cel alb din înălţime,
Spre bucuria celor ce ascultă!

Binecuvântă gândul meu, Fecioară,
Splendid din vers să înflorească-afară!

Raluca Aștelian

Buna Vestire

A venit Arhanghelul aseară târziu
la chip străveziu
glasul îi tremura de parcă
arşiţă şi friguri avea
a şoptit vestea încet la ureche
ciudată-ntâmplare
pe ramuri bobocii izbucniră în floare
doamne ce veste mare
se risipi apoi aşa cum se risipesc veştile
şi-n toate ferestrele
se-aprinseră lumini
umbra Sfântului Duh se lăsă
şi aşa cum se pornesc mugurii-n pom
în trup curat de fecioară
se săvârşi minunea
Fiul Domnului zămislindu-se om.

Valeria

2 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Johann Sebastian Bach

„Nu pârâu, ci ocean trebuia să se numească” – Beethoven
(în germană, Bach=pârâu)

A configurat
variate expresii,
redând muzical
idei și tendințele
umanității.

***

Creații într-o
sinteză artistică,
muzicalitate,
o încununare în
polifonie.

***

Baza muzicii,
linii melodice din
melos popular –
reprezintă expresiv
cheia de boltă.

© Georgeta R.M.

7 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Iubirea…

În orice clipă trecătoare
să înălțăm curat a noastră minte
ce a fost aleasă la marea reflectare
așa cum razele din sfântul soare
dau viață și ne încălzesc cu strălucire mare.

El, Dumnezeu pe toți ne-a creat buni
cu toate neamurile din străbuni
în chip și după asemănarea Sa
ca să ajungem toți armonioși
și frați buni întru slava Sa.

Viața ne invită să iubim mereu
să muncim, să cântăm și să zâmbim,
pe toate să le împletim,
să alegem pașii dansului și muzica
ca să ne spunem vrerea din toată inima.

Iubirea e o bucurie în suflet
un loc unde nicicând nu moare
de știi să îi păstrezi vibrația caldă
recunoscătoare îți va da mereu
un sens profund și tandru vieții tale.

Și-ți poate fi o bună călăuză
de îi adaugi cinstita înțelepciune,
cu ele împreună ești pe cale
și viața poate fi dulce poveste
de întâmplări fermecătoare.

La toate acestea poți s-adaugi adevărul
de care să nu te îndepărtezi
căci e sensul existenței ce nu moare
în orișice culoare crezi
și anunță mereu povestea viitoare.

© Georgeta R.M. (octombrie 2011)

Lăsați un comentariu

Filed under Motive pentru condei

Martie – luna Francofoniei

„Cuvântul francofonie a fost folosit pentru prima dată în jurul anului 1880, de geograful francez Onesime Reclus, pentru a desemna ansamblul persoanelor şi ţărilor vorbitoare de franceză. De atunci, acest cuvânt este folosit cu minusculă pentru a desemna vorbitorii de franceză şi cu majusculă pentru a aminti de instituţiile care se ocupă cu relaţiile dintre ţările francofone. Limba franceză şi valorile solidarităţii şi ale dialogului între culturi sunt celebrate în lumea întreagă pe 20 martie, vorbim astfel de Ziua Internaţională a Limbii Franceze şi Francofoniei. Mii de evenimente sunt organizate în fiecare an cu această ocazie” informează Institutul Francez din Iaşi, anunţând că, în această lună, alături de partenerii săi, propune un „program bogat în evenimente variate, destinate unui public foarte larg: de la cinema la conferinţe şi evenimente sportive”.
Menţionăm că partenerii suceveni ai Institutului Francez sunt Inspectoratul Şcolar al Judeţului Suceava, Universitatea „Ştefan cel Mare”, Colegiul Naţional „Petru Rareş”.
De altfel, în prima manifestare din program (17 martie – 28 martie) este cuprinsă şi Suceava: „Picnic poetic”: #haikunoi2015 (ce se va organiza între orele 12 şi 15, concomitent, la Iaşi, Botoşani, Piatra Neamţ, Galaţi şi Suceava). Joi, 26 martie, la Colegiul Naţional Iaşi, despre „Nobelul francez pentru literatură (Patrick Mondiano, «Călătorie de nuntă»)” va vorbi prof. univ. dr. Brânduşa-Elena Steiciuc, de la USV.
„Luna Francofoniei” la Iaşi din acest an este „cu totul specială”, precizează Institutul Francez, deoarece Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi va organiza cea de-a XX-a ediţie a deja celebrului colocviu „Zilele Francofoniei”, eveniment de factură academică la care, în calitate de partener, Institutul Francez Iaşi (iniţial Centrul Cultural Francez) a participat încă de la prima ediţie. (…)
Sursa: http://www.crainou.ro/2015/03/16/luna-francofoniei-la-iasi/

