150 de ani de la nașterea lui Nicolae Iorga

Poet, istoric, dramaturg, documentarist, enciclopedist, memorialist, gazetar, publicist, profesor universitar, academician, om politic, Nicolae Iorga a iubit scrisul și a lăsat o amprentă viguroasă în cultura română prin numeroase volume scrise, studii și articole publicate în ziarele vremii. Poliglot în adevăratul sens al cuvântului, mare savant, deținătorul a 32 de titluri științifice acordate de academii, universități și institute de învățământ superior din lumea întreagă, era descris ca:
”un bărbat în multe învăţat şi a multe scriitor, pe care, dacă aş voi să-l numesc Titu Liviu al Daciei sale Transdanubiene, ar fi să ascund ceea ce ar trebui rostit mai înainte de toate, anume : că el a scris opere istorice în patru limbi, că a mers până la izvoarele cele mai ascunse, că a prefăcut în piese de teatru povestiri istorice şi şi-a împletit numele său cu însăşi istoria… căci nu a descris numai faptele românilor, nu a publicat numai monumentele şi a străbătut cu o curiozitate ca a lui Pliniu arta, sălaşurile şi mânăstirile lor, el urmând analele turceşti, pe o întindere de cinci 45 secole, în tot atâtea tomuri le-a înfăţişat, precum a cercetat şi obiceiurile şi aşezămintele tuturor neamurilor din părţile de miazăzi şi soare-răsare ale Europei. Căci nimeni nu se bucură în atare privinţă de o mai mare şi mai răspândită faimă…” Poynter
„… Trăsăturile caracteristice izbitoare ale profesorului Iorga sunt amploarea spiritului său, universalitatea cunoştinţelor sale…” Paul Delacroix – sursa citate
Creator de publicaţii ştiinţifice şi culturale, revista Sămănătorul, apărută la Bucureşti în perioada 2 decembrie 1901 – 27 iunie 1910 a fost cea mai importantă revistă a sa care a jucat un rol important în viaţa literară a vremii constituind catalizatorul pentru înfiinţarea curentului ideologic şi literar care i-a purtat numele – „Semănătorismul” – care susţinea, printre altele, valorile naţionale tradiţionale şi folclorice şi necesitatea culturalizării ţărănimii. Nicolae Iorga a fost o personalitate care a dat substanţă culturii naţionale și școlii românești şi a influenţat puternic viaţa social-politică a României lăsând posterității o operă vastă și valoroasă, care cuprinde numeroase domenii: monografii de orașe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, literaturii, tipăriturilor, comerțului, a călătorilor în străinătate și altele.
Eugen Lovinescu despre Nicolae Iorga lasă scris în Istoria literaturii române contemporane că:
„Mulţi l-au întrecut prin sobrietate, prin echilibru, prin eleganţă; nimeni nu l-a egalat însă prin căldura pasională: lava incandescentă a prozei sale apostolice nu s-a stins nici până azi şi, probabil, nu se va stinge, atât timp cât vor exista ochi care să se plece peste paginile învechite ale trecutului: nimic nu-i rezistă; cele mai neînsemnate şi mai uitate lucruri, «bibliotecile circulante», «bisericile maramureşene», «calendarele», «serbările de la Sibiu», «cărţile de şcoală», «o comună rurală din România», «sfârşitul examenului» se aprind la torţa incendiară a stilului d-lui Iorga şi ni se înfăţişează în plină actualitate.
Cu o astfel de forţă de a comunica, nu e de mirat că, în literatură, d. Iorga a părăsit de la început domeniul esteticei în favoarea ideei naţionale, pentru a o lărgi apoi în domeniul acţiunii politice; neputând zăbovi în recea formulă estetică, tribunul avea nevoie de ceea ce leagă pe oameni şi-i poate îndrepta spre o acţiune determinată. Pentru acest scop, puterea explozivă a temperamentului era ajutată de mijloace literare neegalate de niciunul din scriitorii noştri: ironie, vervă, susţinută până-n cele mai îndepărtate ramificaţii, patetismul, invectiva, suflul puternic al unei singure idei iraţionale se leagă în personalitatea literară a d-lui Iorga sub forma atitudinii pamfletare”.
(dintr-un articol a lui Eugen Simion din Caiete critice, Revistă editată de Fundația Națională pentru Știință și Artă, nr.12 (374) • decembrie 2018, pag. 3-11 )
În portretul pe care i-l face ziarul „Paranny” din Varşovia, este caracterizat astfel: ”e mai mult decât un om, este un institut, o maşină care creează mereu, după ultimul model; se reliefează bunăvoinţa ce o are de a apropia toate popoarele între ele pe baze culturale, de prietenie şi colaborare”. (Barbu Theodorescu, Nicolae Iorga. 1871–1940 Biobibliografie, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976, p. 106).
Și pentru că se împlinesc 150 de ani de la nașterea acestui mare om de cultură al neamului românesc am să amintesc că la vârsta de 60 de ani revista „Raze de lumină” a Societății studenţilor în Teologie din Bucureşti îi dedică un frumos text omagial, care așa cum mărturisește autorul articolului, Lucian Radu Stanciu, într-o evocare din Revista de sociologie/2006 este ”caracterizarea splendidă a unor dimensiuni ale personalităţii sale”, pe care îl puteți citi în Revista de sociologie la pag. 11-14
Cu prilejul acestei evocări țin să amintesc că luna iunie este o lună bogată în simboluri și amintiri neprețuite. Dacă în iunie s-a născut cu 150 de ani în urmă, la Botoşani, un titan al gândirii şi faptei culturale româneşti, Nicolae Iorga, tot în iunie s-a născut la ceruri Mihai Eminescu, luceafărul poeziei românești.
Talentul său în a creiona portrete ale unor personalități pe care le-a cunoscut îl găsim în volumul ”Oameni care au fost” despre care George Călinescu și Valeriu Râpeanu au scris:
”Cînd vezi cum d. Iorga, decenii întregi, s-a oprit cu condeiul sau asupra tuturor acelora, oricît de mărunți, însuflețiți de un gînd de cultură, cum a știut să găsească un cuvînt de laudă și pentru cel mai umil, înlaturînd cu omenie punctul de vedere critic, cînd vezi ca nimic pornit din buna intenție de a face ceva bun nu-i scăpa, întelegi de ce omul acesta a fost iubit și este…” – George Călinescu

