Acasă » Articole publicate de Georgeta R. M.

Arhive autor: Georgeta R. M.

Salut


”Cuib în care ne-am născut,
Câmp pe care s-a văzut
Vitejia strămoşească,
Scumpă ţară românească,
Te salut!…” Scumpă ţară românească

Plenitudine

Soare radios
spre-nalturile verii
plenitudine.
Lumina și căldura
strălucitoare vreme.

***

Sub cerul senin
bobul de grâu inimos
pâinea din glie.
Taina bobului de grâu
cu asemănarea Lui.

© Georgeta R. M.

Poezii…

Rondel din clipe aurii

Sunt clipe aurii ce vor să povestească
în zilele când teiul este în floare
de ploaia caldă a razelor de soare
ce aduc aminte de casa părintească.

Cum curge peste noi lumina cea cerească
parfum de-alint ca în zi de sărbătoare
sunt clipe aurii ce vor să povestească
în zilele când teiul este în floare.

Adun culori din amintiri ce vor să sfătuiască
în vara la-nceput de drum, rod de izvoare
cu ape vii și clare ce pot să strălucească,
să-mi ție saț, loc bun sub soare în care

sunt clipe aurii ce vor să povestească.

Chipul iubirii

Chipul iubirii e în bolta înstelată,
în răsăritul senin al soarelui din zori,
la amiază, și din apus și-i aromată
de parfumul florilor de tei, de flori
de iasomie, din universul armoniei,
dar mai ales în om, în esența lui umană,
de ființă care în adâncimea ei
se recunoaște prin lumină
sfântă, darul lui Dumnezeu.

Știai…

Știai că florile de tei
nu sunt numai a teiului
ci sunt și ale Poetului,
prinse în coroana poeziei?

Sub razele luceafărului
se înnobilează paleta artei-
culorile, sunetele, cuvintele ei
prind viață dând sens izvorului.

Harul reflecției este în acei
ce văd izvor de apă vie în versul lui,
seva sacră a Eminescului
cu toată setea de senin a dragostei.

E iunie, aroma florilor, poemelor
ne-ncarcă cu inefabilul trăirilor.

© Georgeta R. M.

Despre studii eminescologice, antropogonice

Când pun aripi gândurilor
îmi amintesc un răsărit
și dau curs cercetărilor
când pun aripi gândurilor.
Izvorul efluviilor
eminesciene e zărit
când pun aripi gândurilor
îmi amintesc un răsărit.

***

Din antiteze eminesciene
descoperim arheul
ce palpitând de viață
aspiră la transcendere
ființă de lumină
pe promenada superbei
curbe în infinit a universului…
Cuvântul cu puterile lui tainice
în cadrul rostirii deține
statutul devenirii.
.
Misterul cuvântului eminescian
se oferă, se revelează
fiecărui cititor ce meditează
când se adâncește în lirismul
universului său poetic
unde spiritul său atât de liber
s-a întâlnit cu altele
în perioada atât de frumoasă
și iubită a romantismului
luminând astfel spiritul
și scrisul românesc.

© Georgeta R.M.

Cine este omul, care este esența lui ? Întrebări care s-au pus din cele mai vechi timpuri de către filozofi, teologi, biologi, antropologi, istorici, etc., eforturi spirituale pentru a găsi un limbaj comun de înțelegere a omului. Susținând libertatea și virtuțile modelatoare ale acesteia Mihai Eminescu în tot timpul vieții lui a căutat răspunsuri în contextul raportării la natură, la univers, … într-un dialog spiritual cu Infinitul.
Cum universul eminescian relevă o viziune artistică și filozofică complexă despre om, pătrunsă de fiorul cosmogonic, vă propun să citiți despre apartenenţa lui Eminescu la romantism unde poezia e taină revelată și vizionarismul eminescian în articolele:

.
eminescu.bibliotecabotosani.ro/Poezia ca manifestare a sacrului la Eminescu
.
Antropogonia eminesciană de Carmina Cojocaru:
http://arhiva.bibmet.ro/Uploads/Literatorul_nr_151.pdf pag. 6-7
.
și articolul istoricului și criticului literar Dumitru Micu, despre cartea Antropogonia eminesciană de Carmina Cojocaru:

Vizionarismul eminescian într-o noua exegeza

Alean

De Ziua Dorului,
popasuri poetice, la an de răscruce
într-o drumeție
spre universul poetic blagian,
când încă este primăvară.

