Acasă » Articole publicate de Georgeta R. M.

Arhive autor: Georgeta R. M.

Eminescu în Bucovina și Bucovina în scrierile lui Eminescu

Iubire, nădejde, îndemn
prin Eminescu învie
dinspre Bucovina solemn
iubire, nădejde, îndemn.
Din slova-i lumina-i e semn
pentru români ca să știe
iubire, nădejde, îndemn
prin Eminescu învie.

© Georgeta R.M.

”Dacă treci măcar o dată prin orașul Cernăuți, fosta capitală a Bucovinei înstrăinate, este peste poate să nu-ți vină în minte inegalabilele versuri eminesciene: „Iar tu, iubită Bucovină, ești diamant din steaua lui Ștefan”. Când am pășit pentru prima dată în stingherul Cernăuți, numit altădată „mica Vienă”, am dorit să vizitez, pe lângă edificiile religioase, locurile ce vorbesc despre Eminescu”.
continuare: https://doxologia.ro/eminescu-bucovina-bucovina-scrierile-lui-eminescu
”Eminescu se simțea legat de Bucovina prin rădăcinile străbunilor, prin anii de școală, prin iluștri profesori avuţi aici, prin colegii și prietenii de-o viață ce și i-a făcut în timpul șederii la Cernăuți, locul debutului său literar. Peste toate, poetul se simțea legat de Bucovina, ca de orice provincie a țării și de fiecare locuitor al ei, prin sângele ce-i curgea prin vene, prin aceeași credință și același ideal de unitate națională a poporului din care a răsărit”.

Denumirile provinciilor românești: Bucovina | Lumea Sub Lupă:
http://www.youtube.com/watch?v=qhAJL4r36ag

Poeme din Bucovina

Poem bucovinean

Cu ramuri verzi de busuioc în grai,
cu zbor de ciocârlie în vioară,
stă neamul meu pe-acest picior de plai
și vârsta lui cu doina se măsoară.

Siretul curge-n vremuri legănat
Ca versul nesfârșit dintr-o baladă
ori se frământă-n prund înfierbântat
când stelele din vaduri prind să-i scadă.

De unde oare, dinspre care veac
străbate lovitura de secure –
În armă de vrăjmaș sau în copac?
Și ne privesc străbuni cu ochi de mure…

Se zbate-n pietre-un drum neostenit
chemând cărări din munte și câmpie…
Poetul tânăr iarăși a pornit
cu pașii măsurați de veșnicie?…

Stă neamul meu la poale de Carpați –
un codru vechi de vis crescut în piatră
cu cerul umed în cununi de brazi
aproape de tulpină și de vatră…

autor: Grigore C. Bostan

Bucovina

Eu sui pe-aici, tu pe versant
spre-aceeași culme din neant,
suim mereu pe muntele mișcării
pământul orb cu sufletele zării.

Împerecheate cu durerea-naltă
eu pe de-o parte și tu pe cealaltă,
ne prelungim, ținându-ne-n urgie
una pe alta pentru veșnicie.

Sămânța noastră, ce se coace-n frunte,
ne-o ridicăm pe-același veșnic munte
și, reciproc, ne tot cioplim cu dalta,
eu pe de-o parte și tu pe cealaltă.

autor: Vasile Pânzaru

Sursa poeziilor:
ŢARA FAGILOR Almanah cultural-literar al românilor nord-bucovineni alcătuit de Dumitru Covalciuc

Poeme, toamna…

Prin păr cu frunze arămii
și pe la tâmple crizanteme albe
în haine lungi portocalii
pe care se joacă stelițe în salbe,
cu anemone ce răsar sub pașii săi
Toamna e atât de frumoasă la noi.

Deși aduce cu ea brumă, cețuri
alternând cu timp senin și ploi
e răsfățată în picturi și versuri
căci bogăția roadelor și strugurii din vii
sunt daruri prețioase, mici bucurii,

strigă mustul euforic: licori rubinii!

***

În Bucovina e frumoasă toamna
căci împletită-i cu primăvara,
vara, iarna și în fiecare taina
armoniei știe să-și pună semnătura.

Privind de sus de pe Rarău păduri,
poiene, fânețe râd sub blândul soare,
un colț de rai cu arbori cetinoși, daruri
cromatice surprinzătoare, vindecătoare.

Pe cerul universului literar al poeților
toamna este o stea ce conferă strălucire
anului, ea însăși e încununarea anotimpurilor
în roade, deschide drum cunoașterii, o înlesnire.

Învăluită în mantia-i colorată în arămiu
ne ia în brațe toamna cu darurile ei bogate
și nici nu știm când al iernii strai argintiu
ne va aduce aminte că vin dragi sărbători luminate.

© Georgeta R.M.

Un proiect inedit: ochelarii fericirii

Studiind cărți de sociologie și filosofie dar și matematica din care, folosind formule matematice, doi elevi de 17 ani din Suceava, Ioana și Tudor au pus bazele unui proiect, care momentan este în faza de prototip, prin care au dezvoltat o pereche de ochelari care măsoară starea de bine. Mai multe amănunte aici:
https://www.monitorulsv.ro/Local/2019-10-15/Ochelarii-fericirii-care-citesc-starea-de-spirit-a-utilizatorului-si-contracareaza-emotiile-negative

Satul românesc, izvor de spiritualitate și creativitate

Moștenirea culturală
în satul nostru românesc
e o formă specială,
moștenirea culturală.
Coeziunea socială
este un factor părintesc
moștenirea culturală
în satul nostru românesc.
© Georgeta R.M.

