În seara aceasta – Din înțelepciunea umorului

COPERTA-CARTE-HORBOVANU

Înțelepciunea umorului

Pe data de 4 ianuarie 1995, călătoream, cu avionul între Paris și Bonn. Bucuros că am nimerit lângă geam contemplam peisajul, fără să-mi pese de ceilalți călători…
– Nu doriți să conversăm ?, mă întrebă în germană, la un moment dat, vecina, o blondă subțirică, drăguță, cu părul tuns scurt.
– N-am obiceiul să…, i-am răspuns, în franceză.
– Francez ?, mă întreabă ea în franceză.
– Nu. Român.
– Da ? Mă bucur ! România…Brașov…Nadia…Zamfir…Hagi…Pintilie…Năstase…
Până la Bonn, poate terminați !…
– Nu vă plac ?
– Ba-mi plăceți…
– Atunci, de ce vă uitați mai mult, pe geam ?
– Admir natura.
– Moartă…
– Când admir natura vie, se supără nevasta.
– Ha-ha ! Interesant ! Nu cred că există vreun bărbat, în avionul acesta, care să nu dorească măcar să stea de vorbă cu mine, iar dumneavoastră !… Să vă dau o fotografie cu dedicație specială ?
– Nu. Mulțumesc. Asta mi-ar mai trebui !
După un sfert de oră de conversație, derulată în sensul de mai sus, blonda a oftat adânc și s-a lăsat păgubașă.
La Bonn, înainte de a coborî din avion, îmi întinse mâna și zise:
– Ești un bărbat deosebit. Mi-a făcut plăcere să te întâlnesc. Dacă vrei să ne cunoaștem mai bine, treci pe la hotelul, în care voi fi găzduită. Să-ți dau adresa ?
– Nu cred că voi avea timp să trec. Am niște afaceri de rezolvat, apoi o iau spre România… Îmi pare rău.
– Și mie.
Ne-am despărțit. În momentul când a coborât scara, blonda a fost înconjurată de foarte mulți oameni, cei mai mulți cu aparate de filmat sau de fotografiat. M-am uitat, mirat, în urma ei, până a urcat în Mercedesul negru, ultimul tip, care o aștepta.
– Cine e blonda ?, am întrebat o stewardesă, care, la fel ca mine, i-a urmărit toate mișcările.
– Cum, n-o cunoști ?
– Nu.
– E Patricia Kaas !
Era să leșin. Cu ani în urmă, un umorist celebru a trăit o întâmplare asemănătoare, pe care am citit-o, dar nu am învățat nimic din ea !