© Georgeta R.M.

Dorul
Alean și amintiri ce torc poezie
Alean

Zile care au marcat istoria României și a Europei, motive de sărbătoare

Această prezentare necesită JavaScript.

În zilele de 9 și 10 mai, România are mai multe motive de sărbătoare:
Ziua independenţei – se împlinesc 143 de ani de când ţara noastră şi-a proclamat independenţa (9 mai 1877 – Declarația de Independență);
Ziua Victoriei – se aniversează 75 de ani de la victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-Al Doilea Război Mondial (9 mai 1945);
Ziua Europei – în ziua de 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, a propus formarea C.E.C.O. (Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului). C.E.C.O. a devenit fundaţia pentru Comunitatea Economică Europeană (redenumită ulterior Comunitatea Europeană şi în final Uniunea Europeană).
Ziua Regalității, sărbătoare națională – 10 mai, începutul domniei lui Carol I şi încoronarea primului rege al ţării.
La 10 Mai 1866, Carol I devine domnitor al României,
10 Mai 1877 statul român își va oficializa independența,
10 Mai 1881 România devenea regat.
Aceste zile care au marcat istoria României și a Europei sunt chiar și în aceste vremuri motive de sărbătoare rememorându-le oriunde am fi, ne bucurăm, fac parte din istoria noastră. Cine știe dacă și cum am fi fost noi cei de astăzi dacă părinții, bunicii, străbunicii… nu s-ar fi străduit ca ele să existe.
Tot azi e ziua de naștere a filozofului, poetului, dramaturgului, traducătorului, jurnalistului, profesorului universitar, academician și diplomat român Lucian Blaga personalitate impunătoare și polivalentă a culturii românești.

Din aspirația spre cunoaștere
a spiritului său descopăr și eu
enigme cosmice, taine, mistere
ce se învăluie luminos în versul său
dar și vibrații românești, profunde
la actul Unirii, din însemnările fecunde.

125 de ani de la nașterea lui Ion Vinea

“Totul depinde de la cine rabzi. Înariparea poetică a lui Ion Vinea nu putea fi înlocuită atunci cu nimic. Preferam să-i rabd defectele decât calităţile unui om mediocru. Se poate întâmpla ca un defect la anumiţi oameni să devină în anumite condiţii o calitate. Trebuie să recunosc că aşteptarea lui Ion – repet – m-a făcut să scriu, să citesc, să gândesc adânc. Lângă un om obişnuit, viaţa mi-ar fi fost uşoară şi eu mai frivolă, mai superficială.”
― Despre Realitatea Iluziei: de Vorba Cu Henriette Yvonne Stahl
Sursa: https://www.goodreads.com/quotes/tag/ion-vinea

Am considerat că este mai bine să încep a-l prezenta și în alt fel pe poetul și scriitorul Ion Vinea folosind fragmente din mărturii ale epocii în care a trăit (articolul anterior), despre biografia sa în aspectele sale mai importante puteți citi aici:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Vinea
https://www.tititudorancea.com/z/biografie_ion_vinea.htm

Cazul Ion Vinea: un recurs monografic


.
Perceput la vremea lui ca un poet ”avangardist moderat” (Șerban Cioculescu) lirismul poetului Ion Vinea este rafinat, interiorizat, pare fragil prin sentimentul melancoliei care îl încearcă dar în același timp uneori ironic pentru că sufletul lui fiind în căutarea adevăratei sale lumi pare în criză identitară. Poate de aceea poeziile sale au fost răspândite și dăruite în revistele vremii neavând o preocupare de a le publica într-un volum.
Singurul său volum de poezii ”Ora fântânelor” apare în 1964 de către Editura pentru Literatură în chiar ziua morții sale care survine pe data de 6 iulie 1964 la București.
Inteligența, creativitatea, insolitul dau o imagine modernă poeziei lui din care transpare o expresie sinceră, curată a stărilor sale sufletești pe care versul său le oglindește fidel.

Întâlnire

Mâinile tale sunt albe şi cinstite
şi ochii tăi sunt de la Dumnezeu,
cum şi-i închipuire călugării, albaştri.
Semeni cu floarea-soarelui când e ostenită.

