Poet al Unirii și fruntaș al revoluției de la 1848

This slideshow requires JavaScript.

 

Vasile Alecsandri a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

În evoluția artistică a operelor lui Vasile Alesandri se remarcă trei etape în consonanță cu transformările sale interioare, cît și cele din societatea românească din vremea sa: Buchetiera de la Florenţa, Doine, Lăcrămioare, ș.a. sunt poezii care reflectă un romantism liric, entuziast, apoi perioada de maturizare care se reflectă și în opera sa prin pasteluri, legende unde ne întâlnim cu elemente picturale, de peisaj, idilice cu elemente descriptive ce redau cadrul unei vieți patriarhale, și a treia etapă în care își păstrează viziunea romantică, dar își folosește spiritul critic la adresa moravurilor din acea vreme prin crearea operelor de teatru atît de gustate de-a lungul anilor și astăzi. Această a treia etapă îl apropie de clasicism.

Vasile Alecsandri nu a fost numai poet, dramaturg, folclorist ci și un om politic de anvergură al vremii sale, deoarece s-a împlicat în evenimentele împortante vremii sale. A sprijinit Revoluţia de la 1848, fiind unul dintre liderii principali ai acesteia şi a încurajat Unirea Principatelor.

Stelele

De la mine pân’ la tine
Numai stele şi lumine!

Dar ce sunt acele stele?
Sunt chiar lacrimile mele

Ce din ochii-mi au zburat
Şi pe cer s-au aninat

Cum se-anină despre zori
Roua limpede pe flori!…

Vărsat-am multe din ele
Pentru soarta tării mele!

Multe pentru cei ce sunt
Pribegiţi de pe pământ!

Multe lacrimi de jelire…
Iar de dulce fericire

Ah! Vărsat-am numai două,
Şi-s luceferi amândouă!
Sevilia, 1853 Vasile Alecsandri

Despre viața și activitatea sa literară pe:

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Vasile_Alecsandri

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri

http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/vasile-alecsandri-un-poet-al-unirii

Poezii:

http://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Vasile_Alecsandri

10 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Să ne amintim prin poezie, muzică…

Adrian Păunescu

Deși și publicist, eseist și om politic ne amintim, reamintim de el, de Adrian Păunescu prin poezie, muzică dar și citind cum își reamintesc și ceilalți despre el. ”Poezia are un tărâm al ei, un tărâm fermecat unde credinţa şi respectul pot influenţa lucrurile… Păunescu a fost dulce, amar, sensibil, rău, generos, poltron, plin de candoare, tandru, cu tenebre. Avea toate adjectivele bune versus rele. Altfel de unde să-şi tragă rădăcinile acestei poezii atât de frustă, capabilă să accepte adevărul, curajosă, tristă, foarte tristă şi extrem de inteligentă.”(Rodica Mandache)
Zilele 18-20 iulie sunt trei zile de poezie, de muzică de frumos şi de amintire, e cea de a 2-a doua ediţie a „Festivalului Internaţional Adrian Păunescu” care are loc în aceste zile la Craiova.

http://jurnalul.ro/editorial/festivalul-adrian-paunescu-672788.html

http://www.foreverfolk.com/2014/07/14/adrian-paunescu-festival.html

http://haihuiprinsufletulfolkului.wordpress.com/2014/07/19/picatura-de-poezie-si-folk-584/

Te iubesc… – versuri Adrian Paunescu

10 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Prima şedinţă a Parlamentului European condusă în limba română

Parlamentul European

Luni, 14 iulie, a fost pentru prima dată în istoria Parlamentului European când şedinţa de plen a fost condusă în limba română. Adina Vălean, vice-preşedinte din partea Grupului Popular, a prezidat sesiunea de la Strasbourg.

„ Este o premieră pentru România şi sunt onorată să-mi reprezint ţara în biroul de conducere al Parlamentului European“, a declarat europarlamentarul Adina Vălean, informează Agerpres. În şedinţa de luni au fost audiaţi patru comisari desemnaţi. Ei vor ocupa postul de comisar până la sfârşitul mandatului actual şi învestirea unei noi comisii, la sfârşitul acestui an, după ce, în urma alegerilor europene din mai, patru comisari europeni au fost aleşi eurodeputaţi. După audieri, candidaturile comisarilor desemnaţi – Jacek Dominik, Jyrki Katainen, Ferdinando Nelli Feroci şi Martine Reicherts – vor fi supuse votului în plen pe 16 iulie.