Imaginație

De curând, s-a deschis, la Galeriile de artă, expoziția de pictură a maestrului Dragomirescu. La deschidere, am participat și eu, ca reprezentant al ziarului local. Nefiind mare cunoscător în ale picturii, m-am postat pe lângă Dragomirescu, pentru a fura din părerile criticilor, prezenți în număr destul de impresionant.
Marea revelație a expozitiei a fost un tablou, intitulat „Imaginație”.
Primul care a venit cu păreri despre acest tablou a fost criticul Trancă.
-E fenomenală pânza, maestre !, a zis el privind-o îndelung, prin ochelarii lui fumurii. E adevărata senzație a acestei expoziții ! Ce tente ! Ce colorit ! Iar soarele acesta parcă-i coborât dintr-o odisee apocaliptică. Nu mai vorbesc de umbrele acestea brune, care te bagă într-un peisaj shakesperian ! Și a tras, cu astfel de cuvinte, timp de aproape un sfert de oră. Maestrul dădea aprobator din cap și zâmbea.
A venit apoi criticul Păscăruț:
-Dă-mi voie să-ți strâng mâna, maestre !, a zis el, pe un ton protocolar. Se cunoaște că provii din mediul rural. Forța semantică a pământului, a roadelor lui, a fost extraordinar de bine redată. Acest cartof, continuă el, arătând pe tablou, reprezentat printr-un întreg de tente este fenomenal de bine imaginat. Iar astea, se înțeleg de la sine că sunt biloanele… Nu mai vorbesc de razele solare ! Sunt atât de frumos împrăștiate, încât pune la dispoziția ochiului cele mai mici amănunte ale epopeii rurale…
Rând pe rând, au mai venit și alți cunoscători în ale picturii. Păstrăvanu a susținut că tabloul reprezintă o femeie gravidă, aflată în pragul nașterii. Parpalete, că ar fi o idee, semănată pe un teren fertil, dar cu un univers puțin generos. Pachița, că ar fi ceva extraterestru și așa mai departe.
După plecarea lor, maestrul a început să râdă și s-a apropiat de mine:
– Dumneavoastră cum găsiți tabloul !, m-a întrebat șiret.
– Știți, eu nu mă prea pricep…
– Îmi pare bine că sunteți sincer !
– Aș putea să vă întreb ceva, la care să-mi răspundeți la fel de sincer ?
– Desigur !
– Trancă a zis una, Păscăruț, alta, Păstrăvanu, alta… Fiecare a venit cu o idee… – Dumneavoastră, când ați pictat tabloul, la ce v-ați gândit, de fapt ?
– La… imaginația criticilor !…

Sursa: Înțelepciunea Umorului de Constantin Horbovanu, Editura Mușatinii, Suceava, 2014

10 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Azi, Andrei Pleșu…

„Citesc cu plăcere, îmi plac ideile și îl caut pe Dumnezeu. Dar îmi plac și cîrnații de Pleșcoi, bufoneriile crude, brînzeturile răscoapte, cheful, hetaira, romanța. Sunt, hélas, lacom, echivoc, ușor de atras spre lejerități de tot soiul… Asta e, vreau-nu-vreau, “rețeta” mea existențială, tensiunea primejdioasă a destinului meu. (…) Cine – atribuindu-mi perfecțiuni geometrice – e dezamăgit să-mi vadă ridurile, și-a creat un interlocutor fals și nu am de gînd să încurajez o asemenea anomalie. – Andrei Pleșu

Andrei Plesu – limba vorbită prost otrăvește sufletele

Andrei Plesu – să faci cât mai mult bine

Andrei Plesu – despre libertatea interioară

http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Ple%C8%99u

9 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Într-o noapte de vară…

noapte de vara

Într-o frumoasă noapte de vară
plină de stele și de albastru,
magnifică prin a ei stare
de la Pământ până la argintiul astru,
totul părea posibil…
Zâmbetul trimis
s-a întors cu sărutări,
ce-au trezit pe furiș
alt sărut, dulci căutări
ale dragostei, în sensibil…
O noapte de vară poate fi mai frumoasă
grație iubirii, șoaptelor ei prețioase,
negândite – trăire luminoasă,
când frumosul cântă, miroase,
devine… tangibil…

© Georgeta R.M

10 comentarii

Filed under Motive pentru condei

„Mare Domn şi bun creştin al neamului românesc“

Constantin Brâncoveanu

La finele anului 1932, Comisiunea Monumentelor Istorice a luat hotărârea efectuării unor săpături arheologice sub lespedea de marmură a mormântului ctitoricesc din Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou, pentru a identifica osemintele din această criptă. Săpăturile au fost efectuate sub coordonarea secretarului Comisiunii Monumentelor Istorice, Virgiliu N. Drăghiceanu, iar pe parcursul lucrărilor efectuate, şantierul arheologic a fost vizitat de patriarhul Miron Cristea, istoricul Nicolae Iorga şi specialiştii antropologi Francisc Rainer şi Nicolae Minovici, fiind invitaţi şi unii membri ai familiei Brâncovenilor.

