Frumusețea activă a patriei

Tricolorul animat
„Limba îndeplineşte un rol covârşitor în păstrarea şi dezvoltarea conştiinţei de neam, bogăţia limbii române fiind „ca un fagure de miere” (Mihai Eminescu)

Limba este întâiul mare poem al unui popor. (Lucian Blaga)

Limba este focul veghetor al Patriei, suflarea ei caldă, sănătatea ei liber ziditoare de frumos. Limba este frumusețea activă a patriei.
Din mila, din dragostea şi dărnicia Limbii Române am răsărit ca poet. Limba Română este destinul meu agitat. Poate că şi osteneala mea este o parte din norocul ei în Basarabia.
Stilul este Limba Română cutreierată de bunul-simţ.

(Grigore Vieru)

Limba este singura avere comună a unui popor. (George Cosbuc)

Limba noastră exprimă atât „elasticitate a sufletului românesc”, cât şi „deschiderea lui plină de interes şi de iubire faţă de tot ce este uman”. Ea este „tezaur original” de „înţelepciune şi imaginaţie”. (Parintele D. Staniloaie)

Limba noastră

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam ce fară veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mișcă vara;
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfințit-au țara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codri veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.
Limba noastră-s vechi izvoade,
Povestiri din alte vremuri;
Și citindu-le-nșirate,
Te-nfiori adânc și tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram ș-acasa
Veșnicele adevăruri.
Limba noastră-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plang și care-o cântă
Pe la vatra lor țăranii.
Înviați-vă dar graiul
Ruginit de multă vreme,
Ștergeți slimul, mucegaiul
Al uitării-n care geme.
Strângeți piatra lucitoare,
Ce din soare se aprinde,
Și-ți avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Nu veți plânge-atunci amarnic
Ca vi-i limba prea săracă
Și-ti vedea cât îi de darnic
Graiul țarii noastre dragă.
Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatra rară
Pe moșie revarsată.

de: Alexei Mateevici

Frumoasă-i limba noastră

Pe ramul verde tace
O pasăre măiastră,
Cu drag și cu mirare
Ascultă limba noastră.

De-ar spune și cuvinte
Când cântă la fereastră,
Ea le-ar lua, știu bine,
Din, sfânta, limba noastră.

de: Grigore Vieru

Grai Valah

Grai tămâiat, cățuie de petale,
Gândul mi-a ciobanit pe plaiurile tale.

Umbla singur pe munți de sare,
Vânt batrân cu miere-n spinare.

Șerpi de răcoare verde-n pâraie,
Cărări de bucium lung te stretaie.

Granguri de aur boabele-ți ciugul’,
Șesul ți-l ară dorul cu plugul.

Calc des cu sufletul arsu-ți coclaur,
Din fund oftează strămoșii de aur.

De piscul tău, unde se-mbină
Pale de nori cu limbi de lumină,

Buzele-mi razăm fremătătoare,
Slăvit pristol de piatră și floare.

de: Vasile Voiculescu

Odă Limbii Române

Vorbim
cum ne-a-nvățat mama a spune
lucrurilor din jurul nostru -
jumătate pământ, jumătate minune.
E o limbă aprins de curioasă,
pentru unii,
că ne-nțelege și apa și ascuțișul de coasă
al lunii,
muntele și luminișul de la știubeu;
vorbim atât de omenește
că uneori Dumnezeu,
sub umbra cuvintelor noastre,
se odihnește.
Vorbim ce suntem și suntem ce vorbim,
sorbim din ulcică și vin și lumină,
Cuvântul când ne cheamă la Cină.
Substantivele noastre-s amare;
nu au declinare
nici de venit, nici de dus,
ci numai orizontul de sus -
taboric urcuș de Vinere Mare.
N-avem tâlmaci
în această prisacă și Vale a Plângerii;
chiar îngerii,
omeneasca vrând s-o deprindă,
merg la gramatica noastră din ghindă,
iar veacul
din duhul pietrei ce nu se schimbă
răspunde plevei ce-o vântură vântul
Oamenii ăștia s-au născut din limbă,
că înaintea lor,
Întru-nceput,
le-a fost Cuvântul.

