Poezii – Tudor Arghezi

Descântec

Lacăte, cine te-a închis
La uşa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Să sfarăme zăvorul
Şi să vedem în fundul nopţii noastre
Mişcându-se comorile albastre?
Un pas din timp în timp, greoi,
Se-apropie, dar a trecut de noi.
Toţi paşii se sfârşesc şi pier
Pentru urechea ta de fier.
De-o vână-ntoarsă peste tine
Cred că atârnă din văzduh glicine
Şi, de pe bolţi, zorele
Şi muguri şi ciorchini de stele.
Cine va pune-n uşa noastră cheie
O singură scânteie?
Lumina ochiul şi-l aşază
Şi-n încăpere caută să vază.
Lacătul simte şi tresare
Cu bezna mea, ca de o sărutare.
Stea, nu poţi tu intra-n veriga lui
Şi lacătul tăcerii să-l descui?

(Din volumul Cuvinte potrivite, 1927)

Inscripție pe o ușe

Când pleci, să te-nsoțească piaza bună,
Ca un inel sticlind în dreapta ta.
Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista.
Purcede drept și biruie-n furtună.

Când vii, pășește slobod, râzi și cântă.
Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.
Căci neamul trebuie să-ți fie drag
Și casa ta să-ți fie zilnic sfântă.

Lasă un comentariu

Filed under Motive pentru condei

Ce legătură au eroii neamului cu Înălțarea Domnului?

”În toate bisericile din cuprinsul românismului se fac slujbe de pomenire, ba chiar și prin piațete, pe la monumentele istorice, apoi se depun coroane de flori, rostindu-se cuvinte elogioase. Să precizăm că Sfânta noastră Biserică a rânduit pomenirea lor nu doar în astfel de momente solemne, ci în fiecare zi în cadrul dumnezeieștii liturghii, când preotul, la ieșirea cu cinstitele daruri, spune: „pe eroii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinței strămoșești, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăția Sa”. Ce bine ar fi dacă am învăța de la Biserica dreptmăritoare, „mama spirituală a poporului român”, să ne amintim zilnic de ei, rugându-ne Domnului pentru sufletele lor! Dar, e suficient numai atât? Parcă e prea puțin pentru sacrificiul lor. S-ar cădea să împletim neuitarea cu truda fiecăruia dintre noi de a le imita, pe cât posibil, jertfa și dragostea pentru țară, pentru idealul sfânt al unității și demnității noastre ca neam.
Ne găsim noi, oare, răgazul de a medita la asemenea lucruri? Nu am pretenția că pot fi în asentimentul tuturor, căci unii, cu năduful grijilor în minte, vor rosti: „nu ne țin de foame noțiunile de eroism, patrie și unitate; nu ne plătesc facturile, nici ratele la bănci”. Nu zic, au și ei dreptate. Dar, fără apartenența la un neam, la o istorie, devenim mai săraci, mai înfometați, mai datori. Patria ne face să simțim că aparținem unui popor, că avem obârșii. Apărându-ne identitatea, ne apărăm pe noi înșine și pe eroii noștri, al căror sânge ne curge prin vene.
De aceea zic, să reînvățăm să ne cinstim eroii, adăugând aducerilor aminte lucrare, dăruire, jertfă și recunoștință; într-un cuvânt, iubire față de tot ceea ce este românesc, frumos şi curat”. (arhim. Mihail Daniliuc)
Sursa: doxologia.ro

Înălţarea la cer a Domnului Iisus Hristos

Nu în măria lui Ilie,
Nu cu toiagul lui Moisei,
Nu-n tunete şi străşnicie
Şi-au lepădat iubiţii săi;
Şi nu pe căi scânteietoare
S-a înălţat la cer Hristos,
Ce-nvăţături îmblânzitoare
Adus-a blând şi luminos.
Învăţătorul sfânt al păcii,
Al dragostei şi al iertării
Şi întemeietorul legii
Ce au dat putinţa învierii,
Lucea ca o steluţă blândă
În înălţimea necuprinsă,
Ce-ncepe seara să s-aprindă,
Când ziua în apus îi stinsă.
Căci El în valea cea de plângeri
Venit-au nu cu războire,
Nu ca al răsplătirii înger,
Ce-aduce dreapta pedepsire
În fumuri şi în fulgerare.
Venit-au Miel Nevinovat
Ca jertfa de răscumpărare
Ş-au fost cu spini încununat…
Venit-au pentru răbdăciune,
Smerire-a tot biruitoare;
Venit-au pentru iertăciune
Şi mila-n veci nepieritoare…
(Alexei Mateevici – Mai 1912)

Imn morţilor

„Morminte dragi, lumină vie,
sporite’ntr’una an de an,
noi v’auzim curgând sub glie,
ca un şuvoi subpământean!