Un moment emoţionant a fost atunci când istoricul Ni­colae Iorga, cu capul descoperit şi reverenţios ple­cat spre mormântul domni­to­­rului martir, a rostit de faţă cu întreaga asistenţă: „Mă în­chin în faţa ta, Mare Domn şi bun creştin al neamului românesc!“ Concluziile medicilor le­gişti, formulate în urma e­fec­tu­ă­rii unei expertize osteologice, au fost trecute într-un raport me­dico-legal, care a fost însuşit de către Sfântul Sinod al Bi­se­ri­cii Ortodoxe Române la data de 15 decembrie 1932.

Mai multe detalii în Ziarul Lumina

2 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Poarta sărutului

Poarta-Sarutului-Targu-Jiu

La poarta iubirii
mă-ntâmpină cu un sărut
surâsul fericirii cu gust de infinit,
o împletire și unire,
în pas de doi,
un trup și-un suflet –
amândoi.
O, gând brâncușian întruchipat,
arvună dragostei ai dat,
ca taina ei să fie mărturie
peste ani și ani –
o armonie.

(de: Georgeta R.M.)

4 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Istoria – «o dulce osteneală» în folosul generațiilor viitoare

This slideshow requires JavaScript.

Aproape necunoscut în conştiinţa publicului larg, Teodor Balan a fost un istoric, arhivist și om de cultură român, profesor la Universitatea din Cernăuți și director al Comisiei Arhivelor Statului din Cernăuți, care s-a manifestat pe multe planuri. Teodor Balan este unul dintre cei mai de seamă istorici ai Bucovinei, care stă cu cinste alături de alți slujitori bucovineni precum Ion Nistor, Dimitrie Onciul, Sever Zotta. A publicat un manual de istorie a românilor în limba germană (“Geschichte der Rumänen. Lehrbuch für die oberste Klasse der Mittelschulen”, 1919), un compendiu de istorie a românilor pentru pregătirea examenului de bacalaureat (“Chestiuni de istoria românilor pentru bacalaureat”, 1928) și o lucrare, “Suprimarea mișcărilor naționale din Bucovina în timpul războiului mondial 1914-1918″ cu care și-a susținut teza de doctorat în 1927 la Universitatea din Cernăuți.
A scris multe lucrări, publicații dar lucrarea sa principală este reprezentată de “Documente bucovinene” în șase volume publicate între anii 1933 – 1943. Conform Wikipedia volumele 7-9 au fost publicate abia în 2005 -2006 de Editura Taida, Iași – ediție îngrijită cu note și comentarii de prof.univ. dr. Ioan Caproșu. De reținut, de asemeni, este că a scris niște studii cu privire la momentul 1848 în Bucovina.
În dorința de a demonstra atât caracterul românesc al Bucovinei, cât și continuitatea românilor în spațiul Bucovinei, în calitate de director, a participat efectiv la organizarea Arhivelor Bucovinene din Cernăuți: a ordonat documentele, le-a catalogat, a dispus măsuri de salvare a documentelor oficiale (ale Comitetului Țării Bucovinei, Consiliului Școlar al Bucovinei, le bisericilor și mănăstirilor din Bucovina etc.) În această perioadă a tradus și a publicat documente de o mare importanță, care au contibuit la dezvoltarea istoriografiei românești. A îndeplinit apoi funcția de director al Bibliotecii Universitare din Cernăuți (1941-1945)
A continuat să colecteze și să prelucreze documente și după război reușind să publice de abia după anul 1957 până în 1972 (când a murit) unsprezece articole când autoritățile i-au permis.
Multe dintre studiile şi articolele sale sunt închise în pagini de reviste care în parte şi-au încetat apariţia şi sunt greu accesibile, că arhiva sa personală, cuprinzând lucrări rămase în manuscris, corespondenţă, copii după documente originale, lucrări proiectate, se află în păstrare la mai multe instituţii (Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti, Direcţia Judeţeană Suceava a Arhivelor Naţionale, Muzeul Naţional al Bucovinei Suceava.”
Lucruri interesante din corespondența lui Teodor Balan cu Nichita Adănăloaie, pentru diverse reconstituiri ”din fapte mărunte” ce poate releva fapte mari – aici.
Atmosfera în care s-a format şi şi-a început activitatea Teodor Bălan și ce însemna istoria pentru el, ne spune prof. univ. dr. Gheorghe Moldoveanu în Apel la istorie: Teodor Balan (2006):
„Pentru intelectualitatea românească din Bucovina, „istoria nu era doar o acţiune efemeră, ci o «dulce osteneală» în folosul generaţiilor viitoare“ (p. 24). Istoria păstrată în tradiţiile orale, care reclama studiul atent al limbii române, trebuia dublată de istoria conservată în documente, aşa cum a făcut Eudoxiu Hurmuzachi, creatorul vestitei colecţii Documente privitoare la istoria românilor, culese din arhivele vieneze.
După Marea Unire de la 1918, cînd se punea problema restructurării lumii bucovinene, eliberată de „umbre sau tare aduse de aluviunile unor vremuri agitate“ (p. 28), studiul trecutului trebuia să depăşească etapa diletantismului, a improvizaţiei. Infiinţarea catedrei de istoria românilor în cadrul Facultăţii de Filozofie de la universitatea cernăuţeană, reorganizată pe temeiuri naţionale, şi apoi a Institutului de Istorie şi Limbă, în cadrul aceleiaşi universităţi, dispunînd şi de un buletin propriu, „Codrul Cosminului“, au constituit premise favorabile dezvoltării interesului pentru studiul istoriei locale.
Îmbinând militantismul românesc cu rigoarea ştiinţifică germană, membrii şi colaboratorii institutului amintit, printre care se numără personalităţi de prim rang (Ion Nistor, Vasile Grecu, Nicolai Grămadă, Grigore Nandriş, Constantin Loghin, Leca Morariu, Teodor Bălan sunt doar cîteva dintre acestea), formaţi în cultul ideii de a sluji colectivitatea căreia îi aparţin, au îmbinat în mod strălucit activitatea de colectare şi ordonare a documentelor istorice şi publicarea acestora, cu valorificare documentelor în realizarea diverselor studii de istorie.
Aceasta era atmosfera în care s-a format şi şi-a început activitatea Teodor Bălan, făcându-se remarcat printr-un studiu publicat chiar în anul în care absolvea universitatea.”

