Richard Wagner

2 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Un bibliofil pasionat și erudit

Ioan_Bianu

Ioan C. Bianu a fost un filolog român, bibliolog, profesor universitar, decan al Facultăţii de Litere şi Filozofie din Bucureşti, secretar general şi preşedinte al Academiei Române. ”Specialist şi „perfect cunoscător al literaturii româneşti vechi”, editor de manuscrise, specialist în probleme de bibliologie şi biblioteconomie, bibliofil pasionat, erudit. Ioan Bianu a adus în ştiinţa cărţii româneşti, pentru prima dată, o concepţie biblioteconomică clară, bazată pe redefinirea structurală a bibliotecii însăşi”.
A devenit directorul Bibliotecii Academiei în 1884, instituție pe care a condus-o pînă la sfîrșitul vieții cu un devotament devenit legendar.A organizat biblioteca Academiei, înzestrând-o cu un număr mare de manuscrise, cărți și periodice. Pentru a se documenta a făcut o serie de călătorii în Rusia, Marea Britanie, Germania etc., unde a vizitat numeroase biblioteci și s-a interesat de modul lor de organizare și funcționare.
Activitatea deosebită i-a adus alegerea ca membru corespondent al Academiei Române în 1887 și ca membru titular în 1902. În 1927 Ion Bianu a devenit secretar general al acestei instituții pentru ca în 1929 să numit președintele ei, iar între 1932 și 1935 vicepreședinte.
Sub conducerea sa s-au alcătuit mari lucrări de bibliografie, între care primele trei volume din Bibliografia românească veche, 1508 – 1830 (1903 – 1936) și Catalogul manuscriptelor românești (3 vol., 1907 – 1931). A editat numeroase texte vechi. Este unul dintre autorii principali ai reformei ortografice din 1904 a Academiei, reformă care a reprezentat un pas important în introducerea principiului fonetic în scrierea limbii române. Sub îndrumarea lui Ion Bianu s-a organizat primul Congres Național al Bibliotecarilor (București, 1924) și prima Asociație a Bibliotecarilor din România (la 15 sepembrie 1924), al cărui președinte a devenit.
Ca principal reprezentant al filologiei românești, Ion Bianu s-a preocupat de reforma ortografiei limbii române, contribuind la ortografia aprobată de Academia Română în 1904. A elaborat numeroase studii despre literatura veche, a promovat cercetarea folclorului inițiind prima serie românească de publicații folclorice și etnografice.
Domnul Dimitrie Sturdza, vorbind despre munca deosebită depusă de Ion Bianu la Biblioteca Academiei, spunea: „Și noi simțim o mare satisfacție de a fi crescut un bărbat care ocupă astăzi un loc de frunte în știință și învățătură și care a devenit pentru noi nu numai un slujbaș vrednic, dar un ajutor indispensabil”.
Sursa: ro.wikipedia.org

Un comentariu

Filed under Motive pentru condei

Un iubitor al cântecului popular şi al melosului psaltic

Unul dintre cei mai mari maeştrii ai muzicii religioase şi al prelucrărilor de folclor, compozitorul, dirijorul şi profesorul Gheorghe Cucu a fost un clasic al muzicii corale românești cu un stil plin de farmec și original. Au rămas de la maestrul Gheorghe Cucu peste 100 de piese muzicale, care unele au fost tipărite. Folosind creator cântecul popular în lucrările sale corale, a contribuit la dezvoltarea școlii muzicale naționale românești. Este autor al unor lucrări de bază în acest sens, caracterizate prin conținut realist și umor, prin intonație populară și măiestrie a compunerii („Frumosul vine pe apă”, 1931; „Haz de necaz”, ”Mincinosul”, ”Greierele”). A armonizat cântece populare, colinde și a scris muzică bisericească.
Biografie

Gheorghe CUCU – Haz de necaz …
Corul Madrigal Cetinita, cetioara Gheorghe Cucu)
O, minune – Gheorghe Cucu

Lasă un comentariu

Filed under Motive pentru condei

Un ”descendent din viţa cercetătorilor culturii populare bucovinene”

lansare_nicolae cojocaru

P27-11-15_14.23bis

Cu prilejul Zilei Bucovinei din 28 noiembrie 2015, la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera“ din Suceava au fost aduse în atenţia publicului cărțile: „Din Bucovina. Folclorul obiceiurilor şi cântece populare“, „Cult, tradiţie şi cultură religioasă la români“, „Cercetări de cultură populară, etnografie istorică şi mitologie“, „Invitaţie la romantism“, „Întâlnirea de seară“, „Ispitirea lui Zarafon“ şi „Din comoara înţelepciunii“ semnate de părintele doctor Nicolae Cojocaru, de la Parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Câmpulung Moldovenesc. Tot cu cu acest prilej, Corala „Academica“ din Câmpulung Moldovenesc, dirijată de prof. Emil Forfotă, a susținut un repertoriu muzical care a încântat auditoriul.
”Fiu al Bucovinei, cititor pasionat şi autodidact, doctor în teologie şi filologie, graţie preotului Nicolae Cojocaru suntem singura ţară din lume care deţine o enciclopedie dedicată istoriei multimilenare a românilor, cu referire la întreg patrimoniul de tradiţii şi obiceiuri. Membru al Comisiei de Folclor a Academiei Române şi al Uniunii Scriitorilor din România, părintele Cojocaru ştie să îmbine armonios slujirea altarului cu activitatea intelectuală”.
continuare:

Din cartea sa de poezii: ”Invitație la romantism” am cules câteva poezii:

Lui Eminescu

Lângă foaia de pripas
Stă bătrânul Ștefan, sfântul
Cu lințoliul vremii-n glas,
Voievod de țară-i rândul.