Aţi luminat cu jertfe sfinte
pământul, până’n temelii,
căci arde ţara de morminte,
cum arde cerul de făclii.

Ascunse’n lut, ca o comoară,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma’n ţară,
vă regăsim mereu în noi!

De vi s’au smuls şi flori şi cruce
şi dacă locul nu vi-l ştim,
tot gândul nostru’n el v’aduce
îngenuncheri de heruvim.

Morţi sfinţi în temniţi şi prigoane.
Morţi sfinţi în lupte şi furtuni,
noi am făcut din voi icoane,
şi vă purtăm pe frunţi cununi.

Nu plângem lacrima de sânge,
ci ne mândrim cu-atâţi eroi.
Nu! Neamul nostru nu vă plânge,
ci se cuminecă prin voi.”

(Radu Gyr)

Lasă un comentariu

Filed under Motive pentru condei

O zi cu triplă semnificație istorică

Pentru români Tripla semnificaţie a zilei de 9 mai este:
proclamarea Independenţei de Stat a României la 9 mai 1877, victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial la 9 mai 1945 şi Ziua Europei (1985 – Consiliul European a ales 9 mai ca Ziua Europei, apreciindu-se că punctul de pornire al construcţiei Europei unite a fost declaraţia prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, a propus Germaniei, dar şi altor state europene, să pună „bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii”).
Această zi este sărbătorită în toate statele Uniunii Europene, dar şi în cele care mai aspiră la integrare. În România ca în fiecare an, de Ziua Europei, și pe parcursul lunii mai au fost și sunt organizate diverse evenimente: un inedit eveniment METRO EUROPE – 8 mai – a fost deschis publicului larg la București. Periplul European oferit – aici.
La Iași Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași și SC ApaVital SA Iași au marcat Ziua Europei (9 mai) și Ziua Păsărilor și a Arborilor (10 mai), luni, 11 mai 2015, de la ora 10.00, printr-o activitate care a avut loc in Parcul dendrologic din Copou, aflat in custodia ApaVital. Astfel sub genericul „Europa păsărilor și a arborilor” elevi de la Colegiul National „Garabet Ibraileanu” în urma acestei „expediții” își vor exprima impresiile sub forma unor eseuri cu tema „De la arbore spre carte”, îndrumați de prof. învățător Bogdan Sebastian Lisnic. Tot la Iași sub genericul „Europa, MAI aproape 9″ – aici.
Și la Suceava, s-au desfășurat o serie de acțiuni de interes public, astfel Biroul Francez de la Casa Prieteniei, în colaborare cu Biroul Informațional al Regiunii Schwaben, a organizat sâmbătă, 9 mai, începând cu ora 11:00 un eveniment dedicat Zilei Europei, sub genericul Unité en diversité.

Ziua Europei, sărbătorită de Biroul Francez de la Casa Prieteniei, Suceava:
https://www.youtube.com/watch?v=pmVIaGO8VwY

Această prezentare necesită JavaScript.


newsme.ro
ziare.com/suceava

De asemeni pe esplanada din fața Universității Ștefan cel Mare, Ziua Europei a fost marcată anul acesta printr-o manifestare în aer liber:
https://www.youtube.com/watch?v=J9HrK6nkcoE
https://www.youtube.com/watch?v=dYsWx1d-LFQ

4 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Primavară blagiană

Sub semnul Zilei Europei și a Anului Internațional al Luminii, în acest an în luna mai au loc ample manifestări culturale la Sebeș, Cluj și multe alte centre din țară dar și din străinătate ce marchează împlinirea a 120 de ani de la nașterea lui Lucian Blaga.
Lucian Blaga gânditor și creator al unui sistem filozofic propriu este primul mare poet român care a reuşit să sincronizeze sub semnul expresionismului formele poetice româneşti cu cele europene.
Poeziile sale din ciclul ”Poemele luminii” ce au ca origine tema iubirii, temă care s-a extins pe parcurs, ne-a descoperit un concept esențial pentru existență și anume cunoaşterea prin iubire a lumii, a Universului:
”Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viață”.

