Muzica e simbolul armoniei în viaţă, al acordului desăvârşit.
Mi-am slujit ţara cu armele mele: pana, vioara şi bagheta.
George Enescu

Această prezentare necesită JavaScript.

Ascultând din muzica iubirii
cu zbor de ciocârlie, dau semn
citirii deopotrivă duhului, viorii
să-i înțeleg deplin al său îndemn:
apropierea inimilor într-un cald consens.
(Georgeta R.M.)

Spre o amiază frumoasă de august înviorată la un moment dat cu o ușoară ploaie de vară, trecătoare, în care ne-am hotărât să plecăm din Sinaia spre o altă destinație dar nu fără să vizităm Casa memorială George Enescu numită și Vila ”Luminiș”, o vilă sobră, simplă, într-un stil autentic românesc, construită între anii 1923 – 1926 de compozitor ca loc de recreere și inspirație, atras de frumusețea locurilor, ne-am bucurat mintea și sufletul cu amintiri de la cel care și-a dăruit viața muzicii, slujirii înaltului titlu de violinist și muzician român, devenind astfel un exemplu strălucit și însuflețitor pentru tinerimea română și nu numai. Terasa casei situată deasupra intrării care oferă o priveliște frumoasă spre Munții Bucegi era un loc preferat al compozitorului unde se inspira și se odihnea servind ceaiul. Totuși, timp de 20 de ani George Enescu a locuit aici temporar, între concertele sale. Odată cu schimbarea regimului, în 1947, fiind stabilit la Paris, donează casa statului român, pentru a putea fi folosită ca loc de odihnă şi creaţie de către artiştii români.
Vizitând Casa memorială George Enescu, și amintindu-mi de statuia reginei Elisabeta, din grădina Castelului Peleș (un alt loc pe care am dorit mult să-l văd și vizitez și de unde am rămas cu amintiri de neuitat) celebra protectoare a artelor – Carmen Sylva, mi-am adus aminte că bucurându-se de admirația acestei regine George Enescu a fost invitat deseori să cânte la Castelul Peleș. La seratele date de regină o acompania și inspirat de unele poeme ale reginei a compus câteva lieduri. Iată ce reprezenta pentru el protectoarea artelor: ”Regina Elisabeta judeca oamenii şi lumea după inima-i curată şi generoasă. Pentru mine, Ea a fost o prezenţă supraomenească, o fiinţă cu nimb, departată de oamenii obişnuiţi, revărsând numai lumină şi bunătate. …” Vizitând casa memorială și trecând din cameră în cameră în timp ce încercam să mi-l imaginez pe compozitor în ambianța camerelor susținute de prezența lucrurilor rămase ce aminteau de activitățile lui, mi-am adus aminte ce am citit:
-despre George Enescu și Maruca Cantacuzino singura femeie pe care a iubit-o, dragostea fiind aproape la fel de importantă ca muzica – rațiunea sa de a fi. Se pare că Maruca Cantacuzino avea genul acela de frumusețe care se distinge prin eleganță, rafinament și distincție. Vezi aici și aici.
-despre Yehudi Menuhin, marele violinist și dirijor american, în perioada când i-a fost elev, și care a păstrat o profundă afecţiune pentru Enescu: „Dacă cititorul ar putea să-și închipuie mintea enciclopedică, îngemănată cu inima cea mai generoasă și mai lipsită de egoism din câte pot exista într-un om, cu o înfățișare nobilă și frumoasă, cu un chip romantic însuflețit mereu de un geniu creator, fie că vorbea, preda, dirija, cânta la vioară ori la pian, dar mai cu seamă atunci când compunea, imaginea tot n-ar fi completă. Enescu rămâne pentru mine cea mai extraordinară ființă omenească, cel mai mare muzician și cea mai puternică influență exercitată vreodată asupra mea.” (Yehudi Menuhin)
-despre Cella Delavrancea cea care a fost prietena compozitorului și martoră la căsătoria lui George Enescu cu Maria Cantacuzino și care ne mărturisește că: ”Vioara lui Enescu devenise un freamăt luminos, aluneca în noi, redeştepta aspiraţiile noastre spre inefabila pace a armoniei”. (într-o cronică publicată în Arpegii în ton major)
Pe parcursul vizitei casei memoriale am fost însoțiți de muzica marelui violonist, pianist, compozitor, dirijor, dar şi profesor „cinci într-unul în lumea muzicii”, cum îi făcea plăcere să spună că este și de asemeni de explicațiile de rigoare.
Mai multe imagini din interiorul casei memoriale în: povestidecalatorie
Un interviu din Fonoteca de Aur Radio România a Cellei Delavrancea despre George Enescu
George Enescu – Ciocîrlia
George Enescu – Romanian Poem