”Oameni cari au fost” o galerie de portrete cum nu a mai fost scrisă alta, unică în literatura română. Un omagiu adus celor mai de seamă făuritori de istorie, de frumos, de bine pentru obște… Un gînd luminos dăruit tuturor celor care și-au jertfit viața nobilei idei de apărare a patriei”. – Valeriu Râpeanu

Iată unul din ele la pag. 207:

Eminescu si tineretul
0 scrisoare către studenti
16 iunie 1929

Iubiți studenți,

Cultul vostru pentru Eminescu, acela care n-a avut înaintași și nu va putea să aibă ușor urmași ai geniului său, pentru marele creator de veșnică poezie în care se dovedește strălucit că se pot îmbina armonic cele mai înalte preocupări morale, cel mai nobil avînt național cu cele mai frumoase realizări estetice, e o adevărată garanție pentru viitorul nostru și prin aceasta pentru însușii viitorul acestei țări. Arătați astfel prin asemenea comemorari pioase și pline de discreție că mintea voastră, bine îndreptată, nu se lasă momita de formulele stralucitoare ale unui esteticism bolnav și ale unei dibace șarlatanii literare, meșteră în a jongla cu cuvintele : Cuvinte goale, ce din coadă pot să sune,… că nu cădeți în defectul naivilor sau pretențioșilor, cari, pozînd in „noua generatie” pentru meritul singur că au numai douazeci de ani, cred că lumea începe cu dînșii, ca nu priviți legătura, așa de naturală, cu ceea ce s-a facut pînă acum ca o îngenunchiere la zeii cari au murit, ca înțelegeți pe deplin unitatea organismului național urmînd de la sine, peste rătăciri de moment; drumul care corespunde mai bine cu scopurile lui imutabile. Vă felicit pentru toată siguranța pe care o dați celor de o vârsta cu mine, cari nu voiesc să lase în praful aventurilor comoara pe care au primit-o și au adaus-o.
Cu părintești sentimente al vostru N. Iorga

