Istoria – «o dulce osteneală» în folosul generațiilor viitoare

This slideshow requires JavaScript.

Aproape necunoscut în conştiinţa publicului larg, Teodor Balan a fost un istoric, arhivist și om de cultură român, profesor la Universitatea din Cernăuți și director al Comisiei Arhivelor Statului din Cernăuți, care s-a manifestat pe multe planuri. Teodor Balan este unul dintre cei mai de seamă istorici ai Bucovinei, care stă cu cinste alături de alți slujitori bucovineni precum Ion Nistor, Dimitrie Onciul, Sever Zotta. A publicat un manual de istorie a românilor în limba germană (“Geschichte der Rumänen. Lehrbuch für die oberste Klasse der Mittelschulen”, 1919), un compendiu de istorie a românilor pentru pregătirea examenului de bacalaureat (“Chestiuni de istoria românilor pentru bacalaureat”, 1928) și o lucrare, “Suprimarea mișcărilor naționale din Bucovina în timpul războiului mondial 1914-1918″ cu care și-a susținut teza de doctorat în 1927 la Universitatea din Cernăuți.
A scris multe lucrări, publicații dar lucrarea sa principală este reprezentată de “Documente bucovinene” în șase volume publicate între anii 1933 – 1943. Conform Wikipedia volumele 7-9 au fost publicate abia în 2005 -2006 de Editura Taida, Iași – ediție îngrijită cu note și comentarii de prof.univ. dr. Ioan Caproșu. De reținut, de asemeni, este că a scris niște studii cu privire la momentul 1848 în Bucovina.
În dorința de a demonstra atât caracterul românesc al Bucovinei, cât și continuitatea românilor în spațiul Bucovinei, în calitate de director, a participat efectiv la organizarea Arhivelor Bucovinene din Cernăuți: a ordonat documentele, le-a catalogat, a dispus măsuri de salvare a documentelor oficiale (ale Comitetului Țării Bucovinei, Consiliului Școlar al Bucovinei, le bisericilor și mănăstirilor din Bucovina etc.) În această perioadă a tradus și a publicat documente de o mare importanță, care au contibuit la dezvoltarea istoriografiei românești. A îndeplinit apoi funcția de director al Bibliotecii Universitare din Cernăuți (1941-1945)
A continuat să colecteze și să prelucreze documente și după război reușind să publice de abia după anul 1957 până în 1972 (când a murit) unsprezece articole când autoritățile i-au permis.
Multe dintre studiile şi articolele sale sunt închise în pagini de reviste care în parte şi-au încetat apariţia şi sunt greu accesibile, că arhiva sa personală, cuprinzând lucrări rămase în manuscris, corespondenţă, copii după documente originale, lucrări proiectate, se află în păstrare la mai multe instituţii (Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti, Direcţia Judeţeană Suceava a Arhivelor Naţionale, Muzeul Naţional al Bucovinei Suceava.”
Lucruri interesante din corespondența lui Teodor Balan cu Nichita Adănăloaie, pentru diverse reconstituiri ”din fapte mărunte” ce poate releva fapte mari – aici.
Atmosfera în care s-a format şi şi-a început activitatea Teodor Bălan și ce însemna istoria pentru el, ne spune prof. univ. dr. Gheorghe Moldoveanu în Apel la istorie: Teodor Balan (2006):
„Pentru intelectualitatea românească din Bucovina, „istoria nu era doar o acţiune efemeră, ci o «dulce osteneală» în folosul generaţiilor viitoare“ (p. 24). Istoria păstrată în tradiţiile orale, care reclama studiul atent al limbii române, trebuia dublată de istoria conservată în documente, aşa cum a făcut Eudoxiu Hurmuzachi, creatorul vestitei colecţii Documente privitoare la istoria românilor, culese din arhivele vieneze.
După Marea Unire de la 1918, cînd se punea problema restructurării lumii bucovinene, eliberată de „umbre sau tare aduse de aluviunile unor vremuri agitate“ (p. 28), studiul trecutului trebuia să depăşească etapa diletantismului, a improvizaţiei. Infiinţarea catedrei de istoria românilor în cadrul Facultăţii de Filozofie de la universitatea cernăuţeană, reorganizată pe temeiuri naţionale, şi apoi a Institutului de Istorie şi Limbă, în cadrul aceleiaşi universităţi, dispunînd şi de un buletin propriu, „Codrul Cosminului“, au constituit premise favorabile dezvoltării interesului pentru studiul istoriei locale.
Îmbinând militantismul românesc cu rigoarea ştiinţifică germană, membrii şi colaboratorii institutului amintit, printre care se numără personalităţi de prim rang (Ion Nistor, Vasile Grecu, Nicolai Grămadă, Grigore Nandriş, Constantin Loghin, Leca Morariu, Teodor Bălan sunt doar cîteva dintre acestea), formaţi în cultul ideii de a sluji colectivitatea căreia îi aparţin, au îmbinat în mod strălucit activitatea de colectare şi ordonare a documentelor istorice şi publicarea acestora, cu valorificare documentelor în realizarea diverselor studii de istorie.
Aceasta era atmosfera în care s-a format şi şi-a început activitatea Teodor Bălan, făcându-se remarcat printr-un studiu publicat chiar în anul în care absolvea universitatea.”