Acest elan din Poemele Luminii îl descoperim și în primavara blagiană care redeschide un ciclu vital, restabilește un circuit prin redescoperirea tinereții, explozia vegetală, înflorirea, un spectacol inepuizabil al esențelor, cu rezonanțe metafizice:

Primăvară

A cunoaşte. A iubi
Înc-o dată, iar şi iară
a cunoaşte-nseamnă iarnă
a iubi e primăvară.

A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?
A cunoaşte – ce înseamnă?
A iubi – de ce ţi-e teamă?
printre flori şi-n mare iarbă?

Printre flori şi-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit,
cu rumoare şi ardoare
de albine re-ncarnate.
Înc-odată, iar şi iară,
a iubi e primavară.
https://www.youtube.com/watch?v=5vdtPvYDpHA

Focuri de primavara

Îngînînd prin văi tăria
sună ramul, sună glia.
Focuri ard, albastre ruguri.
Pomii simt dureri de muguri.

Prinşi de duhul înverzirii
prin grădini ne-nsufleţim.
Pe măsura-naltă-a firii
gîndul ni-l dezmărginim.

Ce-am uitat aprindem iară.
Sub veşminte ne ghicim.
Căutăm în primăvară
un tărîm ce-l bănuim.

Căutăm pămîntul unde
mitic să ne-alcătuim,
ochi ca oameni să deschidem,
dar ca pomii să-nflorim.

11 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Aforismele, grăunțe de metale nobile

blaga 1

Un aforism (din grecescul αφοριζειν aphorizein, a delimita, de unde aphorismos, definiție) este un enunț concis, expresiv și memorabil care conține o cugetare, un gând adânc sau o părere cu privire la viață, cu aplicabilitate relativ generală. Cu același sens sunt folosiți și termenii maximă, adagiu și sentință. Spre deosebire de proverb, care are o origine veche și populară, despre aforisme se cunosc în general autorul (scriitor, filozof, om politic etc.) și împrejurările în care au fost scrise sau rostite.
Hippocrate a dat primele aforisme, dar acestea se limitau la domeniul medicinii și aveau sensul de constatări generale asupra bolilor și simptomelor acestora. De exemplu, unul din aforismele lui Hippocrate suna astfel: „Cei grași prin natura lor sunt mai predispuși să moară subit decât cei slabi.”

***

Ce este aforismul? O floare în stare de graţie. Aleasă să conceapă Logosul şi să-l nască.
Un aforism e un simplu grăunte de metal nobil, dar poate avea greutatea unei lumi.
Aforismul are aer de evidenţă numai când exprimă o ipoteză a inimii.
Prin însăşi natura sa aforismul ezită între formulă şi aluzie.
Aforismul ia în răspăr un sistem sau ţine loc de sistem.
Proverbul are totdeauna înţelepciunea unui om bătrân. Aforismele n-au vârstă.
E necavaleresc să combaţi un aforism altfel decât tot printr-un aforism.
Aforismele cele mai valabile au un accent de descântec. Ele sunt gânduri care vrăjesc.
Literatura aforistică e sarea gândirii.
Veşnicia s-a născut la sat.
Stările sufleteşti care par a nu avea nici un motiv, au motivele cele mai adânci.
Cine face aprecieri asupra unui om mare trebuie să fie cu mare băgare de seamă, întrucât prin acest act el îşi dă sieşi un certificat.
(Lucian Blaga)