Mai mult

Sursa: Ziarul Lumina

6 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Din gama notelor pe portativ…

Note muzicale

Din gama notelor pe portativ
pe sol azi l-am ales drept campion
un demn solist și de bon ton
ce are forța de a se remarca fiind activ.

Este iubit de notele surori – la unison,
care dansează în jurul lui admirativ,
fără pretenții, fără nimic ostentativ,
doar pentru muzică și pentru ton.

Solistul nostru din arpegiu
ajută pe cei mici să cânte
și să aducă un mic elogiu

vieții – de joc și voie bună, semne evidente
căci, ea, muzica există ca să încânte
și să creeze cele mai bune momente.

(de: Georgeta R.M.)

6 comentarii

Filed under Motive pentru condei

În seri albastre

Greieraș cântând

Concertul broscutelor

În seri albastre ce se pierd ușor în noapte
surprind cu încântare o cântare
a greierilor și a broscuțelor din lac
care le ține isonul din când în când un pitpalac.

Pitpalaci

Nu oriunde, doar aici la lizieră
se-aude cel mai bine acest concert de noapte,
miros de fân și roade coapte,
un univers, seară de seară în premieră
unde, greierașul face carieră.
(de: Georgeta R.M.)

Greieraș solist

Scrie un comentariu

Filed under Motive pentru condei

La Multi Ani, Vasile Seicaru!

Originally posted on Hai-Hui prin Sufletul Folkului:

Vasile Şeicaru – Lumea e pentru toţi

vasile seicaru

View original

Scrie un comentariu

Filed under Motive pentru condei

Medicul, poetul și eseistul George Popa

Deși de formație medic specializat în medicină internă și hematologie, profesor universitar, șef de clinică la spitalul Spiridon Iași, visiting profesor la Clinica de Hemato-Oncologie a Fac. de Medicină din Freiburg, prof. univ. dr. George Popa a fost fascinat de frumusețea artei și literaturii, a scris cărți, poezii traduceri, etc. fiind un adevărat exeget al artelor. În ”Meditații asupra liricii universale” într-o manieră inedită în care se îmbină filozoful cu poetul și cu eruditul ne întâlnim cu Shakespeare, Holderlin, Tagore, Goethe, Paul Valery, Mallarme, Baudelaire, Rimbaud, Shopenhauer, Kant, Rilke, Blaga, Voiculescu, Tagore, dar mai ales Eminescu și Omar Khayyam.
Încrezător în virtuțile artei și literaturii capabile de a hrăni, forma și ameliora dar și de a înălța condiția umană prin scrisul său George Popa ne asigură de virtuțile artei și literaturii care folosesc cuvântul, sunetul și culoarea.
El este de părere că ”Opera de artă ideală trebuie să inducă atât sentimentul finitului cât și al infinitului. Pe de o parte, sentimentul certitudinii existențiale prin certitudinea formei perfecte, a tiparului care captează onticitatea în modelul de ființare a a lumii umane; pe de altă parte, deschiderea, eliberarea către infinit, către indefinit pe care o induce sentimentul inefabilului”.
Și că: Armonia formei este domeniul sensibilității, actul eliberării aparține intelectului. Certitudinea armoniei îmbinată cu certitudinea eliberării: acesta este motivul pentru care în crearea operei de artă este nevoie de participare indistinctă a sensibilității și a intelectului.
Arta gânditoare este cea care constituie o plimbare filozofică prin semnificațiile existenței.
Poetul imaginează și suprapune o altă lume „pe-astă lume de noroi”, scrie Eminescu, „Înger palid cu priviri curate, …Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea.” (Epigonii).
Geniul „vede o altă lume decât tot restul oamenilor și se comportă ca și cum ar fi venit din afară”, afirmă Schopenhauer. Or, Eminescu s-a recunoscut dintru început un desprins, un străin de lumea comună. aflându-se într-un spațiu dincolo de imanent („nu are nici o stea”) și dincolo de transcendent („nu are nici un înger”); nici în moarte nu se află lumea sa („dincolo de groapă imperiu n’ai o lume”), iar visul său de idealitate se află dincolo de aceste trei nivele ontologice (Povestea magului călător în stele
)”.
Deci poezia, ”este activitatea spirituală care oferã omului cea mai înaltă șansă a unei trăiri la modul superior. Este treapta regală a imaginarului. Căci poezie însemnează ceea ce purifică si înalță inima, sufletul, spiritul către idealitate. Și există două forme de poezie : cea a creației și cea a vieții. Adică, există poeți ai scrisului, ale artelor în general, și sunt poeți ai vieții, ceea ce este infinit mai dificil. Sunt mult mai mult poeți ai artelor decât poeți ai propriei vieți, și anume, cei care satisfac dezideratul lui Hölderlin: “numai poetic merită omul să trăiascã pe pământ. Și Hölderlin oferã unul din rarele exemple de poet nu numai al verbului, ci dar și al vietii de fiecare zi. Orice activitate umană care ne poartă către o simțire ori gândire ideală, este poezie : muzica, pictura, sculptura, dansul, si bine înteles scrisul. Aristotel a avut dreptate să spună că “poezia este mai adevărată și mai elevată decât istoria.” Pentru om este mai adevãrată poezia deoarece este un adevăr creat de el, pe când istoria este o creație fortuită a realitãții din jur. Istoria este o derulare a “veșnicei treceri”, a efemerității, pe când marile creații întemeiază un prezent etern. Căci “numai poeții întemeiază ceea ce durează” , afirmă tot Hölderlin. Dar marea nevoie de poezie a umanității de întotdeauna o constituie creația anonimă, și anume, miturile, basmele poezia și cântecul popular. Și pentru a ne da seama la ce înãlțime a idealitãtii poetice suie imaginarul poporului, vom da un singur exemplu. În Bucovina se spune că în casa unde se spun povești, acolo se află Dumnezeu”.
Din experiențele personale poetul George Popa ne relatează acea ”fulgurație intelectuală” de mare sensibilitate, experiență a unor sensuri în spiritul armoniei, numită Împăcarea antinomiei:
Verbul meu, scrisul.
înaripare
poartă-n Deschisul
minților rare,