A ținut o bogată corespundență cu personalități de seamă ale vremii și instituții :
„un loc deosebit îl ocupă corespondenţă primită de profesorul Teodor Bălan de la personalităţi de seamă ale timpului ca: Nicolae Iorga, Andrei Oţetea, Constantin C. Giurăscu, Alexandru Gonţa, Sever Zotta, G. T. Kirileanu, Mihail I. Kogălniceanu, Sextil Puşcariu, Ioan Lupaş, Radu Rosetti, Ilie E. Torouţiu, Arhivele Casei Curţii şi Statului din Viena ş.a., care atestă rodnica activitate de cercetare a trecutului Bucovinei desfăşurată de profesorul Teodor Balan. Scrisorile din acest fond oglindesc şi aprecierea asupra studiilor sale consacrate unor personalităţi istorice sau culturale bucovinene ca Eudoxiu Hurmuzachi, Dimitrie Onciul, George Tofan.”
Citind cartea Galeria personalităților bucovinene, de Radu Bercea și Ion Drăgușanul, Ed. Mușatinii, Suceava, 2014 aflăm că este un:
„Inegalabil mărturisitor şi recuperator de memorie bucovineană, care ne-a încredinţat o puzderie de cărţi-document, printre care „Suprimarea mişcărilor naţionale din Bucovina / 1914-1918” şi „Răscoala ţăranilor din Ocolul Câmpulungului Moldovenesc din anul 1805” (1923), „Forum Nobilium din Bucovina” (1927), „Activitatea refugiaţilor moldoveni în Bucovina / 1848“ (1944) „Documente bucovinene” (7 volume (1933-1942, ultimul apărând recent) etc.”

Surse:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Teodor_B%C4%83lan

http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr46TeodorBalan.html

http://atlas.usv.ro/www/codru_net/CC10/restituiri.pdf

http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr48IstoriaTeatruluiRomanescInBucovina.html

Scrie un comentariu

Filed under Motive pentru condei

Din cugetările lui Constantin Noica

This slideshow requires JavaScript.