***

”Aforismul este pentru Blaga o modalitate, nu de neglijat, specifică de exprimare a gândului. Prezenţa permanentă a aforismului are importanţă şi pentru faptul că, fiind corelată cu celelalte elemente din universul poetic şi chiar din cel filozofic, dezvăluie filonul clasic care străbate întreaga operă. (…)
”luate izolat, aforismele blagiene îşi au înţelesul în sine, alăturate, ele se înlănţuie şi fixează o perspectivă asupra lumii, asupra unui aspect al acesteia, o atitudine umană. E un fenomen interesant acesta de constituire din elemente distincte, complet individualizate a unui întreg care are o altă valoare decât suma părţilor […]. Am zice noi că valabilitatea aforismelor blagiene decurge şi din armonia ce le cuprinde când se întâlnesc”. (Traian Podgoreanu, op. cit). Prin urmare aforismele ca şi celelalte domenii de afirmare a spiritului universal al lui Blaga au prin ele însele durabilitate valorică şi istorică.
Aforismele lui Blaga se caracterizează printr-o mare varietate şi libertate tematică. Dar dincolo de această bogăţie tematică, aforismele blagiene au o unitate de substanţă. În primul rând ele dezvăluie o unitate şi o consecvenţă de gândire, în al doilea rând cugetările se deschid, dar se şi integrează, într-o perspectivă cosmică şi antropologică; în al treilea rând dezvăluie umanismul substanţial al lui Blaga şi nu în ultimul rând cugetările lui Blaga au o frumuseţe şi unitate stilistică care le dă, pe de o parte, farmec şi expresivitate, iar pe de altă parte le integrează în matricea unică şi originală a creatorului Blaga”.

din: Aforismele lui Lucian Blaga

Aforismului farmecul i-l dă – se înţelege – formularea de factură poetică: beţie organică, premisele omului. Învelişul e menit să încînte şi, prin aceasta, să atragă pe cititor. Vrăjit de scînteierile formulării, cititorul şi-l însuşeşte mult mai repede şi mai lesne. Astfel de exprimări frumoase în sine sînt multe în Discobolul. În dese rînduri, Blaga pare să fi fost sedus de scăpărările lirice ale formulării. De aceea multe aforisme rezistă doar prin frumuseţea exprimării. Cîteva exemple:
„De cîte ori călcăm pe pămînt, pămîntul ne sărută tălpile. E fericit că nu-l părăsim“; „Există oare ecou mai puternic decît sunetul care-l provoacă? Desigur: actorul în raport cu sufleorul!“
Alteori formulările sînt preferate pentru posibilitatea de a face jocuri de cuvinte, simple, aprinderi ale inteligenţei la atingerea cu realul:
„Mare e apă, dar nu adapă“; „Are pene, dar n-are aripi“.
Conform unui aforism din Discobolul: „Orice metafizică, oricît de complexă, de articulată şi de diferenţiată în sine – nu face – în calitatea ei de alcătuire – decît aluzii la «ceva»“. Şi mai departe: „Şi aşa trebui să înţelegem orice metafizică. În general filosofia, chiar şi atunci cînd are alte aspiraţii şi intenţii, vorbeşte numai aluziv“.
Această definiţie a filosofiei se potriveşte foarte bine şi aforismului blagian. Principalul instrument al aforismului de a provoca pe cititor îl reprezintă aluzia. Ea îndeplineşte, din acest punct de vedere, un ansamblu de funcţii complexe puse în slujba asimilării unui conţinut. (…) Aforismul presupune, astfel, pe lîngă înţelepciune, şi talent de observator. Altfel spus, capacitatea de a descoperi într-un lucru familiar expresia unei înţelepciuni mai adînci. O realitate banală asupra căreia autorul ne avertizează că reprezintă un semn. Iată un aforism din Discobolul:
„Chiar şi pe drum drept şarpele tot numai în serpentine se mişcă“.
Constatarea asupra realităţii e banală. Într-adevăr, şarpele îşi păstrează mişcarea tipică şi pe drum drept. Prin accentul, chiar şi pe drum drept, fragmentul de viaţă trimite la un adevăr moral:
Cel obişnuit să nu fie cinstit, drept, va fi şerpuitor în toate împrejurările, pentru că nu realitatea îi determină comportamentul, ci pornirea interioară.
Comunicarea prin aforism se sprijină pe o preștiinţă a cititorului. Acesta n-ar recepta cel de-al doilea strat al textului, dacă nu i-ar fi cunoscută identificarea mişcării şarpelui cu mişcarea morală a unora. Aforismul blagian e o exploatare intensă a realului pentru a face accesibile cititorului învăţături mai profunde. Sînt sesizate astfel şi puse la lucru:
Obiceiul sepiei de a face cerneală, jocul delfinului, scînteia ivită la ciocnirea dintre două pietre, mişcarea şarpelui, amplificarea radiofonică, neastîmpărul izvoarelor, şuierul vîntului cînd e liber, melancolia ruinelor, amalgamul din grădina zoologică, panica de la Bursă, curgerea rîurilor în mare, întunecarea din timpul eclipselor.
Virtuţilor didactice ale aluziei li se adaugă cele stilistice.
Formularea aluzivă sporeşte misterul şi, prin aceasta, îngîndurarea provocată în cititor. În conştiinţa acestuia se crează o mişcare benefică procesului de asimilare a ideilor.
Aforismul e pentru Lucian Blaga un mijloc de a comunica cu cititorii.
În anii de după război, cînd această comunicare avea deja probleme, aforismul se dovedea poetului şi filosofului mai mult decît necesar.
Din: Blaga comunică rapid cu cititorul prin aforism