de: Pr. Dumitru Ichim

Limba Română

Am moștenit o limbă de-o frumusețe clară,
Rostire cristalină, melodios ritmând
Cuvântul și ideea din cântece și gând
Și-ntru desăvârșire, în timp se întrupară

Echilibrate sonuri în graiurile vii,
Ori împlinind, prin scrieri, mesaje-testamente,
Transmise cu ardoare celor ce vor veni,
În forme decantate, alese, coerente.

E-o sacră datorie de a vorbi precum
Poemele depline, în armonii solemne.
Și-acest perfect tezaur se colorează-antum
De noi semnificații și nobile însemne.

de: Lucian Erwin Bureriu

Odă Limbii Române

Oricât am fi de buni sau răi vreodată
oricât am fi de falşi sau de fireşti
ne regăsim sfioşi cu toţii, iată
în templul limbii noastre româneşti.

Ea urcă din adânc, ca dintr-un crater
topind în lavă fiece cuvânt
căldură e, de stea, şi alma mater
şi n-are seamăn pe acest pământ.

Oh, bocet e, şi dans, şi zeitate
care îşi paşte turma între crini
e geniul bun ce-n tâmpla ţării bate

Şi dacă astăzi luminaţi trăim
şi inimile noastre-s fermecate
cuvine-se, şi ei, să-i mulţumim.

de: Vadim Tudor

Limba română

Limba noastră românească
este un dulce cântec roditor,
mi-au dovedit-o poeții noștri
cu un cuvânt adevărat și ziditor,
ca în minte și în suflet să-mi trezească
lumina cuvântului precum sclipirile de aștrii.

Și leagănul câmpiei și muntele și marea
au fost adevărați prieteni ai poeților,
din vârful muntelui și până-n zarea
depărtată, prin vers, cuvântul a dat glas trăirilor.

Căci focul sacru al vetrei strămoșești
nicicând nu a pierit, el strălucește,
ca tainic, noblețea străveche să regăsești
prin istorie și poeme scrise românește.

© Georgeta R.M

Slova românească

Prin dulcea slovă românească
rodește în lumină cu dragoste cuvântul,
lăsat cu grijă de iubirea strămoșească
ca să ne apere când aspru bate vântul.

E o tradiție a cerului, a luminii,
cuvântul să vegheze când e necesar
și nu oricum, pe drumuri rectilinii,
cu dragoste, înțelepciune, ca un dar.

Cuvântul netezește drumul, spre a-l veghea,
noi trebuie doar să îl păstrăm curat
și atunci mereu găsi-vom calea
s-avem un viitor mai luminat.

© Georgeta R.M

10 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Cartea de noblețe a unui neam

Limba este cartea de noblețe a unui neam. (Vasile Alecsandri)
Limba e vehiculul care duce gândul meu în urechea, inima şi gândul celuilalt. (Victor Eftimiu)
Orice limbă e oglinda sufletului naţiunii care o creează. (Ion Pillat)