(gonind pe-ntinsul
mării de azur,
spre neatinsul
Dincolo pur.)

zbor de-ntrebare
cerul și-abisul:
care sens doare:
forma, închisul,

sau devenirea,
joc orb ce-mbină
firea, nefirea?

- O, dar cleștarul.
în prealumină-
-și soarbe tiparul.

Citindu-i și studiindu-i pe Omar Khayyam și Rabindranath Tagore a simțit chemarea Orientului luminându-ne printr-un stil propriu în traducerile sale din acești mari poeți ceea ce a făcut-o pe Grete Tartler să spună despre George Popa, că a pătruns sensuri nu tuturor accesibile și că traducerile sale sunt ”infinit mai fine stilistic”.
Rubaiyatele lui Omar Khayyam în versiunea lui George Popa sunt încântătoare și delectează deși tot el afirmă că o traducere ideală te face sã regreți că nu cunoști textul în original și, totodată, să nu regreți că nu cunoști originalul:
Doar cu-nțelepții apucă-te de muncă !
Și fugi de proști ! Să fie altă poruncă;
Și-otrava dacă-ți dă-nțeleptul – bea !
Iar prostul, orice-ți dă să bei – aruncă !

sau:
Viața se grăbește, rapidă caravană.
Oprește-te și-ncearcă să-ți faci intensă clipă.
Nu mă-ntrista și astăzi, făptura diafană !
Mai toarnă-mi vin ! Amurgul m-atinge cu aripă !

(traducerea din persana: Otto Starck, Omar Khayyam, Saadi, Hafez – Catrene persane, Robaiat, Ed. Albatros, 1974 si in traducerea din franceza a lui George Popa, Catrene, Ed. Univers, 1979).

Dă-mi cupa și ulciorul! Să bem fermecătoare
Făptură plămăditã din rouă și eter!
Câte minuni ca tine zeflemitorul cer
De mii de ori schimbat-a în cupe și ulcioare ?

