Și dacă…

foto 5

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

de Mihai Eminescu

Angela Gheorghiu – Si daca ramuri bat in geam

2 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Eminescu între fizică și poezie

Pe la începutul secolului al XX-lea, Eugeniu Speranţia spunea că acela în care Eminescu n-a pus nimic, ori nu este cult, ori nu este român. De aceea a şi fost considerat Eminescu poet naţional, totodată – barometru între analfabetism şi şcolaritate, dar şi între estetism şi scientism, între disciplinar şi transdisciplinar etc. Şi un Ion Barbu a avut o minte genială, împărţind-o între poezie şi matematică, dar n-a stârnit atâtea controverse precum mărturia că el, Eminescu, a avut dintotdeauna o preocupare ştiinţifică şi literară (mărturie dintr-o scrisoare către Veronica Micle), ordinea celor două cuvinte având semnificaţia ei, ocultată sistematic însă de mai toţi comentatorii săi. Ion Barbu ne-a uşurat identificarea prin dubla lui personalitate realizată în operă: matematician, sub numele de Dan Barbilian, poet – sub acela de Ion Barbu. Dar autorul Jocului secund a ştiut că despărţirea celor două domenii este „artificială” (la nivel de limbaj specializat) şi ne-a atras atenţia că poezia şi geometria se-ntâlnesc undeva în înalt, într-un loc luminos, între niveluri de Realitate, ceea ce abia transdisciplinarii contemporani au înţeles „jocul”. E singura cale de a evita confuzia punctelor de vedere, de a distinge în disciplinar potenţele terţiului tainic ascuns, dincolo de rigorismul raţionalismului cartezian al ştiinţei şi esteticii. Fără o asemenea „concesie” translogică, oamenii de ştiinţă n-ar fi putut conveni niciodată că fotonul este, simultan, corpuscul şi undă. Deşi a trăit şi a creat în plină ascensiune a fizicii cuantice, un geniu ca G. Călinescu n-a putut să se desprindă de zidurile disciplinarităţii, în ciuda strădaniei de a fi multidisciplinar şi interdisciplinar, încât dorinţa lui de a practica o critică totală n-a ieşit din cadrele unei erudiţii impresionante, însă, din păcate, atinsă de opacitatea acelor ziduri. Aşa se explică de ce el a înţeles doar parţial geniul ştiinţific al lui Eminescu (a admis, bunăoară, competenţa în ştiinţa economiei), coroborându-i fragmentarium-ul fie cu diletantismul, fie cu simptomele produse de un imaginar sifilis, care a provocat nu doar tragedia ultimilor şase ani de viaţă (vezi intoxicaţia fatală cu mercur), dar şi o îndelungată, inutilă controversă asupra vieţii şi operei poetului, prelungită până în zilele noastre. Slavici, care i-a fost în preajmă, de la Viena până la îmbolnăvire, spune în amintirile sale: „Nu era ramură şi ştiinţă pentru care el n-avea, cum zicea, particulară slăbiciune, şi când se-nfigea în vreo chestiune, citea un întreg şir de cărţi privitoare la ea.” Ieronim Bariţiu aprecia că citea atât de mult şi de divers, încât oricât de genial ar fi cineva, n-ar fi putut asimila tot ce parcurgea. Avea dreptate, căci Eminescu mai deţinea un secret esenţial, acela al vederii dincolo de livresc („Nu e carte să înveţi”, zice el în În zadar în colbul şcolii), un simţ pe care, astăzi, îl numim transdisciplinar şi pe care puţini îl pot înţelege, cu atât mai puţin disciplinarii. În cartea sa, de la care am pornit aceste glose, profesorul de fizică Ioan Câmpan (Eminescu, magul călător, Editura Sigma, 2007), evocă o conferinţă a lui Octav Onicescu, de la Academia Română, consemnată de Edgar Papu. Cunoscutul fizician vorbise despre capacitatea vizionară, în spaţiul ştiinţei, a poetului nostru. (…)
Eminescu între fizică și poezie de Theodor Codreanu din Revista Bucovina literară nr. 3-4 (martie-aprilie) 2016
Continuare pe:
https://vasilegogea.files.wordpress.com

Lasă un comentariu

Filed under Motive pentru condei

Sonet în iarnă

Ce este gerul ce viețuiește în iarnă
decât un mesager al unui anotimp,
să înțeleagă mai mult fiecare-n timp,
să prețuiască lumina ca pe o hrană.

Cunoașterea de sine, un scop util și scump
e parte din lumina peregrină
din școala vieții, cu rol ca să susțină
și gratitudine pentru acest răstimp.

De căutăm a dragostei prezență
în inimă și cu minte luminată
dă șansă nouă, omenirii, în existență,
ca dragostea și cinstea să răzbată.

Și o să aflăm o taină cunoscută
ce e cuprinsă în Lumina Nevăzută.

© Georgeta R.M.

9 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Poeme haiku de sezon

Această prezentare necesită JavaScript.

Frosty days
superb ice flowers
art forms.

clipart-3

 

Their sleigh
flying like snowflake,
on the hill.

clipart-3

 

Cold and snow
winter beauty
season games.

clipart-3

 

White snow
joys of winter
cheerful children.

clipart-3

 

Snowflake ornament
vitality – winter
green fir branches.