limba_romana_apsa

„Limba unui popor nu este făcută de academicieni, de lingvişti, de profesori… Limba e plăsmuită de oamenii simpli, de aceea ea este atît de vie şi plină de metafore. Lingviştii nu produc limbi, ei doar le studiază, le inventariază, le compară etc. Noi, de exemplu, cînd am început a vorbi limba română, nu am învăţat înainte de asta gramatica ei. Încă din pruncie, ne străduiam să pătrundem în goliciunea cuvintelor limbii materne, ca mai apoi, aşa cum reuşeam, să le pronunţăm, să le atribuim noi sensuri, să le… „personalizăm” într-un fel. Chiar dacă greşeam, nimeni în lume nu ne-o spunea. Tot aşa şi cu perfecţiunea limbii, care, pentru Eliade, este o poetică: Nici o poetică din lume nu atinge perfecţiunea şi semnificaţia celei mai timide flori…
Limba este cel mai important sistem de semne prin intermediul căruia ne exprimăm. Celelalte sisteme de semne (limbajul matematic, semnele de circulaţie rutieră, culorile, sunetele etc.) sînt auxiliare, ele putînd fi traduse prin limbă. Nu şi invers. În acest sens, versul eminescian „Apele curg clar izvorînd în fîntîne” pierde mult din poeticitatea sa dacă, cu mult simplificat, este tradus într-un limbaj tranzitiv – matematic, fizic, chimic sau de altă natură. Iată de ce reflexivitatea limbii, plasticitatea ei, atît de caracteristică „copilăriei limbajului”, este „un vehicul care duce gîndul meu în urechea, inima şi gîndul celuilalt” (Victor Eftimiu)”.Sursa:

http://ionurusciuc.wordpress.com/2009/08/31/oda-limbii-romane/

“A vorbi despre limba în care gândești este ca o sărbătoare. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numește, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.” Nichita Stanescu
continuare: http://gardianul.md/?p=4308

Limba Noastră – Cetatea, versuri de Alexei Mateevici

O altă limbă mai frumoasă nu-i

Mai dulce și mai bună decât toate
e pentru mine limba mea
și pentru tine limba ta,
și pentru dânsul – limba lui –
o alta limbă mai frumoasă nu-i
din care omul cântecul își scoate.
Auzi? În limba mea
pe cer răsare prima stea,
și-n toate limbile la fel
Luceafarul răsare clar, fidel.
Aici, pe-acest picior de plai,
vin rodnici ani în evantai
și-n limba mea ca-ntr-un izvor
e-un cer răsfrant multicolor.
Și-n limba asta dac-o știți,
pământul, pâinea i-o sfințiți,
și truda omului ce-o face,
cu ea cântăm frăția, pacea.

Când spune omul că-i săracă,
sarac îi el, nu-s limbi sărace,
lui poate limba să nu-i placă,
dar mie orice limbă-mi place
și pentru mine limba mea
e-n lumea cerului o stea.

Atingi o frunză-n codru ei
și frunza scapără scântei,
când vii în codrul ei umbros,
te faci mai tânar, mai frumos;
când bei din apa ei adâncă,
se prinde rod pe vârf de stâncă.

E limba mea, pe care mama
mi-a pus-o-n suflet pentru drum
și-așa-i de nouă și bogată,
că n-o știu bine nici acum.

(Victor Teleucă, 1958)

Limba Română în topul celor mai vorbite limbi din lume. Este vorbită în 20 de țări:

http://www.rbnpress.info/wp/limba-romana-in-topul-celor-mai-vorbite-limbi-din-lume-este-vorbita-in-20-de-tari/

Video:„Basarabie, nu plânge!”. Omagiu la 25 ani de la oficializarea Limbii Române:

http://www.rbnpress.info/wp/video-basarabie-nu-plange-omagiu-la-25-ani-de-la-oficializarea-limbii-romane/

Eu știu…

Eu știu că limba românească-i o comoară
din care-și trage seva și condeiul meu
să poarte din primăvară în primăvară,
noi gânduri străbătute de lumină
avându-i pe poeții noștrii în inimă mereu.