și de asemenea articolul de la pag. 103:
În amintirea lui Eminescu
Din cartea format pdf:

Dă clic pentru a accesa Nicolae_Iorga_-_Oameni_cari_au_fost.pdf

Citiți și Eminescu mentor spiritual al lui Nicolae Iorga

EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA

De ziua copilului

Vei fi cu atît mai fericit, cu cît va trăi mai mult în tine copilul ce ai fost. – Nicolae Iorga

Copil, tânăr și bătrân
călător prin dimensiuni-
amintirile ce ne sunt
inocență, anotimpuri,
filozofii.

***

Aduc la viață
din proiectul meu propriu,
amintirile.
Copacul dorințelor,
printre ele sunt poeme.

© Georgeta R. M.

1 iunie Ziua copilului…să aveți o zi binecuvântată!
http://www.youtube.com/watch?v=X5X8IOSHhJA

Din taine…

Când se iubesc
părinții noștri
tăinuiesc (uneori fără să știe)
cu Dumnezeu
să dea naștere
unui cuib de lumină-
un suflet care
se construiește
mereu de-a lungul
vieții pământești
până ajunge din nou
la Dumnezeu.

***

De mici învățăm ușor
arta iubirii
cu cerul pe buze
prin sărut
pecete punem.
Rareori îi păstrăm
inocența, declarație
tainică în suprem.
De mici învățăm ușor
arta iubirii,
iubire care o avem în noi
ca dar divin,
doar ne reamintim de ea
în lumea în care am venit,
după modelul părintesc.
Ferice de cei ce își amintesc
că sunt
fii și fiice ai cerului
construind și mergând
pe poduri de lumină.

© Georgeta R. M.

Nicolae Grigorescu despre sinceritatea în artă

Unul dintre primele cotidiene de informație românești, Universul, care a apărut la București, a fost fondat la 20 august 1884 de către Luigi Cazzavillan, un jurnalist italian venit în Vechiul Regat al României în anul 1877, în calitate de corespondent de război. Avea pe prima pagină alături de titlu, două viniete, ilustrații de mici dimensiuni, statuia lui Mihai Viteazul și un dorobanț în stânga, și respectiv statuia lui Ștefan cel Mare în dreapta. Acest cotidian a fost un precursor al presei de marcă industrială și a fost unul din primele ziare românești care a introdus mica publicitate, prin rubrica special numită ”Micul anunțător”.
Dar despre ce vreau să amintesc este faptul că de-a lungul timpului acest ziar a editat mai multe suplimente: ”Ilustrațiunea română”, ”Universul copiilor”, ”Universul literar”, ”Universul ilustrat”, ”Duminica Universului”, ”Ziarul științelor populare și al călătoriilor”, ”Hoțul”.