A ținut o bogată corespundență cu personalități de seamă ale vremii și instituții :
„un loc deosebit îl ocupă corespondenţă primită de profesorul Teodor Bălan de la personalităţi de seamă ale timpului ca: Nicolae Iorga, Andrei Oţetea, Constantin C. Giurăscu, Alexandru Gonţa, Sever Zotta, G. T. Kirileanu, Mihail I. Kogălniceanu, Sextil Puşcariu, Ioan Lupaş, Radu Rosetti, Ilie E. Torouţiu, Arhivele Casei Curţii şi Statului din Viena ş.a., care atestă rodnica activitate de cercetare a trecutului Bucovinei desfăşurată de profesorul Teodor Balan. Scrisorile din acest fond oglindesc şi aprecierea asupra studiilor sale consacrate unor personalităţi istorice sau culturale bucovinene ca Eudoxiu Hurmuzachi, Dimitrie Onciul, George Tofan.”
Citind cartea Galeria personalităților bucovinene, de Radu Bercea și Ion Drăgușanul, Ed. Mușatinii, Suceava, 2014 aflăm că este un:
„Inegalabil mărturisitor şi recuperator de memorie bucovineană, care ne-a încredinţat o puzderie de cărţi-document, printre care „Suprimarea mişcărilor naţionale din Bucovina / 1914-1918” şi „Răscoala ţăranilor din Ocolul Câmpulungului Moldovenesc din anul 1805” (1923), „Forum Nobilium din Bucovina” (1927), „Activitatea refugiaţilor moldoveni în Bucovina / 1848“ (1944) „Documente bucovinene” (7 volume (1933-1942, ultimul apărând recent) etc.”

