Gândul la tine, călător în timp
îmi rătăcea precum visul sub pleoape,
ca o corabie pe-ntinsul de ape,
să întâlnească cel mai drag anotimp.
Și doar în vis se făcea primăvară,
verde anotimp cu mirosul de floare,
ce-mprăștie în jur aer de sărbătoare,
cum sunt mugurii ce-mbobocesc prima oară.
Și-n dorul de tine, sub cer luminat
cu ochii te văd din vis că răsari,
chemat de gându-mi intens, tu apari
căutând ca și mine diamantul iubirii imaginat.
Din universul de vis, anotimp și culoare,
un curcubeu s-a înălțat din iubirea solară,
rogvaiv protector ce-a făcut să răsară
poezia iubirii, dragă, cuprinzătoare.
© Georgeta R.M.
Motive pentru condei 
Superba poezia si videoclipul ales de tine! ❤
Mulțumesc mult ! O săptămână reușită cu bucurii !
Totul e mai frumos în vise, dar e bine să credem în ele. 🙂
E bine să visezi și la propriu și la figurat. Se spune că lipsa activității de visare poate duce la deficiente de proteine, oboseală (visul e un paznic al somnului), și multe alte se mai spun … În celălalt sens, e cum ai scris, dacă sunt frumoase, e bine să credem în ele. Toate cele bune !
Superbe poezie, mersi Georgeta.
O duminica placuta iti doresc si un decembrie minunat si feeric.
Te imbratisez cu drag,
Liz 🙂
Mulțumesc mult, dragă Liz ! De asemeni, o duminică plăcută în continuare și un decembrie cu multă căldură și bucurii de la prieteni !