Suplimentul de cultură ”Universul Literar” al ziarului ”Universul” unde au debutat printre alții Ștefan Augustin Doinaș, Ion Caraion, Ion C. Pena, a apărut prima dată în 1893 la București, și i-a avut ca directori pe Virgil N. Dărăscu, Stelian Popescu, Al. Ciorănescu și redactori pe D.P. Perpessicius, Camil Petrescu, Traian Chelariu.
Obișnuiesc de obicei, când am mai mult timp, să citesc despre viața și operele marilor poeți, scriitori, muzicieni, pictori, sculptori, filozofi, teologi și sfinți, istorici, etc. și un reper pentru ce să mai citesc, reamintesc printre altele este și istoricul zilei. Răsfoind un album cu picturi aparținând lui N. Grigorescu (cu picturile minunate de la M-rea Agapia) a cărui zi de naștere a fost pe 15 mai și vrând să-mi completez niște informații am început să ”răsfoiesc” internetul și astfel am dat de ”Universul Literar”, Anul XLVIII, nr. 15 din 28 mai (1938) unde am găsit câteva articole referitoare la acest pictor minunat și m-am gândit să scriu aceste rânduri.
În articolul”Sinceritatea în artă” de Iosif I. Gabrea din acest număr al Universului Literar, mai sus menționat, l-am descoperit și altfel pe Nicolae Grigorescu, și anume în frumusețea reflecțiilor despre artă cu acea forță a simplității, profunzime și înțelegere (ca și la Brâncuși). Explicând ce înseamnă sinceritatea în artă, obiectiv și subiectiv:
„Orice lucru are o latură a lui mai expresivă…. Acolo e taina vieţii lui”. „Artistul vede şi înţelege o mulţime de lucruri, pe care alţii nu le văd, cărţile nu le spun , şi pe care numai ani şi ani de adâncă observaţie şi de răbdătoare muncă te ajută să le desgropi şi să le tragi la lumină din propriul tău suflet”. Este specificul, eternul din lucruri. „Şi din acest etern al lucrurilor, natura n’arată decât linii vagi, forme nehotărâte şi pete de colori; eu am să completez , am să spun tare ceea ce-mi şopteşte ea încet”.

Eternul găsit în lucruri este redat prin sentiment, dacă acesta este sincer. „Sentimentul colorează, nu pensula ! Poţi colora c’o bucăţică de cărbune, şi toate tuburile din lume nu-ţi dau albastrul unei flori de inişor, dacă nu-l ai în suflet”. „De cât e ori nu mi s’a întâmplat, — continuă Grigorescu, — să văd un colţ din natură admirabil, când n’aveam colorile la mine. Mă uitam la ceas, ca „să viu a doua zi la aceeaşi oră, să lucrez… Veneam… şi… nu mai era nimic . Erau copacii, era valea şi aceeaşi lumină era, dar… nu mai eram eu cel de ieri „.

”Artistul e dator să aleagă din natură, din realitate, clipa, care înfăţişează eternul (sinceritate obiectivă), s’o simtă sincer şi s’o redea ca atare (sinceritate subiectivă)”.

-fragmente din: Sinceritatea în artă din:
http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/18888/1/BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0015.pdf la pag. 5

Menirea artiștilor este de a ne arăta, și nouă cei care le admirăm operele de artă, cum au trăit clipa (acea memorabilă Carpe Diem) care i-au impresionat atât de mult încât au dorit să o redea în lucrarea lor de artă într-un chip inedit, original funcție de sentimentul care i-a stăpânit în acea clipă. E vorba de talentul artiștilor care ne dă posibilitatea să întrezărim și noi eternul din clipa trăită de ei.

De Ziua Națională a Familiei

”Conștiința este lumina inteligenței pentru a distinge binele de rău”. – Confucius
”Conștiința este o cetate așezată în calea tuturor răutăților”. – Vasile Ghica
”În chestiuni de conștiință legea majorității nu-și are locul”. – Mahatma Gandhi
”Cea mai copleșitoare forță majoră sub presiunea căreia suntem uneori constrânși să lucrăm este propria noastră conștiință”. – Lucian Blaga
”Întocmai ca inteligența, simțul moral se poate dezvolta prin educație, disciplină și voință…Simțul moral e mai important decât inteligența. Daca el dispare într-o națiune, toată structura socială începe să se clatine”. – Alexis Carrel
Sursa citate:https://rightwords.ro

”Ce inseamna naționalismul? Înseamnă că ții la nația ta, nu înseamnă nici că disprețuiești pe alții, nici că vrei să-i persecuți, mi se pare ceva firesc. Să ții la nația ta, în definitiv tu faci parte dintr-o comunitate care se cheama patrie. Țări sunt multe, Patria e una singura.”
– Ileana Vulpescu

Comunitatea Patrie
e temelia Statului
Național și-i dă tărie,
comunitatea Patrie.
Cu o voință proprie
spre binele românului,
comunitatea Patrie
e temelia Statului.

