Dezvăluiri de gânduri în sonete

Când de amintire și de cuvinte
părintești îmi este dorul străbătut
în limba neamului cânt, scriu și salut
vorba-i mângâietoare și cuminte.

O șlefuim, primenim, în conținut
rămâne aceeași, să reprezinte
românitatea și să ne prezinte
în lume, armonios și susținut.

Pe temelia cuvântului vorbit
toate s-au zidit, toate au apărut
precum graiul nostru ce a devenit

frumos, drag ce din vechi timpuri s-a născut,
din rădăcini daco-romane sporit
și prin lucrarea divină a crescut.

***

Natura își dezvăluie gândurile
sale prin arbori, plante, mândru covor
cu țel rodirea din actul creator
arcuindu-și spre cer blând vârfurile.

Sunt gânduri inspirate de-un divin dor,
lumina le susține ritmurile
pământul hrănind le dă vigorile,
o armonie, deziderat major.

Cum din natură facem și noi parte,
din armonie ne hrănim și creștem
s-o cultivăm, iubind, trăind cu(minte),

căci viața e un dar, să recunoaștem
și ce-i mai bun în ea nu ne desparte
ci ne unește spre a fi buni, putem.

© Georgeta R.M.