Reclame

Din anotimpul primăverii

Natura
nu contenește
să anunțe
anotimpul
primăverii.

***

Un cireș
mângâiat de soare,
de lumina lui,
s-a îmbrăcat
cu haină de sărbătoare.

***

Ce primăvară,
o explozie de sărbătoare
a pământului
după iarna
cunoașterii și purificării.

***

Florile,
locul de muncă
al albinelor,
se întrec
în parfum și culoare.

***

Ziua de Florii
ramuri înmugurite,
fertilitate,
poveste de iubire:
Cerul și Pământul.

© Georgeta R.M.

Reclame

Mărturii din «Viața literară» (IV)

Bunătatea adevărată cere neapărat inteligență și imaginație.
O cultura superioară nu se creează fără sprijinul unei politici juste, căci într-un climat vitreg, geniile nu rodesc.
Marea înțelepciune este să-ți alegi prieteni care nu te vor sili la compromisuri.

Citate – Camil Petrescu (sursa)

Inițiator al romanului modern, Camil Petrescuprozator, dramaturg, poet, eseist, filozof este autorul celebrului roman ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, o poveste clasică de dragoste și un adevărat jurnal de război care a surprins pe critici și cititori prin originalitatea romanului dată de subtilitatea analitică a propriei conștiințe.

În cartea Cu scriitorii prin veac a lui I. Valerian găsim și interviul luat scriitorului Camil Petrescu interviu pe care l-a luat însoțindu-l la restaurantul unde lua masa de obicei. După cum mărturisește în carte, l-a cunoscut pe scriitor în ambianța colegială din cercul criticului E. Lovinescu (era favoritul cenaclului și al maestrului). Din interviu am selectat acest mic fragment:
”Mă întrebi de ce nu îmi place simbolismul ?… E greu de răspuns în câteva cuvinte la o masă de restaurant. Totuși, pentru că în afară de atitudinea ei cunoscută în fața descendenței sămănătoriste, reacția contra simbolismului a fost una din procupările de căpetenie ale Cetății literare(1), care va fi cândva necesar să discutăm asupra ideologiei ei critice.
Eu nu concep arta decât ca expresie a adevărului, fie el și convențional, deci, arta are același obiect ca științele zise morale. Or, simbolismul are prejudecăți de frumos muzical, mistic, de poezie pură. Cred însă că literature trebuie să se ocupe, înainte de toate acestea, de valorile sufletești. Prin urmare, chiar împotriva unor esteți de ultimă oră, cred într-un psihologism artistic așa cum a fost o parte din activitatea revistei La nouvelle revue francaise, care și ea m-a nedumerit uneori, însă pentru că punea alături, fără să împace, simbolismul formal a lui Paul Valery și psihologismul lui Marcel Proust.
După aceste criterii judec operele. Mi s-a adus acuzarea de exclusivism la Cetatea literară. Este drept că această revistă nu a avut un caracter enciclopedic și nici beletristic. A fost o revistă de atitudine critică, care s-a făcut sub un anumit unghi estetic. Fiind o singură mână de lucru, și-a păstrat caracterul absolut unitar.
O revistă critică trebuie să fie mereu pe frontul principal al literaturii, distingând din mulțimea fenomenelor curente pe cele care prezintă un caracter de durabilitate. Din mulțimea revistelor care apar, nici una nu pare că prinde sensul profund al aspectelor literare de azi.
Cetatea literară deocamdată și-a suspendat activitatea și va reapare la întoarcerea mea de la Paris.
Până atunci, printre altele, voi căuta să strâng material pe care l-am publicat răzlețit până acum într-un volum de versuri (Versuri, II) care cuprinde: Ciclul vieții; Un luminiș pentru Kicsikem și Transcendentalia, căruia îi vor urma două volume: Delimitări critice și Comentarii teatrale.

Sursa: I.Valerian – Cu scriitorii prin veac, Ed. Pentru literatură, 1967, pag. 166-167

(1) – Cetate literară, 1925, director: Camil Petrescu

The birth of spring

Joy of life in spring,
the time for new beginning,
creativity.

***

The charm of the sun
opening corolla of flowers,
what a blooming !

***

Beautiful spring mood
time of re-generation,
amazing season.

© Georgeta R.M.