Am reținut din aforisme o anume artă poetică, o idee ce revine obsesiv în toate volumele. Între virtuozitate și substanță se găsește distanța dintre poezie autentică și simplu exercițiu de prozodie. Pe acest traseu, poezia, în sens blagian, primește o serie de « indicații », nuanțări și definiții, unele categorice și ironice, altele stilizate : ‘’E așa de greu să spui ce este poezia. Un singur lucru cert : ea este un izvor domesticit’’, ‘’Când într-o poezie sau într-o operă de artă esențele mor, periferialul și decorativul cresc ca părul și unghiile morților’’ , ’’Dozaj, artistule creator, dozaj în toate ! Orice artist ar trebui să facă un stagiu farmaceutic’’, ‘’Poezia este un veșmînt în care ne îmbrăcăm iubirea și moartea’’. Tot așa, poetul este un personaj în chiar arta sa (‘’Poetul – un donator de sânge la spitalul cuvintelor’’), artă care-i cere implicare totală : ‘’Poetul este singura ființă care-și poartă inima în afară de sine’’. Poetul, cel născut, nu cel făcut (și de aici o mult discutată respingere a virtuozității gen Paul Valery, căruia nu-i neagă neapărat valoarea, cât metoda) este în slujba poeziei așa cum un vegetarian convins din zilele noastre trăiește din plin toate gusturile pământului și-și face un scop vital din asta, ignorând restul. Misiunea poetului devine foarte dificilă astfel. I se cere să creeze o perfecțiune imperfectă :’’ În orice artă, colaboratorul cel mai rodnic al desăvârșirii este o virtuozitate nu tocmai desăvârșită’’. Mai mult, poetul își ia un rol mesianic în relația sa cu creația : ‘’Poetul este nu atît un mînuitor, cît un mîntuitor al cuvintelor’’, pentru că le scoate din starea prăfuită de dicționar și le aduce în ‘’starea de grație’’, o stare care le permite lor, cuvintelor, să-i promită și poetului salvarea :’’prin operele sale artistul își creează un alibi în vederea judecății de apoi’’. Este aceasta ‘’existența creatoare’’ pe care Blaga și-o asumă.
Din: Din Aforismele lui Lucian Blaga

Lasă un comentariu

Filed under Motive pentru condei

Lumina din cireș

Această prezentare necesită JavaScript.

În mai flori albe de cireș
rodite din primăvară
și-un darnic gând ales
se alintă în adieri și soare.

Lumina din albul cel de floare
se-ntrece cu lumina zilei
apoi, rușinată schimbă a sa culoare
din cauza îndrăznelii și tainei ei.

Nu te rușina floare albă de cireș
născută din primăvară și din ales
ai dat un rod unic în univers
și loc ales în al meu vers.

© Georgeta R.M.
Surse foto: google.com

18 comentarii

Filed under Motive pentru condei

George Enescu – un tulburător poet al baghetei

„Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (…) Rădăcinile puternice și noblețea sufletului său sunt provenite din propria lui țară, o țară de inegalată frumusețe.” – Yehudi Menuhin

Romantic şi clasic prin instinct, m-am străduit să împreunez în toate lucrările mele o formă de echilibru care îşi are linia ei lăuntrică bine definită.
(G. Enescu în Ziarul Dimineaţa, 1936)

RAPSODIA ROMÂNĂ de George Enescu
https://www.youtube.com/watch?v=4dyPVeTx6wo

Yehudi Menuhin and George Enescu play Bach
https://www.youtube.com/watch?v=1yKG40sDFew

4 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Un mic pas înainte pentru românii din Ucraina: se inaugurează Şcoala Populară de Artă şi Civilizaţie Românească

Originally posted on Lupul Dacic:

Un mic pas înainte pentru românii din Ucraina: se inaugurează Şcoala Populară de Artă şi Civilizaţie Românească

La Cernăuţi, Bucovina de Nord – Ucraina, se va deschide Şcoala Populară de Artă şi Civilizaţie Românească, informează Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni, într-un comunicat de presă.