Și privind din colț de veacuri
Cu ochiana-i fermecată,
Stă ascuns în legi și datini
Vremii strajă neplecată.

Tu la Putna de-l găsești
Pe sub lespezi de tăcere,
Spune-i vorbă să-l trezești
Cu-n cuvânt de înviere.

Și sloboade-l iar în jos
Pe vaduri și pe Orhei
De-l vestește c-a ajuns
Țara plină de mișei.

De la Nistru, Tisa Mare
Tot ogoru-i răscolit,
Stă românul în cătare
Către neamu-i osândit.

Și de-o mai suna o dată
Fulgerând din nouă suliți,
Vine iar Moldova toată
Floarea țării de pe uliți.

Tu atunci din pană-i scrie
Un hrisov nebun și hâtru,
C-a ieșit dintr-o pustie
Ștefan cel viteaz și mândru.

Te-aștept…

Pe malul lacului te-aștept
iubito să apari,
e parcul gol și luna-ncet
se-nflăcără-n stejari.

Iar peste unde fără glas
te-nalți din amintire,
cu vraja nopții-n miez de ceas
și-n șoaptă de iubire.

Și-atât de străvezie semeni
cu pletele-ți de vis
pe-a apei boltă de luceferi
la margine de abis.

Desfă iar lacului argintul
și vino înger sfânt,
pe malul serii aburindu-l
în brațe să te cânt.

Confesiune

Mă căutam pe mine-n zorii de aramă,
erau străine porți pe calea mea de vis,
pe plaiuri înflorise floarea rară
și rătăceam fără un țel precis.
Atunci am scris pe cer iubirea
ca să-mi răsară peste doruri reci
noian de-agate vrăjindu-mi neoprirea
la vremea căutării pe candide poteci.

Când te-am aflat pe tine eram un călător
cum liniștite meandre trec în zori –
un ceas cum altu-i este următor
în timpul cel aprins pe-augustele comori.

Articole semnate de pr.dr. Nicolae Cojocaru

Lasă un comentariu

Filed under Motive pentru condei

Țăranul român și legătura sa cu cerul şi cu pământul. Despre frumuseţea sufletului ţărănesc, țăranul ca om al rădăcinilor şi distrugerea lumii sale

Regăsirea frumosului pierdut

troita pictura De la camp - Ludovic BasarabI

Un cunoscut conservator scria mai demult, într-o discuţie în mediul online, că „de la ţăran, paganus, vine denumirea de păgân”. Este o constatare valabilă doar în cazul limbilor anglosaxone sau al altor limbi romanice, întrucât în limba română etimologia cuvântului „ţăran” este diferită. Ca şi „ţară”, termenul derivă din latinescul „terra” (pământ): „terra – ţară – țeran”. Ţăranul este „omul pământului”, iar „ţăran fără pământ e un nonsens” (spunea filologul George Pruteanu). Termenul sugerează ideea că ţăranul este omul cel mai ataşat de ţară, cel mai devotat acesteia. Mai mult, cuvântul „ţară” are şi înţelesul vechi de „ţărănime”: „la ţară” însemna „la sat”. Prin urmare, chiar limba română dă mărturie despre legătura intimă, organică dintre ţăran, pământ şi ţară.

Însă, aşa cum comunismul a fost un sistem utopic îndreptat cu înverşunare împotriva oamenilor pământului (prin deposedarea ţăranilor de pământ şi prin strămutarea lor forţată la oraş pentru a…

View original post 5,143 more words

5 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Miraj de iarnă

Aicea totul seamănă cu tine
Sau poate eu asemănări îți caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.

Brazii înalți și copleșiți de nea
Par crini enormi acoperiți de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o plantă suitoare.

În șarpele de fum ce suie lin
Făptura ta subțire se mlădie,
Vântul de nord în fulgii care vin
Te spulberă, te-adoarme și te-nvie.

Cețuri târzii – flori de ninsoare, flori
Tresar și se-nfioară omenește,
Și parcă însăși noaptea uneori
Cu ochii tăi de-aproape mă privește.

O, ceas de taină – clipele dispar,
E numai gândul meu umblând aiurea.
Și neaua cu sclipiri de nenufăr
Trecând prin mine, bântuie pădurea.

Sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai dispărut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topește-n jur imensele zăpezi.

(Anatol E. Baconsky)

4 comentarii

Filed under Motive pentru condei

W.A. Mozart – Symphony No. 23 in D Major

2 comentarii

Filed under Motive pentru condei

157 de ani de la Unirea Principatelor Romane

La mulți ani, România !

Mulțumesc pentru vizită.

2 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Placido Domingo – Piensa En Mi

4 comentarii

Filed under Motive pentru condei