Surse:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Teodor_B%C4%83lan

http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr46TeodorBalan.html

http://atlas.usv.ro/www/codru_net/CC10/restituiri.pdf

http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr48IstoriaTeatruluiRomanescInBucovina.html

4 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Din cugetările lui Constantin Noica

This slideshow requires JavaScript.

„Înţelepciunea? Este o stare sau un demers, în speţă unul de armonie, echilibru, măsură. Se poate vorbi de esenţa, firea ei, dar nu de adevărul ei.”
”Dintre toate roadele pamântului, omul e singurul care nu se coace niciodată. Nu există maturitate; doar tinereţe. Pentru societate e un dezastru: de aici conflicte, catastrofe şi inadecvări de tot soiul: ideologii şi ştiinţe perfecte pentru oamenii necopţi. Pentru ins e o binecuvântare: ramâne ingenuu toată viaţa.”
„Oamenii îţi cer să-i confirmi, nu să-i trimiţi mai departe.”
„ Când un tânăr creşte frumos, iese parcă din strâmbătate o întreagă lume.”
„ Sunt oameni care citesc o singură carte (experienţa vieţii) şi oameni care citesc mai multe – asta e tot.”
„ Autoritate are cel care te sporeşte, te adevereşte, ca mama pe copil, profesorul pe elev, sufletul – corpul.”
„ Orice om la sfârşitul vieţii trebuie să scrie Autobiografia unei idei. Ce e mai adânc în noi decât noi înşine este gândul. Ce gând te-a purtat? Ce gând ai slujit?”
„ Primul lucru pe care trebuie să-l spui unui tânăr angajat în cultura umanistă este că abia pe la 40 de ani începe să-şi dea măsura. Pe urmă vei spune celui trecut de 40 de ani că abia la 60 de ani ar putea începe deceniul de aur al creatorului în acest plan. Iar celui de 60 trebuie să-i spui (dacă a reuşit ori nu, şi cine reuşeşte cu adevărat?) că e bine să se gândească, atunci când scrie, la cititorul care nu s-a născut încă…”
„Trei lucruri ne pot lăsa indiferenţi: politica, istoria şi timpul. Tot ce e bun, tot ce e cultură iese din timp.”
„Până la proba contrarie, orice om are o sămânţă de geniu. Toată problema e să fie amabil cu societatea şi să se supună la încercare, să aibă o formă de pietate, să vadă dacă nu cumva are să ne spună o noutate.”
„Numai Mântuitorul a ştiut că destinul nostru era de a fi singuri — şi de aceea mântuirea lui vine prin conştiinţă, şi nu prin turmă.”
„Fiecare creaţie e o mărturisire de sine, aşadar o bucurie.”
„Eşti contemporan (ai simultaneitate în timp, spun teologii) cu cel pe care îl iubeşti. Asta e tot – şi înseamnă înfrângerea umană a timpului.”
„Nu există fericire curată decât după şaizeci de ani, când nu mai vrei nimic, când nici un calcul impur (folosirea celorlalţi) nu te mai încearcă şi când totul e permis (dacă mai poţi) şi totul e din nou nevinovat, ca în ceasul prunciei.”
„Cultura creşte din excesul vieţii asupra ei înseşi, deci prelungeşte viaţa.”
„Apele nu se pot scrie decât când au îngheţat.”
„ Pentru viaţa spirituală a omului, cultura este oglinda măritoare.”
„Progresul şi prefacerea sunt valori istorice, nu logice.”
„Una din încantările mari este să ai proprietate fără posesiune.”
„Ce bucurie că viaţa n-are sens. Pot să îi dau eu unul…”
„Este suficient un surâs al vieţii pentru ca totul să recapete sens…”

Constantin Noica-singura filmare cu marele filozof român

Alexandra Noica, fiica lui C. Noica și sora părintelui Rafail Noica

11 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Când razele de soare…

This slideshow requires JavaScript.