***

La temelia Statului
stă Familia, Credința,
Știința Adevărului-
la temelia Statului.
În creșterea copilului
ne folosim conștiința,
la temelia Statului
stă Familia, Credința.

© Georgeta R. M.

Dropia – una din cele mai mari și frumoase păsări din lume

O veste bună
dropia a revenit
în România.
O pasăre măiastră
în penaj și stil de mers.

Pe vremuri Dropia, o pasăre de dimensiuni mari, specie care trăiește în general în zonele de stepă trăia și în România în Bărăgan, Dobrogea și Câmpia de Vest. Datorită vânării lor excesive (deși nu avea o carne foarte gustoasă) și dezvoltării agriculturii moderne a dispărut acum câteva decenii, nereușind să țină pasul cu fenomenele antropogene a zilelor noastre.
Mai multe detalii despre această pasăre deosebită din mai multe puncte de vedere:

DROPIA – cea mai grea pasare zburătoare din lume

Dropia revine în iarba verde de acasă

Și o poezie foarte frumoasă despre dropie:
https://poeziidiverse.wordpress.com/2021/01/23/dropia/

Din tainele păpădiei

Această prezentare necesită JavaScript.

Din Prier și din Florar
se va naște Cireșar
povestește o păpădie
din grădina verde-aurie
plină de surori o mie.
Mândre de podoaba capilară
printre flori ele declară
că au primit chiar de la soare
nu doar frumusețe solară
ci și o taină vindecătoare.

© Georgeta R. M.

Păpădia- Plantă de Leac și Delicatesă, Tratamente Naturale pe bază de Păpădie

Ți-aduci aminte…

Vezi rândunelele cum vin
ca să trăiască sub cer senin
și puișorii frumos să-i crească
aproape de casa părintească?

Vezi rândunelele ce cuib solid făcură
să îl găsească la întors fără fisură?
și ai noștri buni părinți cu inimi bune, calde
cu vorba încărcată de miez ca de merinde?

Ți-aduci aminte, din copilărie,
ce frunze mari noi culegeam din vie
sau cum de mere crude ne bucuram
și cățărându-ne în copaci cântam?

Vezi cum a venit frumoasa primăvară
cu promisiuni de vechi și nou și cum repară
cu energii noi și amintiri din anii tinereții
pe care sufletul le-nvie copilărește în cele ale vieții?

Și din acele amintiri mai vin și povestesc
unele (prețioase), că omul bun e dar ceresc
și atunci când bunătatea e molipsitoare
oriunde ai fi toți oamenii îți sunt prieteni de valoare.

© Georgeta R. M. (aprilie 2019)

Nocturnele lui Chopin

”Muzica exprimă ceea ce nu poate fi spus și despre ce e imposibil a tăcea” – Victor Hugo

Nocturnele, un gen consacrat de John Field a fost dus pe culmi artistice de către Chopin din care se desprinde o tematică foarte variată: tristeţea îngândurată, nostalgie, lirica meditației, poezia iubirii, etc. cu stări de suflet subiective și intime ce pulsează pasionat, melancolic, misterios, nocturnele fiind prin excelență un gen romantic. Nocturnele lui Chopin în număr de 21, piese solo pentru pian compuse între anii 1827 și 1846 ocupă un loc important în repertoriul de concert contemporan. Scriitura pianistică a lucrărilor sale este de o mare limpezime în pofida fondului emoţional când tensionat, când liric. Chopin a rămas în istoria muzicii ca unul dintre marii compozitori de o inepuizabilă creativitate mărturisind prin muzica sa uimitoare zboruri ale fanteziei sale în poeme sonore.