12 comentarii

Filed under Motive pentru condei

În Noul An 2017

urari-in-noul-an-3
Mulțumesc pentru vizită !

17 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Ana Aslan, savantul care inventat Gerovitalul

„Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești” – Acad. prof. dr. Ana Aslan

Această prezentare necesită JavaScript.

Acad. Ana Aslan a fost un doctor ce a inventat leacul care oprește timpul, un leac pentru menținerea tinereţii reuşind stoparea şi chiar inversarea unor procese de îmbătrânire, considerate până atunci ireversibile. A trăit aproape 92 de ani, și a fost recunoscută ca una dintre femeile extraordinare ale României.

Ana Aslan (n.1 ianuarie 1897 – d. 20 mai 1988, București) a urmat cursurile Facultații de Medicină din București (1915-1922). A fost profesor titular de clinică medicală a Facultății de Medicină din Timișoara (1945-1949), șef de secție la Institutul de Endocrinologie din București (1949-1952), iar din 1952 director al Institutului de Geriatrie, numărându-se printre pionierii gerontologiei medicale mondiale.
Acad. Ana Aslan s-a preocupat de gerontologia socială, indicând măsuri organizatorice privind crearea unui sistem de stimulare a activitaților specifice vârstei a treia. Dr. Ana Aslan a fost cea care a intuit și descoperit acțiuni terapeutice de tip biotrofic ale procainei prin tratament de lungă durată în doze mici, cu rol curativ și profilactic. Gerovitalul H3, produs biotrofic original românesc si, în acelast timp, primul medicament creat anume să întârzie procesul de îmbatrânire, a fost elaborat între anii 1946 și 1956, de Prof. Dr. Ana Aslan și școala sa după numeroase cercetări clinice și experimentale. Mai multe pe: ana-aslan.ro
În 1952, s-a înfiinţat Institutul de Geriatrie din Bucureşti – premieră mondială, model universal, copiat ulterior în majoritatea ţărilor dezvoltate. Tot în 1952, s-a preparat oficial Gerovitalul (vitamina H3) „cu acţiune în tratamentul fenomenului de îmbătrânire, precum şi în bolile bătrâneţii, în ateroscleroză, vitiligo, sclerodermie”. Din 1958, Gerovitalul a intrat în circuitul farmaceutic, fiind considerat un „medicament miraculos”, brevetat ulterior în peste 30 de ţări. După încă 22 de ani, în 1980, este inventat un nou produs dedicat combaterii îmbătrânirii, Aslavital. Sursă: formula-as.ro
Medicamentele autohtone ca Gerovital H3 (denumit și elixir al tinereții) și Aslavital au fost concepute de Ana Aslan și la ele au apelat personalități de seamă de pe mapamond precum Charlie Chaplin, Mao Zedong, Pablo Picasso, JF. Kennedy, Winston Churchill, Yaser Arafat.
A fost decorată cu Crucea Cavalerilor de Malta la Biserica Madeleine din Paris, onorată cu titlul de Cavaler al Ordinului Palmelor Academice Franceze, premiată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Erou al Muncii Socialiste, membru al Academiei Române, Comandor al Legiunii de Onoare Italiene – Merito della Republica, Profesor Honoris Causa și Doctor emerit al Universității Bragança Paulista din Brazilia, consultată în reuniunile de specialitate de la Casa Albă ceea ce reprezintă o mărturie a dimensiunii sale universale, de cetățean al lumii ca și înscrierea numelui său pe mauzoleul lui Hipocrate, părintele medicinii, în Thessalia la Larissa: ”Când am vizitat mauzoleul lui Hipocrate pe care grecii au înscris numele meu, eram foarte emoţionată şi am scris în Cartea de Aur: Orice medic care intră aici ar trebui să se simtă mic. Mă simţeam cât o furnică. Da, acesta a fost un moment de fericire.” – din amintirile sale, mărturisind că ”fericirea este o stare a sufletului care nu durează, există numai momente de fericire”. (Dana Fodor Mateescu și Răzvan Mateescu – ANA ASLAN – In memoriam, apărut la Editura Istros – Muzeul Brăilei – 1997)

Surse: 1, 2, 3, 4, 5

Lasă un comentariu

Filed under Motive pentru condei

În ajun de sărbătoare

clopotei-3

În noaptea sfântă de Crăciun
când steaua sus răsare
Iubirea, fără asemănare,
blândă, e în Cuvântul drept și bun.

Colindătorii, având cuvântul bun,
în case aduc bucurie, soare,
în noaptea sfântă de Crăciun,
când steaua sus răsare.

E un obicei din veac străbun,
colinda din ajun de sărbătoare,
se adună toți cu mic, cu mare,
ca să asculte ce colindătorii spun,

în noaptea sfântă de Crăciun.

Georgeta R.M.

39 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Hector Berlioz

Rob Roy Overture

5 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Muzică pentru suflet

ENYA -The Spirit of Christmas Past

Sărbători fericite cu drag !

24 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Ziua Constituției României

tricolor-micut-fluturand

Pe 8 decembrie, în fiecare an, se sărbătoreşte Ziua Constituției României.
Constituția României este legea fundamentală a statului român care reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor și autoritățile publice fundamentale. Actuala Constituție a României a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie 1991.

Cum a evoluat legea fundamentală şi câte momente decisive a întâmpinat

5 comentarii

Filed under Motive pentru condei