Acest vas fu odatã un biet îndrãgostit
Gemând de nepăsarea unei femei frumoase.
Iar toarta era brațul ce mângâia mâhnit
Suavul gât cu-atingeri ușoare, de mătase”.
(Prefacerea)

Sânt gata de plecare – și timpul ce mâhnit e!
Din mii și mii de perle doar una am străpuns.
Idei fără de număr rămân netălmăcite,
Pe tărm un cer de gânduri rămân fără răspuns
”.
(Imposibilitatea cunoașterii)

Ofrandă lirică

M -am trezit şi am găsit mesajul tău o dată cu dimineaţa.
Nu ştiu ce-mi aducea, pentru că încă nu am învăţat să citesc.
Voi lăsa savantul atoateştiutor cu cărţile sale
şi n-am să-l întreb: ştiu eu dacă ar putea el să-l înţeleagă ?
Mi-am atins fruntea cu scrisoarea ta, am apăsat-o pe inima mea.
Iar când noaptea va veni mută şi stelele se vor arăta una câte una,
am s-o deschid pe genunchii mei şi voi sta tăcut.

Frunzele murmuitoare mi-o vor citi cu glas tare ;
râul grăbit mi-o va fredona
şi cele şapte stele ale cunoaşterii mi-o vor cânta în ceruri.

Nu pot găsi ceea ce caut; ceea ce aş vrea să învăţ
nu înţeleg. Dar această veste pe care n-am izbutit s-o desluşesc
mi-a ridicat povara, şi gândurile mele s-au preschimbat în melodii.”

(Rabindranath Tagore – traducere George Popa)

Prof. Dr. George Popa

Vasile Diacon-despre Prof.Dr.George Popa şi cartea sa-Homo universalis

Surse: 1, 2, 3, 4, 5

Scrie un comentariu

Filed under Motive pentru condei

În zorii zilei

Rouă pe frunză

În zorii zilei
când roua se pierdea
tăcută pe frunza verde
de smarald,
m-a căutat un gând
nespus,
la care am zâmbit,
lăsând să-mi povestească
dorul,
motivul drag ce l-a trimis.

(de: Georgeta R.M.)

17 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Marele voievod Ștefan cel Mare apărător al creștinilor

Ștefan cel Mare și Sfânt

”În poalele Carpaţilor,
La vechiul tău mormânt,
Toţi în genunchi, o! Ştefane,
Depunem jurământ:
„Un gând s-avem în numele
Românului popor,
Aprinşi de-amorul gloriei
Ş-al patriei amor ! ”
(Vasile Alecsandri)

O, bărbat minunat, cu nimic mai prejos decât comandanţii eroici, de care atâta ne mirăm! În zilele noastre, câştigă el, cel dintâi dintre principii lumii, o strălucită biruinţă asupra turcilor. După a mea părere, el este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi stăpânirea lumii. (Jan Dlugosz)

Din alte mărturii ale epocii în care a trăit Ștefan cel Mare aflăm că:
”era principele și războinicul cel mai vestit” (Bernard Wapowski – cartograf și istoriograf);
”Stephanus ille Magnus” (acel Mare Ștefan – Sigismund I, regele Poloniei);
”un om foarte înțelept, vrednic de multă laudă, iubit mult de supușii săi, pentru că este îndrumător și drept, veșnic treaz și darnic” (Mateo Muriano – un doctor venit din Veneția la Suceava în 1502 pentru asistență medicală);
Papa Sixt al IV-lea îl recunoaște pe marele voievod ca apărător al creștinilor numindu-l atletul credinței creștine;
Dar mărturia cea mai frumoasă și completă cred că este cea a marelui istoric și om de cultură Nicolae Iorga: ”Ștefan cel Mare este cea mai curată icoană a sufletului poporului român … amintirea sa a luminat totdeauna în marea biserică a conştiinţii neamului. Uneori mai tare, alteori mai slab, dar nici un vânt năprasnic n-a putut-o stinge. Şi astăzi ea se înalţă puternică, în marea flacără de mândrie şi recunoştinţă ce porneşte din toate inimile noastre la pomenirea celor patru sute de ani de la moartea puternicului împărat senin al românimii”.

