Acasă » Motive pentru condei » «O poveste, extravagantă, romanescă și plină de pitoresc»

«O poveste, extravagantă, romanescă și plină de pitoresc»

Îndrăgostit de filosofie, de astronomie, de poezie Grigore Sturdza a fost un tânăr extrem de educat. La tânăra vârstă de 22 de ani avut o poveste de iubire cu excentrica Gabrielle Anne, de 38 de ani, căsătorită Cisternes de Courtiras. Gabrielle, alias la comtesse Dash (1804-1872), o tânără plină de farmec și deosebit de spirituală cu talent literar care a scris cu ușurință multe romane publicate între anii (1840-1870) având ca subiect dragostea în înalta societate.
Am aflat de această poveste de iubire dintre prinț și contesa Dash (pseudonimul ei literar) citind cartea în două volume «Personalități franceze văzute de N.Iorga» o ediție îngrijită de Sanda-Maria Ardeleanu și Alexandrin Ioniță la Casa Editorială Demiurg, Iași, 2018, editură laureată a Premiului Senghor-Cesaire și a Ordinului ”La Pleiade”, în grad de cavaler, acordate de Adunarea Parlamentară a Francofoniei (Berna, 2015).
«Personalități franceze văzute de N.Iorga» – Contesa Dash, pag. 33-39


Aceste două personaje

mi-au stârnit interesul de afla mai multe date, biografii despre ei și căutând am aflat că interesul pentru scriitoarea franceză s-a exercitat nu numai asupra lui Nicolae Iorga dar și asupra altor scriitori români, prezenţa ei fiind amintită și în varianta inedită a Jurnalului fericirii a lui Nicolae Steinhardt (manuscrisul de la Mânăstirea Sfânta Ana), tipărită de Polirom în 2012.
Câteva rânduri despre despre palpitanta aventură dintre prințul Grigore Sturdza și contesa Dash cu «evenimente insolite şi răsturnări de situaţii aproape ieşite din comun, trăite frenetic de ambele părţi timp de mai multe luni la conacul din Perienii Moldovei» povesteşte din auzite şi cu ironie, la peste 80 de ani de la petrecerea episodului, Radu Rosetti (cel mai preţios memorialist din literatura română în opinia lui E. Lovinescu) dar nu numai ci și de George Sion care povesteşte cum a devenit Costache Negruzzi naş fără voie:
« (…) Romancieră extrem de prolifică (în primii douăzeci de ani de la debut, scrie Claude Schopp, citându-l pe scriitorul şi enciclopedistul Gustave Vapereau, contemporan cu scriitoarea, a scris mai mult de 40 de romane!), chiar şi numai ipso facto (dar vom constata mai încolo că nu e cazul), contesa Dash nu a rămas deloc străină climatului, culturii şi literelor româneşti… În 1848, ea publica un roman istoric în 2 volume intitulat Mikaël le Moldave. Tradus în româneşte de Teodor Codreanu în 1851 sub titlul Mihail Cantemir Moldoveanul şi publicat de Tipografia Buciumul Român de la Iaşi, pentru cunoscătorii aşa-ziselor pretexte literare, naraţiunea respectivă nu este, în realitate, decât o scriere cu cheie, o transpunere, dacă vrem, într-un cadru fictiv şi în alt timp, a unui original şi pitoresc romanţ de dragoste trăit în nişte împrejurări cu adevărat fabuloase chiar de autoare, în Moldova anului 1845… Care este realitatea complet nefardată, dincolo de canavaua fictivă a naraţiunii numite, a cărei intrigă este plastă la sfârşitul secolului al XVII-lea şi are ca protagonist pe un Mihail Cantemir, nepot al domnitorului Moldovei, Constantin Cantemir, vom afla chiar de la cei care au putut-o cunoaşte în vremea aceea mai mult sau mai puţin direct, însă numai după ce voi arăta mai întâi că, în roman, prinţul Cantemir, aflat la studii în Franţa, cunoaşte la Curtea Regelui Soare o fermecătoare tânără, pe nume Chivà, pentru care manifestă imediat o rapidă şi tulburătoare dragoste. Sub influenţa pasiunii împărtăşite, sentimentele patriotice ale tânărului principe evoluează spre un adevărat ideal naţional, configurat esenţial, în momentul în care descoperă că tânăra aparţinea ca şi el vechii nobilimi moldave. Atmosfera de epocă, obiceiurile şi tradiţiile lumii vechi (franceze şi moldave), descrierile de costume, creionarea caracterelor şi povestea în sine ţin de stilul unei creator încercat care nu se desminte nici de această dată. În prefaţa ediţiei franceze a cărţii, dedicată prietenei sale românce Eufrosina Rosetti Lăţescu(!), element de metatextualitate important nepreluat de primul traducător român, Contesa Dash făcea următoarea mărturisire. “Nu am avut pretenţia de a scrie o carte de moravuri, nici de călătorie sau o carte istorică; însă din toate ea va cuprinde câte ceva. Subiectul este luat din cronicele moldoveneşti, o parte din personaje sunt imaginare, numele toate sunt adevărate. M-am străduit să adun faptele cele mai strălucitoare ale unei naţii al cărui trecut a fost măreţ. Am ales perioada ce mi-a plăcut cel mai mult, aceea pe care de altfel o cunoşteam cel mai bine…” Într-un mod mai puţin transparent – să o spunem şi pe asta – romanul cu subiect românesc al contesei Dash este o încercare de a pansa ruptura care s-a produs inerent în relaţiile dintre o parte a protipendadei saloanelor culturale franţuzeşti şi elita bonjuristă ieşeană formată în mare parte în acel mediu, în urma “scandalului” legat de căsătoria clandestină – total neagreată la curtea Moldovei – dintre prinţul Grigore Sturza, fiul domnitorului moldovean Dimitrie Sturza (1834-1839) şi Contesa Dash (1804-1872), poreclită în epocă şi Ninon. În Prefaţa amintită (La Moldavie actuelle), contesa Dash aduce calde mulţumiri, de altminteri, unor personalităţi precum Alecsandri, Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu sau Gheorghe Asachi pentru prietenia arătată şi largul concurs documentar pe care i l-au oferit pentru scrierea romanului. E o miză foarte importantă în opinia mea, pe care, din păcate, s-a pus prea puţin preţ în comentariile româneşti de-a lungul vremii. Nu stărui aici. (…)»


Sursa fragment și continuare: https://www.viataromaneasca.eu/revista/2018/12/contesa-dash-si-scriitorii-romani/

Despre prințul ieșean Grigore Sturdza, și povestea lui «o poveste, extravagantă, romanescă și plină de pitoresc»…puteți citi și aici:
https://sorinadanaila.ro/o-extravaganta-beizadea-a-iasului/

Lectură plăcută!


Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.