Dacă vrei vom merge lung pe chei
de-a lungul apelor supuse sorţii lor,
vei şti atunci că tu eşti cea chemată
şi ai să-mi fii ca steaua preacurată
când toate rănile mă dor.

http://poetii-nostri.ro/ion-vinea-intanlire-poezie-id-21432/

Abecedar

Ziua sfârşeşte în ochii tăi.
Ziua izvorăşte din ochii tăi.
Apa izvorăşte din gura ta.
Florile seamănă cu gingiile tale.
Aerul e tânăr în glasul tău.
primăvara vine din rochia ta.
Păsările le-ai făcut cu mâinile tale.
Umbra se ascunde în unghiul trupului tău.
Lacrimile sunt lumini pentru urechea ta.
Râsul e un cântec pentru dinţii tăi.
Seara e o vrajă a părului tău.
Somnul e o clipă din sânul tău.

http://poetii-nostri.ro/ion-vinea-abecedar-poezie-id-18326/

Madrigal

Mi-e veche inima: un menuet
captiv în ceasul unei jucării.
L-asculţi şi-ncerci în soarta lui să-l scrii
altfel: să-i stingi suspinul desuet.

Împotrivit pe singurul său gând,
se-ntoarce-n arcuri cântecul plăpând
şi lasă semn, ca dintr-un zbor ţinut,
rugina lui pe degete de lut.

Polen de chin pe albe cinci petale,
fie-le, Doamnă, dulce nimbul pus,
şi iartă ornicului nesupus
când încă plânge-n degetele Tale.

http://poetii-nostri.ro/ion-vinea-madrigal-poezie-id-21291/

Alte poezii aici:
http://poetii-nostri.ro/ion-vinea-autor-310/

Mărturii din «Viața literară» (V)

Continuare de aici și aici

Deși figura d. Ion Vinea aduce mai degrabă a portret grec, îmi place să-l admir pe poet îmbrăcat în chimono de mătase așezat în jurul unei mesuțe de ceai, celebrând cu prietenii cultul poeziei noi de la Contemporanul: ”Căutăm creația absolută, în afară de timp și de metode. Ne este groază de sentințe, care anchilozează poezia. Vrem să trăim în perpetuă stare de revoluție. La noi scrie fiecare ce vrea!”
Fără îndoială că d. Ion Vinea în mișcarea literară de după război aduce talent și originalitate. L-am găsit în redacția ziarului unde lucrează.
(…)
Mișcarea de la ”Contemporanul”
.
Ceea ce ne pasionează este tocmai spiritul de continuă cercetare și creație. Căutăm personalitatea și vrem să ne menținem într-o perpetuă stare de revoluție, tocmai pentru a nu cădea sub anchiloza unei formule.
La noi, ca și aiurea, se vădește în anumite răstimpuri tendința de codificare a creației. Se emit anumite rețete, iar literatura se produce în serii ca automobilele Ford mărind producția în dauna calității.
De aceea suntem chiar în contra suprarealismului, care a devenit o metodă factice de artă, după care se poate crea la infinit. O formulă trebuie abandonată prin simplul fapt că a devenit formulă. Suprarealismul a propus de la început o rețetă. Apreciem aportul adus de acest curent, prin dezvăluirea de nebănuite ecouri obscure ale poeziei, dar din moment ce a devenit de domeniul public trebuie părăsit.
(…)
Singurul gen literar: poemul
.
După mine, cred că cel mai mare prozator până astăzi este Edgar Poe. Sunt de acord cu Remy de Gourmont, afirmând că nu există decât un singur gen literar: poemul. Numai el poate conține în stare pură esența poeziei. Toată așa-numita literatură psihologică sau de document nu interesează. Este lucru mort. Tot balastul anecdotic, psihologic sau documentar strică poeziei în sine. De fapt dintr-un volum de literatură anumite fraze sau notații trăiesc prin valoarea lor poetică, nu de document.
Din M-me Bovary ne rămâne vag plimbarea în trăsura închisă a eroinei cu amantul ei prin oraș, dar reținem viu în minte și ne emoționează litania preotului la sfârșit, când o împărtășește.
Ramon Gormez dela Serna a publicat un întreg volum: Greguerias, cu extracte poetice pe care n-a vrut să le dezvolte mai mult. Operația s-ar putea face și invers, luând orice operă literară și căutând să o reduci la acele Greguerias.
(…)
Avem o poezie a noastră
.
– După cum este adevărat că avem o limbă românească ce aduce o notă originală, tot așa avem și o poezie specific românească. Limba noastră conține un farmec ciudat, pe care nu mi-l explic decât prin amestecul armonic de elemente slave cu cele latine. Aceste calități ar fi suficiente ca să situeze și să diferențieze poezia noastră în mijlocul celorlalte literaturi.