Nocturne No. 20 en Do Dièse Mineur, Op. Posth susținută de pianista Mara Dobrescu:
http://www.youtube.com/watch?v=Z3WvYO8WLjY

Mara Dobrescu în interviurile:
Pianista Mara Dobrescu: „Un artist, de orice naționalitate ar fi el, poartă în el o energie, un suflu propriu, un ceva care nu se învață, care se simte, se trăiește“

Pianista Mara Dobrescu, „Soleils de nuit”, apariție discografică la Paris: „Trăiesc cu România în suflet în fiecare zi”

Ascultați și ”Soleils de nuit ”, considerate ”un act de credință și o grădină secretă” (Alexandre Pham)
http://www.youtube.com/watch?v=bMNiRhuCW3Q&list=OLAK5uy_kIutnKI_knDWnx8-qUgSLPlsoOkuakfQ0&index=2

Ion Inculeț un savant militant

O personalitate marcantă care a contribuit la crearea României Întregite, Ion Inculeț a rămas în memoria neamului românesc prin contribuția sa la acest act istoric.
Ion Constantin Inculeț s-a născut pe 5 aprilie 1884 în satul Răzeni, județul Lăpușna, care acum se găsește în Republica Moldova și a trecut la cele veșnice pe 19 noiembrie 1940, București fiind înmormântat în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Bârnova, aflată la periferia municipiului Iaşi.
Datorită calităţilor sale de om politic, s-a impus imediat ca lider al moldovenilor unionişti şi a fost ales deputat în „Sfatul Ţării“ împreună cu alţi basarabeni, din partea deputaţilor-ţărani, și la 21 noiembrie 1917 a fost ales Preşedinte al Sfatului Ţării din Basarabia remarcându-se încă de la început, printr-un tact deosebit în conducerea dezbaterilor şi a întregii politici a Sfatului Ţării. Într-o perioadă extrem de dificilă, de la autonomie până la Unirea cu România, a ştiut cu abilitate să conducă în acele momente tensionate politica în Basarabia, reuşind să pună de acord toate curentele, către împlinirea intereselor Basarabiei.
Despre Ion Inculeț, Gherman Pântea, fost ministru în Guvernul Republicii Democratice, director general (ministru) al apărării în Guvernul Basarabiei, om politic, membru al Sfatului Țării, primar al orașului Chișinău și Basarabeanul care a reconstruit oraşul Odessa din temelii spunea:
„Preşedinte al acestui parlament a fost ales în mod unanim Ion Inculeţ. El întrunea toate calităţile pentru a ocupa această mare demnitate: era calm, abil, împăciuitor, şi mai cu seamă extrem de răbdător”.
Sursa citat: http://www.romania-actualitati.ro/sase_portrete_ale_fruntasilor_basarabeni_anul_1918-113455

E de subliniat pentru a întregi portretul acestui reprezentant tipic al Unirii că Ion Inculeț a studiat teologia și pasionat de științele exacte a absolvit Facultatea de Ştiinţe Fizico-Matematice a Universităţii din Sankt Petersburg (1906-1911), a fost doctor conferenţiar pentru astronomie şi matematică la Universitatea din Petrograd, etc. devenind un savant militant:
”Ca o recunoaștere a meritelor sale științifice și, probabil, și politice, în același an, la 10 octombrie, Ion Inculeț este ales, la propunerea geologului Ion Simionescu, membru al Academiei Române, ocupând astfel locul rămas liber prin moartea lui Nicolae Teclu. Discursul de recepție, publicat sub formă de carte în1920, care a avut ca temă: Spațiul și timpul în noua lumină științifică, tratează, probabil pentru prima dată în România, o problemă foarte actuală în epocă, anume teoria relativității a lui Einstein.
Fiul Ion I. Inculeț a dus mai departe pasiunea pentru știință devenind inginer și Doctor Honoris Causa al Universității Western Ontario, membru de onoare al Academiei Române și director al centrului de electrostatică aplicată al Universității Western Ontario”
.

Sursa: http://astra.iasi.roedu.net/pdf/nr74p14-15.pdf

Citiți și:

PORTRET: O personalitate care a creat România Mare: Ion C. Inculeţ


https://primariabarnova.ro/visiteaza-birnova/rezervatia-palinologica-ion-inculet-muzeul-si-biserica-ion-inculet/
http://www.romanianresorts.ro/rezervatia-palinologica-ion-inculet

Arhive