Stive Morgan & Evgeny Sokolovsky – The Birth Of Spring

Ion Pelivan, un militant de vază al mișcării de eliberare națională din Basarabia, apărător și promotor al limbii române, animator al vieții culturale

Ion Gheorghe Pelivan (n. 1 aprilie 1876, Răzeni, Imperiul Rus – d. 25 ianuarie 1954, Sighet) a fost un militant de vază al mișcării de eliberare națională din Basarabia, om politic, publicist, apărător și promotor al limbii române, animator al vieții culturale. A fost Director general responsabil pentru afacerile străine (Ministru de Externe) în RD Moldovenească în Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei. Vezi: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pelivan

”Destinul politic şi uman al lui Ioan Pelivan a fost marcat de marile evenimente istorice din prima jumătate a secolului al XX-lea: cele două războaie mondiale; căderea autocraţiei ruse şi destrămarea imperiului ţarist; acapararea puterii de către bolşevici şi crearea imperiului sovietic bolşevic; unirea Basarabiei cu România şi desăvârşirea unităţii naţional-statale a românilor; evoluţia regimului politic din Europa de la democraţie la dictatură şi extinderea, după cel de al Doilea Război Mondial, a modelului totalitar sovietic comunist asupra unor state europene, inclusiv a României.
Ioan Pelivan a cunoscut aceste evenimente nu ca simplu spectator sau ca martor ocular: le-a trăit cu adevărat cu întreaga-i fiinţă. La cele constructive a participat nemijlocit, depunând efort, demonstrând competenţă şi responsabilitate; cele distructive, la fel, l-au vizat, cu părere de rău, la modul direct, devenind, în cele din urmă, jertfă a acestora.
A rămas fidel credoului său politic formulat încă în tinereţe– unitatea naţională este cel mai propice mediu de afirmare a unei naţiuni. Într-o scrisoare, din 1936, adresată profesorului Nicolae Iorga, încercatul luptător mărturisea: „Dacă am putut suporta în tinereţea mea temniţe, exil, cazarmă, destituire din magistratură şi fel de fel de prigoniri şi umiliri sub regimul ţarist– cauza a fost „credinţa“ mea nestrămutată, despre care D-voastră vorbiţi în „Neamul Românesc”, în dreptatea şi sfinţenia cauzei româneşti.
Românismul devenise pentru mine o credinţă neclintită, o adevărată religie.
De când s-a trezit în mine conştiinţa naţională– nicicând, niciodată şi nicăieri– nici la Universitate, nici în temniţe şi nici în surghiun– nu au încetat dragostea mea neţărmuită şi interesul meu copleşitor pentru România liberă, pe care încă nu o văzusem, dar pentru care ardeam de nerăbdare să-i „văd fiinţa”, să-i „aud graiul“ şi să-i sărut pământul.
Când am avut fericirea nespusă să trec „Prutul blestemat“ şi să asist la Cursurile D-voastră de vară de la Vălenii de Munte, unde am putut cunoaşte mai mulţi iredentişti din Ardeal şi Bucovina,– iredentismul ce clocotea în mine, s-a aprins şi mai puternic. (…)”
Sursa: https://arhiva.bibmet.ro/Uploads/Ioan%20Pelivan-istoric.pdf , pag.13-

Cuvântarea deputatului Ioan Pelivan în ședința de inaugurare a Sfatului Țării, 21 noiembrie 1917, Chișinău, aici: https://arhiva.bibmet.ro/Uploads/Ioan%20Pelivan-istoric.pdf , pag. 147-149