„Înţelepciunea? Este o stare sau un demers, în speţă unul de armonie, echilibru, măsură. Se poate vorbi de esenţa, firea ei, dar nu de adevărul ei.”
”Dintre toate roadele pamântului, omul e singurul care nu se coace niciodată. Nu există maturitate; doar tinereţe. Pentru societate e un dezastru: de aici conflicte, catastrofe şi inadecvări de tot soiul: ideologii şi ştiinţe perfecte pentru oamenii necopţi. Pentru ins e o binecuvântare: ramâne ingenuu toată viaţa.”
„Oamenii îţi cer să-i confirmi, nu să-i trimiţi mai departe.”
„ Când un tânăr creşte frumos, iese parcă din strâmbătate o întreagă lume.”
„ Sunt oameni care citesc o singură carte (experienţa vieţii) şi oameni care citesc mai multe – asta e tot.”
„ Autoritate are cel care te sporeşte, te adevereşte, ca mama pe copil, profesorul pe elev, sufletul – corpul.”
„ Orice om la sfârşitul vieţii trebuie să scrie Autobiografia unei idei. Ce e mai adânc în noi decât noi înşine este gândul. Ce gând te-a purtat? Ce gând ai slujit?”
„ Primul lucru pe care trebuie să-l spui unui tânăr angajat în cultura umanistă este că abia pe la 40 de ani începe să-şi dea măsura. Pe urmă vei spune celui trecut de 40 de ani că abia la 60 de ani ar putea începe deceniul de aur al creatorului în acest plan. Iar celui de 60 trebuie să-i spui (dacă a reuşit ori nu, şi cine reuşeşte cu adevărat?) că e bine să se gândească, atunci când scrie, la cititorul care nu s-a născut încă…”
„Trei lucruri ne pot lăsa indiferenţi: politica, istoria şi timpul. Tot ce e bun, tot ce e cultură iese din timp.”
„Până la proba contrarie, orice om are o sămânţă de geniu. Toată problema e să fie amabil cu societatea şi să se supună la încercare, să aibă o formă de pietate, să vadă dacă nu cumva are să ne spună o noutate.”
„Numai Mântuitorul a ştiut că destinul nostru era de a fi singuri — şi de aceea mântuirea lui vine prin conştiinţă, şi nu prin turmă.”
„Fiecare creaţie e o mărturisire de sine, aşadar o bucurie.”
„Eşti contemporan (ai simultaneitate în timp, spun teologii) cu cel pe care îl iubeşti. Asta e tot – şi înseamnă înfrângerea umană a timpului.”
„Nu există fericire curată decât după şaizeci de ani, când nu mai vrei nimic, când nici un calcul impur (folosirea celorlalţi) nu te mai încearcă şi când totul e permis (dacă mai poţi) şi totul e din nou nevinovat, ca în ceasul prunciei.”
„Cultura creşte din excesul vieţii asupra ei înseşi, deci prelungeşte viaţa.”
„Apele nu se pot scrie decât când au îngheţat.”
„ Pentru viaţa spirituală a omului, cultura este oglinda măritoare.”
„Progresul şi prefacerea sunt valori istorice, nu logice.”
„Una din încantările mari este să ai proprietate fără posesiune.”
„Ce bucurie că viaţa n-are sens. Pot să îi dau eu unul…”
„Este suficient un surâs al vieţii pentru ca totul să recapete sens…”

Constantin Noica-singura filmare cu marele filozof român

Alexandra Noica, fiica lui C. Noica și sora părintelui Rafail Noica

6 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Când razele de soare…

This slideshow requires JavaScript.

În tăcerea calmă
din zorii dimineții,
razele de soare
și roua nopții
s-au îmbrățișat
într-un zbor
chemat de lumină…

11 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Poet al Unirii și fruntaș al revoluției de la 1848

This slideshow requires JavaScript.

 

Vasile Alecsandri a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

În evoluția artistică a operelor lui Vasile Alesandri se remarcă trei etape în consonanță cu transformările sale interioare, cît și cele din societatea românească din vremea sa: Buchetiera de la Florenţa, Doine, Lăcrămioare, ș.a. sunt poezii care reflectă un romantism liric, entuziast, apoi perioada de maturizare care se reflectă și în opera sa prin pasteluri, legende unde ne întâlnim cu elemente picturale, de peisaj, idilice cu elemente descriptive ce redau cadrul unei vieți patriarhale, și a treia etapă în care își păstrează viziunea romantică, dar își folosește spiritul critic la adresa moravurilor din acea vreme prin crearea operelor de teatru atît de gustate de-a lungul anilor și astăzi. Această a treia etapă îl apropie de clasicism.

Vasile Alecsandri nu a fost numai poet, dramaturg, folclorist ci și un om politic de anvergură al vremii sale, deoarece s-a împlicat în evenimentele împortante vremii sale. A sprijinit Revoluţia de la 1848, fiind unul dintre liderii principali ai acesteia şi a încurajat Unirea Principatelor.

Stelele

De la mine pân’ la tine
Numai stele şi lumine!

Dar ce sunt acele stele?
Sunt chiar lacrimile mele

Ce din ochii-mi au zburat
Şi pe cer s-au aninat

Cum se-anină despre zori
Roua limpede pe flori!…

Vărsat-am multe din ele
Pentru soarta tării mele!

Multe pentru cei ce sunt
Pribegiţi de pe pământ!