Spațiul, căruia îi zicem “satul românesc”, este o realitate copleșitoare pentru ființa Neamului Românesc. Orice încercare de a defini sau caracteriza acest spațiu într-un anume moment al timpului istoric, deci orice asemenea caracterizare va fi incompletă și deci falsă.
“Satul românesc”, în totalitate și în fiecare caz particular, este un fenomen fără început sau al cărui început nu poate fi determinat.
Atunci când documentele istorice încep să pomenească, ”pentru întâia dată”, un sat românesc, acel sat apare deplin format, cu rânduieli spirituale, economice, culturale deplin așezate. Este deci limpede că actul istoric menționează o stare care era cu mult preexistentă lui(actului istoric, documentului istoric).
În ce privește modul cum este perceput “din afară” satul aici trebuie să fim conștienți că toate acele percepții sunt subiective și deci cuprind măcar un segment care nu poate fi probat.
Pomenind de literatură aici avem cazuri în care ‘satul” a fost înfățișat ca realitate edenică și în alte pagini a fost descris eminamente negativ. Și într-un caz și în altul suntem în fața unor exagerări, voite sau nevoite, făcute in buna credintă sau in rea credintă.
În realitate “satul românesc” este un trup viu și care se află în plin timp istoric, cu vremi bune și vremi rele. Dar simplul fapt că satul românesc a trecut și a supraviețuit un timp istoric foarte lung este dovadă că avem în față un trup puternic, neînfrânt, cu enormă personalitate și voință de a fi.
Așa cum spuneam, fiind un trup viu,’satul românesc” se preschimba în cursul vremii. Oamenii trăiesc în timpul istoric și sunt nevoiți să întâmpine vremile cu tot ceea ce aduc. Satul românesc nu este o “realitate arhaică”, este o realitate vie. Dar ceea ce nu se schimbă este TRADIȚIA, care nu înseamnă obiceiuri, înseamnă înțelegerea rostului vieții, a diferenței dintre bine și rău. Este semnul adevăratei vitalități, ”decorul”, detaliile vremelnice se schimbă, dar înțelegerea vieții rămâne aceeași și consecvență cu sine. Iar axa care garantează această continuitate în duh, este Biserica Ortodoxă și învățătura ei mântuitoare.
În ce privește influența “post modernistă” , după părerea mea, este marginală, mult mai puțin semnificativă decât i se dă credit și se va dovedi, în relația cu “satul românesc”, vremelnică. Faptul că în satul românesc sunt întâlnite noutățile tehnice și electronice nu arată subordonarea către “post modernism”, arată capacitatea “satului” de a integra noutățile tehnice și a le domina. Continuarea articolului aici:
http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=19478
.
Satul românesc a fost mereu un izvor de inspirație pentru scriitori, poeți, pictori, sculptori, muzicieni care au surprins diverse aspecte ale universului rural în numeroase creații, așa cum aflăm din articolul Satul românesc în creațiile lirice sau din romanul Mirele de Vasile Andru despre care Valeriu Râpeanu scrie: ”Romanul Mirele pornește de la o tradiție populară – nunta postumă – și dezvăluie sensul omenesc, tulburator al acestui străvechi obicei, pe fundalul satului romanesc contemporan. Evenimentele, oamenii pe care îi cunoaște în această împrejurare îi oferă eroului carții prilejul confruntării cu propriile lui incertitudini, sugerându-i calea pe care trebuie s-o urmeze spre a se împlini ca om, revelându-i-se o nouă dimensiune a ființei sale”.
Mai multe despre acest roman care pune în lumină o tulburătoare poveste (cu rădăcini precreștine) culeasă din lumea satului puteți citi aici:

Silvia ANDRUCOVICI: Mirele lui Vasile Andru – romanul unei inițieri


.
Citiți și Boian, satul românesc de peste Ocean. Istoria incredibilă a bucovinenilor care au traversat Canada înainte de 1900, dar au rămas patrioţi din tată-n fiu

Când sunt autentice zâmbetele sunt daruri

Învățați să lăsați pe chipul vostru să înflorească un zâmbet, este darul pe care-l oferiți aproapelui, este darul pe care-l oferiți întregului Univers!Octavian Paler

Umorul este zâmbetul filozofiei. – Okakura Kakuzo
Zâmbetul şi mângâierea rămân principalele enzime ale vieţii. – Vasile Ghica
De fiecare dată când zâmbeşti cuiva, este o acţiune de dragoste, un dar către acea persoană, un lucru frumos. – Maică Tereza
Sursa: https://booknation.ro/citate-despre-zambet/

Zâmbete, surâsuri toate
sunt valoroase, sunt daruri
când gândul cel bun străbate
zâmbete, surâsuri toate.
Și când sunt adevărate,
autentice sunt leacuri
zâmbete, surâsuri toate
sunt valoroase, sunt daruri.

© Georgeta R.M.

Free spirit

That corner of life
from the arms of that pure smile
daring dream is born.

The ascension to find the sun
we find the promise inside.

© Georgeta R.M.

Free Spirit