Fiind între membrii primei grupări naţionale la Chişinău, Ioan Pelivan a devenit redactor-şef al ziarului „Basarabia”, înfiinţat la începutul anului 1906, prin care era propagată intens ideea introducerii limbii române în învăţământ. Deşi existenţa ziarului „Basarabiei“ a fost de relativ scurtă durată, publicaţia a avut o mare importanţă din punct de vedere organizatoric şi ideologic, contribuind mult la consolidarea mişcării naţionale. Iată câteva fragmente despre Ion Pelivan și ziarul ”Basarabia”:
”V. Ziarul moldovenesc „Basarabia“ din Chişinău (1906 1907)
Fără îndoială, evenimentul cel mai important pentru mişcarea noastră naţională din această epocă a fost apariţia la Chişinău, la 24 mai 1906, a ziarului naţional-democratic cu numele „Basarabia”, tipărit cu litere ruseşti.
Într-adevăr gazeta aceasta a fost profund naţională şi adânc democratică. În coloanele ei sunt discutate şi studiate absolut toate chestiunile ce priveau interesele naţionale ale Basarabiei, inclusiv reforma agrară („treaba pământului”). În unele numere ale gazetei găsim strecurată chiar şi ideea UNIRII TUTUROR ROMÂNILOR.
Iată, ca ilustraţie, câteva pasaje din diferite numere ale gazetei:
1. În articolul din nr. 1, intitulat „Folosul gazetei moldoveneşti”, citim:
„Două milioane de moldoveni au fost osândiţi să zacă într-un întuneric adânc, într-o stare aproape sălbatică. Un popor întreg era muncit să piară…
Poporul moldovenesc a devenit prada tuturor exploatatorilor, mâncăilor şi sugătorilor. Dar lanţul… care a ţinut limba noastră încătuşată atâta vreme a început a slăbi… Noaptea cea grozav de întunecată se săvârşeşte… Se apropie lumina zilei. De azi înainte el/poporul moldovenesc/ poate să afle cine i el, de unde vine, unde se găseşte şi încotro merge, cine i sunt binevoitorii lui şi cine i sunt duşmanii lui”.
2. În articolul „Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte”, publicat în nr. 3 al gazetei, se exprimă nădejdea că şi Basarabia, în cele din urmă, va fi dezrobită. „Apa trece, zice autorul articolului, dar petrile rămân… A trecut păgânimea cea multă şi barbară… O parte de români de acum sunt slobozi. Ceilalţi– din Transilvania, Bucovina şi Macedonia– deşi sunt sub cârmă străină, totuşi se bucură de drepturile fireşti… Numai noi, işti din Basarabia, suntem mai obijduiţi şi mai oropsiţi… Numai noi, moldovenii basarabeni, ne simţim în ţara noastră, udată cu atâta sânge strămoşesc, ca într-o ţară străină. Dar sună ceasul deşteptării… Toate noroadele din Rusia s-au sculat şi cer drepturile lor. Călcate de cotropitorul muscal. Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte”.
3. În articolul de fond din nr. 6, intitulat „De la fraţi”, se reproduce din revista „Şezătoarea sătenilor“ din România următorul pasaj: „Să ne rugăm pentru perpetua conservare a neamului daco-latin, pentru complecta unire a tuturor românilor”.
4. În Nr. 10, tot în articolul de fond, moldovenii sunt îndemnaţi să lupte pentru dezrobire: „Noi ne adresăm către moldoveni, scrie autorul articolului, şi zicem: «Alături de voi trăiesc vecinii voştri, care sunt tot un neam cu voi şi vorbesc tot aceeaşi limbă… Ei au cultura lor, ei sunt fraţii voştri adevăraţi şi sunt liberi de mult. Învăţaţi-vă de la ei şi luptaţi pentru un viitor mai bun, pentru slobozenie»”.
5. În unele numere ale gazetei din octombrie şi noiembrie 1906 găsim anunţuri cu litere grase: „Noi vrem şcoli moldoveneşti”, „Boieri, cereţi şcoli moldoveneşti”, „Preoţi, cereţi şcoli moldoveneşti”, „Ţărani basarabeni, cereţi limba moldovenească în şcoli şi biserică”.
Iar într-un apel „Către ţărani“ (nr. 47, 49, 52, 53) aceştia sunt îndemnaţi să aleagă pentru voloste (administraţia de plasă) „împuterniciţi noi, adică pe acei care se îndatorează să vă dobândească vouă pământ, voie, drepturi cetăţeneşti îndeobşte şi un drept de trai naţional prin şcoală, biserică şi dregătorii obşteşti în limba-mamă şi de sine ocârmuire din 1818”.
6. În fine, în nr. 13, în articolul de fond, intitulat „Oare dorm deputaţii Basarabiei”, autorul invită pe aceşti deputaţi din Duma Imperială (în majoritate străini şi înstrăinaţi– n.n.) să ceară de la Guvern pentru moldoveni „autonomie, limbă şi cultură românească, drepturi cetăţeneşti depline, pământ, iar dacă nu sunt în stare, să facă loc altora, destoinici”.
Dl. profesor Ştefan Ciobanu, în broşura d-sale „Din istoria mişcării naţionale din Basarabia“ (Chişinău, 1933, p. 5), face următoarea caracteristică a ziarului „Basarabia”: „Analizând conţinutul articolelor publicate în acest ziar, tendinţa lui generală, venim la concluzia că ziarul «Basarabia», de la primul număr şi până la ultimul, este pătruns de ideea emancipării poporului românesc din Basarabia, că el pentru prima dată, în mod făţiş şi clar, pune chestiunea naţională a românilor basarabeni”.
Despre rolul însemnat ce l-a jucat ziarul „Basarabia“ în deşteptarea conştiinţei naţionale în Basarabia se poate judeca, între altele, după supărările şi denunţurile ce le făcea gazeta „Drug”, al cărui director– P. A. Cruşevan, devenit în a doua jumătate a activităţii sale publicistice mai rus decât ruşii– căuta să atragă atenţia celor în drept asupra pericolului ce îl prezenta propaganda naţională a „Basarabiei”, propagandă ce ducea provincia dintre Nistru şi Prut „la deslipirea ei de Rusia”.
(Ioan Pelivan, istoric al mișcării de eliberare națională din Basarabia,
http://basarabia-bucovina.info/wp-content/uploads/2015/03/Ioan-Pelivan-Istoric-al-Miscarii-de-Eliberare-Nationala-din-Basarabia.pdf , pag. 205-207)