Multe lacrimi de jelire…
Iar de dulce fericire

Ah! Vărsat-am numai două,
Şi-s luceferi amândouă!
Sevilia, 1853 Vasile Alecsandri

Despre viața și activitatea sa literară pe:

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Vasile_Alecsandri

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri

http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/vasile-alecsandri-un-poet-al-unirii

Poezii:

http://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Vasile_Alecsandri

10 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Să ne amintim prin poezie, muzică…

Adrian Păunescu

Deși și publicist, eseist și om politic ne amintim, reamintim de el, de Adrian Păunescu prin poezie, muzică dar și citind cum își reamintesc și ceilalți despre el. ”Poezia are un tărâm al ei, un tărâm fermecat unde credinţa şi respectul pot influenţa lucrurile… Păunescu a fost dulce, amar, sensibil, rău, generos, poltron, plin de candoare, tandru, cu tenebre. Avea toate adjectivele bune versus rele. Altfel de unde să-şi tragă rădăcinile acestei poezii atât de frustă, capabilă să accepte adevărul, curajosă, tristă, foarte tristă şi extrem de inteligentă.”(Rodica Mandache)
Zilele 18-20 iulie sunt trei zile de poezie, de muzică de frumos şi de amintire, e cea de a 2-a doua ediţie a „Festivalului Internaţional Adrian Păunescu” care are loc în aceste zile la Craiova.

http://jurnalul.ro/editorial/festivalul-adrian-paunescu-672788.html

http://www.foreverfolk.com/2014/07/14/adrian-paunescu-festival.html

http://haihuiprinsufletulfolkului.wordpress.com/2014/07/19/picatura-de-poezie-si-folk-584/

Te iubesc… – versuri Adrian Paunescu

10 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Prima şedinţă a Parlamentului European condusă în limba română

Parlamentul European

Luni, 14 iulie, a fost pentru prima dată în istoria Parlamentului European când şedinţa de plen a fost condusă în limba română. Adina Vălean, vice-preşedinte din partea Grupului Popular, a prezidat sesiunea de la Strasbourg.

„ Este o premieră pentru România şi sunt onorată să-mi reprezint ţara în biroul de conducere al Parlamentului European“, a declarat europarlamentarul Adina Vălean, informează Agerpres. În şedinţa de luni au fost audiaţi patru comisari desemnaţi. Ei vor ocupa postul de comisar până la sfârşitul mandatului actual şi învestirea unei noi comisii, la sfârşitul acestui an, după ce, în urma alegerilor europene din mai, patru comisari europeni au fost aleşi eurodeputaţi. După audieri, candidaturile comisarilor desemnaţi – Jacek Dominik, Jyrki Katainen, Ferdinando Nelli Feroci şi Martine Reicherts – vor fi supuse votului în plen pe 16 iulie.

Mai mult

Sursa: Ziarul Lumina

6 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Din gama notelor pe portativ…

Note muzicale

Din gama notelor pe portativ
pe sol azi l-am ales drept campion
un demn solist și de bon ton
ce are forța de a se remarca fiind activ.

Este iubit de notele surori – la unison,
care dansează în jurul lui admirativ,
fără pretenții, fără nimic ostentativ,
doar pentru muzică și pentru ton.

Solistul nostru din arpegiu
ajută pe cei mici să cânte
și să aducă un mic elogiu

vieții – de joc și voie bună, semne evidente
căci, ea, muzica există ca să încânte
și să creeze cele mai bune momente.

(de: Georgeta R.M.)

6 comentarii

Filed under Motive pentru condei

În seri albastre

Greieraș cântând

Concertul broscutelor

În seri albastre ce se pierd ușor în noapte
surprind cu încântare o cântare
a greierilor și a broscuțelor din lac
care le ține isonul din când în când un pitpalac.

Pitpalaci

Nu oriunde, doar aici la lizieră
se-aude cel mai bine acest concert de noapte,
miros de fân și roade coapte,
un univers, seară de seară în premieră
unde, greierașul face carieră.
(de: Georgeta R.M.)

Greieraș solist

Scrie un comentariu

Filed under Motive pentru condei

La Multi Ani, Vasile Seicaru!