Inaugurarea face parte dintr-o acţiune face parte dintr-o acţiune culturală de mare amploare ,
respectiv Festivalul-concurs internaţional de muzică populară românească ”În grădina cu flori multe” (ediţia a X-a). Evenimentul, care va avea loc în perioada 30 aprilie- 3 mai 2015, a cunoscut în ultimii ani o remarcabilă creştere a audienţei, informează organizatorii.

Festivalul-concurs internaţional de muzică populară românească ” În grădina cu flori multe” are drept scop valorificarea culturii naţionale şi a tradiţiilor strămoşeşti, propagarea comorilor populare româneşti, educarea tinerei generaţii în spiritul culturii naţionale româneşti autentice.
Evenimentul este organizat de Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti Cernăuţi în parteneriat cu Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de
pretutindeni, Centrul Cultural Bucovina Suceava, Centrul Judeţean pentru Conservarea Culturii Tradiţionale Iaşi şi Colegiul de muzică „Ştefan Neaga”…

View original 36 more words

Lasă un comentariu

Filed under Motive pentru condei

Protocol de cooperare între Patriarhia Română şi Departamentul Politici Pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni

protocool-de-colaborare-intre-patriarhie-si-mae

La Palatul Patriarhiei a fost semnat joi, 16 ianuarie, un protocol de cooperare între Patriarhia Română şi Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Din partea Patriarhiei Române a semnat Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal şi secretarul Sfântului Sinod, iar din partea Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni a semnat secretarul de stat Stejărel Olaru.

La semnarea protocolului au participat Alina Hagima, director general în cadrul Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, părintele Michael Tiţa, consilier patriarhal, coordonator al Sectorului relaţii bisericeşti, interreligioase şi comunităţi bisericeşti externe al Patriarhiei Române, şi George Grigoriţă, consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod. Prin semnarea acestui protocol, cele două instituţii doresc intensificarea demersurilor comune pentru sprijinirea comunităţilor româneşti din afara graniţelor ţării. „Este bine să se practice o astfel de colaborare strânsă între Patriarhia Română şi Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, structură în cadrul Ministerului Afacerilor Externe care, potrivit legii, este autoritatea care se ocupă de comunităţile de români din afara graniţelor României, din punct de vedere cultural şi spiritual, finanţând proiecte în acest sens. Protocolul în sine vine în întâmpinarea obstacolelor pe care de-a lungul timpului le-a întâlnit. Departamentul are o linie de finanţare pe palierul spiritualitate, ceea ce înseamnă că putem susţine comunităţile româneşti din punct de vedere religios, pentru că Biserica reprezintă un pilon de bază în rândul comunităţii din punct de vedere identitar şi e firesc ca o comunitate de români să aibă acest loc spiritual unde să se adune“, a spus secretarul de stat Stejărel Olaru.

Protocolul are în vedere susţinerea comunităţilor româneşti istorice din vecinătatea graniţelor ţării, a comunităţilor noi de români din Europa, precum şi a românilor de pe alte continente. „Chiar dacă Biserica are o experienţă îndelungată în păstorirea românilor care s-au aflat în afara graniţelor ţării, totuşi, după 1990, trăim într-o realitate cu totul nouă; numărul românilor plecaţi din ţară este extrem de mare şi prima grijă a Bisericii faţă de ei este păstorirea, oferirea sprijinului spiritual pe care trebuie să îl acorde tuturor fiilor ei, indiferent dacă se află în interiorul graniţelor sau în afara lor. Proiectul stabileşte cadrul colaborării dintre Patriarhia Română şi Guvernul României pentru sprijinirea comunităţilor care au şi multe nevoi financiare, pe care Biserica şi comunitatea respectivă nu le pot suporta. Există foarte multe comunităţi care au început construcţia propriilor lăcaşuri de cult, iar posibilităţile financiare ale acestora nu sunt suficiente pentru a duce astfel de proiecte la bun sfârşit. Organizarea bisericească a eparhiilor ortodoxe româneşti din diaspora a necesitat şi ea sprijin din partea statului, pentru că ele devin centre de coordonare a activităţii în ţările în care românii ortodocşi trăiesc. De asemenea, cu acest prilej ne manifestăm recunoştinţa faţă de Guvernul şi Preşedinţia României care au sprijinit proiecte importante ale Bisericii Ortodoxe Române din dispora“, a spus PS Varlaam Ploieşteanul.