Limba franceză şi valorile francofone corespund unui ideal de civilizaţie în România
(Interviu cu prof. univ. dr. SANDA-MARIA ARDELEANU, preşedinte al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Francofoniei)
………….
– Totuşi, devine clar că numeroase opţiuni ale tinerilor de azi fac să încline balanţa în defavoarea francezei şi în favoarea englezei…
– Este o atitudine firească, pragmatică, în relaţie directă cu nevoia de comunicare. Îmi place să spun, în calitate de lingvist, dar şi ca vorbitoare de engleză, că limba engleză este un instrument util, asemenea carnetului de conducere sau a abilităţilor de utilizare a internetului, fără de care nu se mai poate concepe profilul de „om modern” sau, dacă vreţi, de om post-modern. Dar „franceza face diferenţa” în România şi nu numai la noi. Protocolul de cooperare între MECS şi Institutul francez, semnat anul trecut, este un pas concret şi ferm, menit să reglementeze relaţia şcolii româneşti cu limba franceză. Limba franceză se află într-o „ofensivă sănătoasă” în şcolile şi universităţile din România, în ultimii 2-3 ani recâştigând teren. Însă, în ce mă priveşte, consider că lucrurile nu trebuie impuse sau forţate. Cred că este nevoie de un minim de investiţie, de atenţie şi de dorinţă pentru ca limba franceză să recucerească piaţa educaţională românească. Şi, fără îndoială, suntem pe drumul cel bun!
(…)
– Cum aţi evalua rolul ţării noastre în cadrul Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei?
– România este unul dintre partenerii cei mai fideli principiilor Francofoniei, totodată fiind şi un membru activ în îndeplinirea obiectivelor globale ale Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei (OIF). Faptul că în 2014 la Bucureşti s-a înfiinţat Biroul Regional al OIF pentru Europa Centrală şi de Est reprezintă o recunoaştere implicită a rolului ţării noastre în valorificarea utilizării şi influenţei limbii franceze în contextul diversităţii lingvistice şi culturale, în contribuţia la consolidarea guvernanţei democratice, a drepturilor omului, a statului de drept, a rolului societăţii civile, în contribuţia la creşterea durabilă şi incluzivă care favorizează bunăstarea populaţiei. Acestea ar putea fi doar o parte dintre priorităţile de acţiune ale României în interiorul OIF, definite cu prilejul Seminarului regional Europa Centrală şi de Est, desfăşurat de curând, pe 19-20 februarie, la sediul Biroului Regional al OIF de la Bucureşti.
Surse:http://www.crainou.ro/2015/03/20/limba-franceza-si-valorile-francofone-corespund-unui-ideal-de-civilizatie-in-romania/
http://www.crainou.ro/?s=Limba+francez%C4%83+%C8%99i+valorile+francofone

Tête de faune

Dans la feuillée, écrin vert taché d’or,
Dans la feuillée incertaine et fleurie
De fleurs splendides où le baiser dort,
Vif et crevant l’exquise broderie,

Un faune effaré montre ses deux yeux
Et mord les fleurs rouges de ses dents blanches.
Brunie et sanglante ainsi qu’un vin vieux,
Sa lèvre éclate en rires sous les branches.

Et quand il a fui – tel qu’un écureuil –
Son rire tremble encore à chaque feuille,
Et l’on voit épeuré par un bouvreuil
Le Baiser d’or du Bois, qui se recueille.