E un grai de inimă, de sărbătoare,
e graiul cu care noi trăim sub soare
ce dă rațiune poporului de a fi,
să ne-nțelegem, să iubim și a vorbi,
ne reprezintă-n lume și spre a dăinui.

de: Georgeta R.M

8 comentarii

Filed under Motive pentru condei

În seara aceasta – Din înțelepciunea umorului

COPERTA-CARTE-HORBOVANU

Înțelepciunea umorului

Pe data de 4 ianuarie 1995, călătoream, cu avionul între Paris și Bonn. Bucuros că am nimerit lângă geam contemplam peisajul, fără să-mi pese de ceilalți călători…
– Nu doriți să conversăm ?, mă întrebă în germană, la un moment dat, vecina, o blondă subțirică, drăguță, cu părul tuns scurt.
– N-am obiceiul să…, i-am răspuns, în franceză.
– Francez ?, mă întreabă ea în franceză.
– Nu. Român.
– Da ? Mă bucur ! România…Brașov…Nadia…Zamfir…Hagi…Pintilie…Năstase…
Până la Bonn, poate terminați !…
– Nu vă plac ?
– Ba-mi plăceți…
– Atunci, de ce vă uitați mai mult, pe geam ?
– Admir natura.
– Moartă…
– Când admir natura vie, se supără nevasta.
– Ha-ha ! Interesant ! Nu cred că există vreun bărbat, în avionul acesta, care să nu dorească măcar să stea de vorbă cu mine, iar dumneavoastră !… Să vă dau o fotografie cu dedicație specială ?
– Nu. Mulțumesc. Asta mi-ar mai trebui !
După un sfert de oră de conversație, derulată în sensul de mai sus, blonda a oftat adânc și s-a lăsat păgubașă.
La Bonn, înainte de a coborî din avion, îmi întinse mâna și zise:
– Ești un bărbat deosebit. Mi-a făcut plăcere să te întâlnesc. Dacă vrei să ne cunoaștem mai bine, treci pe la hotelul, în care voi fi găzduită. Să-ți dau adresa ?
– Nu cred că voi avea timp să trec. Am niște afaceri de rezolvat, apoi o iau spre România… Îmi pare rău.
– Și mie.
Ne-am despărțit. În momentul când a coborât scara, blonda a fost înconjurată de foarte mulți oameni, cei mai mulți cu aparate de filmat sau de fotografiat. M-am uitat, mirat, în urma ei, până a urcat în Mercedesul negru, ultimul tip, care o aștepta.
– Cine e blonda ?, am întrebat o stewardesă, care, la fel ca mine, i-a urmărit toate mișcările.
– Cum, n-o cunoști ?
– Nu.
– E Patricia Kaas !
Era să leșin. Cu ani în urmă, un umorist celebru a trăit o întâmplare asemănătoare, pe care am citit-o, dar nu am învățat nimic din ea !

Imaginație

De curând, s-a deschis, la Galeriile de artă, expoziția de pictură a maestrului Dragomirescu. La deschidere, am participat și eu, ca reprezentant al ziarului local. Nefiind mare cunoscător în ale picturii, m-am postat pe lângă Dragomirescu, pentru a fura din părerile criticilor, prezenți în număr destul de impresionant.
Marea revelație a expozitiei a fost un tablou, intitulat „Imaginație”.
Primul care a venit cu păreri despre acest tablou a fost criticul Trancă.
-E fenomenală pânza, maestre !, a zis el privind-o îndelung, prin ochelarii lui fumurii. E adevărata senzație a acestei expoziții ! Ce tente ! Ce colorit ! Iar soarele acesta parcă-i coborât dintr-o odisee apocaliptică. Nu mai vorbesc de umbrele acestea brune, care te bagă într-un peisaj shakesperian ! Și a tras, cu astfel de cuvinte, timp de aproape un sfert de oră. Maestrul dădea aprobator din cap și zâmbea.
A venit apoi criticul Păscăruț:
-Dă-mi voie să-ți strâng mâna, maestre !, a zis el, pe un ton protocolar. Se cunoaște că provii din mediul rural. Forța semantică a pământului, a roadelor lui, a fost extraordinar de bine redată. Acest cartof, continuă el, arătând pe tablou, reprezentat printr-un întreg de tente este fenomenal de bine imaginat. Iar astea, se înțeleg de la sine că sunt biloanele… Nu mai vorbesc de razele solare ! Sunt atât de frumos împrăștiate, încât pune la dispoziția ochiului cele mai mici amănunte ale epopeii rurale…
Rând pe rând, au mai venit și alți cunoscători în ale picturii. Păstrăvanu a susținut că tabloul reprezintă o femeie gravidă, aflată în pragul nașterii. Parpalete, că ar fi o idee, semănată pe un teren fertil, dar cu un univers puțin generos. Pachița, că ar fi ceva extraterestru și așa mai departe.
După plecarea lor, maestrul a început să râdă și s-a apropiat de mine:
– Dumneavoastră cum găsiți tabloul !, m-a întrebat șiret.
– Știți, eu nu mă prea pricep…
– Îmi pare bine că sunteți sincer !
– Aș putea să vă întreb ceva, la care să-mi răspundeți la fel de sincer ?
– Desigur !
– Trancă a zis una, Păscăruț, alta, Păstrăvanu, alta… Fiecare a venit cu o idee… – Dumneavoastră, când ați pictat tabloul, la ce v-ați gândit, de fapt ?
– La… imaginația criticilor !…