Surse: ziarullumina.ro
diasporalive.ro

Lasă un comentariu

Filed under Motive pentru condei

Gheorghe Tomozei poetul, autorul, jurnalistul care avea vocaţia prieteniei

Gheorghe Tomozei
Sursa foto

„Ning, murmura poetul intr-un stih de neuitat, parcă definind puritatea și curățenia orelor noastre strălucind de istorie. La lumina zăpezii e cartea împlinirii unui poet, dar nu numai a lui, ci și a poeziei noastre de azi. Har decantat ca boaba de strugure în vin, viața de om își semnifică esența : omenia. Omenia, iată mesajul sublim și nuanțat, emoția spațiului poetic național cu care Gheorghe Tomozei se contopește într-o afluență și plină de suflet unicitate. Scriind despre un poet adevărat și drag, simt cum mi se transformă-n cuvinte cerneala și vina în vers.” (Nichita Stănescu)
„Acest Fragmentarium propune o îmbinare de texte de şi despre Gheorghe Tomozei poetul, autorul, jurnalistul care avea vocaţia prieteniei. Sunt pagini însoţite de fotografii în mare parte inedite, care încearcă să reconstituie fragmente din viaţa unui scriitor important pentru literatura română contemporană”. (poeta Cleopatra Lorințiu, soția poetului)

Țara mea

Ţara mea de cremene
Cine să îţi semene?
Ţara mea şi-a stelelor,
Cuibul rândunelelor,
cu înalte ierbi,
şi cu pas de cerbi,
Ţara cu izvoare
licărind în soare,
vreau să cresc viteaz
precum vechii brazi,
şi voinic m-aş vrea
ca şi dumneata.

Legenda cărții

Îmi umplui, găsii cu cale
filele, cu animale.

Parcă mă cuprinde frica
răsfoindu-mi cărticica.

Dintre rimele perechi
coame cresc şi sar urechi,

şi-ntre stihuri se înnoadă,
negru câte-un fleac de coadă,

şi când gata-s s-o deznod
şoareci, titlurile-mi rod,

şi pe fiecare coală
se semnează cu cerneală.

Nu mai ştiu de-s autor,
cartea e a mea? a lor?

Dacă se mai bat şi rag
dau din umeri, mă retrag

şi sub toamnă şi sub stele
fac o carte fără ele,

care, chiar de e frumoasă
pare o pustie casă.

Fără mare tărăboi
vin cu toatele-napoi.

Eu le dojenesc, tăcut.
… Şi o luăm de la-nceput…

”Gheorghe Tomozei. Articolele lui, intervențiile lui la radio sau tv aveau o puritate culturală și o distincție morală; nu a produs texte de care i-ar fi putut fi după aceea rușine, nu a închinat osanale, nu s-a compromis, cu alte cuvinte”.(…)
”De ce ați donat biblioteca poetului unui sat din județul Argeș? Gheorghe Tomozei era bucureștean.
Bună observație. La București, surprinzător, nu s-a putut face absolut nimic pentru memoria scriitorului. Pe de altă parte, postumitatea scriitorilor noștri e destul de precară. Nimeni nu iși mai amintește de ei. Pe urmă, Tom era legat de Argeș, mama lui se tragea de acolo, el însuși își încropise o garsonieră la Cimpulung Muscel, unde își invită prietenii, o perioadă fusese redactor-șef al revistei Argeș din Pitești, creind acolo un adevărat fenomen literar în anii ’70! Tot atâtea motive ca biblioteca lui să fie azi un loc public, în Domneștii de Argeș, și care poate fi vizitat de oricine”.
Sursa: revistavip.net

Gheorghe Tomozei évoque par Cleopatra Lorintiu
https://www.youtube.com/watch?v=5ce1jMmTAmE
https://www.youtube.com/watch?v=6yRNmPb0yKs
https://www.youtube.com/watch?v=0qh19X_StK4

William Shakespeare – SONETE 1 – 10 – traducere Gheorghe Tomozei
https://www.youtube.com/watch?v=CxX8oNFNVrg

Lasă un comentariu

Filed under Motive pentru condei