Contemporanii săi l-au văzut ca un șef de stat demn, curajos, viteaz care a reușit să conducă Moldova 47 de ani, timp în care țara a cunoscut stabilitate, dreptate, continuitate, dezvoltare economică, dezvoltarea artei moldovenești și actul cultural prin construirea unor edificii religioase cu rol cultural-artistic dar și militar. În timpul său s-au pus bazele așa numitului stil moldovenesc în arhitectură și în pictura religioasă. Sunt renumite frescele din bisericile de la din Rădăuți, Pătrăuți, Voroneț, Lujeni (Ucraina), Bălinești, Dolhești , Milisăuți (distrusă în primul război mondial) ș.a.
Se zice că ar fi clădit o biserică în fiecare an sau după fiecare izbândă. Multe din frumoasele mănăstiri și biserici din Bucovina sunt ctitoriile lui, însă majoritatea zugrăvelilor, picturilor exterioare aparţin unei epoci imediat următoare, când pe tronul Moldovei se afla un fiu al său, Petru Rareş.
Cu reale calități diplomatice a încheiat alianțe funcție de împrejurări cu o serie de state din estul, centrul și vestul Europei (Hanatul din Crimeea, Imperiul Otoman, cnezatul de Moscova, Polonia, Veneția, Statul Papal, Ungaria) și a repurtat numeroase victorii militare împotriva vecinilor (turci, tătari, poloni, maghiari) printr-o politică externă abilă ca să nu se angajeze pe două fronturi (fiind înconjurat de trei adversari precum Ungaria, Polonia și Imperiul Otoman).
Ceea ce este de remarcat și deci amintit este faptul că el nu s-a lăsat niciodată asediat într-o cetate sau oraș păstrându-și libertatea de mișcare și, organizând lupte de hărțuială pregătea terenul pentru o luptă decisivă în care să câștige.
În timpul domniei sale, voievodul Ştefan cel Mare a purtat 36 bătălii pentru apărarea ţării sale, 34 dintre acestea căştigându-le, deşi inamicii au avut de fiecare dată o zdrobitoare superioritate numerică.
S-a spus că Ştefan cel Mare a fost mai mult un domnitor războinic care și-a petrecut viața în războaie, că s-a bătut mereu cu turcii. Acest lucru nu este chiar adevărat. S-a luptat de nevoie împotriva celor care erau lacomi de bunăstare străină, de pământ străin, de putere și care voiau să-i ştirbească independenţa. De aceea s-a bătut şi cu Matei Corvin care, a venit cu armată ca să-l oblige să redevină vasal al regelui Ungariei, dar îl va bate pe Matei Corvin la Baia păstrându-și independența.
Calitățile sale de domnitor drept și înțelept, protector al culturii și promontor al ortodoxiei, organizator, diplomat și conducător de oști recunoscute pe plan intern și extern încă din timpul vieții, a rezistat odată cu trecerea timpului, astfel calitățile lui au devenit un subiect central al tradiției populare, un simbol care i-a inspirat pe poeți.
Alături de calitățile sus amintite a fost și un creator de memorie istorică, fapt dovedit prin restaurarea mormintelor înaintașilor săi (primii principi ai Moldovei independente – la Rădăuți, Bistrița și Neamț, Probota – unde sunt părinții săi, și Putna a cărei biserică trebuia să fie necropolă propriei sale familii, punând la vedere pisanii cu semnificația ctitoriei).
O domnie glorioasă și de durată – 47 de ani a marelui voievod Ștefan cel Mare care a fost de altfel și canonizat devenind Ștefan cel Mare și Sfânt în anul 1992 ( aici ) este greu de schițat, dar ceea ce este mai important este că a rămas în memoria poporului român și chiar a Europei – un domn al Moldovei – om drept, cu credință în Dumnezeu și pavăză tare împotriva Imperiului Otoman care a amenințat sute de ani Europa, domnitorul pe care Moldova întreagă l-a jelit ca după un părinte al său.

Alte surse: 1, 2, 3, 4, 5

Stefan cel Mare – sfatul domnesc

Balada pentru Stefan cel Mare si Sfant – Sofia Vicoveanca

Film: Ștefan cel Mare

4 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Cel mai mare proiect de cercetare din istoria României

Proiect laser

La Măgurele, lângă Bucureşti, se construieşte infrastructura celui mai puternic laser din lume. Premiera absolută în ştiinţa mondială o constituie intersectarea unui fascicul laser cu un alt fascicul, care vine de la o sursă gamma. Cu laserii de mare putere vor putea fi anihilate tumori canceroase, fără efecte secundare, ca până acum, şi se vor putea transforma izotopii cu viaţă de milioane de ani în izotopi cu viaţă de ore sau zile, aceasta putând deveni o metodă reală de a scăpa de deşeurile radioactive. ELI va deveni CERN-ul fizicii laserilor pentru Europa.

Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI- NP), pilonul românesc al proiectului ELI, este cel mai mare proiect de investiţii în cercetare ştiinţifică din istoria României şi unul dintre cele mai mari din lume în momentul actual. ELI a fost lansat de Gérard Mourou în 2006, când a propus Comisiei Europene construcţia unui laser cu puteri de ordinul exawaţilor. Astfel, grupul lui Mourou, din care fac parte şi fizicieni români, a reuşit să impună proiectul ELI drept unul dintre cele peste 40 de megaproiecte ştiinţifice europene. „În cursul discuţiilor din faza preparatorie a proiectului s-a constatat că pasul este extraordinar de complicat, în primul rând din cauza faptului că nimeni nu are reţeta unui laser de 1.000 de ori mai puternic, că încă nu se ştie cum să se facă… Şi atunci au zis: hai să facem în trei locuri, astfel încât fiecare loc să meargă după reţeta proprie, şi la concluzii, vom vedea care este cea mai bună metodă. În România, Ungaria şi Cehia nu se construiesc practic trei lucruri diferite, ci trei lucruri ca metodă de abordare diferite. La final, vom trage o concluzie şi vom vedea care e cea mai bună metodă de a construi laseri de mare putere. Cele trei centre sunt complementare“, ne explică directorul acestui proiect şi directorul general al Institutului de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“ (IFIN-HH) din Bucureşti, prof. univ. dr. Nicolae Victor Zamfir.

Deşi în primă instanţă a fost vorba doar despre Republica Cehă şi Ungaria, care au beneficiat şi de un sprijin major din partea unor state apropiate geografic, România a reuşit să se impună prin faptul că s-a realizat că ELI are nevoie de un centru care să folosească tehnici şi metode nucleare în studiul interacţiei unui laser atât de puternic cu materia. Şi cum la IFIN-HH există expertiză la nivel mondial şi în domeniul laserilor şi în domeniul fizicii nucleare, la Măgurele se construieşte astăzi ELI-NP, o parte importantă din acest megaproiect. În sprijinul credibilităţii în faţa Comisiei Europene au venit atunci colegi fizicieni din întreaga lume. „Astfel, în septembrie 2012 am obţinut aprobarea Comisiei. În acelaşi timp, Guvernul a dat în iulie 2012 o hotărâre prin care îşi arată suportul financiar şi politic pentru construcţia unui astfel de centru, o hotărâre care a fost esenţială şi pentru derularea implementării, dar şi pentru aprobarea din partea Comisiei Europene, astfel încât în ianuarie 2013 am început implementarea“, continuă managerul de proiect.

Paşii în implementare

Prima etapă majoră în implementare este, fireşte, clădirea propriu-zisă care să adăpostească echipamentele şi experimentele. Construcţia care a început anul trecut, în mai, este extrem de complexă. Energia necesară viitorului centru, ce se va apropia de 10 megawaţi, va fi asigurată în cea mai mare parte de un sistem de peste 1.000 de pompe geotermale. Va fi probabil cea mai mare clădire din Europa alimentată cu energie din surse neconvenţionale. Din cauza vibraţiilor care se vor produce în timpul experimentelor, platforma de peste 2.500 m2, pe care se vor instala laserii, va fi decuplată complet de restul clădirii şi va fi protejată de câteva sute de amortizoare. În acest moment lucrările au trecut de jumătate, iar construcţia se va termina peste un an.

O a doua etapă importantă în implementare este construcţia laserilor de mare putere. „Am rămas singurii din cele trei centre care mergem la ţintă, mergem la puterea de 10 PW a laserului, restul, din cauza complexităţii, începând să mai reducă din putere. Şi-a luat angajamentul că va construi astfel de laseri o asociere formată din Thales Optronic din Franţa cu Thales System România. Primele componente vor fi livrate după ce este gata clădirea şi va începe apoi asamblarea lor, punerea la punct şi toate testele care vor dura până în 2018, când va trebui să fie operaţional“, completează Nicolae Victor Zamfir.