Sursa: Înțelepciunea Umorului de Constantin Horbovanu, Editura Mușatinii, Suceava, 2014

10 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Azi, Andrei Pleșu…

„Citesc cu plăcere, îmi plac ideile și îl caut pe Dumnezeu. Dar îmi plac și cîrnații de Pleșcoi, bufoneriile crude, brînzeturile răscoapte, cheful, hetaira, romanța. Sunt, hélas, lacom, echivoc, ușor de atras spre lejerități de tot soiul… Asta e, vreau-nu-vreau, “rețeta” mea existențială, tensiunea primejdioasă a destinului meu. (…) Cine – atribuindu-mi perfecțiuni geometrice – e dezamăgit să-mi vadă ridurile, și-a creat un interlocutor fals și nu am de gînd să încurajez o asemenea anomalie. – Andrei Pleșu

Andrei Plesu – limba vorbită prost otrăvește sufletele

Andrei Plesu – să faci cât mai mult bine

Andrei Plesu – despre libertatea interioară

http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Ple%C8%99u

9 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Într-o noapte de vară…

noapte de vara

Într-o frumoasă noapte de vară
plină de stele și de albastru,
magnifică prin a ei stare
de la Pământ până la argintiul astru,
totul părea posibil…
Zâmbetul trimis
s-a întors cu sărutări,
ce-au trezit pe furiș
alt sărut, dulci căutări
ale dragostei, în sensibil…
O noapte de vară poate fi mai frumoasă
grație iubirii, șoaptelor ei prețioase,
negândite – trăire luminoasă,
când frumosul cântă, miroase,
devine… tangibil…

© Georgeta R.M

10 comentarii

Filed under Motive pentru condei

„Mare Domn şi bun creştin al neamului românesc“

Constantin Brâncoveanu

La finele anului 1932, Comisiunea Monumentelor Istorice a luat hotărârea efectuării unor săpături arheologice sub lespedea de marmură a mormântului ctitoricesc din Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou, pentru a identifica osemintele din această criptă. Săpăturile au fost efectuate sub coordonarea secretarului Comisiunii Monumentelor Istorice, Virgiliu N. Drăghiceanu, iar pe parcursul lucrărilor efectuate, şantierul arheologic a fost vizitat de patriarhul Miron Cristea, istoricul Nicolae Iorga şi specialiştii antropologi Francisc Rainer şi Nicolae Minovici, fiind invitaţi şi unii membri ai familiei Brâncovenilor.

Un moment emoţionant a fost atunci când istoricul Ni­colae Iorga, cu capul descoperit şi reverenţios ple­cat spre mormântul domni­to­­rului martir, a rostit de faţă cu întreaga asistenţă: „Mă în­chin în faţa ta, Mare Domn şi bun creştin al neamului românesc!“ Concluziile medicilor le­gişti, formulate în urma e­fec­tu­ă­rii unei expertize osteologice, au fost trecute într-un raport me­dico-legal, care a fost însuşit de către Sfântul Sinod al Bi­se­ri­cii Ortodoxe Române la data de 15 decembrie 1932.