Ion Pelivan şi ziarul „Basarabia”
Amintiri ale lui Th. Inculeț, fost colaborator la gazeta „Basarabia”, anii 1906-1907

”S-a susţinut de către unii, cum că gazeta „Basarabia”, din 1906, ar fi avut un caracter mai mult revoluţionar, decât naţional. O studiere mai profundă a materialului din această foaie istorică, dovedeşte, însă, că pe lângă chestiunile arzătoare la ordinea zilei: Pământ şi Voie, adică autonomia şi împroprietărirea ţăranilor, se mai cerea, cu toată insistenţa, şcoli moldoveneşti şi dreptul românilor basarabeni la cultura lor naţională.
Gazeta apare cu antete mari pe toată pagina: „Noi vrem şcoli moldoveneşti”, iar colaboratorii ei se fotografiază în mod demonstrativ cu aceste antete în mână.
Cu ocazia interzicerei de către autorităţile ruseşti, ca învăţătorii să citească gazeta „Basarabia”, sub motiv că ar fi revoluţionară, în veci neuitatul, inimosul editor al ei, Emanuil Gavriliţă, sub semnătură proprie, iată ce scria (în nr. 24, din 15 august 1906): „Noi am vorbit despre suferinţele poporului, despre drepturile lui. Noi am cerut de-sine-cârmuirea (autonomia), pe care am avut-o la 1818. Noi am cerut voie şi pământ pentru ţărani. Dar să nu creadă autoritatea şcolară, care ne ponegreşte, că noi vom lăsa ca drepturile poporului să fie călcate în picioare. Noi vom vorbi şi mai departe despre fericirea poporului, căci nu avem frică decât de legi şi de Dumnezeu!”.
În nr. 76, din 25 februarie 1907, apare profetica Cântarea tânărului poet Alecu Mateevici:
„Eu cânt, căci văd că ele vin,
Aceste zile de senin.
Eu cânt, căci văd, de-acum, că piere
A Ţării veşnică durere…
Şi, glasul vieţii ascultând,
Venirea zorilor eu cânt”.
În nr. 26, din 23 august 1906, gazeta „Basarabia“ publică, fără nici o schimbare, Scrisoarea către Redacţie, din partea săteanului Vasile Lungu, din satul Călugăru, ţinutul Bălţilor. Această scrisoare în naivitatea ei mişcătoare, pe lângă o dovadă vie de cea mai strânsă legătură între gazetă şi cetitorii ei, mai prezintă o dovadă puternică, cum că gazeta „Basarabia“ corespundea aspiraţiilor naţional-culturale celor mai intime ale moldovenimii din Basarabia.
Ne permitem a spicui câteva rânduri din această scrisoare:
„Slava lui Dumnezeu şi domniilor voastră, Domnule redactor E. Gh. Gavriliţă, că avem şi noi în toată Basarabia o tipografie de gazetă pe limbă moldovenească. Eu primesc de la 15 iulie şi citesc şi înţeleg toate câte sunt scrise. Mai înainte vreme tot luam aşa câte odată gazet rusesc „Basarabeţ“ şi „Bessarabscaia Jizni“ şi numai eram cu cetitul, nu mai înţelegeam nimic, numai prăpădeam capicele, da amu eu dacă cetesc moldoveneşte înţeleg şi mie îmi pare că parcă îs alt om”.
„Eu sunt de 43 ani, părinţii mei m-o dat la şcoală, eram de 7-8 ani, la şcoală rusească, că moldovenească nu era. Şi iaca ce am învăţat. A ceti citesc numai negru pe alb; mă întreabă cineva ce scrie? – da eu ce să spun, că nu ştiu. Moliftele am învăţat:
Vo imea Otţa, Boje Milostiv, Otce naş, pomilui mea Boje, Veruiu, şi de atuncea zic dimineaţa şi seara, da când zic acestea cuvinte înaintea sfintilor Icoane, apoi gându umblă cine ştie unde şi încă iaca ce: eu am copchii şi de mititei îi învăţ tot aşa, că amintirlea moldoveneşte rugăciuni nu ştiu. Apoi şi ei nu au să ştie a se ruga lui Dumnezeu cu toată inima, pentru că-i pe ruseşte rugăciunea. Domnule Redactor! Multă pomenire veţi avea de la noi ţăranii moldoveni, ca să deschidă stăpânirea şcoli pe limba moldovenească. Stăruiţi-vă pentru noi, că noi nu ştim unde să ne jăluim, cum să căutăm treaba asta. Satu Călugăru, ţinutul Bălţilor. Vasili I. Lungu”.
Din cele mai sus expuse reiese în mod neîndoielnic că gazeta „Basarabia”, împreună cu cei din jurul ei, a fost un centru, spre care se îndreptau toate conştiinţele redeşteptării naţionale din provincia dintre Prut şi Nistru.
Or, sufletul, promotorul de seamă al mişcării pentru redeşteptarea naţională din Basarabia a fost D-l Ion Pelivan, primul prim-redactor al gazetei „Basarabia”.
(…)”
(Ioan Pelivan, istoric al mișcării de eliberare națională din Basarabia,
http://basarabia-bucovina.info/wp-content/uploads/2015/03/Ioan-Pelivan-Istoric-al-Miscarii-de-Eliberare-Nationala-din-Basarabia.pdf , pag. 449- )