În tăcerea calmă
din zorii dimineții,
razele de soare
și roua nopții
s-au îmbrățișat
într-un zbor
chemat de lumină…

11 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Poet al Unirii și fruntaș al revoluției de la 1848

This slideshow requires JavaScript.

 

Vasile Alecsandri a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

În evoluția artistică a operelor lui Vasile Alesandri se remarcă trei etape în consonanță cu transformările sale interioare, cît și cele din societatea românească din vremea sa: Buchetiera de la Florenţa, Doine, Lăcrămioare, ș.a. sunt poezii care reflectă un romantism liric, entuziast, apoi perioada de maturizare care se reflectă și în opera sa prin pasteluri, legende unde ne întâlnim cu elemente picturale, de peisaj, idilice cu elemente descriptive ce redau cadrul unei vieți patriarhale, și a treia etapă în care își păstrează viziunea romantică, dar își folosește spiritul critic la adresa moravurilor din acea vreme prin crearea operelor de teatru atît de gustate de-a lungul anilor și astăzi. Această a treia etapă îl apropie de clasicism.

Vasile Alecsandri nu a fost numai poet, dramaturg, folclorist ci și un om politic de anvergură al vremii sale, deoarece s-a împlicat în evenimentele împortante vremii sale. A sprijinit Revoluţia de la 1848, fiind unul dintre liderii principali ai acesteia şi a încurajat Unirea Principatelor.

Stelele

De la mine pân’ la tine
Numai stele şi lumine!

Dar ce sunt acele stele?
Sunt chiar lacrimile mele

Ce din ochii-mi au zburat
Şi pe cer s-au aninat

Cum se-anină despre zori
Roua limpede pe flori!…

Vărsat-am multe din ele
Pentru soarta tării mele!

Multe pentru cei ce sunt
Pribegiţi de pe pământ!

Multe lacrimi de jelire…
Iar de dulce fericire

Ah! Vărsat-am numai două,
Şi-s luceferi amândouă!
Sevilia, 1853 Vasile Alecsandri

Despre viața și activitatea sa literară pe:

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Vasile_Alecsandri

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri

http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/vasile-alecsandri-un-poet-al-unirii

Poezii:

http://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Vasile_Alecsandri

10 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Să ne amintim prin poezie, muzică…

Adrian Păunescu

Deși și publicist, eseist și om politic ne amintim, reamintim de el, de Adrian Păunescu prin poezie, muzică dar și citind cum își reamintesc și ceilalți despre el. ”Poezia are un tărâm al ei, un tărâm fermecat unde credinţa şi respectul pot influenţa lucrurile… Păunescu a fost dulce, amar, sensibil, rău, generos, poltron, plin de candoare, tandru, cu tenebre. Avea toate adjectivele bune versus rele. Altfel de unde să-şi tragă rădăcinile acestei poezii atât de frustă, capabilă să accepte adevărul, curajosă, tristă, foarte tristă şi extrem de inteligentă.”(Rodica Mandache)
Zilele 18-20 iulie sunt trei zile de poezie, de muzică de frumos şi de amintire, e cea de a 2-a doua ediţie a „Festivalului Internaţional Adrian Păunescu” care are loc în aceste zile la Craiova.

http://jurnalul.ro/editorial/festivalul-adrian-paunescu-672788.html

http://www.foreverfolk.com/2014/07/14/adrian-paunescu-festival.html

http://haihuiprinsufletulfolkului.wordpress.com/2014/07/19/picatura-de-poezie-si-folk-584/

Te iubesc… – versuri Adrian Paunescu

10 comentarii

Filed under Motive pentru condei