Mai multe detalii în Ziarul Lumina

2 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Poarta sărutului

Poarta-Sarutului-Targu-Jiu

La poarta iubirii
mă-ntâmpină cu un sărut
surâsul fericirii cu gust de infinit,
o împletire și unire,
în pas de doi,
un trup și-un suflet –
amândoi.
O, gând brâncușian întruchipat,
arvună dragostei ai dat,
ca taina ei să fie mărturie
peste ani și ani –
o armonie.

(de: Georgeta R.M.)

4 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Istoria – «o dulce osteneală» în folosul generațiilor viitoare

This slideshow requires JavaScript.

Aproape necunoscut în conştiinţa publicului larg, Teodor Balan a fost un istoric, arhivist și om de cultură român, profesor la Universitatea din Cernăuți și director al Comisiei Arhivelor Statului din Cernăuți, care s-a manifestat pe multe planuri. Teodor Balan este unul dintre cei mai de seamă istorici ai Bucovinei, care stă cu cinste alături de alți slujitori bucovineni precum Ion Nistor, Dimitrie Onciul, Sever Zotta. A publicat un manual de istorie a românilor în limba germană (“Geschichte der Rumänen. Lehrbuch für die oberste Klasse der Mittelschulen”, 1919), un compendiu de istorie a românilor pentru pregătirea examenului de bacalaureat (“Chestiuni de istoria românilor pentru bacalaureat”, 1928) și o lucrare, “Suprimarea mișcărilor naționale din Bucovina în timpul războiului mondial 1914-1918″ cu care și-a susținut teza de doctorat în 1927 la Universitatea din Cernăuți.
A scris multe lucrări, publicații dar lucrarea sa principală este reprezentată de “Documente bucovinene” în șase volume publicate între anii 1933 – 1943. Conform Wikipedia volumele 7-9 au fost publicate abia în 2005 -2006 de Editura Taida, Iași – ediție îngrijită cu note și comentarii de prof.univ. dr. Ioan Caproșu. De reținut, de asemeni, este că a scris niște studii cu privire la momentul 1848 în Bucovina.
În dorința de a demonstra atât caracterul românesc al Bucovinei, cât și continuitatea românilor în spațiul Bucovinei, în calitate de director, a participat efectiv la organizarea Arhivelor Bucovinene din Cernăuți: a ordonat documentele, le-a catalogat, a dispus măsuri de salvare a documentelor oficiale (ale Comitetului Țării Bucovinei, Consiliului Școlar al Bucovinei, le bisericilor și mănăstirilor din Bucovina etc.) În această perioadă a tradus și a publicat documente de o mare importanță, care au contibuit la dezvoltarea istoriografiei românești. A îndeplinit apoi funcția de director al Bibliotecii Universitare din Cernăuți (1941-1945)
A continuat să colecteze și să prelucreze documente și după război reușind să publice de abia după anul 1957 până în 1972 (când a murit) unsprezece articole când autoritățile i-au permis.
Multe dintre studiile şi articolele sale sunt închise în pagini de reviste care în parte şi-au încetat apariţia şi sunt greu accesibile, că arhiva sa personală, cuprinzând lucrări rămase în manuscris, corespondenţă, copii după documente originale, lucrări proiectate, se află în păstrare la mai multe instituţii (Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti, Direcţia Judeţeană Suceava a Arhivelor Naţionale, Muzeul Naţional al Bucovinei Suceava.”
Lucruri interesante din corespondența lui Teodor Balan cu Nichita Adănăloaie, pentru diverse reconstituiri ”din fapte mărunte” ce poate releva fapte mari – aici.
Atmosfera în care s-a format şi şi-a început activitatea Teodor Bălan și ce însemna istoria pentru el, ne spune prof. univ. dr. Gheorghe Moldoveanu în Apel la istorie: Teodor Balan (2006):
„Pentru intelectualitatea românească din Bucovina, „istoria nu era doar o acţiune efemeră, ci o «dulce osteneală» în folosul generaţiilor viitoare“ (p. 24). Istoria păstrată în tradiţiile orale, care reclama studiul atent al limbii române, trebuia dublată de istoria conservată în documente, aşa cum a făcut Eudoxiu Hurmuzachi, creatorul vestitei colecţii Documente privitoare la istoria românilor, culese din arhivele vieneze.
După Marea Unire de la 1918, cînd se punea problema restructurării lumii bucovinene, eliberată de „umbre sau tare aduse de aluviunile unor vremuri agitate“ (p. 28), studiul trecutului trebuia să depăşească etapa diletantismului, a improvizaţiei. Infiinţarea catedrei de istoria românilor în cadrul Facultăţii de Filozofie de la universitatea cernăuţeană, reorganizată pe temeiuri naţionale, şi apoi a Institutului de Istorie şi Limbă, în cadrul aceleiaşi universităţi, dispunînd şi de un buletin propriu, „Codrul Cosminului“, au constituit premise favorabile dezvoltării interesului pentru studiul istoriei locale.
Îmbinând militantismul românesc cu rigoarea ştiinţifică germană, membrii şi colaboratorii institutului amintit, printre care se numără personalităţi de prim rang (Ion Nistor, Vasile Grecu, Nicolai Grămadă, Grigore Nandriş, Constantin Loghin, Leca Morariu, Teodor Bălan sunt doar cîteva dintre acestea), formaţi în cultul ideii de a sluji colectivitatea căreia îi aparţin, au îmbinat în mod strălucit activitatea de colectare şi ordonare a documentelor istorice şi publicarea acestora, cu valorificare documentelor în realizarea diverselor studii de istorie.
Aceasta era atmosfera în care s-a format şi şi-a început activitatea Teodor Bălan, făcându-se remarcat printr-un studiu publicat chiar în anul în care absolvea universitatea.”