Originally posted on Hai-Hui prin Sufletul Folkului:

Vasile Şeicaru – Lumea e pentru toţi

vasile seicaru

View original

Scrie un comentariu

Filed under Motive pentru condei

Medicul, poetul și eseistul George Popa

Deși de formație medic specializat în medicină internă și hematologie, profesor universitar, șef de clinică la spitalul Spiridon Iași, visiting profesor la Clinica de Hemato-Oncologie a Fac. de Medicină din Freiburg, prof. univ. dr. George Popa a fost fascinat de frumusețea artei și literaturii, a scris cărți, poezii traduceri, etc. fiind un adevărat exeget al artelor. În ”Meditații asupra liricii universale” într-o manieră inedită în care se îmbină filozoful cu poetul și cu eruditul ne întâlnim cu Shakespeare, Holderlin, Tagore, Goethe, Paul Valery, Mallarme, Baudelaire, Rimbaud, Shopenhauer, Kant, Rilke, Blaga, Voiculescu, Tagore, dar mai ales Eminescu și Omar Khayyam.
Încrezător în virtuțile artei și literaturii capabile de a hrăni, forma și ameliora dar și de a înălța condiția umană prin scrisul său George Popa ne asigură de virtuțile artei și literaturii care folosesc cuvântul, sunetul și culoarea.
El este de părere că ”Opera de artă ideală trebuie să inducă atât sentimentul finitului cât și al infinitului. Pe de o parte, sentimentul certitudinii existențiale prin certitudinea formei perfecte, a tiparului care captează onticitatea în modelul de ființare a a lumii umane; pe de altă parte, deschiderea, eliberarea către infinit, către indefinit pe care o induce sentimentul inefabilului”.
Și că: Armonia formei este domeniul sensibilității, actul eliberării aparține intelectului. Certitudinea armoniei îmbinată cu certitudinea eliberării: acesta este motivul pentru care în crearea operei de artă este nevoie de participare indistinctă a sensibilității și a intelectului.
Arta gânditoare este cea care constituie o plimbare filozofică prin semnificațiile existenței.
Poetul imaginează și suprapune o altă lume „pe-astă lume de noroi”, scrie Eminescu, „Înger palid cu priviri curate, …Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea.” (Epigonii).
Geniul „vede o altă lume decât tot restul oamenilor și se comportă ca și cum ar fi venit din afară”, afirmă Schopenhauer. Or, Eminescu s-a recunoscut dintru început un desprins, un străin de lumea comună. aflându-se într-un spațiu dincolo de imanent („nu are nici o stea”) și dincolo de transcendent („nu are nici un înger”); nici în moarte nu se află lumea sa („dincolo de groapă imperiu n’ai o lume”), iar visul său de idealitate se află dincolo de aceste trei nivele ontologice (Povestea magului călător în stele
)”.
Deci poezia, ”este activitatea spirituală care oferã omului cea mai înaltă șansă a unei trăiri la modul superior. Este treapta regală a imaginarului. Căci poezie însemnează ceea ce purifică si înalță inima, sufletul, spiritul către idealitate. Și există două forme de poezie : cea a creației și cea a vieții. Adică, există poeți ai scrisului, ale artelor în general, și sunt poeți ai vieții, ceea ce este infinit mai dificil. Sunt mult mai mult poeți ai artelor decât poeți ai propriei vieți, și anume, cei care satisfac dezideratul lui Hölderlin: “numai poetic merită omul să trăiascã pe pământ. Și Hölderlin oferã unul din rarele exemple de poet nu numai al verbului, ci dar și al vietii de fiecare zi. Orice activitate umană care ne poartă către o simțire ori gândire ideală, este poezie : muzica, pictura, sculptura, dansul, si bine înteles scrisul. Aristotel a avut dreptate să spună că “poezia este mai adevărată și mai elevată decât istoria.” Pentru om este mai adevãrată poezia deoarece este un adevăr creat de el, pe când istoria este o creație fortuită a realitãții din jur. Istoria este o derulare a “veșnicei treceri”, a efemerității, pe când marile creații întemeiază un prezent etern. Căci “numai poeții întemeiază ceea ce durează” , afirmă tot Hölderlin. Dar marea nevoie de poezie a umanității de întotdeauna o constituie creația anonimă, și anume, miturile, basmele poezia și cântecul popular. Și pentru a ne da seama la ce înãlțime a idealitãtii poetice suie imaginarul poporului, vom da un singur exemplu. În Bucovina se spune că în casa unde se spun povești, acolo se află Dumnezeu”.
Din experiențele personale poetul George Popa ne relatează acea ”fulgurație intelectuală” de mare sensibilitate, experiență a unor sensuri în spiritul armoniei, numită Împăcarea antinomiei:
Verbul meu, scrisul.
înaripare
poartă-n Deschisul
minților rare,