Sursa: I.Valerian – Cu scriitorii prin veac, Ed. Pentru literatură, 1967, pag. 231-235

În Săptămâna Luminată

Hristos a Înviat!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iată, în Săptămâna Luminată
prin Domnul Iisus Hristos dată,
în lumina Sărbătorilor Pascale
sub harul Cuvântului, pe cai spirituale
ne bucurăm de Izvorul Tămăduirii
al Maicii Domnului, dar al iubirii
spre viață sănătoasă, rod al înnoirii.

”Sfântul Ioan Gură de Aur spune într-un cuvânt de învățătură adresat cu prilejul acestei mari sărbători creștine: Acum să se bucure toți, și cei care s-au nevoit din ceasul întâi și cei din ceasul al treilea, dar și cei din ceasul al nouălea sau chiar din ceasul din urmă, pentru că Domnul Cel înviat din morți tuturor răsplătește, unora răsplătește pentru îndelungata lor nevoință din vremea postului, iar altora dăruiește…
Praznicul Izvorului Tămăduirii este una dintre numeroasele sărbători pe care Biserica le-a închinat Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, numită de imnografi în cântările Bisericii, în rugăciuni, acatiste și paraclise izvorul vieții”.

Sursa: https://ziarullumina.ro/repere-si-idei/maica-domnului-izvor-al-vindecarilor-si-nestricaciunii-153593.html

Sunetul pianului alintat de susurul apei

Cum era Magda Isanos


Trebuie să tindem mereu spre realizarea ideii de bine, generozitate şi frumuseţe, nici o operă literară nu poate trăi fără ele. Puterea pe care Dumnezeu ne-a dat-o trebuie s-o întrebuinţăm bine, încât în urma noastră arta să devină mai bogată şi oamenii mai buni. Magda Isanos

”Pentru ea, poezia în cele mai fericite expresii nu voia să încarce lumea, ci, dimpotrivă, s-o descarce … poezia ei în epocă a fost o rara avis, care nu se alinia cerinţelor la modă … Citeşti Magda Isanos şi nu mai ai nici o legătură cu tot ceea ce e contorsionat şi şocant” – Dan Stanca
Când citeai poeziile ei, necunoscând-o, nu puteai nici măcar bănui ce fire veselă avea: în versuri răsuna tristețe multă și gravă… Cum se împăcau aceste două fete? Lumina și umbra conviețuiau în totală armonie. Artist înnăscut, simțea că trebuie să se țină departe de sinceritatea impudică a confesiunii directe, de mărturisirea spontană și uneori necugetată, care mută povara pe sufletul altuia, relatându-și jurnalistic necazurile culese la cald și spuse de-a dreptul, sub formă de vești din infernul personal. Veselia diurnă îi filtra, dar îi și potența tristețea. Structurată în adâncime, ca o eclipsă, când între Soare și Terra se interpune Luna, iar sus se ivește „soarele negru al melancoliei”, Magda avea forța care se naște din echilibrul energetic al contrariilor. Știa din experientă că oamenii nu vor sã plângă, ci să râdă ori să fie mângâiați. Râsul, o altă fateță a hohotului de plâns, e mai greu de stârnit, iar a mângâia e un har pe care puțini îl au, de obicei doar aceia care au suferit. Din îmbinarea între râs vădit și plâns ascuns, izvora profundul ei farmec. Nu alesese calea egoistă și ușoară a celor care se gândesc doar la durerea lor, afișându-și nefericirea, în loc să-și menajeze aproapele. Ea făcea mai mult: încerca să-i vindece pe cei din jur de melancolia vieții, ca și cum rostul ei pe lume era să nu-i lase pe ceilalți să-și risipească lacrimile.

view original post