A ținut o bogată corespundență cu personalități de seamă ale vremii și instituții :
„un loc deosebit îl ocupă corespondenţă primită de profesorul Teodor Bălan de la personalităţi de seamă ale timpului ca: Nicolae Iorga, Andrei Oţetea, Constantin C. Giurăscu, Alexandru Gonţa, Sever Zotta, G. T. Kirileanu, Mihail I. Kogălniceanu, Sextil Puşcariu, Ioan Lupaş, Radu Rosetti, Ilie E. Torouţiu, Arhivele Casei Curţii şi Statului din Viena ş.a., care atestă rodnica activitate de cercetare a trecutului Bucovinei desfăşurată de profesorul Teodor Balan. Scrisorile din acest fond oglindesc şi aprecierea asupra studiilor sale consacrate unor personalităţi istorice sau culturale bucovinene ca Eudoxiu Hurmuzachi, Dimitrie Onciul, George Tofan.”
Citind cartea Galeria personalităților bucovinene, de Radu Bercea și Ion Drăgușanul, Ed. Mușatinii, Suceava, 2014 aflăm că este un:
„Inegalabil mărturisitor şi recuperator de memorie bucovineană, care ne-a încredinţat o puzderie de cărţi-document, printre care „Suprimarea mişcărilor naţionale din Bucovina / 1914-1918” şi „Răscoala ţăranilor din Ocolul Câmpulungului Moldovenesc din anul 1805” (1923), „Forum Nobilium din Bucovina” (1927), „Activitatea refugiaţilor moldoveni în Bucovina / 1848“ (1944) „Documente bucovinene” (7 volume (1933-1942, ultimul apărând recent) etc.”

Surse:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Teodor_B%C4%83lan

http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr46TeodorBalan.html

http://atlas.usv.ro/www/codru_net/CC10/restituiri.pdf

http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr48IstoriaTeatruluiRomanescInBucovina.html

4 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Din cugetările lui Constantin Noica

This slideshow requires JavaScript.