(gonind pe-ntinsul
mării de azur,
spre neatinsul
Dincolo pur.)

zbor de-ntrebare
cerul și-abisul:
care sens doare:
forma, închisul,

sau devenirea,
joc orb ce-mbină
firea, nefirea?

- O, dar cleștarul.
în prealumină-
-și soarbe tiparul.

Citindu-i și studiindu-i pe Omar Khayyam și Rabindranath Tagore a simțit chemarea Orientului luminându-ne printr-un stil propriu în traducerile sale din acești mari poeți ceea ce a făcut-o pe Grete Tartler să spună despre George Popa, că a pătruns sensuri nu tuturor accesibile și că traducerile sale sunt ”infinit mai fine stilistic”.
Rubaiyatele lui Omar Khayyam în versiunea lui George Popa sunt încântătoare și delectează deși tot el afirmă că o traducere ideală te face sã regreți că nu cunoști textul în original și, totodată, să nu regreți că nu cunoști originalul:
Doar cu-nțelepții apucă-te de muncă !
Și fugi de proști ! Să fie altă poruncă;
Și-otrava dacă-ți dă-nțeleptul – bea !
Iar prostul, orice-ți dă să bei – aruncă !

sau:
Viața se grăbește, rapidă caravană.
Oprește-te și-ncearcă să-ți faci intensă clipă.
Nu mă-ntrista și astăzi, făptura diafană !
Mai toarnă-mi vin ! Amurgul m-atinge cu aripă !

(traducerea din persana: Otto Starck, Omar Khayyam, Saadi, Hafez – Catrene persane, Robaiat, Ed. Albatros, 1974 si in traducerea din franceza a lui George Popa, Catrene, Ed. Univers, 1979).

Dă-mi cupa și ulciorul! Să bem fermecătoare
Făptură plămăditã din rouă și eter!
Câte minuni ca tine zeflemitorul cer
De mii de ori schimbat-a în cupe și ulcioare ?

Acest vas fu odatã un biet îndrãgostit
Gemând de nepăsarea unei femei frumoase.
Iar toarta era brațul ce mângâia mâhnit
Suavul gât cu-atingeri ușoare, de mătase”.
(Prefacerea)

Sânt gata de plecare – și timpul ce mâhnit e!
Din mii și mii de perle doar una am străpuns.
Idei fără de număr rămân netălmăcite,
Pe tărm un cer de gânduri rămân fără răspuns
”.
(Imposibilitatea cunoașterii)

Ofrandă lirică

M -am trezit şi am găsit mesajul tău o dată cu dimineaţa.
Nu ştiu ce-mi aducea, pentru că încă nu am învăţat să citesc.
Voi lăsa savantul atoateştiutor cu cărţile sale
şi n-am să-l întreb: ştiu eu dacă ar putea el să-l înţeleagă ?
Mi-am atins fruntea cu scrisoarea ta, am apăsat-o pe inima mea.
Iar când noaptea va veni mută şi stelele se vor arăta una câte una,
am s-o deschid pe genunchii mei şi voi sta tăcut.

Frunzele murmuitoare mi-o vor citi cu glas tare ;
râul grăbit mi-o va fredona
şi cele şapte stele ale cunoaşterii mi-o vor cânta în ceruri.

Nu pot găsi ceea ce caut; ceea ce aş vrea să învăţ
nu înţeleg. Dar această veste pe care n-am izbutit s-o desluşesc
mi-a ridicat povara, şi gândurile mele s-au preschimbat în melodii.”

(Rabindranath Tagore – traducere George Popa)

Prof. Dr. George Popa

Vasile Diacon-despre Prof.Dr.George Popa şi cartea sa-Homo universalis

Surse: 1, 2, 3, 4, 5

Scrie un comentariu

Filed under Motive pentru condei