Manifestări dedicate împlinirii a 101 ani de la Unirea Basarabiei cu România

Din 2017, ziua de 27 martie a devenit, în urma deciziei Parlamentului de la București, sărbătoare națională.
Manifestare dedicată împlinirii a 101 ani de la Unirea Basarabiei cu România va avea loc la Biblioteca Bucovinei Suceava pe 27 martie 2019 conform știrilor de pe:
https://www.svnews.ro/biblioteca-bucovinei-va-gazdui-o-manifestare-dedicata-implinirii-a-101-ani-de-la-unirea-basarabiei-cu-romania/172445/
https://www.monitorulsv.ro/Cultural-local/2019-03-26/Unirea-Basarabiei-cu-Romania-sau-despre-inceputurile-infaptuirii-Marii-Uniri-de-la-1918
Conferința „Basarabia: trecut, prezent și viitor” organizată în Sala „Vasile Pogor” a Palatului Roznovanu face parte din cadrul evenimentului intitulat „100 + 1 ani de la Unirea Basarabiei cu România”:
http://www.radioiasi.ro/stiri/regional/evenimente-care-marcheaza-implinirea-a-101-de-ani-de-la-unirea-basarabiei-cu-romania/
Având ca scop promovarea culturii și a tradițiilor basarabenilor de peste Prut și stabilirea unei legături mai strânse dintre diaspora basarabeană cu localnicii din Sibiu, studenții Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu, prin Festivalul Cultural Basarabia inițiat de Asociația Basarabenilor din Sibiu vor sărbători acest moment istoric conform stirilor de pe:
https://www.ulbsibiu.ro/news/festivalul-cultural-basarabia-101-ani-de-la-unirea-basarabiei-cu-romania/
Sărbătoarea este marcată de asemeni de transmisiuni speciale ce aduc relatări, reportaje şi mărturii istorice de pe ambele maluri ale Prutului vizionând:

http://www.tvr.ro/unirea-basarabiei-cu-romania-aniversata-la-tvr-3_24150.html
http://www.tvr.ro/101-de-ani-de-la-unirea-basarabiei-cu-romania-la-tvr-international_24157.html

101 ani de la Unirea Basarabiei cu România

La echinocțiu

Lumină caldă,
razele la orizont
răsărit frumos.
Stare de armonie
la echinocțiu.

***

A warm light,
rays caress the horizon
beautiful sunrise.
A clear state of harmony
at equinox, the spring grows.

© Georgeta R.M.

Sâmburi de lumină – triolet

Sâmburi de lumină găsesc
în poeme și în scrieri
pe bloguri, acolo citesc,
sâmburi de lumină găsesc.
Condeie ce mărturisesc
crezul, gânduri, aprecieri,
sâmburi de lumină găsesc
în poeme și în scrieri.

© Georgeta R.M.

Arhive