„Înţelepciunea? Este o stare sau un demers, în speţă unul de armonie, echilibru, măsură. Se poate vorbi de esenţa, firea ei, dar nu de adevărul ei.”
”Dintre toate roadele pamântului, omul e singurul care nu se coace niciodată. Nu există maturitate; doar tinereţe. Pentru societate e un dezastru: de aici conflicte, catastrofe şi inadecvări de tot soiul: ideologii şi ştiinţe perfecte pentru oamenii necopţi. Pentru ins e o binecuvântare: ramâne ingenuu toată viaţa.”
„Oamenii îţi cer să-i confirmi, nu să-i trimiţi mai departe.”
„ Când un tânăr creşte frumos, iese parcă din strâmbătate o întreagă lume.”
„ Sunt oameni care citesc o singură carte (experienţa vieţii) şi oameni care citesc mai multe – asta e tot.”
„ Autoritate are cel care te sporeşte, te adevereşte, ca mama pe copil, profesorul pe elev, sufletul – corpul.”
„ Orice om la sfârşitul vieţii trebuie să scrie Autobiografia unei idei. Ce e mai adânc în noi decât noi înşine este gândul. Ce gând te-a purtat? Ce gând ai slujit?”
„ Primul lucru pe care trebuie să-l spui unui tânăr angajat în cultura umanistă este că abia pe la 40 de ani începe să-şi dea măsura. Pe urmă vei spune celui trecut de 40 de ani că abia la 60 de ani ar putea începe deceniul de aur al creatorului în acest plan. Iar celui de 60 trebuie să-i spui (dacă a reuşit ori nu, şi cine reuşeşte cu adevărat?) că e bine să se gândească, atunci când scrie, la cititorul care nu s-a născut încă…”
„Trei lucruri ne pot lăsa indiferenţi: politica, istoria şi timpul. Tot ce e bun, tot ce e cultură iese din timp.”
„Până la proba contrarie, orice om are o sămânţă de geniu. Toată problema e să fie amabil cu societatea şi să se supună la încercare, să aibă o formă de pietate, să vadă dacă nu cumva are să ne spună o noutate.”
„Numai Mântuitorul a ştiut că destinul nostru era de a fi singuri — şi de aceea mântuirea lui vine prin conştiinţă, şi nu prin turmă.”
„Fiecare creaţie e o mărturisire de sine, aşadar o bucurie.”
„Eşti contemporan (ai simultaneitate în timp, spun teologii) cu cel pe care îl iubeşti. Asta e tot – şi înseamnă înfrângerea umană a timpului.”
„Nu există fericire curată decât după şaizeci de ani, când nu mai vrei nimic, când nici un calcul impur (folosirea celorlalţi) nu te mai încearcă şi când totul e permis (dacă mai poţi) şi totul e din nou nevinovat, ca în ceasul prunciei.”
„Cultura creşte din excesul vieţii asupra ei înseşi, deci prelungeşte viaţa.”
„Apele nu se pot scrie decât când au îngheţat.”
„ Pentru viaţa spirituală a omului, cultura este oglinda măritoare.”
„Progresul şi prefacerea sunt valori istorice, nu logice.”
„Una din încantările mari este să ai proprietate fără posesiune.”
„Ce bucurie că viaţa n-are sens. Pot să îi dau eu unul…”
„Este suficient un surâs al vieţii pentru ca totul să recapete sens…”

Constantin Noica-singura filmare cu marele filozof român

Alexandra Noica, fiica lui C. Noica și sora părintelui Rafail Noica

11 comentarii

Filed under Motive pentru condei

Când razele de soare…

This slideshow requires JavaScript.

În tăcerea calmă
din zorii dimineții,
razele de soare
și roua nopții
s-au îmbrățișat
într-un zbor
chemat de lumină…

11 comentarii

Filed under Motive pentru condei