A treia etapă majoră în proiect este construcţia sistemului gamma de mare intensitate, de altfel doar la centrul din România. „Radiaţia gamma este o soră invizibilă a luminii. Este tot radiaţie electromagnetică, însă cercetătorii au zis că extrem light înseamnă şi extrem gamma radiation şi atunci, dacă în domeniul laserilor este de 10-20 de ori mai puternic, în domeniul gamma, unii parametri sunt chiar de un milion de ori mai performanţi decât orice instalaţie de acest gen din lume. Acest sistem va fi construit de Asociaţia Euro Gammaâs la care participă institute de cercetare şi companii din domeniu de înaltă tehnologie din opt ţări, practic întreaga expertiză europeană în acest domeniu“, ne dezvăluie directorul proiectului. Construcţia sursei gamma a început în urmă cu patru luni şi se va termina în 2018.

Ultima componentă a acestui proiect o constituie experimentele în sine. Sunt opt tipuri de experimente planificate la ELI-NP, fiecare din ele fiind practic o uzină, cu multă aparatură şi mii de dispozitive. Cercetătorii au început elaborarea părţii care le revine din Technical Design Report, astfel încât spre sfârşitul anului întreaga comunitate să îl aprobe în cadrul unor conferinţe europene. Apoi va fi trimis la evaluatori neutri, pentru o părere imparţială, fiind aprobat în final de un comitet ştiinţific internaţional. Astfel, la începutul lui 2016 se va trece la montarea experimentelor propriu-zise. „Partea aceasta de experimente este făcută de cercetătorii de la ELI-NP. Am plecat de la zero, am conceput centrul complet nou, şi din punctul de vedere al personalului, al cercetătorilor, deci nu se transferă automat cercetători de la institutele existente la ELI-NP, ci e o competiţie continuă. Va trebui să ajungem la peste 200 de angajaţi în 2018, iar acum avem aproape 30, români, dar şi cercetători străini, în cazul cărora e mai complicat procesul, din cauza birocraţiei“, mai spune directorul general al IFIN-HH.

Aplicaţiile laserului de mare putere şi ale sursei gamma

Finanţarea din Fondurile Structurale de Dezvoltare Regională se ridică la 280 de milioane de euro, iar acesta este cel mai mare proiect de cercetare ştiinţifică din istoria ţării noastre. „Premiera absolută în ştiinţa mondială cu care vine România este că până acum nu s-a mai făcut un experiment în care să se intersecteze un fascicul laser cu un fascicul care vine de la un accelerator de particule. Acest accelerator de particule este maşina gamma. Se va intersecta lumină cu lumină. Gamma înseamnă fotoni, care au caracteristici total diferite, dar înseamnă tot lumină. Practic, la Măgurele se vor folosi tehnicile de fizică nucleară – România e la clasă mondială – pentru a se studia radiaţia laser“, ne spune fizicianul Andrei Dorobanţu, care, cu bucuria-i caracteristică atunci când vorbeşte despre domeniul pe care îl cercetează de zeci de ani, ne-a descris aplicaţiile acestor experimente.

Acceleratorul de particule de la CERN (Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară) are 27 de kilometri circumferinţă, acceleratorul linear de la Stanford are 2 kilometri lungime. Să ne imaginăm doar o posibilitate a laserilor de mare putere! Dacă la Stanford energiile sunt atinse pe o distanţă de 2 kilometri, la Măgurele vor fi necesari doar 30 centimetri. Dar de ce este vital să se ajungă la acest tip de acceleratori?! „Pentru că prima lor aplicaţie este terapia anticancer. Asemenea acceleratori vor costa undeva la nivel de două milioane de euro. Orice spital mare sau mai puţin mare îşi va putea cumpăra propriul lui accelerator cu care să facă terapia anticancer cu particule. Aceasta este marea şansă de a înlocui o dată pentru totdeauna cele două tehnici folosite în momentul de faţă în tratarea cancerului, radioterapia şi chimioterapia, care au considerabile efecte secundare nocive. În momentul în care faci radioterapie, iradiezi, se ajunge la tumoră, se face treaba, dar pe parcurs se distrug ţesuturile adiacente, pe când cu acceleratorul de particule, vom avea, cum se spune pe româneşte, «punct ochit – punct lovit». Pe parcurs nimic nu va fi afectat“, ne explică cercetătorul Andrei Dorobanţu.

O a doua aplicaţie imensă a laserului de mare putere este… mai mult
Articol de: Narcisa Elena Balaban
Sursa: http://ziarullumina.ro

2 comentarii

Filed under Motive pentru condei