(Arthur Rimbaud, (1854-1891))

Les cheveux gris …

Les cheveux gris, quand jeunesse les porte,
Font doux les yeux et le teint éclatant ;
Je trouve un plaisir de la même sorte
A vous voir, beaux oliviers du printemps.

La mer de sa fraiche et lente salive
Imprégna le sol du rivage grec,
Pour que votre fruit ambigu, l’olive,
Contienne Vénus et Cybèle avec.

Tout de votre adolescence chenue
Me plaît, moi qui suis le soleil d’hiver,
Et qui, comme vous, sur la rose nue,
Penche un jeune front de cendres couvert.

(Jean Cocteau – (1889-1963))
https://poesiefrancophone.wordpress.com/page/6/

La cité natale

Heureux qui dans sa ville, hôte de sa maison,
Dès le matin joyeux et doré de la vie
Goûte aux mêmes endroits le retour des saisons
Et voit ses matinées d’un calme soir suivies.

Fidèles et naïfs comme de beaux pigeons
La lune et le soleil viennent sur sa demeure,
Et, pareille au rosier qui s’accroît de bourgeons,
Sa vie douce fleurit aux rayons de chaque heure.

Il va, nouant entre eux les surgeons du destin,
Mêlant l’âpre ramure et les plus tôt venues,
Et son coeur ordonné est comme son jardin
Plein de nouvelles fleurs sur l’écorce chenue.

Heureux celui qui sait goûter l’ombre et l’amour,
De l’ardente cité à ses coteaux fertiles,
Et qui peut, dans la suite innombrable des jours,
Désaltérer son rêve au fleuve de sa ville…

(Ana de Noailles, (1876-1933))
https://poesiefrancophone.wordpress.com/page/7/

Chiar dacă fericirea te uită o vreme, nu o uita întru totul. (Jaques Prevert)
Ar trebui să încercăm să fim fericiţi, dacă nu de altceva, măcar pentru a fi exemple. (Jaques Prevert)
Dragostea este atât de simplă. (Jaques Prevert)
La poésie, je ne sais pas très bien ce que c’est. Qui attribue ces étiquettes? Comment décider que tels textes, tels dialogues, telles paroles de chanson, sont poétiques ou pas? La poésie s’habille de tant de parures différentes… (Jaques Prevert)

Les enfants qui s’aiment

Les enfants qui s’aiment s’embrassent debout
Contre les portes de la nuit
Et les passants qui passent les désignent du doigt
Mais les enfants qui s’aiment
Ne sont lŕ pour personne
Et c’est seulement leur ombre
Qui tremble dans la nuit
Excitant la rage des passants
Leur rage, leur mépris, leurs rires et leur envie
Les enfants qui s’aiment ne sont lŕ pour personne
Ils sont ailleurs bien plus loin que la nuit
Bien plus haut que le jour
Dans l’éblouissante clarté de leur premier amour.

(Jacques Prévert (1900 – 1977)) versuri-si-creatii.ro
https://www.youtube.com/watch?v=2rIazXgplTw

Sanguine

La fermeture éclair a glissé sur tes reins
Et tout l’orage heureux de ton corps amoureux
Au beau milieu de l’ombre
A éclaté soudain
Et ta robe en tombant sur le parquet ciré
N’a pas fait plus de bruit
Qu’une écorce d’orange tombant sur un tapis
Mais sous nos pieds
Ses petits boutons de nacre craquaient comme des pépins
Sanguine – joli fruit
La pointe de ton sein
A tracé une nouvelle ligne de chance
Dans le creux de ma main
Sanguine – joli fruit
Soleil de minuit…

(Jacques Prévert (1900 – 1977))
Sursa: https://myvirtualplayground.wordpress.com/?s=Jacques+Pr%C3%A9vert+

13 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Georg Friedrich Händel

În armonia
pașilor de menuet,
muzică – Händel.

Primăvara – momente
de dans, muzică.

14 comentarii

Filed under Motive pentru condei